DESPRE REFERENDUMUIL ANTICIP

Oare cat ecou va avea apelul senatorului Iulian Urban in fata dlui presedinte Basescu, care nu a amintit nimic in campania domniei sale despre aceasta initiativa a cca 1000000 de romani? De ce atata tacere fata de cea mai mare problema a romanilor , care este legata direct de mantuirea sufletului, dupa care tanjim cu totii? Ce vom face din 2011? Eu ma intreb zilnic! Sunt doar 2 alternative: acceptam cipul sau nu. Fiecare dintre ele are implicatii foarte adanci .
danutza

SENATORUL IULIAN URBAN i se adreseaza presedintelui Traian Basescu in privinta Referendumului pentru acte electronice
Domnului Traian Basescu,
Presedintele ROMANIEI
Buna ziua,Domnule Presedinte,
Stimati Domni Consilieri,
Prin prezenta va aduc la cunostinta mesajul monahului Filotheu Bălan, secretar al Mănăstirii Petru Vodă, legat de problema cererii de organizare a unui plebiscit national, un referendum constitutional care sa consulte vointa natiunii romane in privinta adoptarii actelor electronice cu cip.Avand in vedere faptul ca cererea societatii civile este inregistrata la Presedintia Romaniei din septembrie 2009, va cer sa aveti amabilitatea de a da un raspuns acestui milion de romani care se pronunta in acest sens, semnaturile lor fiind detinute de Parintele Justin Parvu, staretul manastirii Petru Voda din judetul Neamt.Fata de cele prezentate mai jos, va rog sa inaintati un raspuns public catre subsemnatul si catre romani.Urban I. Iulian Senator de Ilfov Vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senatul Romaniei Grupul Parlamentar al PDL din Senat
---------- Forwarded message ----------
From: Petru Voda Date: 2009/11/25
Subject: Referendum în privinţa actelor electroniceTo: iulian.urban@senat.ro
Domnule Iulian Urban,
Întrucît faceţi parte din partidul politic care susţine candidatura domnului Traian Băsescu, actualul preşedinte în funcţie, la un nou mandat, şi întrucît în ultimul an de zile v-aţi evidenţiat prin luarea în serios a tuturor atribuţiilor şi responsabilităţilor parlamentare şi politice, vă rugăm să ne sprijiniţi în demersul nostru.În urma apelului stareţului mănăstirii noastre, Părintele Arhimandrit Iustin Pîrvu, din data de 14 Ianuarie, către creştinii ortodocşi din România de a se împotrivi actelor de identitate electronice, s-a născut o dezbatere foarte vie în toate mediile împotriva acestor aparente cuceriri tehnologice care ameninţă să transforme întreaga societate românească cel puţin într-o victimă sigură a unor interese politice, întorcîndu-ne la starea de fapt de dinainte de 22 Decembrie 1989.Probabil din pricina lipsei de informare, atît parlamentarii, cît şi preşedintele, au promulgat cîteva măsuri reprobabile propuse de fostul guvern Tăriceanu, între care OUG 184/2008 şi OUG 207/2008. O alta, referitoare la permisele auto, a rămas ca ordin al ministerului de interne, valabil din Noiembrie 2008, fără să treacă prin parlament, deşi cadrul legal pe care se întemeiază (directiva 126/2006 a Parlamentului European) recomandă existenţa unui cip electronic în permisele auto. Toate aceste măsuri au darul de a transforma oricînd România într-un stat poliţienesc cu mult mai periculos decît cel ceauşist.După promulgarea OUG/184 privitoare la cărţile de identitate, care transformă fiecare cetăţean român în obiect controlabil aflat la discreţia oricărei puteri politice, singura şansă ce ne-a rămas - şansă despre care am vorbit public pe data de 2 Aprilie a.c. la masa rotundă organizată de Camera Deputaţilor - a rămas organizarea unui referendum.Acest demers s-a transformat într-o acţiune de strîngere de semnături la nivelul întregii ţări, acţiune susţinută de simpli cetăţeni, din iniţiativa lor proprie, sprijiniţi de o serie de conferinţe publice pe care le-au organizat, conferinţe la care au participat jurişti, medici, electronişti, specialişti în biometrie şi reprezentanţi ai mănăstirii noastre. Semnăturile adunate din propria iniţiativă în întreaga ţară pentru această acţiune au fost în număr de aproape 1.000.000 (un milion).În data de 17 Septembrie am depus, sub numărul 18.720, o petiţie la instituţia Preşedenţiei României, în care ceream organizarea, odată cu alegerile prezidenţiale, a unui referendum popular în privinţa actelor electronice. La această petiţie ni s-a răspuns prin adresa DRA2/19976/29.09.2009 cu următoarele cuvinte "am primit şi analizăm solicitarea dumneavoastră", însă de atunci nu am mai primit nimic.Întrucît contextul politic actual dovedeşte încă o dată nevoia actualului preşedinte de a primi sprijinul poporului, vă rugăm să ne sprijiniţi în obţinerea unui răspuns clar, categoric în privinţa acestui demers dorit de popor şi întărit prin atîtea sute de mii de semnături. Dorinţa noastră ar fi ca, domnul Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al ţării, să aleagă o cale din două pe care le vedem posibile în această clipă. Prima ar fi ca, uzînd de puterea pe care o are de a da decrete şi de a modifica legi, să abroge măsurile legislative amintite mai sus şi să promulge textul legislativ pe care vi-l ataşăm, explicînd public decizia luată. A doua variantă ar fi ca pe data de 6 Decembrie a.c. Preşedenţia României să organizeze, simultan cu al doilea tur de scrutin, încă un Referendum, privitor la prezenţa actelor electronice în România, Referendum pe care să-l susţină tot la fel de intens, prin mijloacele specifice, ca şi pe cel din data de 22 Noiembrie.Aşteptăm răspunsul domniei voastre.
Cu respect, monahul Filotheu Bălansecretar al Mănăstirii Petru Vodă
Sursa: http://www.urbaniulian.ro/2009/11/25/senatorul-urban-cere-presedintiei-sa-se-pronunte-in-privinta-referendumului-national-in-privinta-actelor-biometrice-cu-cip-1-milion-de-romani-sunt-impotriva-acestora/Resurse: PRESEDINTELE BASESCU studiaza posibilitatea REFERENDUMULUI ANTI-CIP. Presedintia Romaniei a raspuns solicitarii Manastirii Petru Voda. DOCUMENT O NOUA VICTORIE a societatii civile crestine: Comitetul Economic si Social European, organism UE, recomanda reevaluarea legislatiei actelor biometricePASAPOARTELE BIOMETRICE au devenit o realitate pe cuprinsul intregii tari, in ciuda opozitiei crestinilor. Monahul Filotheu face Bilantul Campanieiwww.pentrulibertate.ro

UE SI LIMITAREA LIBERTATII NOSTRE..

TRATATUL DE LA LISABONA SI INTERNETUL
Un material de Filotheu Monahul ( Ortodoxia group)

Echitabil şi imparţial, zilele se scurtează. Folosiţi vremea rămasă la maxim. Vă reamintesc că în vreme ce toate farurile mass-mediei româneşti erau pe alegerea democratică a noului preşedinte, la Bruxelles se alegea, TOTAL NEDEMOCRATIC, primul preşedinte al UE. De cîteva zile a intrat deplin în vigoare Tratatul de la Lisabona, care transformă România în gubernie a Uniunii Europene. De altfel, senatorii tocmai au aprobat o măsură a parlamentului UE care interzice bocirea mortului şi petrecerea sa la groapă. Îşi mai aduce cineva aminte de atitudinea parlamentarilor privitoare la cipurile din cărţile de identitate? Dar iată cum e cu internetul: "Este pentru prima data cand intr-un text juridic se face referire la utilizarea internetului ca principiu de baza deci, facand astfel legatura intre internet si exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale. Accesul unui utilizator la internet poate fi intrerupt numai in cazul in care este „necesar intr-o societate democratica” si numai dupa „o procedura prealabila echitabila si impartiala”, care le ofera utilizatorilor posibilitatea de a-si sustine cazul si respecta prezumtia de nevinovatie", a declarat raportoarea Parlamentului Catherine Trautmann (S&D, Franta). Eurodeputatii se lauda in comunicatul Parlamentului European ca "au reusit sa impuna accesului la internet o protectie juridica echivalenta cu cea valabila pentru un drept fundamental, prin adaugarea "prevederii privind libertatea internetului" in cadrul de reglementare UE pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice". La Quadrature du Net: Pachetul telecom, o oportunitate ratata pentru drepturile utilizatorilor. BBC ATRAGE ATENŢIA: BBC aminteste insa ca amendamentul anterior, care cerea explicit obligativitatea unei decizii judecatoresti inainte de restrictionarea accesului la internet, a fost respins si ca este inca neclar ce va insemna in practica o procedura corecta si impartiala.
"Corect şi imparţial" a fost şi procesul Preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din anul 1979.
Urmarea o ştim. http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-6557228-posibilitatea-taieri...


Despre Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
La început de „drum”
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa s-a născut la 23 noiembrie 1925, fiind ultimul dintre cei 11 copii ai familiei Calciu din localitatea Mahmudia (Tulcea). De mic copil părinţii l-au crescut cu dragostea lui Dumnezeu în suflet. „Am fost educat într-o familie simplă, dar foarte religioasă, am stat în tinda şi în interiorul bisericii, am fost tot timpul în preajma unui preot”. În tinereţe îl urmărise gândul călugăriei, dar a optat, în cele din urmă, pentru menirea de a-i vindeca pe oameni. Astfel, după ce a absolvit liceul „Principele Carol” din Tulcea, în anul 1945, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1948 comuniştii au încercat să lichideze tot ce le era în opoziţie, indiferent că această opoziţie ar fi avut o cauză religioasă sau politică. Printre cei cu convingeri naţionale şi religioase era şi studentul Gheorghe Calciu. Astfel, în anul trei de studii este arestat şi trimis în lagărul de „reeducare” de la Piteşti. Acuzaţia era „subminarea securităţii statului”.
„Şcoala” Piteşti
Pentru tânărul Gheorghe lagărul de exterminare de la Piteşti devine o nouă şcoală. Aici, din „naivul cu ochi albaştri” devine „luptătorul în zeghe” pentru Hristos şi neamul său. În această închisoare, a căzut în cel mai mare păcat al vieţii sale (lepădarea) dar a atins şi cele mai mari virtuţi (dragostea de vrăjmaşi şi curajul mărturisirii), ceea ce l-a ajutat să reînvie sufleteşte.
La Piteşti erau cei mai curaţi dintre deţinuţi. Aceştia nu au fost implicaţi în curente şi acţiuni politice, astfel reuşind să reziste mai mult. Rezistenţa lor consta în rugăciune şi dobândirea virtuţilor. În închisoare se formase un curent mistic, greu de înţeles de către opresori, iar tortura era pe măsura rezistenţei. „Acolo era un fel de centru de spiritualitate şi mod de gândire sincer. Cum de mic am fost crescut cu rugăciunea, m-am integrat mai uşor în această mişcare spirituală sinceră şi autentic românească. La Piteşti rugăciunea nu înceta nici ziua, nici noaptea. Fiecare celulă avea un timp de rugăciune. În momentul când în celula respectivă era gata cu rugăciunea, bătea cu pumnul în perete şi rugăciunea începea în următoarea celulă. Cel puţin un singur om stătea pe noapte să se roage, să mediteze, să privegheze. Aşa rugăciunea făcea ocolul întregii închisori. Când a început „reeducarea” deja la Piteşti se formase un centru de spiritualitate şi rugăciune”.
Cădere şi ridicare
Cel mai de temut dintre torţionari era Eugen Ţurcanu. Acesta, după cum îl descriu supravieţuitorii care au trecut prin mâna lui, „Era plin de furie..., o furie demonică. În timpul anchetelor, după ce ne termina de torturat spunea: „Dacă Hristos ar fi trăit în vremea mea nu mai apuca să ajungă pe cruce”.
Despre aceste torturi, părintele Calciu spunea: „Cred că structura lui Ţurcanu a fost de la început demonică. El nu a fost un convertit de la bine la rău. Era demonul suprem al acţiunii de la Piteşti. Era dotat cu o forţă de dominaţie nemaipomenită. Când intra în celulă stârnea o groază totală şi nu se poate explica cum, rând pe rând, şi-a dărâmat toţi adversarii. Toată închisoarea tremura de frica lui. Îi smulgea pe cei mai buni dintre noi, îi bătea, îi tortura, îi transforma, mă rog, îi întorcea pe dos. Chiar dacă nu se schimba ceva în sufletul lor, groaza era aşa de mare încât unii dintre ei deveneau ei înşişi informatori. În felul acesta s-a introdus neîncrederea, spaima, disperarea în mulţi dintre noi. Unii au rezistat iar alţii au cedat, alţii chiar au murit în timpul torturilor iar alţii s-au sinucis. Puţini au fost cei care au rezistat până la capăt fără să cedeze. Mulţi dintre cei căzuţi şi-au revenit, mai devreme sau mai târziu, pentru că refacerea sufletului nu e ca refacerea trupului. Sufletul are nişte legi mai tainice, se reface mai greu sau niciodată... Refacerea mea a fost mult mai grea decât a altora pentru că şi ruptura a fost mai mare. Aveam 25 de ani şi eram destul de naiv, un copil de ţăran cu o credinţă puternică şi o încredere deosebită în oameni. Am vrut să mă sinucid împreună cu Puiu Dobre. I-am scris gândul meu pe o bucată de săpun şi Ţurcanu m-a văzut când i-am aruncat săpunul. M-a snopit în bătaie. Îmi pierdusem conştiinţa, nu mai ştiam nici să citesc, nu mai cunoşteam literele, rugăciunea Tatăl nostru am uitat-o complet. Fără vreun efort intelectual, ci din inimă încă se mai simţea o licărire a rugăciunii lui Iisus <>. În acea disperare I-am promis lui Dumnezeu că dacă voi ieşi viu din închisoare mă voi face preot. Ceilalţi deţinuţi mă considerau un înger... da, un înger. Dar acum eram un înger căzut(...)
Mi-am revenit în momentul în care am fost pus în faţa unor acţiuni îngrozitoare care se refereau la procesul în care victimele trebuiau să devină acuzaţi. Atunci s-a trezit în mine spiritul de dreptate şi îngerul meu m-a făcut să iau, cu riscul vieţii, atitudine, punând stop acelei înscenări îngrozitoare. Mi-au cerut să spun că am complotat cu alţi deţinuţi în chestiuni politice, dar nici nu îi cunoşteam pe acei oameni”. Ulterior, tânărul Gheorghe Calciu a fost transferat la Jilava unde a stat până în 1956 şi apoi la Zarca de la Aiud şi Gherla. Zarca era o secţie specială în cadrul închisorii din Aiud unde erau duşi cei ce primeau cu greu „reeducarea”, sau chiar deloc. Aici calvarul a reînceput. După 16 ani de închisoare a fost eliberat. „În 1964 ne-au dat drumul la toţi, sub presiunile Occidentului, dar şi pentru că de-acum comuniştii se credeau stăpâni pe ţară, pe suflete, pe tot”.
„Soldat” în sutană
După ieşirea din închisoare a încercat să continue Facultatea de Medicină, dar nu a fost reprimit. Astfel a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia Franceză, după care s-a înscris la Teologie cu gândul de a-şi împlini promisiunea făcută lui Dumnezeu în închisoare. Iniţial fusese respins de directorul seminarului deoarece avea la dosar anii de detenţie. „M-am dus la Patriarhul Iustinian Marina. Spre surprinderea mea patriarhul m-a primit fără nici o rezervă, deşi i-am spus că am făcut închisoare. Patriarhul Iustinian m-a trimis la secretarul Institutului Teologic care era călugărul Antonie Plămădeală (ulterior mitropolit) spunându-mi să scot din autobiografie anii de detenţie. Secretarul institutului s-a făcut că nu observă acest lucru şi am fost acceptat”. În 1971 a fost licenţiat în teologie, după care a fost primit profesor de franceză în cadrul seminarului. Între timp se căsătorise cu fiica unui fost deţinut şi a fost hirotonit ca preot, în jurul său adunându-se mulţi tineri şi intelectuali.
Când comunişti au dărâmat biserica Enei, ctitorie a lui Mihai Viteazul, glasul părintelui Calciu a răsunat ca un tunet în pustiul nepăsării şi al compromisului cu atât mai mult cu cât, de această dată consecinţele erau mult mai grave, răsfrângându-se şi asupra familiei. În timp ce slujea la biserica Radu Vodă, a ţinut un şir de şapte predici consecutive care au rămas în conştiinţa publică: „7 cuvinte pentru tineri”. Aceste predici, precum şi alte articole de curajoasă atitudine, condamnau demolarea bisericilor şi ateismul oficializat. Acestea circulau printre studenţi dar şi printre intelectuali pe foi dactilografiate, unii chiar memorând fragmente din ele. În urmă cu doi ani, părintele spunea despre aceste predici: „Le-am rostit în momentul în care conştiinţa românească era pregătită să le audă. Aceste cuvântări au creat un curent subteran de rezistenţă, susţinut mai ales de tinerii teologi. Ceream numai libertatea credinţei şi încetarea abuzurilor. M-au urmărit încă de la prima predică, dar nu m-au putut aresta. M-am rugat la Dumnezeu să nu mă poată prinde până ce le termin pe toate şapte”. Pe a opta nu a mai reuşit să o ţină, căci deja a fost arestat. „I-am promis lui Dumnezeu doar şapte şi mi-a ascultat dorinţa”. După 1989 cele „7 cuvinte” au fost publicate sub forma unor broşuri, în ţară şi străinătate. În prezent se găsesc şi la pangarul bisericii Sfânta Treime din Oradea. Chiar dacă au fost rostite în 1979, ele rămân la fel de actuale şi în zilele noastre. Ca urmare a acestor „cuvinte” este condamnat la alţi zece ani de închisoare din care săvârşeşte doar jumătate. În total îşi plăteşte lupta anticomunistă cu 21 ani de detenţie. Cu toate acestea face parte dintre aceia care a avut puterea să demaşte în instanţă pe adevăraţii inspiratori ai crimelor de „reeducare”.
Expulzarea, exilul
După a doua sa arestare, numeroase grupuri de români din exil, în frunte cu Mircea Eliade şi Eugen Ionescu, au intervenit pe lângă oficialii occidentali pentru salvarea sa: „De câte ori se acorda României clauza naţiunii celei mai favorizate, de atâtea ori trimitea administraţia americană la Bucureşti o listă cu deţinuţii de conştiinţă, pe care eu eram primul. După cinci ani de insistenţe, am fost eliberat din închisoare cu condiţia să părăsesc ţara”. Astfel, în 1984 iese din închisoare rămânând un an cu arest la domiciliu, timp în care „ambasada SUA mi-a transmis că sunt binevenit în America”. Astfel s-a stabilit în Washington unde a întemeiat o parohie românească ortodoxă.
În 1987, FBI îl informează că securitatea din România îi pregăteşte un atentat, sfătuindu-l să părăsească pentru o vreme Washingtonul. Părintele Calciu spunea că se simţea urmărit mereu de securitate, mai ales când venea în Europa, dar şi după 1989, când venea în România. Cu toate acestea nu s-a lăsat intimidat şi a continuat să ţină legătura cu cunoscuţii din România, să scrie cărţi şi articole, precum şi să vorbească la posturile de radio „Vocea Americii” şi „Europa liberă”. După 1989, l-a cunoscut personal pe Liviu Turcu, şeful reţelei de spionaj românesc din SUA: „Turcu mi-a spus că, într-adevăr, se încercase asasinarea mea printr-un cubanez, dar s-a renunţat la plan, datorită consecinţelor pe care le-ar fi avut asupra relaţiilor româno-americane”.
După 1990, securitatea l-a ameninţat că, dacă mai intră pe teritoriul ţării, va fi bătut „de un grup de muncitori”. Cu toate acestea nu s-a lăsat intimidat, reuşind, de altfel, să vindece multe suflete de apostazie şi laşitate. Aflându-se în celălalt capăt al lumii, părintele spunea: „Cu trupul sunt în America, dar cu sufletul nu mă va putea despărţi nimeni de România şi de ortodoxie”. După căderea comunismului, părintele Calciu vedea un alt pericol asupra României, capitalismul: „măcar comuniştii îţi erau duşmani pe faţă. Capitaliştii, vorbesc despre Dumnezeu, dar treptat şi pe neobservate îl scot din societate, şcoli, instituţii, din familie şi mai ales din sufletul individului”. Atât în articolele sale, cât şi la conferinţele cu tinerii la care a luat parte în marile oraşe din ţară, părintele Calciu, deşi la o vârstă înaintată, lupta ca un tânăr împotriva celei mai mari erezii a secolului: ecumenismul. Despre această erezie spunea că în spatele aşa-ziselor „bune intenţii” nu stă dorinţa sinceră de unitate în credinţă, ci se ascund interesele demonice ale politicii mondialiste „...dorinţa unora de a stăpâni popoarele, gloria lor. Ortodoxia nu are nimic de negociat în materie de credinţă, ea depăşeşte limitele logicii şi ale raţionamentului uman. Adevărul nu se poate negocia. Putem fi în relaţii foarte bune cu oricare dintre culte, dar nu într-o mişcare ecumenistă. Noi avem credinţa noastră, tradiţiile noastre, cultura noastră, trecutul nostru. De ce să renunţăm la ele în schimbul unor oferte străine, lipsite de sacralitate şi fără nimic românesc în ele. Biserica trebuie să lupte mai mult şi o poate face prin preoţii şi intelectualii devotaţi pe care îi are.”
Repatrierea
Părintele Calciu a trecut la cele veşnice la 21 noiembrie, după ce a fost împărtăşit pe patul spitalului de un alt fost deţinut în închisorile comuniste, ÎPS Bartolomeu Anania. Viaţa sa a fost curmată brusc de un cancer galopant. În timpul cât a stat în spital a fost vizitat de Patriarhul Teoctist al României care i-a dăruit o iconiţă sculptată în os. Dorinţa sa a fost ca să fie îngropat în pământ românesc împreună cu iconiţa primită de la patriarh şi mătăniile de la călugăriţele din Diaconeşti. A fost adus în ţară de ziua Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul românilor, rămânând la Bucureşti, în biserica Radu Vodă, până sâmbătă 2 decembrie când a fost dus la Petru Vodă (jud. Neamţ). În timpul cât a poposit în Bucureşti, a fost vizitat de mii de credincioşi, preoţi, foşti colegi, elevi ş.a., iar PF Teoctist, împreună cu un sobor de arhierei şi preoţi, a oficiat slujba înmormântării. Înmormântarea a avut loc în ziua de 3 decembrie în prezenţa a zeci de preoţi şi peste 3.000 de credincioşi care l-au condus pe ultimul său drum pământesc. Când a fost aruncat primul pumn de ţărână peste sicriul aşezat în groapă toţi cei prezenţi au început să cânte instantaneu: „Hristos a înviat!”

SFANTA ECATERINA

Episcopul Augustin, Mitropolit de Florina:

"Vom vorbi despre Sfânta Ecaterina care este sărbătorită astăzi.
Sfânta Ecaterina a trăit în veacul al III – lea după Hristos. S-a născut în Alexandria. Tatăl ei Constas, reprezentant al împăratului, şi mama ei erau idolatri. Aşa că şi ea era idololatră. Dar fetiţa avea o mare înclinaţie spre studii. A studiat toate ştiinţele şi a citit operele scriitorilor greci şi latini, iar la vârsta de 18 ani era cea mai învăţată fată din Alexandria.
Dar şi la înfăţişare era o femeie minunată, pe de-a întregul plăcută. Cu astfel de daruri trupeşti şi intelectuale era o mireasă peţită de mulţi. Tineri importanţi o cereau în căsătorie, dar ea spunea că nu vrea să se mărite în ciuda tuturor presiunilor alor ei.
Dacă cineva vrea să se căsătorească, este păcat să-l împiedicăm. Dar dacă aceasta este păcat o dată, de 100 de ori este păcat să împiedicăm un om, bărbat sau femeie, care vrea să-şi dea inima lui Dumnezeu. Nunta este de argint, fecioria este de aur. Alege şi ea. Eu, de atâţia ani de când slujesc Domnului, niciodată, dar niciodată nu am împiedicat un om să se căsătorească. Dar întotdeauna am susţinut femei şi bărbaţi care au vrut să se dedice lui Dumnezeu şi să fie persoane misionare şi să se facă monahi. Dumnezeu a dat libertate. Violenţa este interzisă, în special în aceste chestiuni.
Aşadar făceau rele presiuni asupra Sfintei Ecaterina. Ea nu ura nunta, dar ca un spirit superior ce era, voia să fie neîmprăştiată. Şi nu există doar nunta aceasta obişnuită. Unii se căsătoresc cu patria, alţii cu ştiinţa, alţii cu religia.
Sfânta Ecaterina, pentru a scăpa de presiuni, a uneltit un pretext ingenios. Pentru că creştinul este înţelept; trebuie să aibă deşteptăciunea nu a lumii acesteia, ci a lui Dumnezeu. Aşadar spune părinţilor ei:- De vreme ce mă presaţi atâta, accept să mă căsătoresc, dar cu o condiţie.- Ce condiţie, copilul meu?- Dacă se va găsi un tânăr care să fie superior mie în ceea ce priveşte frumuseţea, bogăţia, cunoaşterea şi ştiinţa, îl voi lua.
Au început să caute şi s-au prezentat mulţi. Unii erau bogaţi, dar nu erau frumoşi. Unii erau bogaţi şi frumoşi, dar nu erau învăţaţi. Un lucru rar: şi bogăţie, şi frumuseţe, şi educaţie aleasă să se întâlnească într-o singură persoană. În felul acesta nu s-a putut găsi cineva, iar părinţii erau nemângâiaţi.
Au trimis-o la un oarecare ascet filozof, care trăia într-o peşteră afară din Alexandria. S-a dus şi i-a cerut sfatul ce să facă. Acela i-a spus:- Copila mea, eu ştiu un tânăr. Nu există altul ca El în lume. Frumos, bogat, puternic, înţelept ca nimeni altul. Ecaterina s-a entuziasmat şi i-a spus:- Aş vrea să-l văd.
Îi spune ascetul:- Vei face ce-ţi voi spune?- Voi face.- Ascultă deci (a spus ascetul şi a scos din sânul său o icoană a Preasfintei Fecioare cu Domnul nostru Iisus Hristos): Ia această icoană, du-te acasă, închide-te în camera ta şi roagă-te. Şi Preasfânta îţi va arăta ce să faci. Într-adevăr, Ecaterina a luat icoana, s-a închis în casă şi a făcut multă rugăciune, până după miezul nopţii. Obosind a lua-o somnul. Atunci vede o vedenie: a văzut-o pe Preasfânta Fecioară că strălucea ca o lună, iar pe dumnezeiescul Prunc în braţele ei că strălucea ca un soare; dar faţa lui Hristos se întorcea ca să n-o vadă pe Ecaterina. Atunci Maica Domnului spune:- Copilul meu, priveşte la această fată. A venit de atât de departe, şi cere să afle pe cineva care să o iubească şi să i se dedice.
Dumnezeiescul Prunc a răspuns cu mânie:- Nu vreau s-o privesc.- De ce, copilul meu? Aceasta este cea mai frumoasă copilă din Alexandria.- Nu, Maica lui Dumnezeu, este urâtă (era urâtă, deoarece încă nu era botezată).
Ecaterina a fugit plângând. S-a dus la ascet şi i-a spus vedenia.- Bine ţi-a spus, zice acela. De aceea, dacă vrei ca Hristos să privească spre tine, trebuie să crezi în El şi să te botezi.
În câteva zile acea mare personalitate a Alexandriei s-a botezat şi devenise de acum creştină. Atunci a văzut iarăşi o vedenie. De această dată dumnezeiescul Prunc o privea şi raiul se sălăşluise în inima ei. Din acel moment Ecaterina s-a dedicat pe de-a întregul lui Hristos. A devenit misionară.
A aflat lucrul acesta împăratul Maximin şi a chemat-o la dialog. La sfârşit a fost nevoit să spună:- Nu pot s-o scot la capăt cu tine, dar voi chema pe înţelepţi şi pe oamenii de ştiinţă, pe matematicieni şi fizicieni şi astronomi, pentru ca să discuţi cu ei.
A doua zi, 150 de înţelepţi erau la palatul lui Maximin. De cealaltă parte Sfânta Ecaterina singură. A început discuţia şi a durat toată ziua. Argumentele înţelepţilor erau demontate. Duhul Sfânt a luminat-o pe Sfântă Ecaterina, iar ea le-a închis gura. Unul după altul spuneau:- Sunt de acord cu Ecaterina. Cred în Dumnezeul Ecaterinei.Iar împăratul? S-a sălbăticit şi mai mult şi a poruncit să taie capetele sofiştilor în faţa lui. Astfel, acei 150 de înţelepţi au mărturisit pe Hristos şi au fost martirizaţi. După aceasta Maximin a aruncat-o pe Sfânta Ecaterina în închisoare. Şi în temniţă fiind ea repurta noi biruinţe. Acolo a adus la credinţă pe mulţi care veneau să o viziteze. Printre ele era şi femeia lui Maximin, împărăteasa Faustina, şi garda de corp a ei, demnitarul Porfirie, împreună cu 200 de soldaţi ai săi. Toţi aceştia, ascultând cuvintele ei, au crezut în Hristos. Dar Maximin, cuprins de o pizmă satanică, nu numai că a rămas neînduplecat, dar a şi poruncit ca şi aceştia să fie decapitaţi. Nu i-a fost milă nici de femeia sa! O sută cincizeci cu două sute şi cu doi fac trei sute cincizeci şi doi (352), trei sute cincizeci şi două de suflete a prins în mreaja lui Hristos predica Sfintei Ecaterina!
După puţin s-a apropiat şi sfârşitul ei. Nu vă povestesc detaliile. Este lung şirul chinurilor, din care cel mai groaznic este roata. Şi piatră să fii, te vei emoţiona dacă vei citi sfârşitul Sfintei Ecaterina. După ce a îngenunchiat, şi-a înălţat mâinile şi s-a rugat pentru întreaga lume. Apoi şi-a plecat capul şi a fost decapitată. Aşa şi-a dat sfântul ei suflet, care ca un porumbel alb a zburat la ceruri.
Sfintele ei moaşte se păstrează nestricate. Câţi nu cred să se ducă să le vadă. Se află în Muntele Sinai. Pe acest cuib îl păstrează de-a lungul veacurilor monahii greci. Să mulţumim lui Dumnezeu pentru asta. Poate că ei sunt ultimii monahi, deoarece copiii Eladei nu mai merg să se facă monahi în Sinai sau în Sfântul Munte; au alte aspiraţii…
Ca închinători merg acolo şi israeliţi, şi egipteni, şi beduini, şi germani, şi ruşi ca să sărute sfintele moaşte ale sfintei pe care a încununat-o Dumnezeu cu trei cununi: a fecioriei, a martiriului şi a înţelepciunii şi ştiinţei.
Dacă ne uităm la icoana ei, vedem că are un inel. Ce înseamnă acesta? În a doua vedenie pe care a avut-o, Hristos i-a dat un inel, adică au devenit atunci logodnici. Logodnici care se deosebesc de logodnicii de pe pământ. În clipa în care o fată se dedică lui Dumnezeu, de acolo înainte ea se logodeşte cu Hristos, care este „Mirele cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii” (Stihoavna Laudelor din Sfânta şi Marea Marţi).
***
Sfânta Ecaterina, iubiţii mei, este o mustrare pentru poporul nostru. Mustrare mai întâi pentru femeile a căror minte le e doar la frumuseţea trupească şi nu se îngrijesc de cea sufletească. În al doilea rând este o mustrare pentru bărbaţii care se dovedesc inferiori femeilor. Iar în al treilea rând este o mustrare a noastră, a clericilor, deoarece nu aducem suflete aproape de Hristos cum a făcut Sfânta Ecaterina, ci mai degrabă le gonim.
Închei şi doresc ca din rândul femeilor să se ridice mame care să crească eroi, iar din rândul bărbaţilor să se ridice martiri. Cununa aceasta o nădăjduiesc de la mamă, de la femeie.

Amin.
(Omilie de seară din biserica Sfintei Treimi Ptolemaida,duminică, 26.11.1978)
(traducere din elină de monahul Leontie)
***

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor o sută cincizeci de ritori, care, prin Sfânta Ecaterina crezând în Hristos, s-au săvârşit fiind aruncaţi în foc.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei împărătese soţia lui Maxentie, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie Stratilatul împreună cu două sute de ostaşi ai săi, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mercurie.
Acesta a trăit pe vremea împăraţilor Deciu şi Valerian în anii 255 şi se trăgea după neam din Răsărit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gardian. Fiindcă odată a biruit pe barbari, căci se arătase înaintea lui îngerul Domnului şi a insuflat în inima lui îndrăzneală şi bărbăţie, pentru aceasta a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adică general ori voievod. Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu şi, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuţitele şi l-au chinuit în nenumărate chipuri. Iar în cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Şi aşa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfântul, când a mărturisit pe Hristos, de douăzeci şi cinci de ani. Voinic la trup, frumos la faţă, galben la păr, care îl împodobea şi firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru Sihastrul.
Acest sfânt părinte al nostru Petru a fost născut din părinţi drept-credincioşi de la Marea Neagră şi după ce a petrecut cu părinţii săi numai şapte ani, toată cealaltă parte a vieţii sale a petrecut-o la filozofie şi la sihăstrie. Căci mai întâi s-a nevoit în Galaţia, apoi pentru ştiinţa sa, s-a dus în Palestina, şi după ce s-a închinat acolo la toate sfinţitele şi sfintele locuri, s-a pogorât la Antiohia; şi închizându-se într-o chilie, lua aminte de sine, vorbind cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni, fără să mănânce alte bucate decât puţină pâine cântărită, bând şi puţină apă; şi pe acestea însă le întrebuinţa la fiecare două zile. Drept aceea pentru virtuţile sale a luat de la Dumnezeu stăpânire asupra demonilor şi a vindecat pe un oarecare Daniel. Pe acesta apoi catehizându-l, l-a făcut de aceeaşi râvnă cu el împreună sihastru. Şi multor orbi le-a vindecat ochii şi alte feluri de boli a tămăduit; şi alte încă multe isprăvi se vestesc despre acest cuvios, unele în scris, iar altele prin singura predanie. Acesta dar, mare şi vestit făcându-se în toată Antiohia şi în toate laturile ei şi, vieţuind ani nouăzeci şi nouă, s-a mutat către veşnicele locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şase sute şaptezeci de mucenici, care de sabie s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

GUVERNUL MONDIAL

Presedintele UE, HERMAN VAN ROMPUY, este oficial marioneta grupului BILDERBERG si a declarat ca s-a mai facut un pas spre GUVERNUL MONDIAL.

Daca nici acum nu va treziti, aproape ca VA MERITATI SOARTA!!!

(articol preluat de pe sacciv blog VIDEO: Presedintele UE, HERMAN VAN ROMPUY, este oficial marioneta grupului BILDERBERG si a declarat ca s-a mai facut un pas spre GUVERNUL MONDIAL. Daca nici acum nu va treziti, aproape ca VA MERITATI SOARTA)

In urmatorul material, citatele din diferite articole vor fi scrise cu albastru, pentru a putea fi mai usor diferentiate de comentariile mele.
Citez din articolul Herman Van Rompuy the “Perfect” EU President – Say Hello to Turkey and Taxes (Herman Van Rompuy Presedintele “Perfect” al UE – Salutati Turcia si Taxele), aparut miercuri 18 noiembrie, cateva zile inaintea „alegerii” oficiale:
Ziarele si casele de pariuri afirma ca Prim Ministrul belgian, Herman Van Rompuy [nascut 1947], este unul din candidatii de frunte pentru slujba de primul “Presedinte UE”. Daca ne uitam in urma la cariera sa vedem ca intr-adevar este candidatul “perfect”. Cine s-ar potrivi mai bine la conducerea unei organizatii ce forteaza statele membre sa organizeze un al doilea referendum cand primul nu da rezultatul dorit?
Actualul Prim Ministru belgian Herman Van Rompuy se pare ca a devenit candidatul de frunte pentru presedintia UE (tehnic numai presedinte al Consiliului European) deoarece, pana acum, s-a abtinut sa isi exprime opinia proprie asupra oricarui lucru de la nivel european. Acesta este si motivul pentru care este atat de dificil ca cineva sa se opuna candidaturii sale, in afara de cazul cand cineva ii studiaza trecutul si cariera sa recenta de Purtator de Cuvant al Parlamentului Federal si Prim Ministru.
Dar este sau nu Mr. Van Rompuy un candidat? Oficial, el si partidul sau pretind ca nu este, deoarece se presupune ca este “indispensabil” in Belgia. Cu toate acestea, evenimentele de la cina secreta a Grupului Bilderberg de saptamana trecuta spun cu siguranta alt lucru. In timpul cinei, el a tinut un discurs in care a aratat cum Uniunea Europeana ar putea fi finantata direct, in opozitie cu mecanismele de finantare indirecta de astazi. El a respins taxele “verzi” si a propus in locul lor taxe UE asupra tranzactiilor oficiale, multe la fel ca infama taxa Tobin.
Ziarul flamand De Standaart, care a prezentat evenimentele de la cina Grupului Bilderberg a comentat ieri ca propunerea lui Herman Van Rompuy a ajuns la urechile presei deoarece unul din invitatii cinei secrete a dorit sa ii compromita candidatura. Cineva se poate intreba ce fel de om este acesta si ce fel de proces de nominalizare foloseste UE pentru presedentia sa daca dezvaluirea uneia dintre parerile unui candidat in legatura cu un subiect foarte relevant este suficienta sa ii compromita candidatura.
Oare la ce ne putem astepta de la Herman Van Rompuy daca va deveni primul presedinte al UE? El nu a fost niciodata prea comunicativ cu presa si s-a simtit mai confortabil in sedintele cu usile inchise. Se stie ca el a fost creierul acordului ce a pus bazele actualei conduceri belgiene, cand propriul sau partid, crestin-democrat si-a incalcat promisiunea de la campania electorala din 2007 de a diviza districtul electoral flamando-francez, Brussel-Halle-Vivoorde. Ca Purtator de Cuvant al Parlamentului federal, Mr. Van Rompuy a reusit, prin numeroase trucuri, sa amane votarea in sesiunea plenara cu mai multe saptamani pana cand a fost blocata de o motiune de conflict de interese. Recent el chiar a mituit unul dintre parlamentele regionale cu un stadion finantat federal pentru echipa de fotbal pentru a intarzia votarea in parlamentul federal cu cel putin inca patru luni, doar pentru a ramane mai mult la putere.
Un alt aspect ce merita a fi mentionat este ca Herman Van Rompuy este conducatorul unui guvern federal ce nu contine o majoritate a membrilor flamanzi in parlament.
Aceste lucruri arata ca Herman Van Rompuy este un om ce se aliniaza rapid noilor situatii si puteri. In timpul negocierilor guvernamentale sau ca Purtator de Cuvand al Parlamentului federal lui nu i-a pasat de ceea ce el, impreuna cu partidul sau au promis electoratului in timpul campaniei electorale. Mr. Van Rompuy nu isi reprezinta electoratul.
In mod traditional, puterea belgiana a favorizat intotdeauna integrarea europeana. Daca Mr. Van Rompuy ar deveni primul presedinte UE, integrarea europeana va deveni una dintre principalele sale ambitii. Taxele UE se potrivesc acestei ambitii foarte bine, iar evenimentul de la cina Grupului Bilderberg poate fi privit ca o dezvaluire a intentiilor sale. Ne putem astepta de asemeni ca el sa pledeze pentru o mai mare expansiune Eurozone si la o restrangere cat mai mare a abolirii exceptiilor pe care le-au dobandit UK, Suedia si Danemarka prin Tratatul de la Maastricht. Aceasta isi doreste birocratia UE de la el si aceasta va face. Aceasta birocratie favorizeaza de asemeni apartenenta Turciei la UE deci contrar cu ceea ce Mr. Van Rompuy a afirmat in parlamentul belgian in 2004, de data aceasta va sustine cu bucurie negocieri cu Turcia. Ukraina, pe care el pana acum a favorizat-o, va trebui sa astepte. Si, bineinteles, va folosi toate trucurile pentru a evita discutii nedorite. O reforma democratica in UE care sa includa un proces mai transparent, nu va fi in lista sa de prioritati.
Si iata ca a fost Herman Van Rompuy … Exact precum au decis stapanii grupului Bilderberg. Ce este cu acest grup si ce este in fapt cu aceasta Uniune Europeana, vom vedea la sfarsitul articolului. Pana atunci, sa vedem ce a mai aparut in ziare, dupa „alegerea” sa oficiala.
Conform articolului „Preşedintele Bilderberg” va conduce UE:
Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se schimba de două ori pe an, fiind asigurată prin rotaţie de câte un stat membru.
Potrivit prevederilor tratatului, noua poziţie de preşedinte al Consiliului European va avea un mandat de doi ani şi jumătate. Consiliul de Miniştri va continua să se rotească la fel ca înainte. Günter Gloser, un înalt oficial al Ministerului de Externe german, a spus că oricine ar fi numit în respectiva funcţie, ar trebui să fie o persoană „capabilă să adune consensul”. Preşedintele UE, a adăugat el, ar mai trebui să fie cineva „care este acceptat în sânul Uniunii şi care va fi şi un bun reprezentant al acesteia, dându-i o faţă”.
Cealaltă poziţie importantă introdusă de tratat se numeşte oficial Înaltul Reprezentant pentru Politica Comună de Securitate şi Externă. În prezent, politica externă a UE este asigurată atât de responsabilul pentru politică externă al Comisiei Europene, cât şi de comisarul pentru Relaţii Externe. Tratatul de la Lisabona reuneşte cele două posturi, creând poziţia de „Înalt Reprezentant” – practic un Ministru de Externe al Uniunii. Acesta serveşte şi drept vicepreşedinte al Comisiei Europene, este membru al Consiliului şi al Comisiei, şi conduce Consiliul Miniştrilor de Externe.
Apărută de ceva vreme doar cu titlu de zvon, identitatea acestui „candidat comun” a fost confirmată public joi: premierul belgian Herman Van Rompuy. În vârstă de 62 de ani, Van Rompuy, un politician creştin-democrat (de dreapta), este premier de numai 11 luni. El este un mare iubitor de poezie, dar altfel are unele vederi care i-au atras simpatia extremiştilor de dreapta, cea mai edificatoare în acest sens fiind opoziţia vehementă faţă de aderarea Turciei la UE. De asemenea, Van Rompuy este favorabil creării unui imn „naţional” al Uniunii Europene, precum şi înlăturării unor simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare, dar şi pe cele din cărţile de identitate sau paşapoarte.
Într-un manifest „federalist”, politicianul flamand mai cerea „creşterea masivă a prezenţei UE” pe teritoriile statelor membre, cum ar fi arborarea drapelelor Uniunii în toate şcolile, liceele, facultăţile şi stadioanele din spaţiul european.
De asemenea, Van Rompuy vrea să finanţeze UE printr-o pleiadă de taxe impuse la nivel naţional, între care una pe combustibil şi una pe călătoriile cu avionul. Van Rompuy a devenit recent membru al exclusivistului grup Bilderberg, alcătuit din oameni de afaceri, aristocraţi şi politicieni suspectaţi şi acuzaţi că „trag sforile” din umbră. Din acest motiv, Van Rompuy a fost ridiculizat pe Internet drept „preşedintele Bilderberg”, în sensul că el ar fi fost impus de grup la preşedinţia UE.
Conform articolului S-a mai făcut un pas către guvernarea mondială:
Este important de remarcat faptul că, în discusul ţinut după ce a fost desemnat, Herman Van Rompuy a declarat că odată cu apariţia funcţiei de preşedinte al UE, s-a mai făcut un pas în procesul de formare a unicei guvernări mondiale:

Dupa cum puteti constata dupa minutul 2 al inregistrarii de mai sus, hotararea „alegerii” celor doi a avut loc in spatele usilor inchise …
Ca lider al Consiliului european, preşedintele va trebui, conform Tratatului de la Lisabona, să “faciliteze consensul în cadrul Consiliului”. Reprezentarea UE în cadrul summit-urilor şi reuniunilor internaţionale este o altă atribuţie a acestuia, limitată însă de competeţele Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, funcţie în care a fost învestită britanica Catherine Ashton [nascuta 1956].
Foarte mulţi observatori internaţionali consideră însă că în timp vor fi lărgite competenţele şi atribuţiile exercitate de preşedintele european.
Iata ce mai putem afla din Herman Van Rompuy, teologul convertit la economie:
Nu prea cunoscut în afara graniţelor ţării sale, Van Rompuy a fost cel care a reuşit să aducă un echilibru politic în Belgia, după ce statul s-a confruntat cu o criză politică fără precedent în decursul anului trecut.
Pe 30 decembrie 2008, Van Rompuy a devenit cel de-al 48-lea premier al Belgiei, funcţie la care va trebui să renunţe, întrucât noua calitate de preşedinte al UE nu-i permite să deţină vreo funcţie naţională.
Este licenţiat în filosofie şi economie, are 62 de ani şi are în spate o întreagă carieră de economist.
“Sunt mai degrabă omul acţiunii, el este mai cerebral“, a mărturisit fratele său mai mic Eric, implicat de asemenea în politică, fiind însă un militant virulent al cauzei flamande.

Silueta austeră a lui Herman, calviţia ce îi pune în evidenţă faţă ascuţită şi privirea maliţioasă, conturează calităţile de intelectual ale unui bărbat care a studiat la o şcoală iezuită şi a reflectat asupra filosofiei Sfântului Toma de Aquino, înainte de a consacra economie.
Pasionat de literatură (în special franceză şi germană) el continuă să publice pe blogul său haiku, poezii japoneze, în limba olandeză.
Această practică l-a ajutat să suporte o perioadă politică nefastă pentru creştin-democraţi (1999-2007) pe durata celor două mandate ale Guvernului condus de liberalul Guy Verhofstadt.
Belgia, care din iunie 2007 s-a aflat într-o criză generată de conflictul dintre comunitatea flamandă şi cea francofonă, a cunoscut o aplanare a tensiunilor în ultimele zece luni, după preluarea puterii de către Van Rompuy, un om politic cu simţul umorului şi amabil, care a reuşit să nu lezeze pe nimeni, spre deosebire de predecesorul său Yves Leterme, care şi-a atras criticile francofonilor.
Apreciat de regele Albert al II-lea, el este considerat ca fiind mai degrabă un moderat în privinţa dosarelor lingvistice care îi divizează pe belgieni.
Conform “Noii reprezentanţi UE, de decor” VIDEO:
Numirile n-au fost bine primite de jurnalişti. Ambii au puţină experienţă în afacerile externe, dar au primit acordul tuturor celor 27 de lideri europeni care au participat aseară la summit-ul extraordinar de la Bruxelles. Lipsiţi de strălucire, viziune ori experienţă Nici cotidianul spaniol El Mundo n-are prea multe vorbe de laudă la adresa celor doi noi reprezentanţi ai Uniunii Europene: “Doi necunoscuţi pe scena europeană şi internaţională, fără pic de experienţă în politica externă şi novici în UE vor reprezenta cele 27 de state membre în lume”. Pentru El Pais, “Noua Europă concretizată de Tratatul de la Lisabona va fi condusă de două personaje terne şi cu un profil slab“. Pentru Frankfurter Rundschau, “Uniunea Europeană şi-a găsit conducători lipsiţi de strălucire, fără viziune şi experienţă“. Pentru The Guardian, “toate şansele Europei de a forţa lumea să-i dea o nouă atenţie s-au redus”. “Seara trecută, liderii europeni au ratat o şansă reală de a se menţine la nivelul lumii G2 dominată de Washington şi Beijing” , conchid jurnaliştii britanici. Herman Van Rompuy, discret “Europa este o uniune a valorilor şi are responsabilitatea de a juca un rol important în lume“, a declarat Herman Van Rompuy după ce a fost desemnat primul preşedinte al blocului comunitar. Belgianul a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al Consiliului, să se mulţumeasă doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele UE. El a mai spus că vrea să rămână “discret” şi nu să dea interviuri în toată presa. Van Rompuy, care îşi va prelua funcţia la 1 ianuarie, s-a declarat de acord ca “Uniunea Europeană să continue să se extindă pentru a include şi alte ţări” în anii următori, “cu condiţia ca ele să îndeplinească toate criteriile” cerute. Astfel le-a răspuns celor care îl acuză că se opune aderării Turciei la UE, precizează AFP. În 2004, într-un moment în care nu se afla în Guvernul din ţara sa, el s-a pronunţat clar împotriva unei aderări a Turciei. Catherine Ashton, învaţă repede Cât despre Catherine Ashton, în prezent comisar european pentru Comerţ, care a fost numită Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, premierul britanic Gordon Brown a declarat că aceasta “va avea o poziţie unică asupra politicii externe europene în cursul următorilor cinci ani”. “Am călătorit prin Europa ca ministru al Justiţiei“, le-a răspuns ea criticilor săi, care susţin că este lipsită de experienţă diplomatică. “Am fost întotdeauna o negociatoare“, a continuat aceasta. În timpul mandatului său, Uniunea Europeană a încheiat cu Coreea de Sud cel mai important acord comercial negociat vreodată cu o ţară, şi este pe cale să se ajungă la un acord asupra dosarului importurilor de banane din America Latină. “Judecaţi-mă după ceea ce voi face“, a declarat Ashton, care, în opinia uneia dintre colegele sale comisar, “nu are experienţă în politică externă“, dar “este o femeie capabilă, care învaţă repede”.

Sa revenim acum la site-ul din care am preluat primul articol din acest material. Conform Meet the President of Europe (Faceti cunostinta cu Presedintele Europei):
Herman Van Rompuy este primul presedinte al Uniunii Europene care, prin ratificarea tratatului de la Lisabona de catre toate cele 27 de state membre la inceputul lui noiembrie a fost transformata in adevarate State Unite ale Europei.
Presedintele nu a fost ales: a fost numit intr-o sedinta secreta a conducatorilor guvernelor celor 27 de state membre UE. Herman Van Rompuy a fost prim ministrul Belgiei.
Pentru a-l intelege pe Herman, trebuie sa stim cate ceva despre Belgia, prototipul Uniunii Europene. Belgienii nu exista ca natiune. Belgia este un stat artificial, construit de puterile internationale in 1830 ca un compromis politic si ca un experiment. Tara cuprinde 6 milioane de olandezi ce traiesc in Flandra, jumatatea de nord a tarii si 4 milioane de francezi ce traiesc in Bologna, jumatatea de sud.
Belgienilor nu le place statul lor. Il dispretuiesc. Spun ca nu reprezinta nimic pentru ei. Nu exista belgieni patrioti, deoarece nimeni nu este dispus sa moara pentru un steag care nu reprezinta nimic. Din cauza faptului ca Belgia nu reprezinta nimic, ideologii multiculturali o iubesc. Ei afirma ca fara patriotism nu vor fi razboaie si lumea va fi un loc mai bun. Asa cum canta John Lennon: “Imaginati-va ca nu exista tari, nu este greu de facut, nimic pentru care sa ucizi sau pentru care sa mori, si nici religie de nici un fel.” [nota saccsiv: nu degeaba ratacitul era o emblema new age, cititi va rog si Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare]
Scopul politicienilor belgieni, in 1957, a fost de a transforma intreaga Europa intr-o mare Belgie, astfel incat razboaiele dintre natiunile Europei sa nu mai fie posibile, in conditiile in care nu vor mai exista natiuni, toate fiind incorporate intr-un superstat artificial.
Insa la o privire mai atenta asupra Belgiei, constatam ca ii lipsesc mai multe, nu numai patriotismul. Ii lipseste de asemeni si democratia, respectul in fata legii si cinstea politica. In cartea De Afwezige Meerderheid (Majoritatea Absenta), filosoful flamand Lode Claes (1913-1997) a aratat ca fara o identitate si fara patriotism, nu poate exista cinste si nici democratie.
Unul dintre oamenii care a fost influentat profund de catre lucrarea Dr. Claes a fost un tanar politician, numit Herman Van Rompuy. Van Rompuy, un catolic conservator, nascut in 1947, a facut parte din Partidul Crestin Democrat Flamand. El a scris carti si articole despre importanta valorilor traditionale, rolul religiei, despre protejarea nenascutilor, despre radacinile crestine ale Europei si necesitatea de a le pastra. Ii repugnau natura nedemocratica si imorala a politicienilor belgieni si aceste lucruri l-au dus la un fel de criza a constiintei. Herman a ajuns senator si a intrat in guvern pe postul de ministru junior. In 1988 el a devenit lider al partidului crestin-democrat.
In aprilie 1990, Regele Baudouin al Belgiei (1930-1993) a abdicat din cauza unui proiect de lege in legatura cu avorturile ce era foarte liberal, iar partidul crestin democrat, condus de Herman Van Rompuy, care intotdeauna s-a mandrit a fi un bun catolic, a votat una dintre cele mai liberale legi ale avortului din Europa. Apoi regele a fost convins sa isi reia tronul in ziua urmatoare votarii legii.
Cariera politica a lui Herman a continuat. A devenit Ministrul Bugetului Belgiei si Viceprim Ministru, Purtator de Cuvant al Camerei Reprezentantilor si in cele din urma Prim Ministru. A continuat sa publice carti intelectuale si inteligente, dar in loc sa apere binele, acum apara conceptul de “raul cel mai mic”. Si a inceput sa scrie haiku.
Cu doi ani in urma Belgia s-a confruntat cu cea mai mare criza politica de pana acum. Tara s-a aflat pe marginea colapsului in urma unei hotarari din 2003 a Curtii Supreme conform careia districtul electoral existent Brussels-Halle-Vilvoorde (BHV), ce cuprindea atat capitala bilingva Brussels cat si imprejurimile vorbitoare de daneza Halle-Vilvoorde, ar fi fost neconstitutionale si parlamentul ar trebui sa remedieze situatia. Conducerea a raspuns cu plangerea ca districtul BHV este neconstitutional si ca ar trebui sa fie divizat in doua electorate : Brussels si un electorat vorbitor de limba daneza, Halle-Vilvoorde. Aceasta plangere a fost depusa de catre… Herman Van Rompuy, un locuitor flamand al districtului Halle-Vilvoorde.
Totusi, in 2003 crestini-democratii nu erau la putere iar Herman era un lider din opozitie. Plangerea sa era menita sa cauzeze probleme politice pentru guvernarea liberala, care a refuzat sa divida districtul BHV deoarece partea vorbitoare de franceza a refuzat sa accepte verdictul Curtii Supreme. In timpul campaniei electorale din 2007, crestin-democratii au avut ca tema majora in platforma lor promisiunea ca, odata alesi, ei vor desparti BHV. Datorita acestei promisiuni, au castigat alegerile si au devenit cel mai mare partid flamand.
Datorita imposibilitatii de a diviza BHV, crestin-democratii si-au renegat promisiunea. Mai mult decat atat, noul guvern contine mai multi ministrii vorbitori de limba franceza decat de limba olandeza si nu detine sprijinul maroritatii flamanzilor in parlament, cu toate ca acestia reprezinta 60% din populatia Belgiei. Herman a devenit Purtatorul de Cuvant al Parlamentului. In aceasta pozitie, misiunea sa era de a impiedica Parlamentul si reprezentantii flamanzi ce fac parte din acesta sa voteze un proiect de lege ce va diviza BHV. A reusit folosind tot felul de artificii. In una din zile a reusit chiar sa provoace schimbarea incuietorilor camerei de sedinte, astfel incat parlamentul nu s-a putut aduna la vot. Cu alta ocazie nu s-a prezentat la birou o saptamana pentru a evita deschiderea unei scrisori ce ii cerea sa rezolve problema. Tacticile sale au functionat. In decembrie 2008, cand prim ministrul belgian a demisionat in urma unui scandal financiar, Herman a devenit noul lider al guvernului format in majoritate din vorbitori de limba franceza, guvern ce nu reprezinta grupul majoritar etnic belgian. In timpul ultimelor 11 luni a reusit cu succes sa amane orice vot al parlamentului in legatura cu BHV.
Acum Herman a trecut la conducerea Europei. Ca si Belgia, Uniunea Europeana este o institutie nedemocrata ce are nevoie de lideri descurcareti care sunt capabili sa renunte la idealurile lor si care stiu cum sa impuna oamenilor decizii impotriva vointei lor. Nu mai conteaza democratia, cinstea sau legea, mai marii stiu ce este bine pentru noi mai bine decat noi. Iar Herman este acum unul dintre ei.
Comentariu saccsiv:
Materialul de mai sus este o dezvoltare a articolului PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG, are o agenda explicit ANTI-NATIUNI si declara ca este un pas inainte catre GUVERNUL UNIC MONDIAL! postat pe blogul fratilor de la RAZBOI INTRU CUVANT.
Sa vedem acum ce-i cu Bilderberg si cu UE. In mod real, nu oficial.
Evreul Walther Rathenau scria la 24 decembrie 1921 in Wiener Freie Presse:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
A devenit o practica obisnuita ca hotararile de care depind directiile pe care se vor inscrie tarile lumii sa urmeze o ciclicitate anuala ierarhizata. La inceputul fiecarui an se desfasoara intalnirea de la Davos, cu participarea unui mare numar de conducatori de companii nationale si multinationale, decidenti din cadrul guvernelor, experti in economie, finante si comert. Aici se fac stocuri de probleme tematice, se lanseaza ipoteze de politici investitionale, se dezbat studii de fezabilitate, se orienteaza bugete, se clarifica noi piete si cooperari, se contureaza tendintele consumismului global pentru anul care urmeaza. Acele procese economice care se coaguleaza in vectori evidenti ai dezvoltarii devin subiecte de analizat in treptele decizionale superioare. Primul dintre aceste etaje – care filtreaza informatiile economice si creeaza structurile politice care le vor face operative – este intalnirea anuala a Grupului Bilderberg. Din cauza caracterului secret al intalnirilor si al refuzului de a prezenta comunicate de presa, grupul a fost acuzat frecvent de comploturi la nivel mondial. Participantii nu au voie sa vorbeasca despre cele discutate in timpul reuniunilor, grupul nu are pagina de internet si nici o intalnire nu este inregistrata. In fiecare an, un comitet coordonator influentat si de Comisia Trilaterala elaboreaza o lista cuprinzand aproximativ 100 de nume ce vor fi prezente la intalnirea grupului.
Inca de cand a fost creat, in 1954, Grupul Bilderberg a lucrat tenace pentru edificarea visului ELITELOR camatariei planetare si ale varfurilor masoneriei de edificare a acestui GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Trebuie inteles ca nu este o intalnirea a celor ce iau decizii ci mai degraba o prezentare a deciziilor deja luate de ELITE catre marionetele de rang inalt si o dezbatere a modalitatilor de punere a lor in practica.
Interesant este ca la un moment dat, un ofiter SIE a luat pe cont propriu studierea acestuia, insa raspunsul venit de la “centrala“ a fost ca subiectul … nu prezinta interes. Cititi va rog si articolul:
VIDEO: Ion Cristoiu discuta cu un fost ofiter SIE despre Grupul Bilderberg
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se aduna periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council on Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.
Potrivit prestigiosului istoric César Vidal, pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei. Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene.
Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing”, fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional, ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.”
Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale, formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
Dar Vladimir Bukovsky mai spune ceva: „Uniunea Europeana , noua Uniune Sovietica?„ Cititi va rog si articolul:
Documentare celebre: „Vladimir Bukovsky: Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
In toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politica europeana. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertatii si Securitătii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv ca este mult prea conservator. In viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialisti si ecologisti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmatia facuta in cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un pacat. Confruntat cu opozitia furibunda a majoritatii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa intregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. In locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, si se parea că toate controversele vor fi date repede uitarii.
Inainte insa de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzandu-l pe inlocuitorul sau de apartenenta la o societate secreta. In momentul felicitarii pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicanul crestin-democrat a afirmat:
” Sper ca audierile lui sa mearga bine si nimeni sa nu il întrebe daca este francmason. ”.
Ulterior, in cadrul unei dezbateri desfaşurate la Milano, Buttiglione a spus despre principiul dupa care functioneaza institutiile europene
“Uniunea Europeana se indreapta spre un totalitarism care doreste sa devina o religie de stat, o religie ateista, nihilista – o religie, care va deveni obligatorie pentru toti.„
Cititi va rog si:
UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
Sunt analisti si ziaristi habauci care nu pricep pe ce lume se afla si considera ca Herman Van Rompuy este crestin … Sper ca cititorii s-au lamurit, citind cele de mai sus, ca nu este deloc asa.
Dupa cum ati putut constata, sunt de asemenea ziaristi din mass-media internationala care ii considera pe noul presedinte si pe noul ministru de externe al uniunii ca fiind prea slabi pentru a face fata discutiilor cu SUA. O tema falsa, deoarece nu trebuie sa fie tari, fiind niste marionete. Apoi cele doua entitati mega statale nu sunt dusmani, ci din contra, sunt controlate de aceleasi ELITE si se vor uni intr-un iminent GUVERN MONDIAL.
Cititi va rog si:
Masurile impotriva schimbarii climei sunt gandite pentru a crea rapid GUVENUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE
Dailybusiness: „De la teoria francmasonica la fapte: Guvernul mondial devine realitate”
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
NOTA:
Cuvintele scrise cu litere rosii, ingrosate si subliniate sunt hiperlink-uri spre articole din acest blog si care detaliaza activitatea respectivelor personaje, organizatii sau evenimente
In urmatorul material, citatele din diferite articole vor fi scrise cu albastru, pentru a putea fi mai usor diferentiate de comentariile mele.
Citez din articolul Herman Van Rompuy the “Perfect” EU President – Say Hello to Turkey and Taxes (Herman Van Rompuy Presedintele “Perfect” al UE – Salutati Turcia si Taxele), aparut miercuri 18 noiembrie, cateva zile inaintea „alegerii” oficiale:
Ziarele si casele de pariuri afirma ca Prim Ministrul belgian, Herman Van Rompuy [nascut 1947], este unul din candidatii de frunte pentru slujba de primul “Presedinte UE”. Daca ne uitam in urma la cariera sa vedem ca intr-adevar este candidatul “perfect”. Cine s-ar potrivi mai bine la conducerea unei organizatii ce forteaza statele membre sa organizeze un al doilea referendum cand primul nu da rezultatul dorit?
Actualul Prim Ministru belgian Herman Van Rompuy se pare ca a devenit candidatul de frunte pentru presedintia UE (tehnic numai presedinte al Consiliului European) deoarece, pana acum, s-a abtinut sa isi exprime opinia proprie asupra oricarui lucru de la nivel european. Acesta este si motivul pentru care este atat de dificil ca cineva sa se opuna candidaturii sale, in afara de cazul cand cineva ii studiaza trecutul si cariera sa recenta de Purtator de Cuvant al Parlamentului Federal si Prim Ministru.
Dar este sau nu Mr. Van Rompuy un candidat? Oficial, el si partidul sau pretind ca nu este, deoarece se presupune ca este “indispensabil” in Belgia. Cu toate acestea, evenimentele de la cina secreta a Grupului Bilderberg de saptamana trecuta spun cu siguranta alt lucru. In timpul cinei, el a tinut un discurs in care a aratat cum Uniunea Europeana ar putea fi finantata direct, in opozitie cu mecanismele de finantare indirecta de astazi. El a respins taxele “verzi” si a propus in locul lor taxe UE asupra tranzactiilor oficiale, multe la fel ca infama taxa Tobin.
Ziarul flamand De Standaart, care a prezentat evenimentele de la cina Grupului Bilderberg a comentat ieri ca propunerea lui Herman Van Rompuy a ajuns la urechile presei deoarece unul din invitatii cinei secrete a dorit sa ii compromita candidatura. Cineva se poate intreba ce fel de om este acesta si ce fel de proces de nominalizare foloseste UE pentru presedentia sa daca dezvaluirea uneia dintre parerile unui candidat in legatura cu un subiect foarte relevant este suficienta sa ii compromita candidatura.
Oare la ce ne putem astepta de la Herman Van Rompuy daca va deveni primul presedinte al UE? El nu a fost niciodata prea comunicativ cu presa si s-a simtit mai confortabil in sedintele cu usile inchise. Se stie ca el a fost creierul acordului ce a pus bazele actualei conduceri belgiene, cand propriul sau partid, crestin-democrat si-a incalcat promisiunea de la campania electorala din 2007 de a diviza districtul electoral flamando-francez, Brussel-Halle-Vivoorde. Ca Purtator de Cuvant al Parlamentului federal, Mr. Van Rompuy a reusit, prin numeroase trucuri, sa amane votarea in sesiunea plenara cu mai multe saptamani pana cand a fost blocata de o motiune de conflict de interese. Recent el chiar a mituit unul dintre parlamentele regionale cu un stadion finantat federal pentru echipa de fotbal pentru a intarzia votarea in parlamentul federal cu cel putin inca patru luni, doar pentru a ramane mai mult la putere.
Un alt aspect ce merita a fi mentionat este ca Herman Van Rompuy este conducatorul unui guvern federal ce nu contine o majoritate a membrilor flamanzi in parlament.
Aceste lucruri arata ca Herman Van Rompuy este un om ce se aliniaza rapid noilor situatii si puteri. In timpul negocierilor guvernamentale sau ca Purtator de Cuvand al Parlamentului federal lui nu i-a pasat de ceea ce el, impreuna cu partidul sau au promis electoratului in timpul campaniei electorale. Mr. Van Rompuy nu isi reprezinta electoratul.
In mod traditional, puterea belgiana a favorizat intotdeauna integrarea europeana. Daca Mr. Van Rompuy ar deveni primul presedinte UE, integrarea europeana va deveni una dintre principalele sale ambitii. Taxele UE se potrivesc acestei ambitii foarte bine, iar evenimentul de la cina Grupului Bilderberg poate fi privit ca o dezvaluire a intentiilor sale. Ne putem astepta de asemeni ca el sa pledeze pentru o mai mare expansiune Eurozone si la o restrangere cat mai mare a abolirii exceptiilor pe care le-au dobandit UK, Suedia si Danemarka prin Tratatul de la Maastricht. Aceasta isi doreste birocratia UE de la el si aceasta va face. Aceasta birocratie favorizeaza de asemeni apartenenta Turciei la UE deci contrar cu ceea ce Mr. Van Rompuy a afirmat in parlamentul belgian in 2004, de data aceasta va sustine cu bucurie negocieri cu Turcia. Ukraina, pe care el pana acum a favorizat-o, va trebui sa astepte. Si, bineinteles, va folosi toate trucurile pentru a evita discutii nedorite. O reforma democratica in UE care sa includa un proces mai transparent, nu va fi in lista sa de prioritati.
Si iata ca a fost Herman Van Rompuy … Exact precum au decis stapanii grupului Bilderberg. Ce este cu acest grup si ce este in fapt cu aceasta Uniune Europeana, vom vedea la sfarsitul articolului. Pana atunci, sa vedem ce a mai aparut in ziare, dupa „alegerea” sa oficiala.
Conform articolului „Preşedintele Bilderberg” va conduce UE:
Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se schimba de două ori pe an, fiind asigurată prin rotaţie de câte un stat membru.
Potrivit prevederilor tratatului, noua poziţie de preşedinte al Consiliului European va avea un mandat de doi ani şi jumătate. Consiliul de Miniştri va continua să se rotească la fel ca înainte. Günter Gloser, un înalt oficial al Ministerului de Externe german, a spus că oricine ar fi numit în respectiva funcţie, ar trebui să fie o persoană „capabilă să adune consensul”. Preşedintele UE, a adăugat el, ar mai trebui să fie cineva „care este acceptat în sânul Uniunii şi care va fi şi un bun reprezentant al acesteia, dându-i o faţă”.
Cealaltă poziţie importantă introdusă de tratat se numeşte oficial Înaltul Reprezentant pentru Politica Comună de Securitate şi Externă. În prezent, politica externă a UE este asigurată atât de responsabilul pentru politică externă al Comisiei Europene, cât şi de comisarul pentru Relaţii Externe. Tratatul de la Lisabona reuneşte cele două posturi, creând poziţia de „Înalt Reprezentant” – practic un Ministru de Externe al Uniunii. Acesta serveşte şi drept vicepreşedinte al Comisiei Europene, este membru al Consiliului şi al Comisiei, şi conduce Consiliul Miniştrilor de Externe.
Apărută de ceva vreme doar cu titlu de zvon, identitatea acestui „candidat comun” a fost confirmată public joi: premierul belgian Herman Van Rompuy. În vârstă de 62 de ani, Van Rompuy, un politician creştin-democrat (de dreapta), este premier de numai 11 luni. El este un mare iubitor de poezie, dar altfel are unele vederi care i-au atras simpatia extremiştilor de dreapta, cea mai edificatoare în acest sens fiind opoziţia vehementă faţă de aderarea Turciei la UE. De asemenea, Van Rompuy este favorabil creării unui imn „naţional” al Uniunii Europene, precum şi înlăturării unor simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare, dar şi pe cele din cărţile de identitate sau paşapoarte.
Într-un manifest „federalist”, politicianul flamand mai cerea „creşterea masivă a prezenţei UE” pe teritoriile statelor membre, cum ar fi arborarea drapelelor Uniunii în toate şcolile, liceele, facultăţile şi stadioanele din spaţiul european.
De asemenea, Van Rompuy vrea să finanţeze UE printr-o pleiadă de taxe impuse la nivel naţional, între care una pe combustibil şi una pe călătoriile cu avionul. Van Rompuy a devenit recent membru al exclusivistului grup Bilderberg, alcătuit din oameni de afaceri, aristocraţi şi politicieni suspectaţi şi acuzaţi că „trag sforile” din umbră. Din acest motiv, Van Rompuy a fost ridiculizat pe Internet drept „preşedintele Bilderberg”, în sensul că el ar fi fost impus de grup la preşedinţia UE.
Conform articolului S-a mai făcut un pas către guvernarea mondială:
Este important de remarcat faptul că, în discusul ţinut după ce a fost desemnat, Herman Van Rompuy a declarat că odată cu apariţia funcţiei de preşedinte al UE, s-a mai făcut un pas în procesul de formare a unicei guvernări mondiale:

Dupa cum puteti constata dupa minutul 2 al inregistrarii de mai sus, hotararea „alegerii” celor doi a avut loc in spatele usilor inchise …
Ca lider al Consiliului european, preşedintele va trebui, conform Tratatului de la Lisabona, să “faciliteze consensul în cadrul Consiliului”. Reprezentarea UE în cadrul summit-urilor şi reuniunilor internaţionale este o altă atribuţie a acestuia, limitată însă de competeţele Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, funcţie în care a fost învestită britanica Catherine Ashton [nascuta 1956].
Foarte mulţi observatori internaţionali consideră însă că în timp vor fi lărgite competenţele şi atribuţiile exercitate de preşedintele european.
Nu prea cunoscut în afara graniţelor ţării sale, Van Rompuy a fost cel care a reuşit să aducă un echilibru politic în Belgia, după ce statul s-a confruntat cu o criză politică fără precedent în decursul anului trecut.
Pe 30 decembrie 2008, Van Rompuy a devenit cel de-al 48-lea premier al Belgiei, funcţie la care va trebui să renunţe, întrucât noua calitate de preşedinte al UE nu-i permite să deţină vreo funcţie naţională.
Este licenţiat în filosofie şi economie, are 62 de ani şi are în spate o întreagă carieră de economist.
“Sunt mai degrabă omul acţiunii, el este mai cerebral“, a mărturisit fratele său mai mic Eric, implicat de asemenea în politică, fiind însă un militant virulent al cauzei flamande.

Silueta austeră a lui Herman, calviţia ce îi pune în evidenţă faţă ascuţită şi privirea maliţioasă, conturează calităţile de intelectual ale unui bărbat care a studiat la o şcoală iezuită şi a reflectat asupra filosofiei Sfântului Toma de Aquino, înainte de a consacra economie.
Pasionat de literatură (în special franceză şi germană) el continuă să publice pe blogul său haiku, poezii japoneze, în limba olandeză.
Această practică l-a ajutat să suporte o perioadă politică nefastă pentru creştin-democraţi (1999-2007) pe durata celor două mandate ale Guvernului condus de liberalul Guy Verhofstadt.
Belgia, care din iunie 2007 s-a aflat într-o criză generată de conflictul dintre comunitatea flamandă şi cea francofonă, a cunoscut o aplanare a tensiunilor în ultimele zece luni, după preluarea puterii de către Van Rompuy, un om politic cu simţul umorului şi amabil, care a reuşit să nu lezeze pe nimeni, spre deosebire de predecesorul său Yves Leterme, care şi-a atras criticile francofonilor.
Apreciat de regele Albert al II-lea, el este considerat ca fiind mai degrabă un moderat în privinţa dosarelor lingvistice care îi divizează pe belgieni.

Numirile n-au fost bine primite de jurnalişti. Ambii au puţină experienţă în afacerile externe, dar au primit acordul tuturor celor 27 de lideri europeni care au participat aseară la summit-ul extraordinar de la Bruxelles. Lipsiţi de strălucire, viziune ori experienţă Nici cotidianul spaniol El Mundo n-are prea multe vorbe de laudă la adresa celor doi noi reprezentanţi ai Uniunii Europene: “Doi necunoscuţi pe scena europeană şi internaţională, fără pic de experienţă în politica externă şi novici în UE vor reprezenta cele 27 de state membre în lume”. Pentru El Pais, “Noua Europă concretizată de Tratatul de la Lisabona va fi condusă de două personaje terne şi cu un profil slab“. Pentru Frankfurter Rundschau, “Uniunea Europeană şi-a găsit conducători lipsiţi de strălucire, fără viziune şi experienţă“. Pentru The Guardian, “toate şansele Europei de a forţa lumea să-i dea o nouă atenţie s-au redus”. “Seara trecută, liderii europeni au ratat o şansă reală de a se menţine la nivelul lumii G2 dominată de Washington şi Beijing” , conchid jurnaliştii britanici. Herman Van Rompuy, discret “Europa este o uniune a valorilor şi are responsabilitatea de a juca un rol important în lume“, a declarat Herman Van Rompuy după ce a fost desemnat primul preşedinte al blocului comunitar. Belgianul a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al Consiliului, să se mulţumeasă doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele UE. El a mai spus că vrea să rămână “discret” şi nu să dea interviuri în toată presa. Van Rompuy, care îşi va prelua funcţia la 1 ianuarie, s-a declarat de acord ca “Uniunea Europeană să continue să se extindă pentru a include şi alte ţări” în anii următori, “cu condiţia ca ele să îndeplinească toate criteriile” cerute. Astfel le-a răspuns celor care îl acuză că se opune aderării Turciei la UE, precizează AFP. În 2004, într-un moment în care nu se afla în Guvernul din ţara sa, el s-a pronunţat clar împotriva unei aderări a Turciei. Catherine Ashton, învaţă repede Cât despre Catherine Ashton, în prezent comisar european pentru Comerţ, care a fost numită Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, premierul britanic Gordon Brown a declarat că aceasta “va avea o poziţie unică asupra politicii externe europene în cursul următorilor cinci ani”. “Am călătorit prin Europa ca ministru al Justiţiei“, le-a răspuns ea criticilor săi, care susţin că este lipsită de experienţă diplomatică. “Am fost întotdeauna o negociatoare“, a continuat aceasta. În timpul mandatului său, Uniunea Europeană a încheiat cu Coreea de Sud cel mai important acord comercial negociat vreodată cu o ţară, şi este pe cale să se ajungă la un acord asupra dosarului importurilor de banane din America Latină. “Judecaţi-mă după ceea ce voi face“, a declarat Ashton, care, în opinia uneia dintre colegele sale comisar, “nu are experienţă în politică externă“, dar “este o femeie capabilă, care învaţă repede”.

Sa revenim acum la site-ul din care am preluat primul articol din acest material. Conform Meet the President of Europe (Faceti cunostinta cu Presedintele Europei):
Herman Van Rompuy este primul presedinte al Uniunii Europene care, prin ratificarea tratatului de la Lisabona de catre toate cele 27 de state membre la inceputul lui noiembrie a fost transformata in adevarate State Unite ale Europei.
Presedintele nu a fost ales: a fost numit intr-o sedinta secreta a conducatorilor guvernelor celor 27 de state membre UE. Herman Van Rompuy a fost prim ministrul Belgiei.
Pentru a-l intelege pe Herman, trebuie sa stim cate ceva despre Belgia, prototipul Uniunii Europene. Belgienii nu exista ca natiune. Belgia este un stat artificial, construit de puterile internationale in 1830 ca un compromis politic si ca un experiment. Tara cuprinde 6 milioane de olandezi ce traiesc in Flandra, jumatatea de nord a tarii si 4 milioane de francezi ce traiesc in Bologna, jumatatea de sud.
Belgienilor nu le place statul lor. Il dispretuiesc. Spun ca nu reprezinta nimic pentru ei. Nu exista belgieni patrioti, deoarece nimeni nu este dispus sa moara pentru un steag care nu reprezinta nimic. Din cauza faptului ca Belgia nu reprezinta nimic, ideologii multiculturali o iubesc. Ei afirma ca fara patriotism nu vor fi razboaie si lumea va fi un loc mai bun. Asa cum canta John Lennon: “Imaginati-va ca nu exista tari, nu este greu de facut, nimic pentru care sa ucizi sau pentru care sa mori, si nici religie de nici un fel.” [nota saccsiv: nu degeaba ratacitul era o emblema new age, cititi va rog si Aleister Crowley si REVOLUTIA SATANISTA (rock, sexualitate, droguri) – video si completari necesare]
Scopul politicienilor belgieni, in 1957, a fost de a transforma intreaga Europa intr-o mare Belgie, astfel incat razboaiele dintre natiunile Europei sa nu mai fie posibile, in conditiile in care nu vor mai exista natiuni, toate fiind incorporate intr-un superstat artificial.
Insa la o privire mai atenta asupra Belgiei, constatam ca ii lipsesc mai multe, nu numai patriotismul. Ii lipseste de asemeni si democratia, respectul in fata legii si cinstea politica. In cartea De Afwezige Meerderheid (Majoritatea Absenta), filosoful flamand Lode Claes (1913-1997) a aratat ca fara o identitate si fara patriotism, nu poate exista cinste si nici democratie.
Unul dintre oamenii care a fost influentat profund de catre lucrarea Dr. Claes a fost un tanar politician, numit Herman Van Rompuy. Van Rompuy, un catolic conservator, nascut in 1947, a facut parte din Partidul Crestin Democrat Flamand. El a scris carti si articole despre importanta valorilor traditionale, rolul religiei, despre protejarea nenascutilor, despre radacinile crestine ale Europei si necesitatea de a le pastra. Ii repugnau natura nedemocratica si imorala a politicienilor belgieni si aceste lucruri l-au dus la un fel de criza a constiintei. Herman a ajuns senator si a intrat in guvern pe postul de ministru junior. In 1988 el a devenit lider al partidului crestin-democrat.
In aprilie 1990, Regele Baudouin al Belgiei (1930-1993) a abdicat din cauza unui proiect de lege in legatura cu avorturile ce era foarte liberal, iar partidul crestin democrat, condus de Herman Van Rompuy, care intotdeauna s-a mandrit a fi un bun catolic, a votat una dintre cele mai liberale legi ale avortului din Europa. Apoi regele a fost convins sa isi reia tronul in ziua urmatoare votarii legii.
Cariera politica a lui Herman a continuat. A devenit Ministrul Bugetului Belgiei si Viceprim Ministru, Purtator de Cuvant al Camerei Reprezentantilor si in cele din urma Prim Ministru. A continuat sa publice carti intelectuale si inteligente, dar in loc sa apere binele, acum apara conceptul de “raul cel mai mic”. Si a inceput sa scrie haiku.
Cu doi ani in urma Belgia s-a confruntat cu cea mai mare criza politica de pana acum. Tara s-a aflat pe marginea colapsului in urma unei hotarari din 2003 a Curtii Supreme conform careia districtul electoral existent Brussels-Halle-Vilvoorde (BHV), ce cuprindea atat capitala bilingva Brussels cat si imprejurimile vorbitoare de daneza Halle-Vilvoorde, ar fi fost neconstitutionale si parlamentul ar trebui sa remedieze situatia. Conducerea a raspuns cu plangerea ca districtul BHV este neconstitutional si ca ar trebui sa fie divizat in doua electorate : Brussels si un electorat vorbitor de limba daneza, Halle-Vilvoorde. Aceasta plangere a fost depusa de catre… Herman Van Rompuy, un locuitor flamand al districtului Halle-Vilvoorde.
Totusi, in 2003 crestini-democratii nu erau la putere iar Herman era un lider din opozitie. Plangerea sa era menita sa cauzeze probleme politice pentru guvernarea liberala, care a refuzat sa divida districtul BHV deoarece partea vorbitoare de franceza a refuzat sa accepte verdictul Curtii Supreme. In timpul campaniei electorale din 2007, crestin-democratii au avut ca tema majora in platforma lor promisiunea ca, odata alesi, ei vor desparti BHV. Datorita acestei promisiuni, au castigat alegerile si au devenit cel mai mare partid flamand.
Datorita imposibilitatii de a diviza BHV, crestin-democratii si-au renegat promisiunea. Mai mult decat atat, noul guvern contine mai multi ministrii vorbitori de limba franceza decat de limba olandeza si nu detine sprijinul maroritatii flamanzilor in parlament, cu toate ca acestia reprezinta 60% din populatia Belgiei. Herman a devenit Purtatorul de Cuvant al Parlamentului. In aceasta pozitie, misiunea sa era de a impiedica Parlamentul si reprezentantii flamanzi ce fac parte din acesta sa voteze un proiect de lege ce va diviza BHV. A reusit folosind tot felul de artificii. In una din zile a reusit chiar sa provoace schimbarea incuietorilor camerei de sedinte, astfel incat parlamentul nu s-a putut aduna la vot. Cu alta ocazie nu s-a prezentat la birou o saptamana pentru a evita deschiderea unei scrisori ce ii cerea sa rezolve problema. Tacticile sale au functionat. In decembrie 2008, cand prim ministrul belgian a demisionat in urma unui scandal financiar, Herman a devenit noul lider al guvernului format in majoritate din vorbitori de limba franceza, guvern ce nu reprezinta grupul majoritar etnic belgian. In timpul ultimelor 11 luni a reusit cu succes sa amane orice vot al parlamentului in legatura cu BHV.
Acum Herman a trecut la conducerea Europei. Ca si Belgia, Uniunea Europeana este o institutie nedemocrata ce are nevoie de lideri descurcareti care sunt capabili sa renunte la idealurile lor si care stiu cum sa impuna oamenilor decizii impotriva vointei lor. Nu mai conteaza democratia, cinstea sau legea, mai marii stiu ce este bine pentru noi mai bine decat noi. Iar Herman este acum unul dintre ei.
Comentariu saccsiv:
Materialul de mai sus este o dezvoltare a articolului PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG, are o agenda explicit ANTI-NATIUNI si declara ca este un pas inainte catre GUVERNUL UNIC MONDIAL! postat pe blogul fratilor de la RAZBOI INTRU CUVANT.
Sa vedem acum ce-i cu Bilderberg si cu UE. In mod real, nu oficial.
Evreul Walther Rathenau scria la 24 decembrie 1921 in Wiener Freie Presse:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
A devenit o practica obisnuita ca hotararile de care depind directiile pe care se vor inscrie tarile lumii sa urmeze o ciclicitate anuala ierarhizata. La inceputul fiecarui an se desfasoara intalnirea de la Davos, cu participarea unui mare numar de conducatori de companii nationale si multinationale, decidenti din cadrul guvernelor, experti in economie, finante si comert. Aici se fac stocuri de probleme tematice, se lanseaza ipoteze de politici investitionale, se dezbat studii de fezabilitate, se orienteaza bugete, se clarifica noi piete si cooperari, se contureaza tendintele consumismului global pentru anul care urmeaza. Acele procese economice care se coaguleaza in vectori evidenti ai dezvoltarii devin subiecte de analizat in treptele decizionale superioare. Primul dintre aceste etaje – care filtreaza informatiile economice si creeaza structurile politice care le vor face operative – este intalnirea anuala a Grupului Bilderberg. Din cauza caracterului secret al intalnirilor si al refuzului de a prezenta comunicate de presa, grupul a fost acuzat frecvent de comploturi la nivel mondial. Participantii nu au voie sa vorbeasca despre cele discutate in timpul reuniunilor, grupul nu are pagina de internet si nici o intalnire nu este inregistrata. In fiecare an, un comitet coordonator influentat si de Comisia Trilaterala elaboreaza o lista cuprinzand aproximativ 100 de nume ce vor fi prezente la intalnirea grupului.
Inca de cand a fost creat, in 1954, Grupul Bilderberg a lucrat tenace pentru edificarea visului ELITELOR camatariei planetare si ale varfurilor masoneriei de edificare a acestui GUVERN MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Trebuie inteles ca nu este o intalnirea a celor ce iau decizii ci mai degraba o prezentare a deciziilor deja luate de ELITE catre marionetele de rang inalt si o dezbatere a modalitatilor de punere a lor in practica.
Interesant este ca la un moment dat, un ofiter SIE a luat pe cont propriu studierea acestuia, insa raspunsul venit de la “centrala“ a fost ca subiectul … nu prezinta interes. Cititi va rog si articolul:
VIDEO: Ion Cristoiu discuta cu un fost ofiter SIE despre Grupul Bilderberg
Sub impulsul lui David Rockefeller, Grupul Bilderberg se intruneste pentru prima data la Hotel de Bilderberg, de unde si denumirea, langa Arnhem, intre 29 si 31 mai 1954. Emblematic pentru scopul si modalitatea de lucru a celor ce se aduna periodic la aceste intalniri este declaratia de la 5 iunie 1991, a fondatorului David Rockefeller (din partea Council on Foreign Relations), cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
Comisia Trilaterala a fost creata in 1973 la initiativa lui David Rockefeller. Alti membri fondatori au fost Alan Greenspan si Paul Volcker, ambii fosti capi ai Federal Reserve. De asemenea si Zbigniew Brzezinski, care a fost si director.
Potrivit prestigiosului istoric César Vidal, pentru a inţelege ce se intampla in Europa trebuie luat in consideratie fenomenul francmasoneriei. Vidal documenteaza rolul discret dar imens jucat de acestia in formarea Uniunii Europene.
Spre exemplu, afirma ca “proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de un francmason, Valéry Giscard D’Estaing”, fost presedinte al Frantei in perioada 1974-1981, presedintele Conventiei Europene care a redactat textul tratatului constitutional, ca “masonii controleaza Internationala Socialista si s-au infiltrat puternic in partidele de dreapta” si ca acestia exercita “o influenta masiva in lumea comunicatiilor si in special in educatie, justitie si fortele armate.”
Referirile rolului jucat de Valery Giscard d’Estaing in geneza tratatului UE si-au gasit o confirmare si in marturiile celebrului fost dizident sovietic, Vladimir Bukovsky, care a avut acces la arhivele Partidului Comunist al URSS. Intr-o alocutiune rostita la Bruxelles, Bukovsky a dezvaluit ca, in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale, formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger, s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi BANCA MONDIALA. Potrivit lui Bukovsky, la un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” Bukovsky nu si-a putut retine uimirea fata de capacitatile profetice ale lui d’Estaing:”Asta se intampla in ianuarie 1989, intr-o vreme in care tratatul de la Mastricht din 1992 nici macar nu fusese schitat.
Dar Vladimir Bukovsky mai spune ceva: „Uniunea Europeana , noua Uniune Sovietica?„ Cititi va rog si articolul:
Documentare celebre: „Vladimir Bukovsky: Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa
In toamna anului 2004, un imens scandal bulversa scena politica europeana. Rocco Buttiglione, candidatul nominalizat de presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru portofoliul Justiţiei, Libertatii si Securitătii, era respins de una din comisiile Parlamentului European, pe motiv ca este mult prea conservator. In viziunea grupurilor euro-parlamentarilor socialisti si ecologisti, “vina” lui Buttiglione, un catolic practicant, a fost afirmatia facuta in cadrul audierilor cum că homosexualitatea este un pacat. Confruntat cu opozitia furibunda a majoritatii Parlamentului European, care a ameninţat cu un vot de blam la adresa intregii Comisii, Barroso a retras candidatura lui Buttiglione. In locul acestuia, Italia l-a nominalizat pe ministrul de externe Franco Frattini, si se parea că toate controversele vor fi date repede uitarii.
Inainte insa de a pleca de la Bruxelles, Buttiglione a aruncat bomba, acuzandu-l pe inlocuitorul sau de apartenenta la o societate secreta. In momentul felicitarii pentru candidatura lui Frattini la postul de comisar european, politicanul crestin-democrat a afirmat:
” Sper ca audierile lui sa mearga bine si nimeni sa nu il întrebe daca este francmason. ”.
Ulterior, in cadrul unei dezbateri desfaşurate la Milano, Buttiglione a spus despre principiul dupa care functioneaza institutiile europene
“Uniunea Europeana se indreapta spre un totalitarism care doreste sa devina o religie de stat, o religie ateista, nihilista – o religie, care va deveni obligatorie pentru toti.„
Cititi va rog si:
UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
Sunt analisti si ziaristi habauci care nu pricep pe ce lume se afla si considera ca Herman Van Rompuy este crestin … Sper ca cititorii s-au lamurit, citind cele de mai sus, ca nu este deloc asa.
Dupa cum ati putut constata, sunt de asemenea ziaristi din mass-media internationala care ii considera pe noul presedinte si pe noul ministru de externe al uniunii ca fiind prea slabi pentru a face fata discutiilor cu SUA. O tema falsa, deoarece nu trebuie sa fie tari, fiind niste marionete. Apoi cele doua entitati mega statale nu sunt dusmani, ci din contra, sunt controlate de aceleasi ELITE si se vor uni intr-un iminent GUVERN MONDIAL.
Cititi va rog si:
Masurile impotriva schimbarii climei sunt gandite pentru a crea rapid GUVENUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE
Dailybusiness: „De la teoria francmasonica la fapte: Guvernul mondial devine realitate”
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
NOTA:
Cuvintele scrise cu litere rosii, ingrosate si subliniate sunt hiperlink-uri spre articole din acest blog si care detaliaza activitatea respectivelor personaje, organizatii sau evenimente

SFÂNTUL ANTONIE SIHASTRUL Schitul Iezerul-Vâlcea

(secolele XVII-XVIII)

Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)-Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul".
Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos şi cunoscând câţiva sihaştri trăitori la linişte, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, sporind în rugăciune şi smerenie, cu binecuvântarea egumenului, s-a retras la viaţă pustnicească în Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur într-o mică peşteră de piatră, lăudând pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi luptându-se neîncetat cu duhurile rele şi cu neputinţele firii. Căci nimeni, afară de sihaştri, nu ştie cât de mari sunt ispitele şi încercările celor ce se nevoiesc în viaţa pustnicească.
Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu- Vâlcea l-a sfinţit. În acest mic paraclis se ruga neîncetat Cuviosul Antonie. Aici făcea ziua şi noaptea sute de metanii, aici citea rânduiala slujbelor zilnice şi Utrenia de la miezul nopţii. În sărbători mari şi în posturi venea din timp în timp câte un ieromonah din schit şi săvârşea Sfânta Liturghie. Astfel, liniştea, singurătatea, chilia în piatră, biserica, neîncetata rugăciune, citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi şi cugetarea la cele dumnezeieşti formau raiul pământesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curăţea pe sine de mândrie şi de dulceţile cele trecătoare ale firii şi de aici se pregătea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vieţii cereşti.
Auzindu-se peste tot despre viaţa sfântă a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi să se roage împreună cu el, să-i ceară sfaturi şi rugăciuni. Iar fericitul sihastru îi primea cu dragoste, îi odihnea, îi hrănea cu cuvintele cele dumnezeieşti şi îi libera cu pace, creând astfel o adevărată reînnoire duhovnicească în Oltenia de sub munte.
După 25 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Sfântul Antonie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, prin anul 1714, fiind plâns mult de ucenici şi îngropat lângă micul său paraclis, cum se vede până astăzi. Credincioşii urcă vara până aici, aprind lumânări, fac rugăciuni şi se închină în „Peştera Sfântului Antonie", cerându-i binecuvântare şi ajutor.

Viata Cuviosului Antonie de la Schitul Iezer

Iubitorii de desavarsire spirituala, sihastrii, au populat acele tinuturi retrase de framantarile lumii, dar clocotitoare de cele duhovnicesti, inca din secolele primare ale crestinismului.
Un asemenea loc de Rugaciune in liniste, se afla si la poalele muntilor Capatanii, la cativa kilometri de Olanesti, la Schitul Iezer - Valcea. Pe malul stang al paraului Cheia, se afla aceasta oaza binecuvantata, unde s-a nevoit si Cuviosul Antonie.
Acest fericit parinte Antonie, a trait pe vremea blagocestivului domn Matei Basarab si a Sf. Martir Constantin Brancoveanu. Un timp s-a ocupat cu negotul, ca apoi, lasandu-l, a ales „negutatoria cea sufleteasca". Renuntand la desfatarea lumii acesteia, a imbratisat viata monahala, in prea frumoasa pustie a Iezerului din tinuturile Valcii. Atat de nebiruit s-a aratat Cuviosul Antonie din inceput catre osteneala si asprimea calugareasca, incat urma DOMNULUI, impreuna rastignindu-se, de buna voie. Parea fericitul Antonie, a fi nematerialnic si fara de trup... Dorind sa sporeasca nevointele monahicesti, a cerut blagoslovenie Episcopului locului, Ilarion, sa mearga la Sf. Munte Athos. Acesta cunoscand ca este monah imbunatatit si de mare folos multora, l-a sfatuit sa renunte. Si intorcandu-se Cuviosul Antonie la Schitul Iezer, se umple de ravna pentru repararea Bisericii si a cladirilor din jur. Apoi invapaiat de Dumnezeiescul Dor, iese mai sus de Schit, intr-o frumoasa poienita, unde era si o pestera. Aici isi sapa si un mic Paraclis, in care incepe nevointa unei Rugaciuni neincetate, pana la sfarsitul vietii sale pamantesti. Cine poate spune privegherile de toata noaptea, cat si alte osteneli sihastresti, ca postirile, plecarea genunchilor?... Uratorul de oameni, diavolul, i-a adus multe ispite si suparari, dar pe toate le-a biruit Cuviosul - cu Darul Lui Dumnezeu. Pentru o si mai aspra nevointa, purta si un brau de lanturi de fier. Hrana sa era dupa ceasul al noualea, paine si apa. Vin si alte bauturi, nu folosea niciodata. Nu dormea pe pat, ci rezemat putin, ca odihna a multor osteneli. Tot timpul era in Rugaciune cu lacrimi fierbinti, imbracamintea o avea simpla si numai cea de trebuinta.
Cu Harul Lui Dumnezeu cunoscandu-si sfarsitul vietii acestei lumi, a chemat pe ucenicul sau Ieromonahul Nicolae, cu patruzeci de zile inainte, spunandu-i in taina: „sfarsitul mi s-a apropiat. Dupa mutarea mea la cele vesnice, sa pui trupul meu in groapa ce am sapat-o la usa Pesterii". Si dupa alte cuvinte de invatatura, s-a odihnit intru Domnul.
Cuviosul Antonie era la statura maruntel si putin garbov spre batranete. Barba deasa si alba, vesel la cautatura, iute la fire, dar grabnic iertator. A stat in sihastrie 28 ani si a trait in total 92 ani.
Dupa ingroparea Cuviosului, s-a aratat de mai multe ori in vis ucenicilor sai, ca fiind in Biserica si cu o Cruce Stralucitoare la piept. Ucenicului sau celui mai apropiat i s-a aratat de asemenea zicandu-i: „nu te intrista pentru ducerea mea din aceasta lume, ci mai mult bucura-te ca sunt la odihna vesnica. De aici ma voi Ruga pururea pentru voi". Mutarea sa a fost la anul 1719, luna noiembrie 23, ceasul al noualea din zi.
Viata Cuviosului Antonie a fost scrisa de Ieromonahul Nicolae, ucenicul sau. in anul 1812, cronicarul Chiriac Ramniceanu, stranepot al Cuviosului Antonie, cercetand Pestera de la Schitul Iezer, a mai gasit acolo pe un sihastru Ieroschimonahul Stefan, „sezand acolo de 50 de ani". Stranepotul Chiriac a dorit „sa caute Moastele Cuvi­osului", dar l-a oprit acest Stefan, zicandu-i ca s-au aratat semne infricosate celor care de asemenea au vrut aceasta. A reparat insa Bisericuta din Pestera, cu intentia de a se retrage si el aici, unde „stramosul sau a vietuit". Tot acest Chiriac Ramniceanu are meritul ca a cautat „cu mare cheltuiala si osteneala", viata Cuviosului Antonie, docu­mente gasite in satul Dobroceni - Valcea.
Si Sf. Calinic Cernicanul fiind Episcop la Valcea a vrut si el sa-i dezgroape Moastele, dar semn s-a aratat si a renuntat, surpandu-se malul direct pe mormantul Sfantului.
Sfantul vroia sa ramana in „smerenie".
De abia acum se face totusi dezgroparea Sf. sale Moaste, tot prin vrerea Cuviosului, care vede ca avem nevoie deosebita de ajutorul sau.
Sfinte Preacuvioase Parinte Antonie, Roaga pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca si noua Pace si mare Mila

Schitul Iezer, una dintre cele mai izolate sihastrii

Situat la nord de satul Cheia, pe valea cu acelasi nume, in apropiere de orasul Baile Olanesti, Schitul Iezer este una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei. Primii ctitori ai acestui sfant lacas, pomeniti in pomelnic, sunt Radu cel Mare (1377-1383) si fiul sau Mircea cel Batran (1386-1418). Cu trecerea timpului, acest schit s-a degradat, dar a fost refacut, in anul 1559, la 500 m distanta de cel vechi, de voievodul Mircea Ciobanu impreuna cu sotia sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rares (1527-1546). Dupa refacerea Schitului Iezer, aici s-a adapostit o mare obste monahala cu peste trei sute de calugari. O parte dintre acestia traiau viata de obste in manastire, iar alti calugari se nevoiau in sihastrie, prin pesteri sau prin chilii, venind doar duminica si in zilele de sarbatori sa asiste la slujbele savarsite in biserica. In pisania din 1720 se mentioneaza ca schitul a fost terminat in 1567-1568, dupa moartea ctitorului si ca in 1700 schitul era pustiu si surpat. Biserica actuala a fost zidita de episcopul Ilarion si schimonahul Antonie, care a donat toate economiile, dar a si muncit personal, pentru ca in 1720 sa fie pictata de ieromonahul Nicolae. Mai tarziu, schimonahul Antonie a fost canonizat sub numele de Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru. El vine in Tara Romaneasca in anul 1648 si se stabileste la Rm. Valcea, ocupandu-se de comert. Ajuns la varsta de 64 de ani, binecuvantatul Antonie s-a hotarat sa aleaga calea monahala. Dupa ce a renuntat la ideea de a merge la Muntele Athos, la indemnul episcopului Ilarion, se stabileste la Schitul Iezer. Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se pastreaza si astazi, in partea de apus a bisericii, avand un subsol spatios pentru depozitarea celor necesare intretinerii vietii monahale. Din anul 1998, sfantul lacas s-a imbogatit cu o noua biserica. Astazi, Schitul Iezer cuprinde o obste de maici, care se ostenesc sa duca mai departe traditia monahala existenta aici de mai multe secole.Grigore Alexandrescu si mormantul lui Mircea cel BatranDin „Memorialul de calatorie” scris de Grigore Alexandrescu pe la mijlocul secolului al XIX-lea aflam pretioase informatii despre Manastirea Cozia si mormantul lui Mircea cel Batran (1386-1418). Poetul mentioneaza ca aceasta este aparata de o statornica bariera de un sir de munti; ca Oltul desfasoara aici, la Cozia, undele sale si se strecoara ca un sarpe printre doua stanci. Apoi, descrie portretul lui Mircea cel Batran pictat in naosul bisericii, in costumul sau de cavaler si ne precizeaza ca la genunchi are cusuti in fir vulturi cu doua capete, insemn al dublei despotii: Tara Romaneasca si Dobrogea. Valorosul domn este inmormantat in cea dintai incapere a bisericii; se afla aici (in anul 1842 cand a vizitat Gr. Alexandrescu manastirea n.n) doua mari pietre care acopera mormintele. Inscriptia uneia a inceput a se sterge, incat abia poti descifra cateva cuvinte si numele „Mircea”, iar pe cealalta se deslusesc aceste cuvinte: „Aici odihneste maica Teofana Calugarita, cu fiica doamna Florica si fiul sau Nicolae - Voda leat 1425”. Aici s-a strecurat o greseala cu privire la anul 1425 pe care poetul l-a transcris din memorie. Dar cand Gr. Alexandrescu a intrat pentru prima data in pronaosul bisericii si a zarit mormantul lui Mircea cel Batran a exclamat: „Iata o descoperire neasteptata si placuta!” De ce este importanta aceasta „descoperire neasteptata si placuta”? Raspunsul il primim de la cercetatorul istorico-literar Augustin Z. N. Pop intr-una din lucrarile sale: „Pana la relatia de drumetie a Memorialului de calatorie scris de Gr. Alexandrescu in 1842, nimeni altcineva nu mentioneaza existenta mormantului vejnicului batran acolo” (adica a lui Mircea cel Batran). Interesanta relatare. De la 1418, anul mortii Voievodului, si pana la 1842 s-au scurs mai bine de patru veacuri, timp in care ctitoria sa a fost vizitata de personalitati din tara si de peste hotare. Mentionez doar cativa: Gavriil, de la Muntele Athos a vizitat Manastirea Cozia in 1517 si a scris „Viata lui Nifon”; in 1657 Paul de Alep a vizitat aceasta ctitorie si ne-a lasat „Insemnari de calatorie”, iar mai tarziu Dionisie Eclesiarhul a scris „Hronograful Tarii Romanesti de la 1764 pana in 1815”. In toate aceste lucrari gasim descrieri referitoare la Manastirea Cozia si imprejurimile sale, dar nici un cuvant despre existenta mormantului Marelui Voievod Mircea cel Batran!! De ce oare a persistat aceasta omisiune de-a lungul a peste patru secole? Se stia doar ca aceasta manastire este ctitorie voievodala. Trebuie sa asteptam patru veacuri pe Gr. Alexandrescu sa viziteze acest monument istoric si sa faca „descoperirea neasteptata si placuta”? Socotim ca sunt de prisos comentariile. Anul acesta, la 25 noiembrie 2005 se implinesc 120 de ani de la incetarea din viata a scriitorului si poetului Grigore Alexandrescu, mare patriot si iubitor al istoriei poporului nostru.

EVOLUTIONISM- O TEORIE FALSA (II)

A.D.N.-ul şi megacipul
(http://www.creationism-stiintific.ro/blog84/ADN-ul-şi-megacipul.htm)

Autor: Cornel Dragoş

Informaţia - a Treia Cantitate Fundamentală a universului?

În şcolile din România continuă să se predea teoria evoluţionistă ca singură alternativă în sistemul educaţional, după mai bine de un deceniu de la căderea regimului comunist ateu. Deşi evoluţionismul se află într-o cumplită nevoie de credibilitate, nu se oferă tinerilor şi varianta ştiinţifică creaţionistă (bazată pe genetică, pe teoria probabilităţilor şi pe teoria informaţiei), lăsându-le astfel decizia de a adera la una sau la alta dintre cele două viziuni fundamentale asupra lumii şi destinului omului…
Date fiind descoperirile recente din domeniile A.D.N.-ului şi al teoriei informaţiei, cum s-ar explica ele dacă originile A.D.N.-ului sunt atribuite pur şi simplu vreunui accident primordial (conform corifeilor evoluţionişti)? Extraordinarul nivel de informaţie organizată, întâlnită în codul genetic, putea să apară dintr-o sursă inconştientă, precum „ceasornicarul orb” al savantului neodarwinist Richard Dawkins? Iată un fapt ce continuă să surprindă pe orice om de ştiinţă din acest domeniu.
Ajuns pe coperta revistei Time, A.D.N.-ul este faimoasa moleculă a eredităţii. El reprezintă structura macromoleculară complexă, cu rol de a stoca informaţie genetică (cantitatea de informaţie care codifică acele caractere transmise la urmaşi). Dacă totalitatea informaţiei genetice dintr-un organism este cuprinsă în genotip, din interacţiunea acestuia cu mediul rezultă un ansamblu de însuşiri morfologice, fiziologice şi biochimice aparţinând unui individ (fenotip).
Cercetările recente au scos în evidenţă faptul că astfel de interacţiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai există un stoc de informaţie, care, potrivit unor specialişti, ar putea avea un suport de o altă natură (probabil spirituală).
Directorul Procesării Datelor de la Institutul de Fizică şi Tehnologie din Braunschweig (Germania), profesorul Werner Gitt aprecia că cea mai înaltă densitate a informaţiei pe care o cunoaştem este cea a moleculelor A.D.N.
Capacitatea de înmagazinare a A.D.N.-ului, transportorul de informaţie al fiinţelor vii, este de 45 de milioane de milioane ori mai eficace decât megacipul. Suma totală a cunoştinţelor depozitate în prezent în bibliotecile lumii este estimată la 10 la puterea 18 biţi. Dacă această informaţie ar putea fi stocată în molecula A.D.N., 1% din volumul unei gămălii ar fi suficient pentru acest scop. Pe de altă parte, dacă această informaţie ar urma să fie încărcată cu ajutorul megacipurilor, am avea nevoie de o baterie mai înaltă decât distanţa dintre Pământ şi Lună…
Molecula de A.D.N. este un sistem tridimensional de înmagazinare a informaţiei deosebit de complex, în timp ce megacipul este numai bidimensional. Dar care ar putea fi sursa unei cantităţi negândit de mari de informaţie stocată atât de eficace în molecula A.D.N.?
Ramură importantă de investigaţie ştiinţifică, teoria informaţiei (domeniu în care profesorul Gitt este una dintre vocile autorizate) arată într-un mod convingător că informaţia nu apare şi nu poate apărea din vreo stare de non-informaţie, tot aşa cum viaţa nu purcede din ne-viaţă (dilemele evoluţionismului). Mai mult, informaţia a ajuns acum să fie recunoscută ca a Treia Cantitate Fundamentală a universului, care, până în prezent, era gândit a fi constituit numai din două cantităţi fundamentale: materie şi energie.
Acestea două nu sunt suficiente pentru ca A.D.N.-ul să funcţioneze. Ceea ce este necesar, cel puţin pentru început, este o infuzie de informaţie, de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile şi pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Potrivit fondatorului ciberneticii şi al teoriei informaţiei, Norbert Wiener, informaţia nu poate fi de natură fizică, deşi e transmisă prin mijloace fizice: informaţia nu este nici energie, nici materie, ci informaţie. Nici un materialism care eşuează în a da seama de aceasta, nu mai poate supravieţui.
Însă, mai neliniştitor pentru susţinătorii materialismului decât descoperirea recentă a informaţiei ca a Treia Cantitate Fundamentală este lămurirea originii ei: dacă în orice sistem este găsit un cod de bază, se poate conchide că sistemul îşi are originea într-unul mintal şi nu a apărut la întâmplare. Sensurile reprezintă întotdeauna concepte mentale distincte de materie şi energie, avându-şi originea într-o sursă inteligentă. Informaţia poate fi înmagazinată prin mijlocirea limbajului şi transmisă prin transportori fizici. Ea însăşi este în întregime invariantă. Cauza acestei invarianţe sălăşluieşte în natura ei non-materială.
S-ar părea că, în vreme ce unii materialişti sunt ocupaţi să caute prin locuri greşite vreun „ceasornicar orb”, lipsit de inteligenţă şi sens, alţi cercetători se deschid către Mintea lui Dumnezeu. Informaţia cere ca sursă a sa inteligenţa, iar inteligenţa cere gândire…

EVOLUTIONISM- O TEORIE FALSA

Verigile chiar lipsesc
Autor: Jonathan Sarfati

Predarea evolutiei şi a metodei ştiinţifice (Teaching about Evolution and the Nature of Science - o carte pentru şcolile de stat din SUA – n. tr.) discută despre fosile în câteva locuri. Creaţioniştii şi evoluţioniştii, cu prezumţiile lor diferite, au prezis lucruri diferite despre arhiva fosiliferă. Dacă vietăţile ar fi evoluat într-adevăr din alte feluri de creaturi, atunci ar fi existat multe forme intermediare sau tranziţionale, cu structuri biologice dezvoltate incomplet. Însă dacă diferitele tipuri de animale au fost create separat, arhiva fosiliferă ar trebui să conţină doar creaturi care apar brusc, dezvoltate complet.

Problema fosilelor tranziţionale
Charles Darwin era îngrijorat din cauză că în arhiva fosiliferă nu se regăsea ceea ce prezisese teoria lui:
De ce nu este fiecare formaţiune geologică şi fiecare strat plin de astfel de forme intermediare? Evident, geologia nu a scos la iveală o astfel de serie de organisme cu schimbări graduale; şi acesta este cel mai evident si serios contraargument care poate fi adus împotriva teoriei (evoluţiei – n.tr.). [1]
S-a schimbat ceva între timp? Defunctul Dr. Colin Patterson, paleontologist al Muzeului Britanic de Istorie Naturală, a scris o carte intitulată Evoluţia. Ca răspuns la întrebarea de ce nu a inclus nici o imagine cu forme tranziţionale, a scris:
Sunt întru totul de acord în ceea ce priveşte lipsa totală a ilustraţiilor cu forme tranziţionale din cartea mea. Dacă aş fi avut cunoştinţă de vreuna, fosilă sau existentă, aş fi inclus-o cu siguranţă... Am să spun totuşi clar: nu există o astfel de fosilă pentru care s-ar putea argumenta serios că este tranziţională. [2]
Renumitul evoluţionist (şi Marxist) Stephen Jay Gould scria:
Absenţa dovezilor fosile pentru etapele intermediare din tranziţiile majore în lumea organică şi neputinţa noastră în multe cazuri de a ne imagina măcar forme intermediare funcţionale, a fost o problemă persistentă şi incomodă pentru o explicaţie evoluţionistă graduală. [3]
şi:
Consider neputinţa de a găsi o line clară de progres evolutiv în istoria vieţii ca fiind cea mai mare problemă a arhivei fosilifere. [4]
După cum arăta Sunderland:
Bineînţeles, nu ar mai fi nici o problemă dacă el (Gould) nu ar fi presupus de la început, înainte de a examina dovezile, că evoluţia dintr-un strămoş comun este o certitudine, precum ”merele care cad dintr-un copac”, şi că noi nu putem decât să discutăm despre mecanisme care ar putea explica această presupusă certitudine. [5]

Golurile sunt enorme
Cartea Predarea evoluţiei evită să discute despre prăpastia imensă dintre materia moartă şi prima celulă vie, dintre organismele unicelulare şi cele multicelulare, şi dintre neverterbate şi vertebrate. Golurile dintre aceste grupuri ar trebui să fie suficiente pentru a arăta că ideea de evoluţie de la molecule la om este nefundamentată.
Există multe astfel de exemple de organisme care apar brusc şi complet formate în arhiva fosiliferă (am putea spune că toate tipurile de fiinţe vii apar astfel - n. tr.). De exemplu, primii lilieci, pterozauri şi păsări erau zburători în toată puterea cuvântului. Fotografia alăturată arată că liliecii au fost din totdeauna lilieci. [6]
Ţestoasele sunt un grup de reptile foarte bine proiectate şi specializate, cu o carapace distinctă care protejează organele vitale ale corpului. Totuşi, evoluţioniştii recunosc că “Formele intermediare între ţestoase şi cotylozauri, reptilele primitive din care (cred evoluţioniştii) probabil au evoluat ţestoasele, lipsesc în totalitate.” (cotylozaurii erau destul de diferiţi de ţestoase, n. tr.) Nu pot să dea vina pe insuficienţa arhivei fosilifere, deoarece „ţestoasele trăiesc mai mult şi lasă în urmă fosile mai bune decât alte vertebrate." [7] Cea mai „veche ţestoasă marină cunoscută” a fost o ţestoasă dezvoltată complet, în nici un caz tranziţională. Avea un sistem complet funcţional de excretare a sării, fără de care o reptilă marină s-ar deshidrata rapid. Cavităţile din craniu care ar fi conţinut glandele excretoare de sare, din jurul ochilor, arată acest lucru. [8]
Toate cele 32 de ordine de mamifere apar brusc şi complet formate în arhiva fosiliferă. Paleontologistul evoluţionist George Gaylord Simpson a scris în 1944:
Cei mai vechi şi mai primitivi membri ai fiecărui ordin deja au caracterisiticile de bază ale ordinului respectiv, şi în nici un caz nu există o serie approximativ continuă, de la un ordin la altul. În majoritatea cazurilor, diferenţele sunt atât de clare şi golul este atât de mare încât originea ordinului este speculativă şi mult disputată. [10]
Astăzi nu există mai nimic care să poată răsturna acestă afirmaţie. [11]

Presupuse explicaţii
Ca şi majoritatea propagandei evoluţioniste, cartea Predarea evoluţiei afirmă că există multe forme tranziţionale, şi dă şi câteva “exemple”. Pagina 15 conţine un articol vesel al evoluţionistului ateu E. O. Wilson, “Descoperirea unei verigi lipsă”. El pretinde să fi studiat “intermediari aproape exacţi între viespile solitare şi furnicile moderne, cu organizare socială.“ Însă alt evoluţionist ateu, W. B. Provine, susţine că “afirmaţiile lui Wilson sunt în mod explicit negate de text… Comentariile lui Wilson sunt înşelătoare, în cel mai bun caz“. [12]
(...) Cartea Predarea evoluţiei propune următoarea explicaţie la pagina 57:
Unele schimbări în populaţii s-ar putea întâmpla prea repede pentru a lăsa în urmă forme tranziţionale. De asemenea, multe organisme nu ar lăsa în urmă fosile, din cauza mediului în care trăiesc, sau din cauză că nu au organe care pot fi fosilizate uşor. (totuşi există fosile de bacterii, moluşte şi alte vietăţi care nu au schelet osos - n. tr.)
Şi Darwin a încercat să explice lipsa fosilelor tranziţionale prin ”extrema imperfecţiune a arhivei fosilifere”. Dar, după cum am văzut, chiar şi pentru organismele care lasă în urmă fosile excelente, ca ţestoasele, nu există intermediari. Michael Denton indică faptul că au fost descoperite fosile pentru 97.7% din ordinele existente de vertebrate terestre, şi acelaşi lucru este adevărat şi pentru 79.1% din familiile existente de vertebrate terestre – 87.8% dacă excludem păsările, deoarece devin fosile mai greu. [13]
Este adevărat că fosilizarea necesită condiţii speciale. În mod normal, când un peşte moare, pluteşte la suprafaţa apei, putrezeşte şi este mâncat de ”gunoieri”. Chiar dacă unele părţi ajung la fund, ”gunoierii” au grijă şi de ele. Scafandrii nu găsesc fundul mării acoperit cu animale moarte care sunt în proces de fosilizare. Acelaşi lucru se aplică şi la animalele terestre. Milioane de bizoni au fost ucişi în America de Nord secolul trecut, dar fosile sunt foarte puţine.
În natură, pentru ca o fosilă să se formeze şi să se păstreze bine, este nevoie în general să fie îngropată repede (pentru a nu fi mâncată de ”gunoieri”), şi să fie expusă acţiunii agenţilor de cimentare sau pietrificare. Cartea Predarea evoluţiei conţine câteva fotografii reuşite ale unui peşte fosilizat, cu caracteristicile bine păstrate, şi ale unei meduze fosilizate. Astfel de fosile nu s-ar fi putut forma treptat – cât timp îşi poate păstra o meduză (moartă - n. tr.)caracteristicile? Dacă cineva ar vrea să obţină astfel de fosile, cea mai bună metodă ar putea fi să toarne beton peste creatură! Doar condiţiile catastrofice pot explica majoritatea fosilelor – de exemplu un potop global, şi catastrofele regionale care au urmat.

Predarea evoluţiei continuă cu următoarele afirmaţii:
Totuşi, în multe cazuri, cum ar fi între peşti primitivi şi amfibieni, între amfibieni şi reptile, între reptile şi mamifere, şi între reptile şi păsări, există excelente fosile tranziţionale.
Dar Predarea evoluţiei nu prezintă nici un fel de dovadă pentru asta! Să examinăm pe scurt câteva dintre argumentele evoluţioniste mai răspândite:
Între peşti şi amfibieni: Unii evoluţionişti cred că amfibienii au evoluat dintr-un peşte Rhipidistian, ceva asemănător cu coelacanth-ul. Se credea că (coelacanth – n. tr.) îşi foloseau înotătoarele pentru a merge pe fundul mării, înainte de a ieşi pe uscat. Această speculaţie părea imposibil de infirmat, din cauză că după interpretarea evoluţionistă cu perioade lungi de timp, ultimul coelacanth trăise cu 70 de milioane de ani în urmă. Însă un coelacanth viu (Latimeria chalumnae) a fost descoperit în 1938. şi s-a observat că înotătoarele nu erau folosite pentru a merge, ci pentru a înota. De asemenea, părţile moi erau şi ele în totalitate de peşte, nu tranziţionale. De asemena, are şi alte caracteristici unice – naşte pui vii după o gestaţie de aproape un an, are o a doua coadă mai mică, care îl ajută la înot, şi o glandă care detectează semnale electrice. [14] Cel mai vechi amfibian, Ichthyostega (menţionat la pagina 39 în Predarea evoluţiei), nu prea arată a formă tranziţională. Are picioare dezvoltate complet, centură scapulară şi centură pelviană, pe când la peştii Rhipidistieni nu există nici urmă de aşa ceva.
Între amfibieni şi reptile: Seymouria este frecvent oferit ca intermediar între amfibieni şi reptile. Dar această creatură este datată (după metodele de datare evoluţioniste) la 280 de milioane de ani, cam cu 30 de milioane de ani mai tânără decât cele mai ”vechi” reptile adevărate, Hylonomus şi Paleothyris. Asta înseamnă că reptilele sunt cu milioane de ani mai în vârstă decât strămoşii lor! Şi nu există nici un motiv pentru a crede că (Seymouria – n. tr.) nu era complet amfibian în modul de reproducere. Trecerea de la ouăle amfibiene la ouăle de reptile necesită dezvoltarea unui număr de structuri noi, şi o schimbare la nivel biochimic – vezi secţiunea de mai jos despre schimbările ţesuturilor moi.
Între reptile şi mamifere: Despre ”reptilele cu caracteristici de mamifer” se spune de obicei că sunt forme tranziţionale. Dar, după părerea unui specialist în aceste creaturi:
Fiecare specie de reptile cu caracteristici de mamifer care a fost descoperită, apare brusc în arhiva fosiliferă, fără a fi precedată de specia care îi este strămoş direct. Dispare ceva mai târziu, la fel de brusc, fără a lăsa în urmă vreun urmaş direct. [15]
Evoluţioniştii cred că oasele din urechile mamiferelor au evoluat din nişte oase din fălcile reptilelor. Însă Patterson a recunoscut că nu există nici o conexiune clară între oasele din fălcile reptilelor cu caracterisitici de mamifer şi oasele din urechile mamiferelor. De fapt au existat dispute între evoluţionişti despre care oase sunt înrudite cu care. [16]

Funcţionarea posibililor intermediari
Neputinţa de a ne imagina forme intermediare funcţionale este o problemă reală. Dacă un liliac sau o pasăre a evoluat dintr-un animal terestru, formele tranziţionale ar fi avut membre anterioare care nu erau nici picioare bune nici aripi bune. Şi cum ar fi fost astfel de vietăţi selectate? Fragilele membre lungi ale presupuselor etape intermediare pentru lilieci şi pterozauri ar părea mai mult să îi încurce, decât să îi ajute.
Schimbări în ţesuturile moi
Desigur, părţile ”moi” ale multor creaturi ar fi trebui să se schimbe drastic, şi este improbabil ca să fie păstrate în arhiva fosiliferă. De exemplu, dezvoltarea oului amniotic ar fi necesitat multe inovaţii, printre care:
Învelişul.
Două noi membrane – amniosul şi alantoida.
Excreţia de acid uric insolubil în apă, în locul ureei (ureea ar otrăvi embrionul).
Albumina şi un acid special pentru a produce extrage apa.
Gălbenuş pentru hrana embrionului.
O schimbare în sistemul genital, care să permită fertilizarea oului înainte ca învelişul să se întărească. [17]
Mamiferele constituie un alt exemplu bun – există multe diferenţe între părţile lor moi şi cele ale reptilelor: • Mamiferele au un sistem circulator diferit, care include celule roşii fără nucleu, o inimă cu 4 compartimente în loc de trei, o arteră aortă în loc de două şi un sistem fundamental diferit de irigare cu sânge a ochilor.
Mamiferele produc lapte, pentru a-şi hrăni puii.
Pielea mamiferelor are încă două straturi, păr şi glande sudoripare.
Mamiferele au o diafragmă, o diviziune fibroasă, musculară între torace şi abdomen, care este vitală pentru respiraţie. Reptilele respiră în mod diferit.
Mamiferele îşi menţin temperatura corpului constantă (au sânge cald), necesitând un mecanism complex de control al temperaturii.
Urechea mamiferelor prezintă un organ complex, numit organul Corti, care nu există la nici o reptilă. [18]
Rinichii mamiferelor realizează o ”ultrafiltrare a sângelui” foarte profundă. Asta înseamnă că inima trebuie să fie capabilă să producă presiunea ridicată a sângelui care este necesară. Rinichii mamiferelor secretă uree în loc de acid uric, ceea ce necesită un mecanism chimic diferit. De asemenea sunt reglaţi cu fineţe pentru a menţine la un nivel constant substanţele din sânge, ceea ce necesită un sistem endocrin complex. [19] ---
Referinţe
[1]. C.R. Darwin, Origin of Species, 6th edition, 1872 (London: John Murray, 1902), p. 413.[2]. C. Patterson, scrisoare către Luther D. Sunderland, 10 aprilie 1979, publicată în Darwin’s Enigma (Green Forest, AR: Master Books, 4th ed. 1988), p. 89. Patterson a încercat ulterior să se dezică parţial de această afirmaţie, probabil alarmat de faptul că creaţioniştii s-ar folosi de faptul recunoscut de el.[3]. S.J. Gould, în Evolution Now: A Century After Darwin, ed. John Maynard Smith, (New York: Macmillan Publishing Co., 1982), p. 140. Predarea Evoluţiei conţine la paginile 56–57 o plîngere a lui Gould despre creaţioniştii care îl citau în privinţa rarităţii formelor tranziţionale. Acuză creaţioniştii că îi prezintă poziţia ca şi cum ar nega evoluţia însăşi. Această plângere nu este justificată. Creaţioniştii spun foarte clar că el este un evoluţionist înverşunat, ideea fiind că este un ”martor ostil.”[4]. S.J. Gould, The Ediacaran Experiment, Natural History 93(2):14–23, februarie 1984.[5]. L. Sunderland, ref. 2, p. 47–48.[6]. Fotografia şi informaţiile au fost obţinute mulţumită Dr. Joachim Scheven de la muzeul Lebendige Vorwelt din Germania.[7]. Reptiles, Encyclopedia Britannica 26:704–705, 15th ed., 1992.[8]. Ren Hirayama, Oldest Known Sea Turtle, Nature 392(6678):705–708, 16 aprilie 1998; comentariu de Henry Gee, p. 651, aceeaşi problemă.[9]. Mulţumită lui Steve Cardno, 1998.[10]. G.G. Simpson, Tempo and Mode in Evolution (NY: Columbia University Press, 1944), p. 105–106.[11]. O carte utilă despre arhiva fosiliferă este Evolution: The Fossils STILL Say NO!, de D. T. Gish (El Cahon, CA: Institute for Creation Research, 1995).[12]. Teaching about Evolution and the Nature of Science, un rezumat de Dr. Will B. Provine.[13]. M. Denton, Evolution, a Theory in Crisis (Chevy Chase, MD: Adler & Adler, 1985), p. 190.[14]. M. Denton, nota de subsol 13, p. 157, 178–180; de asemenea, W. Roush, ‘Living Fossil’ Is Dethroned, Science 277(5331):1436, 5 septembrie 1997 şi No Stinking Fish in My Tail, Discover, Martie 1985, p. 40.[15]. T.S. Kemp, The Reptiles that Became Mammals, New Scientist 92:583, 4 martie 1982.[16]. C. Patterson, Morphological Characters and Homology; in K.A. Joysey and A. E. Friday (eds.), Problems of Phylogenetic Reconstruction, Proceedings of an International Symposium held in Cambridge, The Systematics Association Special Volume 21 (Academic Press, 1982), 21–74.[17]. M. Denton, nota de subsol 13, p. 218–219.[18]. D. Dewar, The Transformist Illusion, 2nd edition, (Ghent, NY: Sophia Perennis et Universalis, 1995), p. 223–232.[19]. T. S. Kemp, Mammal-like Reptiles and the Origin of Mammals (New York: Academic Press, 1982), p. 309–310.
Sursa articolului: www.answersingenesis.org. Traducere de Bogdan Fărcăşanu