O nouă carte la editura Fundaţiei Justin Pârvu – Pagini din Istoria Neamului românesc, de Ioan Vlăducă

Pagini din Istoria Neamului românesc

O carte de Ioan Vlăducă, ce prezintă istoria neamului românesc în lumina Ortodoxiei.

Pagini 214

Preţ 12 lei.

Pentru comenzi accesaţi pagina de Comenzi a revistei Atitudini.


Introducere

Ideea de Dumnezeu este o noțiune fundamentală,fără de care știința cade în absurd

(Prof. univ. Nicolae Paulescu)


De când comuniștii au pus stăpânire pe această țară, istoria a fost prezentată în maniera materialismului istoric. Materialismul istoric este concepția ateistă care încearcă să explice evenimentele istorice prin cauze strict materiale.
În anul 1945, la Editura Partidului Comunist Român a apărut cartea lui G. V. Plehanov, intitulată „Despre concepția materialistă a istoriei”. G. V. Plehanov (1856-1918) a fost printre primii care au propagat ideile marxiste în Rusia. Astfel de cărți ateiste au influențat puternic tânăra generație care se pregătea în domeniul istoriei. În cartea menționată este scris că omul este un animal înrudit cu celelalte animale și că, prin adaptarea la mediu, au apărut rasele; se încearcă explicarea conștiinței prin factori economico-sociali. Plehanov, ateu fiind, spune că nu există adevăr absolut. Cum să acceptăm ca adevărată istoria scrisă de acești atei care susțin că nu există adevăr absolut? Dacă ei înșiși afirmă că nu există adevăr absolut, înseamnă că nici istoria scrisă de ei nu este adevărată. Ei spun că „totul este relativ”. Dar prin aceasta își condamnă propria lor istorie, care este și ea relativă. Fiindcă un „adevăr relativ” nu poate fi adevăr; fiecare om ar avea un „adevăr relativ” al său, diferit de „adevărurile relative” ale celorlalți. Și atunci, dintre toate aceste elemente diferite, care este adevărul?

Neacceptând existența lui Dumnezeu, istoricii atei nu sunt în stare să explice corect faptele istorice. De exemplu:
Istoricii atei nu pot explica răspândirea Creștinismului. Ei nu pot înțelege cum Apostolii, oameni simpli, au reușit să convingă o mare parte a omenirii, dintre care mulți filosofi și savanți. Noi știm însă că la Pogorârea Sfântului Duh, Sfinții Apostoli, au primit putere de la Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile. Prin harul lui Dumnezeu ei au primit înțelepciune duhovnicească, precum și darul de a face minuni și de a grăi în limbile tuturor neamurilor.

Istoricii atei nu pot explica ce s-a întâmplat la Alba Iulia în 1599. Când Mihai Viteazul a intrat triumfător în Alba Iulia, la 21 octombrie, a voit să construiască în oraş o biserică ortodoxă. Dar preoţii, boierii şi cetăţenii fiind eretici papistaşi (răpiți prin viclenie din Biserica Ortodoxă), nu-i permiteau să construiască în oraşul lor o biserică de altă lege. Voievodul le-a zis: „Voi nu sunteţi mărturisitori ai credinţei celei drepte”, iar ei ziceau: „Noi suntem credincioşi şi avem puterea cea adevărată a darului Sfântului Spirit, pe care suntem gata cu ajutorul lui Dumnezeu a o arăta totdeauna”. Mihai Viteazul le-a propus să meargă în mijlocul oraşului şi acolo să se aducă apă curată, iar arhiereul ortodox cu preoţii lui să o sfinţească; tot aşa să facă şi papistaşii. Apoi aghiasma să fie pusă în catedrala romano-catolică, închisă în vase deosebite şi bine pecetluite de ortodocşi şi papistaşi. Şi „a cărora va rămânea aghiasma nestricată ca şi cum ar fi luată acum din izvor, a acelora este dreaptă legea; iar a cărora se va strica, să fie legea rea”. Marele voievod a precizat: „Căci dacă apa mea va rămânea nestricată, după cum nădajduiesc în Dumnezeu, fără cuvânt să-mi promiteţi mie a zidi biserica, iar de nu, conform voinţei voastre, nu voi zidi”, iar papistaşii au strigat cu glas mare: „Bine, bine, să fie aşa”.

După douăzeci şi cinci de zile, având descoperire de la Dumnezeu, a venit episcopul la domnitor şi i-a zis: „Chiamă latinii şi clericii lor să mergem în biserică şi despecetluind, să deschidem uşile şi să vedem harul lui Dumnezeu”. Şi despecetluindu-se vasul ortodocşilor, apa cea sfinţită era mai curată ca înainte, ca apa dintr-un izvor curăţitor. Apoi s-a despecetluit şi vasul papistaşilor, şi apa lor avea un miros respingător şi tot locaşul s-a umplut de putoare. Atunci s-au înspăimântat latinii şi cu mirare au strigat: „Adevarată este legea grecească (ortodoxă, n.n.) pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească biserica legii sale în oraşul nostru”. Şi mulţi papistaşi au trecut atunci la Ortodoxie.
Istoricii atei nu pot explica ce s-a întâmplat. Însă noi știm că există un singur Dumnezeu, o singură Credință adevărată și o singură Biserică adevărată – Biserica Ortodoxă. Harul care lucrează în Biserica Ortodoxă a sfințit apa. Iar adunarea papistașilor, fiind ruptă de Biserică, nu are Harul lui Dumnezeu și de aceea nu are putere sfințitoare.
Fără admiterea existenței lui Dumnezeu, fără Adevărul Absolut, nu poate fi înțeleasă nici Istoria și nici altă știință.
Marele nostru istoric, Constantin C. Giurescu, spunea urmă­toarele: „Nu cred că desvoltarea vieții unui popor ca și a umanității de altfel se poate explica pornindu-se numai de la fapte de ordin material sau economic, așa cum afirmă partizanii materialismului istoric. Nu împărtășesc însă nici teza cealaltă care pretinde să explice totul numai prin idei, care susține primatul absolut al spiritului. Pentru a înțelege desvoltarea așa de complexă a umanității, deci și a fragmentului de umanitate care este un popor, trebuie să ținem seama de ambii factori, spirit și materie. Ei coexistă în orișice moment istoric”.

Fenomenele bio-psihologice au cauze materiale și sufletești. Tot așa, evenimentele istorice au cauze materiale și cauze care țin de libertatea omului. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu se manifestă atât față de fiecare om în parte, cât și față de neamuri.

Așa cum omul este alcătuit din suflet și trup și nu pot fi explicate fenomenele bio-psihologice și trăirile duhovnicești fără a se admite existența lui Dumnezeu și a sufletului, tot așa în istorie nu putem înțelege evenimentele fără să admitem existența lui Dumnezeu și a libertății omenești dăruite de Dumnezeu.