SUNT INUTILE, INESTETICE SI...CANCERIGENE:TATUAJELE, O MODA INUTILA CARE INJOSESTE ZIDIREA LUI DUMNEZEU.

De ce sunt tatuajele cancerigene?


 Fumezi, consumi băuturi alcoolice, stai la soare sau vorbeşti la telefon? Cercetările au demonstrat că riscul de a te îmbolnăvi de cancer este ridicat. Se pare că o nouă cauză a fost adăugată la această listă care se măreşte pe zi ce trece: tatuajele, conform dailymail.co.uk..

Cei de la administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA), au lansat o investigaţie după ce s-a constatat că nivelul toxic al substanţelor chimice folosite la cerneala pentru tatuat este foarte ridicat.

Unele studii publicate recent au arătat că această cerneală poate conţine substanţe cancerigene precum ftalaţi, metale sau hidrocarburi.

După ce au făcut mai multe teste pe animele, cercetătorii au descoperit că o chimicală numită benzoapirenă, folosită în special la producerea de cerneală neagră pentru tatuat, este una din pricipalele cauze ale cancerului de piele.

Cerneala colorată conţine plumb, cadmiu, crom, nichel, titan şi alte metale grele care pot declanşa boli sau alergii.
Unii pigmenţi sunt foarte asemănatori cu cei folosiţi la imprimări sau chiar la vopsitoriile auto, potrivit unui test realizat de FDA.

"Deoarece coloranţii şi cernelurile folosite pentru tatuaje nu au fost aprobate de FDA, nu ştim exact care este compoziţia acestora.", a declarat un purtător de cuvânt al administraţiei americane.

În SUA sunt aproximativ 45 de milioane de oameni care au cel puţin un tatuaj.

CAT SI CUM NE OTRAVESC VACCINURILE

Otrava din vaccinuri


Datorită substanţelor pe care le conţin, vaccinurile intoxică organismul, cu urmări grave în timp. Dacă vaccinurile nu ar fi fost considerate de-a lungul timpului, prin renumele pe care l-au căpătat, o adevărată “vacă sfântă”, bună de muls, nu ar fi fost posibilă folosirea îndelungată a unor substanţe neurotoxice folosite drept conservanţi precum mercurul, fără ca să fie necesar. De ce? Doar fiindcă aşa a fost dintotdeauna şi poate fiindcă nimeni nu a pus la îndoială “siguranţa“ unor preparate cu un trecut istoric atât de cunoscut. (“Lob der Krankheit”, Bert Ehgartner, 2008, p. 175).

1.) Mercurul din vaccinuri

a.) Generalităţi

Mercurul s-a folosit pentru prima dată de către medicul Girolamo Fracastoro din Verona - colegul medicului german Paracelsius – în terapia sifilisului. Tratamentul era cumplit, pacienţii aveau dureri foarte mari, fără ca să poată fi însă salvaţi de această boală venerică. Majoritatea mureau de sifilis sau rămâneau cu sechele nervoase ( tremor accentuat, etc). Însuşi Fracastoro, în anul 1546, atrage atenţia asupra pericolului mercurului, dar fără rezultat. Până în sec XX, când se descoperă antibioticele, mercurul rămâne ca tratament de bază în tratarea sifilisului.

Folosirea mercurului în componenţa vaccinurilor devine un obicei începând cu sec XX : în anul 1930 Compania Farmaceutică Eli Lilly din SUA foloseşte pentru prima dată Thiomersal pentru fabricarea vaccinului antidifteric. Un procent de 49,6 % din această substanţă conţine mercur organic, neurotoxic. Pe vremea aceea vaccinurile nu erau individualizate, ci erau ţinute în recipient mai mari, de unde medicul folosea cât era necesar, după care se stocau în continuare în frigider. De aceea era nevoie de un conservant. Ori mercurul, datorită toxicităţii lui apăra vaccinul de bacterii şi mucegaiuri. S-a luat această măsură fiindcă în anul 1928, imediat după vaccinare, au murit 11 copii. Deşi a fost clar pentru cei de la compania Eli Lilly că şi noul conservant va putea fi periculos pentru organism, au continuat să creadă că o doză mai mica de mercur nu ar putea fi toxică pentru sistemul nervos. Această eroare a dus la folosirea timp de zeci de ani a mercurului drept conservant pentru majoritatea vaccinurilor. Doar vaccinurile care conţin virusuri vii precum vaccinul antipoliomielitic şi antirujeolic nu au mercur, deoarece acesta ar distruge virusurile. (ibidem, p. 176-178).

În tot acest timp s-au auzit multe voci care atenţionează asupra pericolului pe care îl reprezintă mercurul din vaccinuri, fiind o adevărată otravă pentru nervi. Doar la mijlocul anilor ’90, Direcţiile de Sănătate din SUA, în urma unor studii legate de efectul mercurului asupra organismului, constată că Thiomersalul reprezintă o reală problemă pentru sănătate. Deoarece numărul vaccinurilor s-a triplat între anii 1980-2000, a crescut mult şi doza mercurului folosit la prepararea lor, depăşind cu mult doza maximă acceptată de către OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi de EPA ( Environmental Protection Agency) din SUA. Un bebeluş de 5 kg nu poate primi o doză mai mare de 34 micrograme de mercur, conform EPA şi 159 micrograme conform OMS-ului ( mult mai “îngăduitor”). Un sugar care primeşte toate vaccinurile prescrise în primele 14 săptămâni de viaţă, adună în organism o cantitate de 187,5 micrograme de mercur. Ori această intoxicare a organismului are loc tocmai în perioada când se dezvoltă sistemul nervos al copilului, de altfel foarte sensibil în această fază. Pericolul cel mai mare s-a constatat la copiii născuţi înainte de termen, cu o greutate mai mică decât normal. O lucrare arată că este de ajuns vaccinul antihepatitc B care, administrat unui sugar mic, depăşeşte de 10 ori doza de mercur acceptată de către EPA. (Stajich GV et al.”Iatrogenic exposure to mercury after hepatitis B vaccination in preterm children”, J. Pediatr 2000; 136: 679-81.) Oficialităţile din SUA nici atunci nu au tras concluzia corectă că ar trebui exclus mercurul din toate vaccinurile pentru sugari. În vara anului 1991, atrag atenţia producătorilor de vaccinuri ca de acum încolo să nu mai introducă Thiomersal în noile vaccinuri, cele din stoc fiind folosite însă în continuare! Acelaş lucru l-au făcut din pură comoditate şi cei din Uniunea Europeană… În consecinţă, doar din anul 2001, au început să apară pe piaţă vaccinuri pentru sugari, fără să conţină Thiomersal. Cel mai greu s-a realizat acest lucru cu vaccinurile contra gripei. Dar chiar şi azi se mai pot produc vaccinuri cu Thiomersal, în special cele care au un termen de folosinţă mai îndelungat. Conform recomandărilor exprese ale OMS-ului, se mai fabrică vaccinuri care conţin Thiomersal.(ibidem, p. 179, Lob der K.)

b.) Acţiunea Thiomersalului:

Acţiune alergică: toate vaccinurile care conţin Thiomersal provoacă reacţii alergice. Cel mai alergizant vaccin folosit recent care a “sensibilizat aproape întreaga Austrie” ( Wolfgang Maurer, Wien), a fost cel contra Boreliozei provocat de înţepătura de căpuşă.

Sindromul de hiperactivitate (ADHD)

Oameni de ştiinţă fac legătura şi între Thiomersal şi Sindromul ADHD. Cazurile apărute depăşesc cu mult pe cele de autism. Aproximativ 5% dintre copiii născuţi/an suferă de acest sindrom, numit în Germania şi “Zappelphilipps” iar 1-2 copii dintr-o clasă au acest sindrom. Situaţia e şi mai gravă în SUA unde 9% dintre copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 15 ani suferă de ADHD. “ ( Froehlich TE et al. “prevalence, recognition and treatment of Attention – Deficit/Hyperactivity Disorder in a national sample of US children “, Arch Pediatr Adolesc Med 2007; 161(9):857-864.) 1/3 din aceşti copii ( 2, 4 milioane) necesită medicamente iar alţi 1/3 iau medicamente “la nevoie”. Psihologii tratează aceşti copii prin intermediul unor “terapii comportamentale”. Medicamentul cel mai folosit este Ritalin care la adulţi este folosit ca antidepresiv. La copii reglează secreţia crescută dopaminergică din creier, îi linişteşte şi le creşte posibilitatea de a se concentra mai bine şi de a fi atenţi la lecţii. Dar ce efect pot avea pe termen lung aceste medicamente, nu este cunoscut iar o vindecare a sindromului nu va fi posibilă.

Autism

S-a observat o legătură între dozele crescute de mercur la sugari şi creşterea accelerată a cazurilor de tulburări neurologice, în special autism. Când în anul 1943, psihiatrul Leon Kanner de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, descrie primele cazuri de autism la copii, Thiomersalul era folosit deja de un deceniu ca şi conservant la fabricarea vaccinurilor. (ibidem, p. 180-181), însă nu era încă studiată toxicitatea lui nervoasă. Acesta este motivul pentru care Leon Kanner credea că autismul este provocat în special de proteinele animale din vaccinuri. Ulterior se va demonstra că nu doar aceste proteine străine poartă “vina” ci şi substanţele toxice precum mercurul şi aluminiul din vaccinuri sunt în stare să provoace autismul la copii. E adevărat că la toţi copiii cu autism există, ca şi la cei cu alergii sau cu boli autoimune, un substrat genetic, o predispoziţie înnăscută spre aceste boli. De mult însă nu se mai caută cauza autismului la o “genă defectă”. Este nevoie de un “factor extern” ( trigger) care să provoace boala. Este posibil ca acest “trigger” să fie Thiomersalul. Ca urmare trebuie studiată reacţia particulară la vaccinuri a acestor copii ( începând de la naştere!) care au o predispoziţie genetică, ori noi căutăm doar gena, şi asta prea târziu, când deja s-a instalat boala. Studii arată că “explozia“ cazurilor de autism din SUA a avut loc între anii 1987- 1992, când au fost introduse noi vaccinuri la sugari, cu un conţinut în mercur de 3 ori mai mare.” ( Newschaffer Cj et al. National autism prevalence trends from United States special education data “, Pediatrics 2005;115: 277- 282). Ca urmare ar trebui studiată această reacţie particular

Studii care atestă legătura dintre mercur şi autism

Au apărut tot mai multe studii legate de efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos al copilului. Oamenii de ştiinţă au cerut părinţilor “smocul de păr” al bebeluşilor pentru a efectua studii toxicologice. ( ibidem, p. 183). Ce s-a constatat a fost pentru început un paradox pentru toti: în părul copiilor sănătoşi cantitatea de mercur era de 8 ori mai mare decât la cei cu autism! ( Homes AS et al. “Reduced levels of mercury in first baby haircuts of autistic children “, International Journal of Toxicology 2003;22: 277-285). Cu cât autismul era mai grav, cu atât cantitatea de mercur din păr era mai mică. Acest lucru demonstrează faptul că aceşti copii cu autism nu pot elimina mercurul din organism, nici prin urină şi nici prin păr. În schimb acesta se acumulează în organism. O serie de studii arată că toţi copiii cu autism au o concentraţie mult mai mare de metale grele în organism decât cei sănătoşi. ( Nataf R. et al. “Porphyrinuria in childhood autistic disorder : Implications for environmental toxicity”,Toxicology and Applied Pharmacology 2006;214:99-108). Administrând copiilor cu autism medicamente care elimină metalele grele, mercurul era depistat imediat. Nivelul merucurului eliminat prin urină era de 3 ori mai mare ( până la 6 ori) la copiii cu autism faţă de copiii sănătoşi luaţi în studiu. Acesta provine probabil din Thiomersalul conţinut în vaccinuri. ( Bradstreet J et al. “A case – control study of mercury burden in children with autistic spectrum disorders “, Journal of American Physicians and Surgeons 2003 2003; 8: 76-79).

Martha Herbert, medic specialist în neurologie infantilă la Universitatea Harvard a căutat o explicaţie. Studiind creierele acestor copii bolnavi de autism, a constatat că greutatea lor este mult mai mare decât normal. Cauza poate fi un exces de metale grele care la rândul lor provoacă inflamaţii şi infecţii cerebrale. (ibidem, p. 184).

Se poate vorbi de o adevărată epidemie cu autism în SUA. Chiar şi CDC (Centrul de control al bolilor din SUA) a făcut o statistică : dacă în anii ’70 se înregistra 1-2 cazuri la 10 000 de copii, la începutul noului mileniu, 1 copil din 166 suferă de autism. Băieţii sunt mai frecvent afectaţi: unul din 60, pe când fetiţele mai rar: una din 250. Deşi oficialităţile recunosc gravitatea situaţiei, ei consideră în continuare că nu se ştie exact cauza şi că doar mercurul din vaccinuri nu ar putea fi responsabil de acest lucru, deoarece omul ingeră acest metal din diferite alimente ( spre exemplu peşte) într-o cantitate mult mai mare decât există în vaccinuri. Dar se trece cu vederea că este o diferenţă foarte mare între mercurul conţinut în alimente şi cel din vaccinuri. Thomas Burbacher, profesor la Facultatea de la Washington, Seattle, specializat în Medicina Muncii şi a Mediului, a făcut cercetări pe maimuţe, studiind efectul mercurului alimentar şi a celui din vaccinuri asupra sistemului nervos. În vaccinuri mercurul din Thiomersal se află sub formă de etil-mercur iar în alimente sub formă de metil-mercur. Acest aspect foarte important nu a fost deloc studiat zeci de ani, deoarece se considera că mercurul din vaccinuri este rapid eliminat din organism. Unde s-a greşit? Eliminarea din sânge nu înseamnă şi eliminarea din organism. Metalele grele dispar din sânge dar ele se pot depune în organe! Profesorul Thomas Burbacher a contstat următorul lucru : etil-mercurul din vaccinuri nu se mai găsea în sânge deja după 8,5 zile de la vaccin, în schimb metil-mercurul din alimente dispărea din sânge mai târziu, doar după 21,5 zile. S-ar zice că într-adevăr mercurul din vaccin se elimină mai repede decât cel din alimente. Dar calea de eliminare a mercurului în cele două situatii, era diferită: mercurul din alimente ( metil-mercur ) se elimină preponderant prin scaun şi bilă şi se regăseşte în creier doar într-un procent de 10%, ca mercur anorganic ( mai puţin toxic). Mercurul din vaccinuri ( etil-mercur) se elimină astfel: o parte prin urină si o altă parte trece din sânge în creier, transformat în mercur metalic, într-un procent de 71% ( foarte toxic!) A observat de asemenea că eliminarea mercurului metalic din creier se face de câteva ori mai încet decât din sânge. Acesta este şi motivul pentru care mercurul toxic se stochează în creier. ( Burbacher TM et al. “Comparision of blood and brain mercury levels in infant monkeys exposed to methylmercury or vaccines containing thiomersal”, Environmental Health Perspectives, published online 21. April 2005).

Institutul de Medicină din SUA - una dintre cele mai înalte Instanţe Medicale -, a recunoscut o posibilă legătură de ordin “biologic” între mercurul din vaccinuri şi tulburările neurologice. ( Institute of Medicine “Immunization Safety Review – Thimerosal – containing vaccines and neuro-developmental disorders “, The National Academy of Sciences 2001) . Dar 3 ani mai târziu experţii consideră că nu există o astfel de legătură şi că nu mai este nevoie de alte studii. Dr. Thomas Burbacher în schimb consideră că este ciudată o astfel de atitudine, având în vedere că nu se cunoaşte aproape deloc efectul toxic al Thiomersalului asupra unui sistem nervos aflat în stadiu de dezvoltare şi de maturizare. Este vorba totuşi de o substanţă toxică care se injectează la milioane de sugari şi la ora actuală. El îşi încheie articolul astfel: ” metil-mercurul nu este substanţa de referinţă corectă prin care se poate studia şi cunoaşte efectul toxic al mercurului asupra sistemului nervos uman (…).” (ibidem, p. 187).

Astfel de voci au rămas în minoritate. Cele mai multe studii epidemiologice în acest sens s-au făcut în Danemarca unde s-a interzis folosirea Thiomersalului la vaccinuri încă din anul 1992. ( Madsen KM et al. “Thiomersal and the occurrence of autism : Negative ecological evidence from Danish population- based data”, Pediatrics 2003; 112: 604- 606).

Renunţarea la vaccinuri cu Thiomersal, dar nu de tot…

După ce a fost făcută public descoperirea unui control de rutină conform căruia s-a descoperit un exces de mercur în organismul sugarilor vaccinati cu Thiomersal, Oficialităţile au reacţionat în sfârşit şi au pus la dispoziţie bani suficienţi pentru a studia acest mercur cu care s-au vaccinat până acum sugarii şi ce efect a avut el. Studiile lui Burbacher, care datează deja din anul 2005, sunt luate în considerare doar acum. Ca urmare, OMS-ul interzice de acum încolo folosirea Thiomersal-ului la fabricarea vaccinurilor, dar numai în ţările industrializate, pe când în ţările în curs de dezvoltate îl recomandă în continuare…(ibidem, p. 189).

Situaţia OMS-ului nu era una tocmai uşoară. Trebuia să aleagă. Pe de o parte, creştea numărul de asociaţii de părinţi cu copii autişti care acuzau producătorii de vaccinuri de greşelile lor fatale ( şi era de înţeles că va fi vorba de sume mari legate de procese iminente), iar pe de altă parte Industria Farmaceutică ameninţa că se va retrage de tot din producţia de vaccinuri dacă nu va fi apărată de Lege. În aceeaşi situaţie era şi Știinţa Medicală. Era însă imposibil să te întorci în trecut şi să recunoşti că Medicina a greşit atâta timp… Un nou studiu despre legătura dintre mercur şi tulburările nervoase trebuia de asemenea evitat. De aceea există acest compromis de a produce în continuare vaccinuri cu Thiomersal, dar numai pentru anumite ţări…( Ibidem, p. 191-192).

2.) Aluminiul din vaccinuri, numit “micul secret murdar” al imunologilor

- dacă în cazul mercurului se ştia cu siguranţă că “datorită toxicităţii lui era folosit în vaccinuri drept conservant iar în cazul unei contaminări cu bacterii sau ciuperci trebuia de la bun început să le taie pofta “, adică să le distrugă, nu acelaşi lucru se poate spune despre aluminiu care este “ un metal greu ce se găseşte în 2/3 dintre toate vaccinurile de pe piaţă şi despre efectul căruia nu se ştie practic nimic, dar fără de care vaccinul pur şi simplu nu funcţionează.” ( “Lob der Krankheit”, Bert Ehgartner, 2008, p. 192-193).Charles Laneway Jr., Imunolog la Universitatea Yale de la New Haven, denumeşte aluminiul din aceste motive drept “dirty little secret” ( micul secret murder) al imunologilor. ( Charles Janeway Jr., “Approaching the asymptote” Evolution and revolution in immunology”, Cold Spring Harb Symp Quant Biol 1989; 54 Pt 1 : 1-13);

- folosirea aluminiului drept adjuvant ( de la latinescul adjuvare = a sprijini) în vaccinuri, are un istoric la fel de lung ca şi mercurul. Deja în anul 1931 îşi publică Alexander Thomas Glenny descoperirea noului vaccin antidifteric pentru care foloseşte ca adjuvant aluminiul. Cu toate că a trecut atâta timp de când este utilizat acest metal toxic la fabricarea vaccinurilor, nu se cunoaste practic mecanismul lui de acţiune (Lob der Krankheit, p. 193);

- în anul 2006 apare pentru prima dată un articol scris de către imunologul scoţian James M. Brewer, intitulat ”Cum funcţionează adjuvanţii din aluminiu?” ( James M. Brewer “ (How) do aluminium-adjuvants work?”, Immunology Letters 2006;102:10-15). În articol el îşi exprimă mirarea că, deşi aluminiul este folosit de peste 70 de ani ca adjuvant, nu se cunoaşte aproape nimic despre reacţia chimică dintre acesta şi antigenul din vaccinuri şi nu există nici studii legate de efectul biologic al aluminiului în organism. Sigur este doar faptul că aluminiul creşte răspunsul imun al organismului la antigenul din vaccin. Acest lucru se realizează prin mai multe mecanisme. În primul rând antigenul se leagă de adjuvant şi este blocat în felul acesta prin efectul de depozit. De aici antigenul se eliberează încet şi astfel un număr mai mare de celulele imune vine în contact cu antigenul, răspunsul imun fiind mai amplu (prin intermediul macrofagelor, celulelor dendritice şi a limfocitelor).(ibidem, p. 193). Rolul folosirii adjuvantului este de a amplifica efectul imun împotriva antigenului, fără a induce însă şi o reacţie imună împotriva lui însuşi. După aceea adjuvantul ar trebui să fie eliminat din organism. Până aici este teorie…Dar experienţa arată că până la ora actuală s-au folosit aproape în exclusivitate săruri anorganice, greu dizolvabile, care elibereaza destul de greu antigenul. Cele mai folosite sunt sărurile de aluminiu sub formă de fosfat de aluminiu şi hidroxid de aluminiu. Avantajul aluminiului este că favorizează o productie mare de anticorpi, deci imunitatea plasmatică (specifică, formatoare de anticorpi), dar nu şi imunitatea celulară (generală,cu implicarea limfocitelor T). Există vaccinuri care nu necesită adjuvanţi, cum ar fi vaccinurile cu virusuri vii ( antirujeolic, etc), deoarece au suficientă “putere” ca să inducă o imunitate. Virusurile vii sunt deci proprii lor adjuvanţi. Dar şi vaccinurile cu virusuri omorâte nu necesită de obicei adjuvanţi , putând provoca o imunitate suficientă. În schimb vaccinurile care conţin doar “particole dintr-o bacterie” sau “proteine antigenice de suprafaţă”, nu pot induce o imunitate suficientă şi necesită folosirea adjuvanţilor, a sărurilor de aluminiu.

- Sărurile de aluminiu provoacă o infecţie la locul injecţiei care va fi un semnal de alarmă pentru sistemul imun;

- Sistemul nostru imun reacţionează uneori într-un mod cu totul neaşteptat, cum nu şi-l doresc imunologii. Este ştiut faptul că aluminiul provoacă deseori reacţii alergice şi chiar boli autoimune. Nu sunt de neglijat nici reacţiile locale, provocate de aluminiu, fiind uneori foarte greu vindecabile. Sărurile de aluminiu se dizolvă greu, rămânând o iritaţie locală care provoacă mult timp dureri la locul injecţiei. Cu toate acestea imunologii nu au găsit nici până la ora actuală o alternativă mai bună pentru aluminiu. O alternativă ar fi doar mercurul…un alt impediment. De aceea instituţiile oficiale preferă să nu facă studii care să descopere adevăratele efecte ale aluminiului în organism. Producătorii de vaccinuri sunt cu atât mai puţin interesaţi ca să iniţieze astfel de studii, periclitându-şi vânzarea produselor atât de profitabile (ibidem, p. 194);

- Yehuda Shoenfeld de la Centru de Boli autoimune de la Universitatea din Tel Aviv a publicat o serie de lucrări legate de cauzele acestor boli şi a organizat un Congres în 2006, la care s-a luat în discuţie şi potenţialul risc al vaccinurilor. El a prezentat modalităţile prin care vaccinurile pot provoca o autoagresiune şi în consecinţă boli autoimune.( Moshe Tishler , Yehuda Shoenfeld “Vaccination may be associated with autoimmune diseases “, IMAj 2004:6:430-432) şi ( Vered Molina , Yehuda Shoenfeld “Infection , vaccines and other environmental triggers of autoimmunity”, Autoimmunity 2005;38(3):235-245). În centru se află un mecanism denumit “mimare moleculară” : molecule aflate la suprafaţa antigenelor seamănă sau pot fi chiar identice cu molecule proprii organismului. Poate fi o tactică a antigenului dar poate fi şi o pură întâmplare. Devine însă o problemă atunci când sistemul nostru imun reacţionează şi atacă celulele proprii. Aşa se dezvoltă boala autoimună. Aici intră uneori în acţiune şi aluminiul care păcăleşte sistemul imun şi orientează celulele imune către nişte proteine moarte, oarecare, ale organismului şi care nu sunt de pe suprafaţa unor antigene din vaccinuri. Atunci apare pericolul ca celulele imune să reacţioneze împotriva propriilor celule. Un exemplu concret: un grup de cercetători de la Universitatea pentru Cercetare Vancouver din Canada au studiat efectul adjuvanţilor din vaccinuri pe cobai. ( Petrik MS et al. “Aluminium adjuvant linked to gulf war illness induces motor neuron death in mice”, Neuromolecular Med 2007;9(1):83-100). Studiul s-a realizat în special pentru a căuta cauzele bolii denumită apoi “Sindromul războiului din Golf”, de care au suferit mii de soldaţi care au luptat în primul război din Golg ( 1990-1991). Cauza suferinţei nu erau nici armele cu Uraniu folosite la război şi nici gazele neurotoxice din Irak, ci programul foarte sofisticat de vaccinare aplicat acestor soldaţi înainte de plecarea lor în Golf. Una din dovezi a fost apariţia sindromului, atât la soldaţii plecaţi în Golf cât şi la cei care nu au mai plecat la război şi au rămas acasă, dar care au fost cu toţii vaccinaţi. Cele mai grave simptome au fost cele nervoase, cu grave leziuni neuro-musculare ( ex.Sindromul Lou Gehrings = A.L.S.) Soldaţii francezi, nefiind trataţi cu astfel de vaccinuri, nu au suferit de sindromul războiului din Golf. ( p. 197, Lob der K.).Oamenii de ştiinţă din Canada au studiat atunci efectul aluminiului conţinut în aceste vaccinuri pe două loturi de cobai: la primul lot s-a injectat o cantitate de aluminiu identică, raportată desigur la greutatea lor, iar la al doilea lot ( martor) s-a injectat o soluţie apoasă, neutră. S-a observat o diferenţă esenţială în ceea ce priveşte forţa musculară, ea fiind scăzută la jumătate la cobaii vaccinati cu aluminiu. De asemenea s-a mai observat şi o scădere accentuată a memoriei la aceşti cobai. La analiza celulelor nervoase din creier şi măduva spinării, s-a constatat un adevărat dezastru. În centrele nervoase din creier care au un rol esenţial în coordonarea mişcărilor şi în controlul muscular, au murit un procent de până la 35% dintre neuroni, iar un alt număr mare de neuroni din creier şi măduva spinării erau pe cale de distrugere. Autorii remarcă că :” hidroxidul de aluminiu a provocat tulburări de mers şi de comportament, observându-se prezenţa unui număr mare de neuroni aflaţi în apoptoză (stadiul premergător morţii) în diferite regiuni ale sistemului nervos central şi un mare număr de neuroni motori distruşi din măduva spinării. “ (ibidem, p. 198). Oamenii de ştiinţă canadieni au prezentat cu această ocazie şi multe alte studii făcute pe oameni şi animale care arată efectul dezastruos al sărurilor de aluminiu pentru sănătatea omului, prin activarea nu doar a bolilor nervoase, ci şi a bolilor autoimune şi a diferitelor alergii. Ei atenţionează mai ales asupra pericolului pe care îl reprezintă aluminiul din vaccinuri pentru sugari :”utilizarea în continuare a adjuvanţilor cu aluminiu în diferite vaccinuri (hepatitic A şi B, DTP = diftero-tetano-pertussis, etc.), va putea avea repercusiuni grave pentru sănătate pentru un timp îndelungat. Până nu se vor face studii despre siguranţa vaccinurilor, şi anume studii de control pentru o perioadă lungă în care să se studieze efectul lor asupra sistemului nervos, mulţi dintre cei vaccinati se vor putea îmbolnăvi….” Se pune inevitabil întrebarea dacă riscul vaccinurilor nu este cu mult mai mare decât boala care trebuie prevenită .Din păcate, spun oamenii de ştiinţă canadieni, nu au primit nici o cerere legată de astfel de studii de la producătorii de vaccinuri sau alte firme farmaceutice. Studiile lor au fost finanţate de către două firme particulare de cercetare din Canada. (ibidem, p.198-199).



Dr. Christa Todea-Gross,

“Are sens vaccinarea?”

Al 5-lea Simpozion despre vaccinuri din 16 iulie 2009 - Stuttgart/Germania

(fragmente traduse din Simpozion)

(Sursa: http://embedr.com/playlist/5-6-stuttgarter-impfsymposium)

La acest simpozion au ţinut prelegeri 4 medici, 2 jurnalişti, un învăţător ş.a.

1.)Dr.med. Klaus Hartmann:” Efectele secundare ale compuşilori din vaccinuri” şi “Siguranţa vaccinurilor?”

2.)Dr.med. Georg Kneissl: ”Hexavaccinul şi efectele lui secundare”

3.)Friedrich Klammrodt – învăţător şi organizator al Simpozionului: “Sindromul ADHD (Deficit de Atenţie/Tulburare Hiperkinetică.) – efect secundar al vaccinurilor?”

4.)Jurnalist Hans Tolzin: “Gripa porcină şi pandemia artificială”

5.)Dr. Jenö Ebert: “ Un Premiu Nobel controversat”

6.)Jurnalist Bert Ehgartner: ”Căpuşa vânează oameni?”

7.)Dr. Michaela Glöckler: “Să nu ne temem de bolile copilăriei”

1.) Dr. Med. Klaus Hartmann

a.) “Efectele secundare ale compuşilor din vaccin”

Dr. med.Klaus Hartmann a lucrat timp de 10 ani la Institutul Paul-Ehrlich din Germania. La numeroasele conferinţe unde a fost invitat, ne relatează despre experienţa lui în domeniul vaccinurilor, punând accent mai ales pe efectele secundare ale componenţilor din vaccinuri.

Ideile principale din conferinţă despre aceste efecte secundare:

Efectul mercurului (din diverse surse precum: amalgamul din plombe, Thiomersal, etc.) asupra dezvoltării sistemului nervos a fost studiat pentru prima dată de către o Universitate de Medicină din Calgary - California, studiul fiind finanţat doar de către Facultate, fiind deci un studiu privat, fară contribuţia unor instituţii de interes precum companii farmaceutice, industria chimică, etc. (vezi pe youtube studiul video: http://embedr.com/playlist/5-6-stuttgarter-impfsymposium). Acest studiu realizat în anul 2001 a fost publicat în Jurnalul Medical local şi a trezit interesul multor oameni de ştiinţă.

Se arată în studiu cum în mod normal în primul an de viaţă al copilului se dezvoltă neuronii şi axionii (celulele nervoase şi prelungirile lor) precum şi sinapsele neuronale (conexiunile dintre neuroni), prin stimularea acestui proces de însăşi celulele nervoase. În momentul în care se introduce o cantitate de mercur (mult mai mică decât cea conţinută în vaccinuri!), se observă cum aceste conexiuni nu mai înaintează ci dimpotrivă, se rup, fiind un proces definitiv! Ca urmare nu se mai dezvoltă un număr mare de conexiuni nervoase care nu pot avea decât un efect dezastruos asupra dezvoltării sistemului nervos la copil. Din păcate nu avem studii care să arate dezvoltarea nervoasă după mai mult timp. S-a observat că Thiomersalul se descompune în componentele lui (mercur + GTP) la nivelul creierului, unde mercurul fiind eliberat, acţionează în acelaş mod descris anterior asupra celulelor nervoase.

Pentru ca vaccinul să-şi facă efectul propus, este nevoie de inducerea unei “infecţii” de către virusul conţinut în vaccin. Dacă virusul folosit este “viu”, se va realiza aşa zisa “infecţie originală” iar dacă virusul este mort sau este vorba de toxine (spre exemplu cea tetanică), este nevoie de un al treilea component “secret şi murdar” numit adjuvant care va induce o infecţie “artificială”. În cazul vaccinului antitetanos, adjuvantul este un compus al aluminiului (hidroxid de aluminiu) care este considerat un adjuvant necesar, fără de care nu are loc o reacţie imunologică!

Observaţie: Dr. med. Klaus Hartmann atribuie Aluminiului rolul de “adjuvant” pentru vaccin fără de care nu are loc stimularea imunităţii, spre deosebire de cei care promovează vaccinurile şi care îl consideră a fi conservant, ba chiar exclud faptul că acesta ar avea efecte toxice asupra sistemului nervos.

Indiferent de virusul din vaccin (viu sau atenuat/mort), va fi indusă infecţia în organism iar celelalte substanţe din vaccin (aluminiu spre exemplu) vor distruge neuronii şi conexiunile lor. Aşa s-a realizat spre exemplu ”Sindromul războiului din Golf”, când s-a constatat cu mirare că de fapt de acest sindrom sufereau nu doar soldaţii plecaţi în Irak, ci şi soldaţii care erau pregătiţi în America dar care nu plecaseră la război! La toţi aceştia se făcuseră mai multe vaccinuri pentru prevenirea unor infecţii specifice din Golf, inclusiv cel antitetanos. Toate vaccinurile conţineau aluminiu. Conţinutul cel mai mare în aluminiu l-a avut vaccinul împotriva “Antraxului“ administrat soldaţilor.

Se ştie că vaccinul fără conservanţi şi adjuvanţi nu are nici un efect asupra sistemului imun! De aceea este nevoie de aceste substanţe pentru a crea o stare de imunitate faţă de o infecţie.

b.) “Siguranţa vaccinurilor?”

Dr. med. Klaus Hartmann ne vorbeşte din experienţa trăită la Institutul Paul Ehrlich (IPE) din Germania despre cât de “sigure” sunt vaccinurile.

Acest medic ne relatează că de câte ori se întâmplă să fie contestate efectele secundare grave după vaccinuri, explicaţia dată este întotdeauna aceeaşi: ”Este pură coincidenţă, nu există nici o legătură cu vaccinul!”. Este tot o coincidenţă faptul că la conducerea cunoscutei organizaţii medicale EMEA (Agenţia Europeană pentru Medicamente) nu este altul decât D-ul Gűnter Verheugen? Știm despre acest om că nu are nici o legătură cu lumea medicală şi studiul vaccinurilor, dar are funcţii înalte, de Comisar European pentru Industrie şi Întreprinderi şi de Vicepreşedinte al Comisiei Uniunii Europene, făcând legătura între utilizarea vaccinurilor şi Mafia Industriei Chimice! EMEA este cea care “face legea” pentru Uniunea Europeană, de ea depinzând dacă un vaccin este acreditat sau nu. Trebuie remarcat faptul că “nimeni de la Institutul Paul-Ehrlich nu se poate opune folosirii unui vaccin!”. Orice cerere făcută către EMEA este întotdeauna respinsă! EMEA este cea care pregăteşte “terenul favorabil” pentru Producătorul vaccinurilor. Acesta este singurul mecanism după care funcţionează EMEA. Deseori cei angajaţi la IPE ne miram că un vaccin sau medicament cu o gamă largă de efecte secundare periculoase putea fi pus pe piaţă, dar acest lucru se întâmpla întotdeauna fără ca cineva să se mai enerveze sau să comenteze. Recent a apărut un articol despre “siguranţa vaccinurilor” în Germania, scris de către un membru al Institutului Paul-Ehrlich precum şi de Dr. Burkhard Schneeweiss (lucrează la Firma Glaxo-Smith-Kline!) care scriu doar despre siguranţa vaccinurilor, fără să dea nici un fel de alte explicaţii (recunoaşterea efectelor secundare, trierea lor, căutarea cauzelor şi eliminarea lor, etc.) folosindu-se de lipsa de cunoaştere şi experienţă a celor din alte domenii.

2.)Dr.med. Georg Kneissl: ”Ce trebuie să fac pentru sănătatea copiilor mei ?”

Acest medic deţine un cabinet în Műnchen unde, împreună cu soţia sa, folosindu-se de tratamente naturiste, tratează pacienţii care s-au îmbolnăvit din cauza vaccinurilor. La cabinetul lor se prezintă pacienţi din Germania şi din alte ţări din Europa, care suferă de boli grave datorate vaccinurilor dar care nu au putut fi vindecaţi cu medicamente (de Medicina alopată). El descrie câteva dintre cazurile grave la copii pe care le-a tratat dar a iniţiat la cabinet şi programe de prevenire ale acestor boli.

Neurodermita este una din bolile grave datorată vaccinurilor. Este vorba de leziuni foarte grave ale pielii la copii (vezi imagini pe youtube). Am observat că această leziune apare în special după Hexavaccinul administrat copiilor. Unul dintre primele cazuri care s-a prezentat la mine la cabinet a fost un băiat de 3-4 ani la care boala a debutat la vârsta de 2-3 luni. Faţa îi era plină de răni dar era şi extrem de agitat, deoarece suferea şi de sindromul ADHD (Deficit de Atenţie/Tulburare Hiperkinetică) fiind nevoie de 3 adulţi ca să poate fi ţinut sub control. Multe asemenea cazuri grave s-au prezentat la mine la cabinet la care a eşuat orice tratament medical făcut în diferite Instituţii Medicale din ţară şi străinătate. Am iniţiat la toţi aceşti copii un tratament naturist.

Psoriazisul este o altă consecinţă a vaccinurilor. Am observat forme foarte extinse şi foarte grave la copii. Se ştie că această afecţiune este cronică şi nu există un tratament alopat eficace.

Contracţii musculare necontrolabile (asemănătoare cu cele din tetanos), este o altă afecţiune gravă care apare după Hexavaccin. La o fetiţă din Viena aceste contracţii au apărut după a doua doză de Hexavaccin la vârsta de 6 luni. Avea peste 50 contracţii /zi, un retard motor şi psihic grav, nu se putea comunica deloc cu ea. După tratament au dispărut în timp aceste contracţii iar fetiţa care are acum 8 sau 9 ani poate să şadă în fund şi chiar merge susţinută dar nu există nici o şansă de comunicare cu ea.

3.)Friedrich Klammrodt: învăţător

“Sindromul ADHD (Deficit de Atenţie/Tulburare Hiperkinetică) – efect secundar al vaccinurilor?”

Acest învăţător este tată a 3 copii care suferă de acest sindrom şi, în încercarea de a-şi trata copiii, a observat că există o legătură între vaccinuri şi apariţia acestei boli. El este şi organizatorul simpozionului din Stuttgart.

Acest sindrom nu era cunoscut în trecut, când încă nu existau vaccinuri şi nici în anii 1972-76 când existau un număr de doar 5 vaccinuri în total, necombinate între ele. Acest sindrom a apărut recent, după introducerea unui număr mare de vaccinuri obligatorii (combinate mai ales) la sugari şi copil. Să vedem pe scurt istoria vaccinurilor:

- în anul 1972 existau 5 vaccinuri obligatorii la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Tot în acest an ia fiinţă organizaţia natională STIKO în Germania (Comisia permanentă pentru vaccinuri).

- în anul 1975 încă nu a apărut sindromul ADHD!

- în 1976 creşte numărul vaccinurilor deja la 12 şi este pentru prima dată când se administrează simultan 2 vaccinuri !

- în continuare a crescut numărul vaccinurilor la 14, apoi la 32 !

- în 1995 se foloseşe trivaccinul (3 vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (4 vaccinuri combinate !).

- în 2006 s-a ajuns la 40 de vaccinuri la un singur copil, dozele fiind administrate între 1-6 ani! În 2006 se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (6 vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvenţa sindromului ADHD creşte foarte mult.

4.)Hans Tolzin – jurnalist german “Gripa porcină şi pandemia artificială”

Hans Tolzin este un jurnalist cunoscut din Germania, redactează revista “Impfreport” (Informaţii despre vaccinuri) şi participă la numeroase conferinţe despre vaccinuri.

De data aceasta doresc să fac o paralelă între cele 3 gripe “pandemice”: gripa porcină actuală, gripa porcină din 1976 şi gripa spaniolă din 1917. Toate cele 3 gripe au un lucru comun: au apărut iniţial la soldaţi, deci bărbaţi tineri şi sănătoşi, spre mirarea oamenilor de ştiinţă, după care s-a extins şi la restul populatiei. Gripa “porcină” actuală ar trebui definită ca fiind “gripa mexicană”, fiind locul unde a “apărut” aşa zisa “pandemie”. Această gripă era deja cunoscută din anul 1976, când, datorită unui singur deces al unui soldat (care a murit mai probabil datorită suprasolicitărilor decât a gripei), au fost vaccinaţi 40 de milioane de oameni! D-na Eleanora I. Mc Bean care a fost de faţă, ne relatează în multele ei scrieri că au paralizat 500 de soldaţi şi 30 au decedat în urma 4

vaccinurilor împotriva gripei porcine. Toţi aceşti soldaţi au fost vaccinaţi împoriva gripei cu scurt timp înainte!

Se ştie că există laboratoare speciale ale Armatei unde sunt “cultivaţi” astfel de virusuri “pandemice”.

Organizaţia WHO (World Health Organization) este implicată în “crearea” actualei “pandemii artificiale de gripă porcină”. WHO este o organizaţie subordonată CDC (Centrul de Control al Bolilor din SUA). CDC poate oricând şi oriunde declara o stare de pandemie!

5.) Dr. Jenö Ebert: “Un premiu Nobel controversat!”

Dr.Jenö Ebert este medic internist şi dezvăluie câteva date interesante legate de premiul Nobel acordat medicului german Harald zur Hausen (pentru decoperirea virusului HPV) şi despre o posibilă corupţie legată de decernarea acestui premiu.

Firma Astra-Zeneca are un contract “secret” cu “Comsia pentru premiile Nobel”. Această firmă este de fapt sponsorul principal pentru premiile Nobel. Firma a căştigat peste 200 de milioane de Euro în anul 2007 din afacerea cu vaccinul destinat infecţiei cu HPV ! Cum? Bo Angelin este la conducerea firmei Astra-Zeneca şi este totodată membru al Comisiei Pentru Premiile Nobel, iar B. Friedholm – preşedintele Comisiei - a înaintat 2 mari contracte către Astra-Zeneca în 2006. Secretarul Comisiei – prof. Hans Jörwall-, a fost singurul care a recunoscut că are “dubii serioase” în ceea ce priveşte “legalitatea” acestui premiu dat pentru descoperirea virusului HPV, afirmând că poate fi vorba de un interes economic...

Dintre cei care şi-au dat seama de corupţia existentă, a fost şi D-na Christa van der Knast – Procuror general la Departamentul de Stat Anticorupţie din Suedia -, care a înaintat o plângere privind posibila corupţie legată de premiul Nobel dat prof. Harald zur Hausen. Știrea a apărut în data de 10.12.2008 şi la TAZ (www.taz.de).

Ce ne relatează Dr. Jenö Ebert despre reacţiile secundare ale vaccinurilor îndreptate împotriva HPV?

Un studiu din SUA efectuat de către VAERS (Vaccine Adverse Event Reporting System) în legătură cu efectele secundare ale vaccinului creat împotriva HPV arată că în perioada iulie 2006 - aprilie 2009, pe un lot de 13.422 de copii vacccinaţi împotriva HPV, în 15% din cazuri au fost reacţii secundare grave, respctiv: tulburări grave de vedere, paralizii si sindromul Guillain-Barré. De asemenea statisticile arată că bolile autoimune apar de 3 ori mai frecvente (în comparaţie cu cei nevaccinaţi), iar din 42 de gravide vaccinate din greşeală (!) au avortat 18! Tot acest studiu VAERS arată că au avut loc decese care s-au datorat acestui vaccin:22 decese în 2007, 16 în 2008 şi 3 în 2009! Multe decese au avut loc şi din cauza altor vaccinuri!

6.) Bert Ehgartner – jurnalist austriac: ”Căpuşa vânează oameni...”

S-a creat în mod voit o stare de panică legată de o infecţie la om produsă de căpuşă. Este vorba de Borelioză, numită şi boala lui Lyme sau febra recurentă Lyme. Datorită unor publicităţi excesive, parcă scoase din filmele lui Hitchcock, oamenii se simt “ameninţaţi” de bietul animal numit căpuşă care a devenit peste noapte “un monstru”. Oamenii se tem să mai păşească pe un cămp sau să se plimbe cu copiii lor prin parcuri de teama unei întâlniri cu acest monstru. Singurul scop al acestui teatru este vaccinul! Vaccinul a fost produs pentru prima dată în Austria de către Prof. Dr. Kunz. Dar în curând au început sa apară efecte secundare la acest vaccin. Atunci firma austriacă, care monopoliza pe vremea aceea piaţa cu un singur vaccin existent împotriva infecţiei dată de căpuşă, a fost cumpărată de către firma Baxter care a creat o filială la Heidelberg în Germania. În felul acesta utilizarea vaccinului s-a extins şi în Germania. Din nefericire, efectele secundare ale vaccinului nu sunt recunoscute nici de către STIKO (Comisia pentru vaccinuri) din Germania.

7.) Dr. Michaela Glöckler din Elveţia: “Să nu ne temem de bolile copilăriei!”

Dr. M.Glöckler este medic pediatru şi Coordonatorul Secţiei Medicale Goetheanum din Elveţia.

Știm cu toţii că, indiferent de metodele folosite, contagiozitatea în cazul gripei nu poate fi niciodată controlată, de către nici un vaccin, mai ales în condiţiile zilelor noastre cănd se circulă prin lume în doar câteva ore de la un capăt la altul.

Dar oare nu este o stare de normalitate când în cazul unei epidemii de gripă, se îmbolnăveşte doar 5-10% din populaţie iar un procent de 90-95% rămâne sănătoasă? Aceasta arată că de fapt se crează o imunitate naturală la infecţie iar orice epidemie are la un moment dat un declin şi dispare. Este un lucru normal şi natural.

Traducere: dr. Christa Todea-Gross,

TACEREA DESPRE VACCINURI

Vaccinul antipolio (oral şi injectabil): reacţii adverse periculoase !

Vaccinul antipolio (oral şi injectabil): reacţii adverse periculoase !


http://www.impfschaden.info/impfen/polio-impfung.html

Astăzi se cunosc două feluri de vaccin: vaccinul oral (Sabin) care nu mai este folosit în ţările din Occident şi vaccinul injectabil (Salk).

1.) Vaccinul oral (Sabin) conţine virusurile poliomielitice viu atenuate (tip I, II si III) care au fost cultivate pe rinichi de maimuţă sau pe linie celulară continuă Vero (celule care provin de la mamifere, în cazul de faţă din rinichi de maimuţe africane verzi). La aceste celule se adaugă albumină lactică, antibiotice, săruri de amoniu şi alţi adjuvanţi. Dar acest vaccin nu mai este folosit în ţările occidentale, nici în Germania, deoarece chiar vaccinul este cel care poate declanşa o poliomielită în unele cazuri (poliomielita postvaccinală). Celulele “vero” sunt cele care pot fi infectate de către anumiţi viruşi precum: v.Influenza (gripale), v.poliomielitic, v.rujeolic, etc.

2.) Vaccinul injectabil (Salk): conţine viruşi morţi în suspensie injectabilă care nu pot provoca o poliomielită. Ca şi adjuvanţi vaccinul conţine aldehidă formică sau fenoxietanol. Lipseşte în schimb imunitatea la nivelul intestinului (anticorpi IgA secretori) care se formează doar în cazul vaccinului oral, având în vedere că virusul pătrunde în organism prin mucoasa intestinală! Deci titrul anticorpilor va fi mult mai mic.

Adjuvanţi:

1.) Aldehida formică: în 2004 a fost considerată de către WHO (World Health Organization) ca fiind o substanţă cancerigenă, din grupul substanţelor CMR (carcinogene, mutagene şi toxice pentru reproducere).

http://de.wikipedia.org/w/index.php?title=Formaldehyd&oldid=34525099

2.) Fenoxietanol: este o substanţă chimică şi este folosită în compoziţia vaccinurilor ca şi adjuvant dar şi în produse dermatologice ca şi conservant. Are şi un efect bactericid pentru bacteriile gram-negative.

În trecut virusul poliomielitic era cultivat pe celule din rinichi de maimuţă şi nu putea fi evitată o posibilă infectare a acestor celule cu alte virusuri periculoase. Rezulta astfel un vaccin infectat. Este cunoscută infectarea vaccinului antipolio cu virusul Simian 40. După datele furnizate de către Shah Nathanson s-au infectat peste 30 milioane de americani şi peste 100 milioane de oameni din întreaga lume cu virusul Simian. (Shah K, Nathanson N.:Human exposure to SV40: review and comment.Am J Epidemiol. 1976 Jan;103(1):1-12). Acestei infectări se datorează şi numeroase tumori cerebrale şi tumori canceroase.

Imunitate

Imunitatea, adică protecţia faţă de virusul poliomielitic este considerată a fi peste 90% în cazul vaccinului Salk şi peste 95% în cazul vaccinului Sabin (Impfreaktionen, Quast, Thilo, Fescharek, HippokratesVerlag 1993, S.111). Această imunitate se bazează pe titrul (concentraţia) anticorpilor care vor fi sintetizaţi de către organism după vaccinare. Dar fiindcă anticorpii nu reprezintă singura modaliatate de apărare a organismului (importantă este şi imunitatea celulară), cifrele prezentate mai sus sunt privite cu un oarecare scepticism.

1.) Problema care se ridică în cazul vaccinului injectabil Salk este faptul că virusul omorât nu va putea declanşa o imunitate suficient de mare la nivelul intestinului (pe unde pătrunde virusul în organism) (Herremans TM, Reimerink JH, Buisman AM, Kimman TG, Koopmans MP.Induction of mucosal immunity by inactivated poliovirus vaccine is dependent on previous mucosal contact with live virus.J Immunol. 1999 Apr 15;162(8):5011-8.).

2.) Problema care se ridică în cazul vaccinului Sabin (oral) este aceea că virusul din acest vaccin este eliminat în apele din mediu unde virusul suferă mutaţii şi circulă în continuare (können Yoshida H, Horie H, Matsuura K, Miyamura T.:Characterisation of vaccine-derived polioviruses isolated from sewage and river water in Japan.Lancet. 2000 Oct 28;356(9240):1461-3.). Virusul poliomielitic poate suferi mutaţii înapoi spre forma lui originală, sălbatică, chiar şi în intestinul celui vaccinat! (Impfen, Routine oder Individualisation, Arbeitsgruppe für differenzierte Impfungen2 Aufl. März 2000, S. 26)

Reacţii adverse şi complicaţii

- simptome asemănătoare cu gripa, diaree şi pareze;

- rar: poliomielită postvaccinală după vaccinul oral (Sabin);

- oamenii vaccinaţi sunt contagioşi (!) pentru ceilaţi o perioadă cuprinsă între 1 săptămână şi 2 luni de la vaccinare; în anii’90 existau în Europa şi în SUA mai multe cazuri de poliomielită postvaccinală (adică la cei vaccinaţi şi la cei care veneau în contact cu cei vaccinaţi recent!) decât cazuri de adevârată poliomielită, cu virusul sălbatic; (Martin Hirte: Impfen : Pro und Contra, S. 123);

- în revista “Arzneitelegramm” (23.11.1999), au fost relatate câteva cazuri cu vasculită, purpură, paralizii de nervi faciali, parestezii si encefalite;

- deorece în poliomielită este afectat sistemul nervos, este de asteptat ca să apară şi efecte secundare neurologice; Dr. Ehrengut relatează despre sindromul Guillan – Barre, paralizii şi convulsii, atât după vaccinul oral (Sabin) cât şi după cel injectabil (Salk).

(Erfahrungen eines Gutachters über Impfschäden in der BRD von 1955-2004, Wolfgang Ehrengut, S.37-42, 61-72) Langzeitstudien liegen hierüber aber nicht vor.

- în perioada 1956-1966 au apărut mai multe cazuri de Panencefalită sclerozantă (PESS) în nordul Noii Zeelanda. Este vorba de o afecţiune care, în timp, distruge sistenul nervos. S-au pus aceste cazuri de boală pe seama vaccinării în masă cu vaccinul injectabil Salk în anul 1956. Se spunea că “Vaccinarea în masă cu vaccinul antipolio injectabil Salk în Noua Zeelanda este în strânsă legătură cu apariţia cazurilor PESS.” (Baguley DM, et al, 1973, Lancet, 6.Oktober, 763-765)


Traducere: Dr. Christa Todea-Gross: 25.11.09., Cluj-Napoca

10 argumente împotriva vaccinului antipolio

10 argumente împotriva vaccinului antipolio


http://www.impf-report.de/jahrgang/2003/06.htm#6

de Hans Tolzin

1.) Cauzele poliomielitei: stressul şi alimentaţia nesănătoasă

Sunt cunoscute factorii favorizanţi ai acestei boli, deja din anii ’30-40, când s-a observat o legătură directă între nivelul scăzut la glicemiei şi apariţia bolii. În special Dr. med. B. Sandler a arătat condiţiile în care au apărut în SUA cazuri de poliomielită: zile foarte fierbinţi de vară în care se depune un efort fizic mare însoţit de consum de produse cu zahăr (Cola, îngheţată, produse făinoase cu zahăr). Toate acestea duc la o creştere exagerată de insulină care va scade glicemia şi creşte receptivitatea la poliomielită. Marile epidemii de poliomielită apari în sezonul cald, de vară. Ca urmare, acest medic, în anul 1948, a făcut o campanie antipolio, explicând cauzele acestei boli şi prin măsurile luate s-a stopat epidemia de poliomielită din acea vară în oraşul său natal din Carolina de Nord! (1)

2.) “O boala a civilizaţiei “

Epidemiile de poliomielită sunt cunoscute doar începând cu secolul 19 şi mai multe dovezi duc la concluzia că poliomielita este o consecinţă a “civilizaţiei”, în special datorită obiceiurilor alimentare nesănătoase (4).

3.) Lipsa contagiozităţii

Modul de transmitere al bolii nu a fost cunoscut pe vremea Dr. Sandlers (1) şi nu este nici până în ziua de astăzi clarificat.

4.) Vaccinarea din Africa sub semnul întrebării

Un studiu făcut de către WHO (World Health Organization) în Guineea arată că în cazul copiilor care au fost vacinaţi cu un cocktail de vaccinuri împotriva difteriei, tusei convulsive, poliomielitei şi tetanosului, există un risc de deces dublu fata de copiii nevaccinaţi (2).

După părerea mea (Hans Tolzin), vaccinul anitpolio sau unul din componentele lui toxice joacă un rol important. Populaţia din Africa respinge vaccinul antipolio fiindcă suspectează faptul că prin aceste vaccinuri se încearcă un program de control al populaţiei (7). Vaccinul antipolio oral, suspectat de infectarea lui cu virusul SV40 (cauza de HIV/SIDA la maimuţe), a fost “donat” de către Companiile Farmaceutice ţărilor africane (9). Cei mai cinici dintre părinţi vorbesc de “golirea lăzilor cu otravă” în aceste ţări. Se pare că şi în India urmează să fie trimise aceste vaccinuri.

5.) Paralizii la copii prin vaccinare!

Un vaccin poate provoca boala (a se citit prospectul). Cei vaccinaţi pot infecta la rândul lor persoane sănătoase şi chiar şi după zece ani încă pot elimina virusul! (3). Acest lucru ar trebui să dea de gândi şi organizaţiei WHO care încearcă să eradicheze boala. Cazurile de poliomielită din ultimii zeci de ani au avut ca şi cauza doar virusul domestic din vaccin şi nu pe cel sălbatic! (4,6)

6.) Poliomielita poate fi tratată!

În urmă cu 50 de ani se cunoşteau deja metode eficiente pentru poliomielită. Renumitul prof. Dr. Pierre Delbert folosea Clorura de magneziu iar medicii de homeopatie precum prof. Andree Lwoff a descoperit că virusul poliomielitic moare la 40 grade Celsius iar febra nu trebuie scăzută în mod forţat cu medicamente. (4,10)

7.) Efectele secundare ale vaccinării

Efecte secundare ale vaccinului pot fi:

- meningite şi encefalite;

- sindromul Guillain-Barre

- reacţii alergice;

- afecţiuni reumatice;

- poliomielită postvaccinală;

- afecţiuni neurologice;

- convulsii febrile;

(a se citi prospectul!) (4)

8.) Regresul poliomielitei este independentă de vaccinare

- statisticile din Germania şi alte ţări nu pot dovedi dacă există o legătură între scăderea cazurilor de poliomielită din lume şi vaccinare; dimpotrivă, se pare că nu există; (5,4)

- odată cu introducerea vaccinului oral Sabin s-a încercat o modificare a definiţiei medicale care să dovedească faptul că vaccinul produce regresul bolii; (4,8)

9.) Nu s-a putut dovedi necesitatea vaccinului

- lipseşte dovada necesităţii vaccinului antipoliomielitic deoarece nu există date comparative ale bolii la cei vaccinaţi şi la cei nevaccinati.

10.) Rolul neclar al vaccinului

- întrebările părinţior îngrijoraţi privind lipsa unor publicaţii şi studii ştiinţifice care să evidenţieze o izolare şi cunoaştere clară a virusului poliomielitic şi prin urmare cunoaşterea calităţilor şi proprieţătilor ale virusului, ale patogenităţii lui (cauzatoare de boală), nu au primit răspuns până în ziua de azi de la autorităţile germane de 2 ani încoace. (8)

Referinţe:

(1) "Vollwerternährung schützt vor Viruserkrankungen", Dr. med. Sandler, Emuverlag (2) - http://www.ratio2000.de/gesundheit/news/news0104.htm, - "Das Medizinkartell", Langbein/Ehgartner, Verlag Piper (3) http://www.netzeitung.de/servlets/page?section=984&item=199319 (4) AEGIS IMPULS Nr. 7, www.aegis-schweiz.ch (5) "Impfen - das Geschäft mit der Angst", Dr. med. Gerhard Buchwald, Knaur Verlag (6) http://www.wienerzeitung.at/frameless/wissen.htm?ID=M13&Menu=161879 (7) http://allafrica.com/stories/200210110048.html (8) http://www.klein-klein-aktion.de http://medizin.freepage.de/cgi-bin/feets/freepage_ext/41030x030A/rewrite/medwiss/polio.html

(9) http://www.impf-report.de/archiv/impf-report019.txt

(10) "Sind Impfungen sinnvoll?" Joachim-F. Grätz, Hirthammer Verlag

Traducere: Dr. Christa Todea-Gross, 15.11.09, Cluj-Napoca

VACCINURILE SI AUTISMUL

Vaccinurile la copii cresc frecventa autismului


Paul Joseph Watson. PrisonPlanet.com,
Autism Explodes As Childhood Vaccines Increase

http://www.infowars.com/autism-explodes-as-childhood-vaccines-increase/

Cazurile de austism la copii s-au dublat din 2003 arata un studiu guvernamental, subliniind inca o data legatura directa dintre continutul in mercur si tulburarile cerebrale. In acest timp milioane de parinti isi dau acordul in vederea injectarii copiilor lor cu vaccinul anti-gripa porcina care contine timerosal.

US News & World Report arata ca "in timp ce cercetarile in general sugereaza ca unul din 150 copii americani sufera de autism, un nou studiu guvernamental estimeaza ca de fapt un copil din 91 ar avea autism."

"Studiul publicat in fascicula din octombrie a revistei Pediatria estimeaza ca 110 din 10000 copii americani va fi diagnosticat la un moment dat cu o forma de autism. Asta inseamna ca 673000 de copii au deja autism."

Afirmatiile facute de CDC (Centrul pentru Controlul Imbolnavirilor) si Institutul de Medicina (afirmatii facute pe baza unui studiu menit sa musamalizeze dovezile deja existente) cum ca timerosalul, un adjuvant pe baza de mercur, nu cauzeaza autism au fost respinse cu hotarire de medici si oameni de stiinta de prestigiu.

Epidemiologistul Tom Verstraeten si dr. Richard Johnston (imunolog si pediatru la Universitatea Colorado) au concluzionat ca timerosalul este de fapt responsabil pentru cresterea numarului cazurilor de autism dar afirmatiile lor au fost respinse de CDC.

Cazurile de autism in SUA au crescut de peste 2700 ori din 1991, anul in care numarul vaccinurilor la copii s-a dublat. De atunci numarul imunizarilor nu face decit sa creasca. Numai unul in 2500 de copii aveau autism inainte de 1991 iar acuma unul in 91 copii au aceasta boala, in timp ce acum 6 ani era un copil in 150 cu probleme de autism.

Un articol de dr. Mark Geier aparut in Jurnalul medicilor si chirurgilor americani a aratat ca cercetarea IOM (??) este eronata deoarece se bazeaza pe un studiu danez al lui Anders Peter Hviid care nu ia in calcul faptul ca in SUA copii sunt injectati cu vaccinuri continind o doza mult mai mare de mercur decit in Danemarca.

"La un continut ridicat de timerosal este clar ca exista o relatie de cauzalitate (intre continutul de mercur si numarul cazurilor de autism) iar noi (in SUA) avem vaccinuri cu continut ridicat in mercur. Studiile respective (bazate pe cele daneze) nu sunt relevante, nu zic ca sunt gresite dar li se pot aduce multe critici. Pur si simplu nu sunt relevante pentru situatia din SUA" declara Geier. Studiul lui Geier arata ca utilizarea veccinurilor cu timerosal duce la cresterea frecventei tulburarilor neurologice la copii.

Dr. Rashid Buttar care a pus la punct un nou tratament al copiilor autisti bazat pe indepartarea mercurului din organismul acestora afirma ca, concluziile Institutului de Medicina cum ca autismul nu are a face cu prezenat mercurului in vaccinuri demonstreaza "absenta dorintei de a descoperi adevarul stiintific la nivelurile cele mai inalte."

"Cind 31 de copii cu autism si-au revenit printr-un tratament transdermal care implica detoxifierea organismului de metale grele, inseamna ca autismul e probabil provocat de metale grele" arata dr. Bob Nash presedinte al ABCMT (Comitetul American de Toxicologie Clinica a Metalelor Grele) in legatura cu tratamentul dr. Buttar.

"In 1977, un studiu rusesc a aratat ca adultii expusi la etil de mercur (mercurul din timeorsal) sufereau de leziuni la nivelul creierului multi ani mai tirziu. Studii despre intoxicatiile cu timerosal arata ca acesta duce la necroza tubulara, injurii la nivelul sistemului nervos (...), coma si moarte. Pe baza acestor studii Rusia a exclus timerosalul din vaccinurile pentru copii in 1980. Danemarca, Austria, Japonia, UK, Tarile Scandinave au interzis acest conservant" scrie Dawn Prate.

Mercurul este clasificat de catre Departamentul Apararii ca si material periculos care poate cauza moartea daca e inghitit, inhalat sau absorbit prin piele iar emisiile de mercur industriale sunt acum limitate prin lege deoarece "cauzeaza leziuni la nivelul creierului si sistemului nervos, sunt deosebit de periculoase pentru fetusi si copii mici". Cu toate astea CDC crede ca e in regula sa injectezi mercur copiilor!

Cu toate ca timerosalul si mercurul cauzeaza ingrijorare celor in drept, timerosalul este inclus ca adjuvant in vaccinul anti-gripa porcina care e pe cale de a fi administrat in saptaminile viitoare.

"O parte din vaccin va fi depozitat in fiole continind timerosal, un aditiv antibacterian care contine mercur" raporta Washington Post intr-un articol in care se discuta care vor fi categoriile de populatie care vor primi mai inti vaccinul.

Intr-adevar, vaccinul impotriva gripei porcine contine de aprox. 25000 ori mai mult mercur fata de considerata nedaunatoare! Cam 12000 copii americani au fost folositi ca si cobai pentru testarea noului vaccin care contine si squalena (un alt ingredient periculos) care a cauzat sidromul razboiului din golf si numeroase alte disabilitati.

Squalena "a contribuit la o cascada de reactii numite sindromul razboiului din golf. Soldatii au dobindit artrita, (...), iritatii ale pielii, iritatii determinate de sensibilitatea la lumina, oboseala cronica, dureri de cap, pierderea parului, leziuni ale pielii (care nu se mai vindeca), ulcere, ameteli, slabiciune, pierderi de memorie, tulburari emotionale, spasme, probleme neuropsihice, tulburari tiroidiene, anemie, (...), lupus, scleroza multipla, (..), diaree cronica, transpiratii nocturne si febra de grad redus" arata dr. Viera Scheibner.

Companiile farmaceutice nu vor fi trase la raspundere pentru eventualele leziuni cauzate de programul de vaccinare in masa deoarece guve

INTERVIU CUTREMURATOR DESPRE GENOCIDUL PRIN VACCINARE

Voi reveni cu alte detalii despre nocivitatea ultrasunetelor.
Acum va prezint un filmulet despre vaccinuri, planul de reducere a populatiei prin vaccinare si virusul gripei porcine.

Interviul este luat fostului ministru al sanatatii din Finlanda.

CONFERINTA DE LA CONSTANTA DESPRE ECOGRAFIA FETALA SI VACCINURI: EXTREM DE INTERESANTA. PACAT CA NU A TREZIT INTERESUL PREA MULTOR CONSTANTENI, CARE PREFERA SA DOARMA SI SA INGHITA GOGOSILE SISTEMULUI LEGATE DE ACESTE PROBLEME. ASTAZI: FILM DESPRE EFECTELE ULTRASUNETELOR ASUPRA CORPULUI UMAN

Conferinta de la Constanta dedicatat vaccinurilor si ecografiei fetale a fost foarte interesanta si argumentata stiintific. Dl biomatematician Ioan Vladuca s-a dedicat studierii acestor probleme 15 ani.A strans materiale, s-a documentat,a cercetat publicatiile stiintifice tocmai pentru a scoate adevarul la iveala. Si acest adevar este foarte dureros. Majoritatea dintre noi am fost victime ale sistemului, am inghitit fara sa cartim tot ce ne-a spus si acum noi sau copiii nostri vom suporta consecintele.

Pacat ca nu prea s-au inghesuit constantenii sa participe la aceasta conferinta. Ne e frica de adevar sau suntem prea comozi? Inca n-am aflat.

Prin amabilitatea dlui Vladuca, postez cateva materiale prezentate in cadrul conferintei.

Sa va fie de folos!

Doamne-ajuta!

E CLAR CA NICI MEDICINA ALOPATA NU-I PREA BREAZA, DAR NICI NU ACCEPT CA ALTERNATIVA...HOMEOPATIA!

Un farmacist american despre efectele medicamentelor: "Îţi seacă organismul de vitamine şi te îmbolnăvesc"


Tratamentele medicamentoase nu sunt lipsite de efecte secundare, ele putând duce la apariţia unor afecţiuni mai grave decât cele tratate

Medicamentele au rolul de a ameliora şi chiar trata anumite afecţiuni care crează o stare de disconfort sau care îţi pun viaţa în pericol. Cu toate acestea, tratamentele medicamentoase nu sunt lipsite de efecte secundare, ele putând duce la apariţia unor afecţiuni mai grave decât cele tratate, după cum susţine farmacistul Suzy Cohen, în cartea "Drug Muggers: Which Medications Are Robbing Your Body Of Essential Nutrients", informează Daily Mail.

Potrivit specialistului, unul dintre cele mai des întâlnite efecte adverse ale pastilelor este acela că seacă organismul de vitamine şi minerale. "Există posibilitatea ca acest efect să nu apară imediat sau pe parcursul tratamentului. Semnele unei deficienţe de vitame şi minerale pot apărea după luni sau chiar ani de la terminarea terapeiei medicamentoase", spune Cohen.

Farmacista susţine că deficienţele de substanţe nutritive provocate de medicamente nu pot fi compensate doar printr-o dietă bogată în fructe şi legume, alimente care abundă în vitamine şi minerale. Potrivit acesteia, soluţia ar consta în suplimente alimentare. "Unele pot interacţiona cu tratamentul pe care îl urmaţi, iar alte nu. Pentru a preveni apariţia complicaţiilor, cel mai bine este să cereţi sfatul medicului curant sau a unui nutriţionist, deoarece ei sunt cei mai în măsură pentru a vă spune care dintre aceste combinaţii sunt permise", menţionează Suzy Cohen.

● Statinele folosite la reglarea colesterolului blochează producţia de coenzima Q10. Aceasta este o substanţă lipo-solubilă cu caracteristici de vitamină, prezentă în fiecare celulă a organismului şi îndeplineşte două funcţii majore: cea de producere de energie şi cea de antioxidant, potrivit cercetătorii chinezi de la Spitalul Renmin. La rândul lor, şi specialiştii britanici au constatat că statinele pot provoca tulburări ale somnului, pierderi de memorie, disfuncţii sexuale, depresie şi o boală rară de plămâni, care devine letală dacă nu este tratată la timp. Pentru a preveni efectele secundare, farmacista recomandă suplimente de coenzima Q10 sau cele pe bază de vitamina D, care au rolul de a proteja organismul în urma unui astfel de tratament.

● Antibioticele au rolul de a distruge bacteriile din organism. Din păcate acest tip de tratament deteriorează şi bacteriile sănătoase din corp, printre care şi cea responsabilă de sintetizarea vitaminei B de către organism. Această vitamină este responsabilă de buna funcţionare a inimii şi de sănătatea masei musculară, osoase şi de cea a sistemului nervos. Persoanele care urmează un astfel de tratament pe o perioadă mai lungă de timp prezintă un risc crescut de a se confrunta cu boli cardiovasculare, cu probleme ale articulaţiilor, de a acuza dureri musculare şi de a se îmbolnăvi de cancer. Farmacista Suzy Cohen spune că persoanele care iau antibiotice trebuie să urmeze şi un tratament cu suplimente pe bază de vitamina B7, cunoscută şi sub numele de colină.

● Medicamentele care calmează durerile, precum cele care conţin ibuprohen sau aspirină, nu mai permit organismului să asimileze fier, mineral esenţial organismului în lupta împotriva radicalilor liberi, răspunzători de grăbirea procesului de îmbătrânire, asociat de multe ori declanşării unor boli grave. În plus, acest mineral ia parte la formarea hemoglobinei, care transportă oxigen de la plămâni şi se întoarce cu dioxid de carbon. Printre efectele adverse care pot apărea în urma tratamentelor cu analgezice se numără apariţia bolilor de inimă, depresie şi anemie. Pentru a preveni aceste afecţiuni se recomandă suplimente pe bază de acid folic care trebuie luate de două ori pe zi sau suplimente pe bază de fier care trebuie luate zilnic timp de trei luni.

● Tratamentele pentru scăderea tensiunii arteriale sunt responsabile de scăderea apetitului sexual. Specialista în farmacologie spune că aceste medicamnte pot duce şi la apariţia afecţiunilor de prostată, încetinesc procesul de vindecare a rănilor şi pot duce la căderea părului. Medicamentele pentru tensiune scad nivelul de zinc din organsim, mineral ce ajută în procesul de reproducere şi alăptare. Pentru a evita aceste efecte se recomandă între 15 şi 25 de miligrame de zinc pe zi.

● Medicamentele pentru diabet pot duce la apariţia anemiei, a crampelor musculare, a pierderilor de memorie, la afecţiuni ale inimii şi la instalarea stărilor de oboseală. Studiile de specialitatea au arătat că acest tip de tratament este responsabil de scăderea nivelului de vitamina B12 din organism şi de cea a coenzimei Q10. Suzy Cohen spun că persoanele care iau medicamente pentru diabet ar trebui să ia între 50 şi 200 de miligrame de coenzima Q10 de două ori pe zi şi suplimente pe bază de vitamina B12.

CE RAU IMI PARE CAND AM DREPTATE! AS FI PREFERAT SA MA INSEL!

Isteria E coli. Medicii germani au gasit tratamentul minune: Soliris, cel mai scump medicament din lume



Probabil ca o sa ziceti ca sufar de teoria conspiratiei, dar, dupa tepele pe care le-am luat cu gripa aviara, vaca nebuna si porcul intr-o ureche, as vedea ca sunt cumva indretatita care-va-sa-zica. Bref, dupa ce Germania, OMS-ul, civilizatiile intergalactice, in general, ne-au isterizat cu castravetii, salata, germenii vinovati de epidemia de E coli, a fost scos la lumina un medicament minune – Soliris pe numele lui -, aflat inca in faza de testare, intamplator si cel mai scump din lume si unul care necesita si o vaccinare obligatorie inainte de a fi administrat pacientilor.

Soliris, a carei denumire generic este E kue LIZ oo mab, afecteaza sistemul imunitar iar folosirea acestuia poate creste riscul aparitiei altor infectii, precum meningita, conform drugs.com. Este produs de Alexion Pharmaceuticals, relateaza investors.com, companie care in 2010 a avut venituri de 530 milioane dolari. Purtatorul de cuvant al Alexion, Irving Adler, declara ca pretul ridicat al Soliris reflecta mai multi factori , inclusiv o investitie 800 milioane dolari pentru dezvoltare, precum si o investitie de 15 ani de timp.

In 2009, vanzarile Soliris au fost de 295 milioane dolari. Alexion a inceput sa vanda Soliris in urma cu trei ani, timp in care pretul actiunilor companiei pe bursa au crescut cu 130%.

Medicii germani recurg la un tratament inovator pentru cele mai grave cazuri de contaminare cu bacteria E.coli, testand un medicament folosit de cativa ani pentru tratarea unei boli de sange rare, anunta Mediafax.

“Primele tratamente au fost incepute cu circa opt zile in urma”, a anuntat Agentia franceza de securitate sanitara.

Laboratorul american Alexion, care a dezvoltat medicamentul Soliris (eculizumab), a refuzat sa comenteze informatia.

“Nu este nimic experimental; este o decizie luata in logica actualelor cunostinte stiintifice”, a apreciat Chantal Loirat de la spitalul Robert Debre din Paris, adaugand ca “nu a vazut niciodata o epidemie de o asemenea gravitate”.

Epidemia izbucnita in Germania este provocata de bacteria Escherichia coli enterohemoragica de un tip rar (E.coli O104:H4). Cea mai grava complicatie a bolii este sindromul hemolitic uremic (SHU), care este tratat in mod conventional cu transfuzii sau dializa, pentru compensarea deficientelor provocate de toxine.

Medicamentul Soliris dispune de o autorizatie europeana de punere pe piata din iunie 2007, fiind recomandat pentru pacientii care sufera de o boala rara (hemoglobinurie paroxistica nocturna), caracterizata prin episoade de distrugere a globulelor rosii.

“Este un medicament revolutionar pentru aceasta boala“, a afirmat dr. Véronique Frémeaux-Bacchi, de la spitalul Georges Pompidou din Paris.

In prezent, medicii germani evalueaza utilizarea medicamentului si la pacientii cu sindrom hemolitic uremic atipic, de origine infectioasa. “Pentru aceste forme genetice, multe date sugereaza ca ar fi vorba despre un progres enorm. De circa un an, s-a pus problema utilizarii medicamentului pentru formele cele mai grave de sindrom hemolitic uremic (in special cu extensii neurologice), legate de infectarea cu E.coli enterohemoragica”, a afirmat Loirat.

New England Journal of Medicine a publicat recent un studiu privind eficienta acestui medicament pentru formele foarte grave de SHU de origine bacteriana la trei copii din Franta, Canada si Germania.

“Este foarte dificil de dovedit ceva in cazuri izolate, dar, chiar si asa, cei trei copii riscau sa moara, dar au avut o evolutie favorabila”, a adaugat Loirat.

Cei doi medici francezi afirma ca aspectele financiare legate de utilizarea medicamentului – Soliris a fost clasat drept cel mai scump medicament din lume, conform unui clasament realizat de Forbes in 2010 – nu pot fi luate in considerare. “Daca nu facem nimic, oamenii fie mor, fie raman cu handicap grav, fie raman dependenti de dializa”, a afirmat Loirat.

Medicamentul este utilizat numai in spitale si necesita precautii de utilizare, inclusiv o vaccinare obligatorie prealabila tratamentului

ziuaonline

CATI OAMENI TREBUIE SA MAI MOARA CA SA VINA EI CU SOLUTIA "SALVATOARE"?

OMS: Bacteria E.coli se răspândeşte. Află care sunt cele 12 state care au raportat îmbolnăviri


Epidemie de E.coli în Germania

Filiera europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii informează că în 12 state s-au raportat cazuri de îmbolnăviri asociate bacteriei E.coli.

Numai Germania a raportat în total peste 1.500 de astfel de cazuri de îmbolnăvire cu E.coli. Până în prezent, 17 persoane au decedat în Germania şi una în Suedia, majoritatea fiind femei.

În afară de Germania, cazuri de îmbolnăviri au fost raportate în Austria, Cehia, Danemarca, Franţa, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie şi Statele Unite.

  Simptomele infectării sunt: diaree hemoragică şi crampe la stomac. La pacienţii care au dezvoltat sindromul hemolitic-uremic rinichii pot ceda, ajungându-se la deces.

Cauza infecţiei nu este deocamdfată cunoscută. Iniţial, autorităţile germane au declarat că de vină ar fi castraveţii din Spania.

Mutaţii genetice în bacteria ucigaşă


Epidemia bacteriană din Germania a fost declanşată de o tulpină unică şi toxică, spune OMS.

Ultimele analize au arătat că bacteria E. Coli este rezultatul mutaţiilor a două gene-E Coli enteroagregativ şi E. Coli enterohemoragic- o schemă nemaiîntâlnită până acum. "Noua tulpină este extrem de contagioasă şi toxică", atrag atenţia cercetătorii de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, citaţi de Reuters.

Faptul că bacteria provoacă mai multe cazuri de sindrom uremic hemolitic (HUS) decât ar fi normal a stârnit o serie de suspiciuni în rândul oamenilor de ştiinţă.

"Unicitatea bacteriei nu e semn bun"

Sursa contaminării rămâne însă într-o nebuloasă totală. Deşi iniţial au fost incriminaţi castraveţii spanioli, un al doilea set de analize a arătat că nemţii s-au înşelat.
Oamenii de ştiinţă atrag atenţia că epidemia ar putea ţine câteva luni bune atât timp cât sursa contaminării rămâne învăluită în mister.

Profesorul de microbiologie Marian Neguţ crede că "unicitatea" bacteriei nu este un semn prea bun. "Acum 20 de ani exista un singur tip, până azi (n.r.-ieri) erau şase serotipuri. Acesta este al şaptelea serotip, mereu apar altele. Faptul că a fost identificată atât de târziu nu este semn prea bun. Are două toxine extrem de agresive, de aceea numărul îmbolnăvirilor cu sindrom uremic hemolitic este foarte mare".

Faptul că autorităţile nu au găsit până acum sursa contaminării nu are însă nicio legătură cu tulpina bacteriei, mai spune specialistul.
"Măsurile care trebuie luate sunt aceleaşi, indiferent de tulpina bacteriei. Întâi se întocmeşte o listă cu alimente suspecte, pe baza răspunsurilor pacienţilor, după care se prelevează probe, se fac analize", explică prof.dr. Marian Neguţ, profesor de microbiologie la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti.

Bilanţ: 17 morţi şi peste o mie de infecţii cu E. Coli

Epidemia rămâne centrată pe Germania, unde bilanţul este de 16 oameni morţi, peste 1000 de cazuri de enterocolită severă provocată de infecţia cu E.Coli şi aproape 500 de cazuri de HUS.
Populaţia ţărilor cu probleme are interzis la castraveţi şi roşii, iar de teama bacteriei ucigaşe Rusia a sistat orice import de legume din Europa.

De partea cealalaltă, Spania cere despăgubiri Germaniei pentru modul defectuos în care a gestionat criza şi le-a paralizat exporturile din sectorul agricol.

adevarul si evz.ro

SI EU CRED LA FEL. VOR VENI SI CU SOLUTIA: UN VACCIN NOU-NOUT PENTRU A NE "FERI"DE E COLI

Mencinicopschi despre bacteria ucigaşă: "Scandalul E.coli cu castraveţii este fabricat"


 Castraveţii spanioli contaminaţi cu E.coli au pus pe jar autorităţile europene. Directorul Institutului de Cercetari Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi, crede că tot scandalul cu castraveţii contaminaţi cu bacteria E.coli este o exagerare voită, de natură economică.

Castraveţii ar putea ajuta la răspândirii bacteriei

Gheorghe Mencinicopschi a spus că trebuie să ţinem cont de o minimă igienă pentru a nu ne îmbolnăvi.

"Nu trebuie să ne fie frică, dacă ţinem cont de o minimă igienă. Igiena ne salvează pentru că microbul nu se răspândeşte prin aer. Trebuie să ii spălăm foarte bine, cu apă necontaminată, iar bacteria nu patrunde în coajă", a declarat Gheorghe Mencinicopschi pentru Acces Direct.

El este de părere că tot scandalul este unul economic şi nu are rost să ne panicăm: "Părerea mea este că se face o exagerare voită, este un război economic. Există şi alte toxiinfecţii alimentare şi nimeni nu a făcut isteria asta. Această exagerare nu este benefică deoarece nu este un pericol aşa de mare. Această fobie exagerată împotriva bacteriilor nu este bună deoarece viaţa fără bacterii nu există. Tot scandalul este unul fabricat".

Spania intenţionează să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate agricultorilor de informaţiile privind responsabilitatea castraveţilor spanioli în intoxicaţia alimentară soldată cu numeroşi morţi în Europa, afirmă ministrul spaniol de Externe, Trinidad Jimenez.

O specie rară a bacteriei E.coli este la originea epidemiei mortale din Germania, dar nu a fost găsită în castraveţii importaţi din Spania, iar sursa nu a fost identificată.

Comisia Europeană a anunţat marţi seara nouă decese în Germania şi unul în Suedia, în timp ce autorităţile germane au semnalat 15 decese şi 373 de cazuri de îmbolnăviri.

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia, o noua inselare


 Homeopatia, o practica medicala controversata

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: "homoios" (asemanator) si "pathos" (suferinta).

Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".

Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei

Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.

Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in "loja teutonica", inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.
Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca "sentimentalist inflacarat". De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.

Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.
Esenta homeopatiei devine astfel "principiul similitudinii", care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.

Hahnemann va enunta teoria despre "homeopatie" in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca "tata al misticismului", si elogiaza teoria acestuia despre "magnetismul animal".
In cartea lui, numita "Organon-ul artei de a vindeca", el spune: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput."

Aceasta existenta a elementului "dumnezeiesc" in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: "Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe."

James Tyler Kent (31 martie 1849 - 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.
In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita "Repertoriu al Medicinei Homeopate". In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: "Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital."

Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra "infectiilor", prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. "Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala." (Kent)

Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).

Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte "in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala".

Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: "Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida "centrele" superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala."

Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Homeopatia, cadere din dreapta credinta

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."

Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".

Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.

Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.

Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.

Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).

Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"

Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.

Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."

Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.

Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !

"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?

- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.

Teodor Danalache

crestinortodox

MINUTUL DE SANATATE: PARACETAMOLUL SI CREMELE DE PROTECTIE SOLARA POT FAVORIZA APARITIA CANCERULUI

Paracetamolul poate provoca imbolnavirea cu anumite tipuri de cancer


Cei care obisnuiesc sa ia des paracetamol sunt mai expusi pericolului de a face cancer de sange, au descoperit cercetatorii de la Centrul de cercetare a cancerului “Fred Hutchinson” din Seattle. Medicamentul contine o substanta chimica denumita acetaminophen, ce este legata de imbolnavirea de cancer a celor care iau astfel de tablete, relateaza MailOnline. Desoperirea i-a ingrozit pe milioanele de americani care iau astfel de pastile pentru tratarea unor probleme minore.

Recent, s-a dovedit ca aspirina poate scadea riscul de a face cancer la colon, insa provoaca ulcer.
Descoperirea aduce o noua schimbare privitor la cunoscuta legatura dintre cancer si medicamentele ce reduc durerea, pentru ca acetaminophen pare sa fie diferit de restul.
Cercetatorii americani spun ca noile rezultate trebuie sa mai fie confirmate pentru a fi siguri ca substanta provoaca boala.

65.000 de persoane in varsta, care nu aveau nici-o alta forma de cancer cu exceptia celui de piele, din statul Washington au fost subiectii cercetarii. Ei au fost intrebati ce fel de medicamente au folosit impotriva durerii in ultimii zece ani. In decurs de sase ani, 577 dintre ei s-au imbolnavit de o forma de cancer ce are legatura cu celulele de sange – limfom sau sindrom mielodisplastic.

Peste 9% dintre ei folosisera doze mari de acetaminophen. Dupa ce s-au luat in calcul indici precum varsta, antecedentele de cancer din familie, cei care folosisera medicamentul au avut risc dublu de imbolnavire.

De ce unele creme de plajă duc la apariţia cancerului. Care substanţe atacă organismul


Medicii dermatologi recomandă citirea cu atenţie a ingredientelor găsite în produsele cosmetice care protejează pielea împotriva arsurilor solare, deoarece acestea pot conţine substanţe cancerigene

Medicii dermatologi recomandă citirea cu atenţie a ingredientelor găsite în produsele cosmetice care protejează pielea împotriva arsurilor solare, deoarece acestea pot conţine substanţe cancerigene.

Potrivit experţilor, oxibenzona este un ingredient care face parte din categoria filtrelor solare, însă tot mai multe studii de specialitate arată că această substanţă creşte riscul apariţiei unor modificări la nivel celular şi chiar la apariţia cancerului. În plus, oxibenzona este responsabilă de apariţia unor reacţii fotoalergice şi a unor disfuncţionalităţi endocrine.

Un alt pericol întâlnit în acest tip de produse de îngrijire a pielii este reprezentat de parabeni, responsabili şi ei de apariţia cancerului. Potrivit dermatologilor, parabenii nu sunt metabolizaţi complet şi eliminaţi din organism, rămânând în interiorul celulelor, fapt ce afectează buna funcţionare a corpului.

IN ATENTIA DOAMNELOR: NU VA OTRAVITI CU BUNA STIINTA!

Cinci ingrediente din cosmetice care îţi distrug tenul


Cauţi o cremă de faţă care să îţi hrănească tenul, să-i redea strălucirea şi elasticitatea? Mare atenţie atunci când alegi crema, deoarece există ingrediente care pot să îţi facă mai mult rău decât bine.

Efectele nedorite ale cremelor se ascund în ingredientele lor. Iată o listă a substanţelor care sunt dăunătoare, potrivit eva.ro.

1. Propilen glicol. Se găseşte în: fond de ten, loţiuni, deodorante, apă de gură, pastă de dinţi, produse pentru îngrijirea părului, cremă de ras.

Provoacă: iritaţii cutanate, inflamaţii şi afecţiuni dermatologice.

2. EDTA (acid tetra-acetic de amino-etilenă). Se găseşte în: dizolvanţi şi produse spumante de igienă personală care formează spumă (spumant de baie, gel de duş, şampon, săpun şi produse de curăţare a tenului).

Provoacă: tulburări hormonale, cancer renal, cancer hepatic, afecţiuni dermatologice, renale şi intestinale.

3. Ulei mineral şi derivatele sale. Se găsesc: aproape toate produsele cosmetice, fiind un ingredient din petrol.

Provoacă: îmbătrânirea prematură a pielii, distruge bariera imunitară naturală a pielii (inhibându-i capacitatea de a respira şi de a absorbi substanţele necesare hidratării), afectează capacitatea pielii de a elimina toxinele, favorizează apariţia acneei şi a altor boli dermatologice.

Cum îl găseşti trecut pe lista cu ingrediente: mineral oil, paraffin, petrolatum, vaselina.

4. Parfumurile sintetice şi coloranţii. Se găsesc în: majoritatea produselor de îngrijire corporală.

Provoacă: alergii, sunt cancerigene şi afectează sistemul nervos, potrivit informaţiilor oferite de Cosmetic Data Base. Cum le găseşti trecute pe lista cu ingrediente: fragrance/parfum, FD&C sau D&C urmate de o culoare şi un număr.

5. Lauret de sodiu şi/sau lauril sulfat (SLES/SLS). Se găseşte în: apa de gură, şampoane, spumant de baie, produse pentru curăţarea tenului, cremă/gel de cărbierit, pastă de dinţi, gel de duş, detergenţi, soluţii pentru spălarea maşinilor, produse cosmetice.

Provoacă: iritaţii cutanate/afecţiuni dermatologice, hepatice, renale, pulmonare şi pancreatice. De asemenea, poate afecta sistemul nervos şi cerebral.