Ce s-a discutat la conferinţa de la Roma a EXORCIŞTILOR CATOLICI: "Asistăm la o renaştere a satanismului". Unde se fac exorcizări ÎN ROMÂNIA - o practică pe care Patriarhia o condamnă
Răspândirea satanismului prin intermediul internetului îngrijorează Biserica Catolică de la Roma, care a organizat o conferinţă specială pentru a dezbate acest fenomen, informează The Telegraph.
"Internetul a făcut ca informaţiile legate de satanism să fie mai accesibile ca oricând", a spus Carlo Climati, membru al Ateneo Pontificio Regina Apostolorum din Roma, o universitate aflată sub autoritatea Vaticanului. La conferinţă au participat şi preoţi catolici specializaţi în exorcizări.
"În doar câteva minute poţi contacta grupuri sataniste şi poţi accesa informaţii despre ocultism prin internet. Scopul acestei conferinţe nu este de a antrena exorcişti. Scopul este de a ne informa despre exorcism, satanism şi secte. De a oferi ajutor familiilor şi preoţilor. Tinerii care au probleme emoţionale sunt expuşi riscurilor reprezentate de satanism", a spus Climati.
Seminarul a fost organizat pentru a "studia satanismul cu rigoare ştiinţifică" , evitându-se "abordările superficiale sau senzaţionaliste", a mai spus acesta.
Preoţii specializaţi în exorcizări "stau în gardă"
Conferinţa de la Roma a adunat peste 60 de preoţi catolici, precum şi doctori, psihologi, psihiatrii, profesori şi studenţi care au căutat metode de a combate pericolele răspândirii satanismului. "Asistăm la o renaştere a satanismului", a spus Gabriele Nanni, un preot care a făcut exorcizări în trecut, iar acum este conferenţiar. Teoretic, orice preot catolic poate face exorcizări - un ritual care presupune rugăciuni menite să înlăture diavolul din persoana posedată.
Totuşi, în urmă cu trei ani, Vaticanul a dispus ca, în cazul în care apare un caz suspect de posedare demonică, preoţii locali să apeleze la un specialist în exorcizări. În acest sens există chiar şi Asociaţia Internaţională a Exorciştilor înfiinţată în 1993 şi care are peste 200 de membri.
Specialistul în exorcizări ar trebui să fie chemat "când există certitudinea că persoana în cauză este posedată", spune părintele Nanni, membru al comisiei de canonizare din Vatican. Indiciile că o persoană este posedată ar fi schimbarea radicală a comportamentului unei persoane, alterarea vocii ori căpătarea abilităţii de a vorbi limbi străine care nu au fost studiate de persoana respectivă până atunci.
Preşedintele onorific al Asociaţiei Internaţionale a Exorciştilor, părintele Gabriele Amorth, spune însă că persoanele posedate de diavol prezintă simptome mult mai virulente. Printre acestea s-ar număra vomarea de cioburi de sticlă şi bucăţi de fier, ţipete, salivări necontrolae, proferarea de blasfemii.
Părintele Nanni a declarat că, deşi numărul de cazuri de posedare este foarte mic, în prezent, "trebuie să fim în gardă, deoarece practicile oculte şi sataniste se răspândesc cu repeziciune, mai ales prin intermediul internetului şi al tehnologiilor noi".
Potrivit părintelui Gabriele Amorth, scandalurile recente privind abuzurile sexuale săvârşite de preoţii catolici în SUA, Irlanda, Germania şi alte ţări sunt o dovadă că anticristul încearcă să dezbine Biserica Catolică. Acesta a adăugat că şi Papa Benedict al XVI-lea crede sincer în practica exorcismului.
Lupta cu diavolul în România
Potrivit purtătorului de cuvânt al BOR, părintele Constantin Stoica, în Biserica Ortodoxă nu există termenul de exorcism sau exorcizare. "Pentru acei care se află în suferinţă de orice fel, absolut toţi preoţii de mir, precum şi preoţii monahi folosesc în slujbele lor Moliftele Sfântului Vasile cel Mare şi rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur. Se citesc tuturor credincioşilor, nu numai celor aflaţi în suferinţă", a spus părintele Stoica.
Cu toate acestea, şi în România există destui preoţi care fac exorcizări, chiar dacă acest lucru nu este agreat de Patriarhie. Cel mai mediatizat caz a fost acela al preotului Petru Corogeanu de la Mănăstirea Sfânta Treime din Tanacu, care, în 2005, împreună cu patru măicuţe, au ţinut-o timp de trei zile pe Irina Cornici imobilizată pe o cruce de lemn, fără apă şi fără mâncare, şi au supus-o unui ritual de exorcizare. Irina Cornici a murit în urma acestui tratament. Ulterior, s-a dezvăluit că Irina suferea de schizofrenie, iar preotul şi cele patru măicuţe au fost închişi.
Deşi Biserica Ortodoxă Română a condamnat astfel de practici, la acea vreme, astfel de exorcizări continuă să fie făcute şi în prezent. Un reportaj realizat recent de PRO TV arăta cum sute de oameni vin în fiecare săptămână în comuna Moşuni, din Sfântu Gheorghe, la părintele Cristian Pomohaci. Printre ei, multe persoane aduse pentru a fi exorcizate după slujba de vineri noapte.
Printre ele se afla şi Maria, o femeie care lucrează la poşta din oraşul Victoria. "Mă chinuie un duh rău. Am venit la părintele, am luat 16 posturi", povestea aceasta.
Părintele exorcizează chiar şi bebeluşi. "Copilul acela micuţ îl avea pe diavol în el. Un blestem sau o satană", se justifică părintele. Pentru serviciile acestuia, credincioşii plătesc bani buni.
Un alt loc în care persoanele considerate îndrăcite sunt aduse pentru exorcizări este comuna Reviga, din Judeţul Ialomiţa, unde părintele bisericii este considerat expert în domeniu, iar ca el mai sunt şi alţii.
Cam asta e articolul pe de gandulonline.
Acum, sa vedem , de fapt, daca se fac exorcizari, adica scoaterea demonilor din posedati in biserica ortodoxa si daca e o practica permisa sau nu in biserica noastra:
Matei 9
32. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.
33. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
35. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.
Matei 12
22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
25. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.
26. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
28. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
31. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
Matei 17
14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
Marcu 1:
23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24. Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
25. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el.
26. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
27. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.
Marcu 3:
11. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
14. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,
15. Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii
Marcu 5:
2. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3. Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
5. Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
7. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
8. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
9. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
10. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.
11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
12. Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
13. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
De pe siteul libertatea aflam ca au filmat o slujba de scoatere a duhurilor rele la manastirea Cernica:
In fiecare luni, miercuri şi vineri dimineaţa, la Mănăstirea Cernica, de langă Bucureşti, se fac slujbe speciale pentru a fi scoase duhurile necurate din oameni. Libertatea a asistat la o şedinţă de exorcizare, unde cinci preoţi s-au străduit să scoată răul dintr-o femeie care susţine că e posedată.
Femeia, trecută de 40 de ani, a venit la mănăstire încă de la primele ore ale dimineţii împreună cu o tânără. Au stat liniştite şi au participat la slujba de Liturghie. La slujba de Maslu, în schimb, femeia a început să dea semne de nelinişte. S-a chircit şi a început, în primă instanţă, să mormăie înfundat şi să icnească. De aici şi până la urlete nu a fost decât un pas. Când preoţii au ajuns la Moliftele Sfântului Vasile, femeia a început să răcnească precum fiarele din pădure, de se cutremura biserica, şi să înjure, în timp ce se chircea la podea. Cei din jur nu păreau deloc şocaţi de ce i se întâmplă. Dimpotrivă, femeile din jur s-au apropiat şi îi făceau cruce deasupra, iar preoţii continuau rugăciunile, ca şi cum nu se întâmpla nimic deosebit.
Până la finalul slujbei, femeia se liniştise. S-a ridicat, ajutată de tânăra cu care venise, şi s-a aşezat pe un scaun. Sute de persoane se strâng în fiecare luni, miercuri şi vineri la Mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti, pentru a scăpa de duhuri necurate, de farmece, de blesteme sau de vrăji. Mai sunt, de asemenea, cei care doresc să-şi recapete sănătatea. Slujbele ţin câteva ore, iar mulţi dintre cei consideraţi posedaţi vor reveni până când vor scăpa de duhurile necurate. Nu există un număr de slujbe recomandat pentru exorcizare, unii dintre posedaţi putând scăpa chiar de la prima încercare.
Ce sunt slujbele speciale?
• Sfântul Maslu este o slujbă care se face în zilele de post, cu mai mulţi preoţi, şi la care pot lua parte bolnavi, oameni neputincioşi, pentru că se spune că are puterea de a însănătoşi pe cei suferinzi şi de a ierta păcatele.
• Moliftele Sf. Vasile sunt rugăciuni speciale pentru cei care pătimesc din cauza diavolilor şi care se citesc numai de preot.
Biserica Ortodoxă Română acceptă această metodă
Mănăstirea Cernica este singura din ţară unde preoţii se încumetă să oficieze slujbe de exorcizare. Citirea Moliftelor de către oamenii obişnuiţi este interzisă, deoarece ar putea atrage multe necazuri asupra lor şi asupra familiilor lor. La fel se poate întâmpla şi cu preoţii care nu sunt pregătiţi prin post, curăţire sufletească şi trupească. De aceea sunt puţini cei care, la noi în ţară, citesc aceste rugăciuni.
Biserica Ortodoxă Română acceptă o astfel de metodă de alungare a duhurilor necurate, cu temeiuri în Sfânta Scriptură, care constă în rugăciuni, în stropirea cu apă sfinţită şi ungerea cu ulei sfinţit.
Si la manastirea Frasinei au loc astfel de slujbe:
MANASTIREA FRASINEI-VALCEA
Viata monahala de aici se calauzeste dupa cea de la Sfantul Munte ATHOS
Cele mai puternice exorcizari din Romania au loc la MANASTIREA FRASINEI-VALCEA. In aceasta Sfanta Manastire, femeile nu au acces. Cele care s-au incumetat sa patrunda aici in straie barbatesti au disparut tragic.
Femeile se roaga la "Bisericuta de Jos". Aici se petrec cele mai mari minuni.
O zona fantastica prin frumusetea si bogatia de obiective turistice este zona Valcii. Ea si-a pastrat peisagistica si parfumul rustic.
Situata la doar 17 km. de Rm.Valcea, MANASTIREA FRASINEI e asaltata de oameni din toate colturile lumii. Credinciosii vin aici sa se vindece sufleteste si trupeste. Vin singuri sau adusi de rude sau prieteni. Aici, credinciosii, vizitatorii se simt mai aproape de Dumnezeu. Aici, parca si lumina se randuieste mistic, la ceasurile inserarii, redesenand in jur, pe chipul arborilor, parca vrajiti, icoane de liniste si reculegere. Poate sa para exagerat ce spun, dar, in Valcea nu poti fi ateu. Asta si explica inclinatia religioasa a mortilor, manastirile ctitorite una dupa alta. Forta saraciei si a credintei e de necuprins. In smerenia locului, avandu-l numai pe Dumnezeu alaturi, nu poti fi decat puternic. ORICE RUGACIUNE FACUTA CU CREDINTA LA FRASINEI SE INDEPLINESTE, cu o singura conditie: sa respecti invataturile lui Dumnezeu, sa fii mai bun, mai darnic, mai bland. Pentru ca toate sunt ingaduite pe pamant, dar nu toate sunt de folos. Orice vindecare incepe cu sufletul. Primul pas spre liniste este spovedania. Doar asa ne putem impaca cu Bunul Dumnezeu. Si, pentru a deveni un adevarat crestin, trebuie sa implinim cel putin doua lucruri: sa nu facem rau si sa nu ne ranim unii pe altii.
SCURT ISTORIC AL MANASTIRII FRASINEI
Biserica Manastirii Frasinei, zisa Sfanta BISERICA MARE, cu hramul "ADORMIREA MAICII DOMNULUI", cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfantului CALINIC, episcopul Ramnicului, care a zidit-o intre anii 1860-1863, cand o si sfinteste.
Pictura, facuta in ulei de pictorul ardelean Misu Pop, in stilul lui Tattarescu, a fost spalata in anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Este monument istoric.
Biserica schitului vechi, cu hramul "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul", a fost construita din lemn de calugarii bulgari Ilarion si Stefan, in anul 1710 si reconstruita din zid, in anii 1726-1763 de Carstea Iovipali si Damian Iovipali, fiul lui Carstea, avand binecuvantarea episcopului din Ramnic, Filaret. In jurul acestui schit au existat chilii care nu s-au pastrat. In timpul Razboiului ruso-turc, din anul 1787, schitul este pustiit si ramane parasit pana in 1848, cand il reface calugarul cernican Acachie cu invoirea lui Gheorghe Iovipali, urmasul primilor ctitori. El inchide pridvorul bisericii cu caramida, transformandu-l in pronaos, il zugraveste si reface incaperile chiliilor.
Biserica veche pastreaza pictura din anul 1763, executata de Teodor Zugravul, cat si din tinda, din anul 1848.
Paraclisul cu hramul "SFINTII TREI IERARHI", cladirile de locuit, dinspre miazazi si rasarit, au fost facute de episcopul GHERASIM SAFIRIM al ROMANULUI (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Ramnicului. Noul Severin, care completeaza si aripa de miazazi si rasarit a cetatii monastice, pe partea de zid, care ramane necompletata, de Sfantul CALINIC in anul 1888.
Viata monahala de aici se calauzeste dupa cea de la Sfantul Munte ATHOS.
Se spune ca aici, la Manastirea FRASINEI, sunt adusi calugari si preoti din toata Romania, care au pacatuit, pentru a-si indeplini canoanele. Intrebati de noi, daca aici exista o inchisoare a calugarilor, monahii au ocolit raspunsul.
MANASTIREA FRASINEI - LOCUL IN CARE FEMEILE NU AU ACCES
CA O BINECUVANTARE DATA DE DUMNEZEU,
MAI JOS CU 2 KM. DE MANASTIRE S-A CONSTRUIT
O BISERICUTA la care vin femei din toate colturile lumii.
AICI SE FAC CELE MAI PUTERNICE EXORCIZARI
Bisericuta se afla peste deal de statiunea BAILE OLANESTI.
Viata monahala de la MANASTIREA FRASINEI este calauzita dupa cea a MUNTELUI ATHOS.
Aici, calugarii se gospodaresc singuri si se roaga neincetat, inclusiv noaptea.Credinciosii care s-au rugat aici, au simtit puterea lui DUMNEZEU.
Femeile stiu ca in bisericuta facuta special pentru ele, rugaciunile facute din inima, au aceeasi putere cu cele facute in Manastirea "BARBATILOR".
Aflata peste deal de renumita statiune BAILE OLANESTI, e suficient, ca drumul spre bisericuta facatoare de minuni sa fie acoperit de o rafala de ploaie, pentru a fi lutos.Atunci, drumul se transforma intr-o morcila alunecoasa. La vreme de iarna, prin locurile acestea nu se poate umbla aproape deloc. Turistii aflati in statiunea Baile Olanesti, pentru a evita drumul lung si greu, trec direct prin padure, peste deal. Ca rasplata adusa crestinilor care se incumeta totusi sa se ia la tranta cu drumul, ajung la Frasinei, ajung intr-un spatiu de rai. Un rai de soare, inconjurat de un ocol de paduri cu umbra deasa si miresme dulci-amarui. In mijlocul acestui paradis, Dumnezeu face minuni.
NECREDINCIOSII ISI PRIMESC RASPLATA
Un blestem al unui staret al Manastirii FRASINEI interzice femeilor sa patrunda "SUS". Sunt multe povestiri adevarate, depanate de localnici. Femei care nu au crezut in blestem si au trecut de pragul manastirii, au sfarsit tragic. Una din ele istoriseste povestea unei tinere frumoase si foarte bogate ,care pe la inceputul anului 1918 a intrat in manastire in straie barbatesti. La intoarcerea spre casa, calul alb, pe care venise la manastire s-a speriat de un animal, pe drumul serpuitor si tanara a fost aruncata intr-o prapastie frangandu-si gatul.
O alta povestire este unei profesoare universitare care, venind cu sotul si copiii in masina lor, dupa ce a calcat cuvantul lui Dumnezeu, prin necredinta in blestem, a decedat. La intoarcerea spre Rm.Valcea, masina s-a rasturnat intr-o curba. Sotul si baietii au scapat cu mici zgarieturi, masina n-a fost grav avariata, dar profesoara (care spunea tuturor ca nu exista minuni, atee convinsa), a decedat pe loc, venind cu tampla dreapta in geamul masinii.
Si o ultima povestioara: Cu nici 3 ani in urma, o intamplare care a ocupat cateva zile prima pagina a ziarelor valcene, istoriseste cum asistenta unui renumit medic valcean, care nu credea in nimeni si nimic, nici chiar in Dumnezeu, nesocotind blestemul Manastirii Frasinei, a plecat cu cei doi nepoti de la Bucuresti sa viziteze manastirile valcene. Au mers si la Frasinei. N-a poposit la bisericuta de jos, si, imbracata in straie barbatesti, infundandu-si o palarie adanca pe cap, a intrat in manastire. La nici trei luni de la acest eveniment, a murit rapusa de un cancer galopant, in chinuri groaznice. Cei doi nepoti, unul de 34 de ani, celalalt de 41 de ani, nepotii unui renumit medic balneolog, care profesa la Olanesti, au avut aceeasi soarta cu femeia. Primul a murit in acelasi an cu femeia, in 1992, suferind un infarct la volanul masinii cu care urcase la Frasinei, impreuna cu matusa, cel de-al doilea, a murit anul trecut, intr-un tragic accident de masina.
LA BISERICUTA DE JOS A MANASTIRII FRASINEI, oamenii se vindeca,
AICI AU LOC CELE MAI PUTERNICE EXORCIZARI
Am patruns in bisericuta intr-o vineri, cand aici, se fac slujbele SFANTULUI VASILE.
E ceasul maslului, cea mai puternica dintre slujbele zilei.Se citesc toate cele 12 Evanghelii.Intr-o liniste deplina, neclintita, oamenii asculta cuvintele rostite de preot, care strabat si afara, prin usile deschise ale bisericii.Asa e in fiecare zi: rugaciunea neintrerupta, ca in MUNTELE ATHOS, incepand cu utrenia de la 7 dimineata, apoi cu liturghia, maslul, parastasele pentru morti, slujba vecernicei si miezonoptica.
Sus, la Manastire, calugarii au ragaz cel mult 4 ore pe noapte.Toata lumea tine post strict, tot anul, fara carne.
Toti credinciosii care poposesc la Frasinei, sunt poftiti la masa, fie la manastire, fie jos la bisericuta.Bucatele sunt foarte bune si nu se termina niciodata.
In bisericuta, plina pana la refuz, glasul parintelui se aude puternic:"Spuneti dupa mine de trei ori": "Iertati si binecuvantati parinte" si intrega suflare repeta fara ca cineva sa ridice privirea din pamant. "Ajuta-ne Doamne! Ajuta-ne Doamne!"
Trebuie sa stai cel putin trei zile aici, daca si problemele tale sunt deosebit de grave, sa participi la toate slujbele, ca sa pricepi ceva din locul asta. Emotia este mai mult decat puternica.Nimeni nu indrazneste, in timpul slujbei sa-l deranjeze pe cel de alaturi. Umar langa umar, respiratie langa respiratie.Lacrimi multe curg atunci cand toti credincoisii canta un imn triumfal:"Doamne, arma asupra diavolului,/ Crucea Ta ai dat-o noua/ Ca se ingrozeste si se cutremura/ Nesuferind a canta spre puterea ei …".Parintele citeste din Sfanta Evanghelie, cu voce puternica, o voce care razbate dincolo de zidurile bisericutei. Glasul sau traieste Cuvantul Evangheliei.
Un localnic care ne insotea, mi-a soptit la ureche: "Ei, asa-i ca pare de necrezut?Doar v-am spus ca nu puteti intelege locul acesta dintr-o data. Se petrec aici minuni tari, care nu pot fi gustate asa, pe nerasuflate. V-am spus episodul cu acel mare chirurg din Craiova, bolnav de cancer la stomac, caruia i s-a dat de trait o singura luna?
A venit aici, a imbratisat crucea asezata pe locul martirului, s-a rugat plangand, cu capul sprijinit pe catapeteasma, si dupa cateva zile petrecute la Frasinei, tumoarea a inceput sa se retraga. La fel si batranul profesor Statie, venit de la Viena. A scapat de o grava operatie, rugandu-se cu credinta aici, cateva zile si nopti, incontinuu. A donat si o suma de bani, din suflet. S-a spovedit, a tinut post si a regretat greselile facute".Credinciosul satean imi povestise si de femeia venita de la Targoviste, sa scape de diavoli.
O adusesera copiii ei, pentru exorcizare:" nici patru barbati puternici nu puteau sa o tina de maini si de picioare, asa o putere se zvarcolea intr-insa" si care, dupa maslu, s-a linistit ca prin farmec.In timpul slujbei, vorbea cu diferite glasuri si implora preotului sa nu-i mai arate crucea ,ca o arde.
O femeie pe care am cunoscut-o inainte de a incepe slujba, Maria, care venise tocmai de la Iasi, mi-a povestit ca vine des la Frasinei, de 3-4 ori pe an, in ciuda distantei de casa, de cateva sute de km.Locuieste aici cateva zile, la bisericuta de jos, in camerele special amenajate pentru credinciosi. A a vut un baiat care se droga. Se despartise de sotie, vanduse apartamentul si in final ajunsese la Socola, la nebuni., dupa ce cheltuise toti banii. Se pare ca o draguta de-a lui ii facuse farmece la o tiganca, de necaz ca nu se casatorise cu ea. El era inginer constructor. Dupa ce venise prima oara la Frasinei, baiatul a scapat de camasa de forta. Intr-un an a iesit din spital. Dupa inca doi, s-a angajat la Institutul de Proiectari. Mai tarziu, s-a impacat cu sotia sa si acum, cresc copilul impreuna. Copiii, pentru ca dupa impacare, alaturi de baiatul pe care-l aveau, le-a daruit Bunul Dumnezeu si o fetita. La iesirea de la slujba, am stat de vorba cu un alt pelerin, care tot timpul a stat in genunchi. Era un prosper om de afaceri. Avea peste 50 de ani, dar parea foarte tanar si plin de viata. Era din Bucuresti. Din clipa in care sotia sa a fost rapusa de cancer, a fost sigur ca va muri si el, fiindca a iubit-o mai mult decat pe sine insusi. Dar n-a fost doar tristetea ce-i ardea maruntaiele, ca o necrutatoare molima, slabindu-l din zi in zi, au fost si ispitiri, vraji puternice, farmece facute asupra familiei lui, "Daca nu veneam la Frasinei, acum nu mai eram in viata. Minunile de aici, facute de Dumnezeu, m-au salvat". Isi dezveleste pulpele picioarelor, aratandu-mi niste rani cumplite, inca nevindecate."Ma lovea cineva nevazut. Parca ma izbea cu un par, simteam cum vine spre mine, auzeam tropot de copita prin casa si nu ma lasa sa inchid un ochi. Nimeni nu ma credea, toti ma considerau nebun, pana intr-o zi cand, la capatul puterilor, am ajuns aici, la Frasinei. Vorbeste despre o slujba in care, fiecare cuvant al parintelui ii picura liniste in suflet. Apoi, despre o saptamana de rugaciune, urmata de o vindecare si o nesfarsita recunostinta pentru aceste tinuturi insufletite de rugaciune si binecuvantate de Dumnezeu. Si, ma rugat sa trnsmit prin intermediul revistei una dintre cele mai scurte rugaciuni, care rostite din suflet si cu credinta, din orice colt al lumii, de orice om, vindeca sufletul si trupul:
"DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU,MILUIESTE-MA SI MANTUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL!"
IN SLUJBA DE INCHEIERE, PARINTELE DE LA FRASINEI( NE-A RUGAT SA NU-I DEZVALUIM NUMELE), UN UMIL SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU,( cum ii place sa-si spuna), NE-A VORBIT DESPRE IUBIRE:
"Dumnezeu este IUBIRE. De cate ori ne gandim la Dumnezeu, ar trebui sa ne gandim si la iubirea lui Dumnezeu fata de noi…Imparatia lui Dumnezeu este Imparatia Iubirii. Credinta noastra crestina pune in evidenta iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si iubirea oamenilor fata de Dumnezeu".Mai departe, parintele aminteste spusele unui alt parinte, ARSENIE BOCA, potrivit caruia, iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu."Un cuvant din care intelegem ca Dumnezeu ne are in seama, ca Dumnezeu ne cauta, ca Dumnezeu vine catre noi, ca Dumnezeu ne cheama pentru ca El este Tatal nostru.".
Intr-adevar, acolo, in acele momente, am simtit cu totii ca Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor celor din bisericuta ce apartine Manastirii Frasinei. Cu vocea sa puternica, parintele ne-a mai vorbit de bunatatea fara de care iubirea nu ar putea exista. Am primit apoi invatatura despre cum trebuie sa ne obisnuim sa invatam sa-i iubim pe cei care ne fac rau, ca pe cei mai apropiati dintre fratii nostri si atunci vom fi cu adevarat purtatori de iubire, bunatate, intelegere, iertare… vom ajunge, cu siguranta, purtatori de Dumnezeu.
Asistasem cu totii la ce dovada de iubire. Iubirea lui Dumnezeu fata de o mana de oameni, carem tintuiti in neputintele si deznadejdile lor, au inteles ca singurul lor ajutor pe pamant si singura lor speranta de mantuire e "Tatal celor vazute si nevazute, Tatal nostru din cer".
Am plecat de la bisericuta Manastirii Frasinei mai bogata, mai linistita, mai plina de speranta. Am lasat in urma poarta bisericutei in care, in cele patru vineri de peste luna se celebreaza Taina Sfantului Maslei, unde oamenii se simt mai uniti, chiar daca sunt nevoiti sa mearga mult mai departe de casa lor.
Si la manastirea Bistrita:
Exorcizari la Bistrita
• Moliftele Sfintului Vasile, cea mai puternica arma
Parintele ieromonah Nifon, de la Manastire Bistrita, din tinutul Neamtului, este mult cautat pentru darul sau de a-l scoate pe diavol din oameni. Este singurul din obstea de la Bistrita care are acest har. Iar arma sa sint Moliftele Sfintului Vasile. "Am vazut multe crestine care se tavaleau pe jos, racneau cind se apropiau de sfintele icoane. In timp ce eu citeam, intr-una tipau, iar credinciosii tabarau si le stropeau cu agheasma, le faceau sfinta cruce pe spate, dar degeaba. Asa au venit citeva crestine la manastire si, dupa un timp, au plecat de aici sanatoase", a inceput parintele Nifon sa ne povesteasca.
Un caz foarte dificil a fost cel al unei familii din comuna Viisoara. "Era o familie, Costel ii spunea lui, iar ei Maria. Cei doi soti s-au certat din cauza ca barbatul traia in concubinaj cu o femeie, iar mama lui Costel a vrut, prin farmece si vraji, sa o omoare. A trimis asupra ei un diavol si Maria a venit la manastire. Martora e lumea care a fost atunci acolo, cum racnea femeia in fata icoanei Sfintei Ana, cea facatoare de minuni. Desi s-a linistit crestina, noaptea tot nu putea sa doarma. Si ce i-a dat prin gind? Sa desfaca perna, iar intre pene a gasit o bucata de os nu prea mare, un cui, niste pamint si alte nimicuri, luate, dupa cum m-am priceput eu, de pe la morminte, asa cum fac ursitoarele si fermecatoarele. A venit la mine cu acestea in mina, in chilie. «Ce sa fac parinte cu acestea?», m-a intrebat. I-am spus sa le arunce pe apa, iar restul sa le arda. In timpul acela vorbea foarte linistit, asa ca m-am dus la dulap sa iau Sfintul Mir pe care il aveam de la Mormintul Domnului, de la Ierusalim. Cum m-am apropiat de ea cu Sfintul Mir, a inceput deodata sa racneasca si sa se tavaleasca in chilie. Atunci chiar m-am speriat, eram obisnuit ca asa ceva sa se intimple in biserica, dar in chilie nu mai patisem niciodata asa ceva. Imediat am luat patrafirul, am luat cartea, si am inceput sa citesc Moliftele. Cit timp am citit acolo, crestina a racnit intr-una, dar spre sfirsitul rugaciunii s-a linistit. A mai stat asa un timp cu capul in jos, pe urma a inceput sa vorbeasca normal. Atunci, m-am gindit ca diavolul nu poate sa sufere Sfintul Mir. A plecat sanatoasa si, de atunci, vine mereu la Sfinta Biserica si sta chiar in fata, si la Molifte nimic nu mai zice", si-a incheiat parintele terifianta povestire.
Parintele Nifon ne-a spus ca, odata, a fost adusa la el o femeie care latra ca un ciine. "Diavolul care latra nu-i rau, numai ca latra ca un ciine. La inceput, am crezut ca a intrat un ciine in biserica, cind colo latra femeia. A stat o saptamina la manastire, s-a tot trintit pe jos, latra, dar, incetul cu incetul, s-a linistit si s-a dus sanatoasa acasa", ne-a mai spus parintele Nifon.
• "Fermecatoarele slujesc diavolului si vorbesc cu el"
Parintele Nifon spune ca diavolul nu vine singur la o persoana, ci este trimis de cineva. "Din cauza pacatelor, duhurile necurate intra in om, dar ele sint trimise de fermecatoare, ca prin farmece se face asta. Fermecatoarele slujesc diavolului si vorbesc cu el. De cele mai multe ori, diavolul intra in om prin bautura si mincare, se duce in om, pe urma incepe sa racneasca de-acolo, dinauntru. Si deschiderea cartii – ca preotii mai deschid cartea – nu-i de la Dumnezeu, ci de la diavol vine. La fel este si cu ghicitorii. De aceea trebuie sa fim foarte atenti, daca are impotriva noastra cineva ceva, sa nu mincam, nici sa nu bem de la nimeni, afara de ceea ce facem cu mina noastra", ne-a povatuit parintele Nifon.
Au fost cautate explicatii stiintifice asupra cauzelor si modului de manifestare a posedatilor de diavol. Unii dintre cei care au asemenea preocupari considera ca diavolul, punind stapinire pe corpul unui om, il transforma in instrumentul sau, dar nu ii ia in stapinire sufletul. Insa, luindu-i in stapinire corpul, omul nu mai este constient de ceea ce se intimpla. De aceea, posedatii devin iresponsabili si nu pot fi judecati pentru ca scuipa si blestema icoanele. Teologii, insa, sint mai putin interesati in studierea fenomenului. Cea mai importanta este vindecarea sufletului, posibila doar prin credinta si iubire de Dumnezeu, singurele care pot infringe pornirile raului asupra omului.
Predica sf Grigore Palama in Duminica a patra din Postului Pastilor, despre scoaterea demonilor
1. Adeseori, si mai cu seama in zilele acestea sfinte, am vorbit evlaviei voastre
despre post si de spre rugaciune, dar inca nu am spus urechilor si sufletelor voastre iubitoare de Dumnezeu de ce daruri se vor invrednici cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si ce bunuri de mult pret se vor da celor ce le cer, dupa cum se marturiseste si prin cuvantul citit azi in Evanghelia Domnului. Ce spune aceasta? Un lucru mare si mai insemnat decat toate, precum se spune. Caci, in afara de altele, poate sa dea putere deplina impotriva duhurilor rele, ca sa fie ele izgonite si indepartate, si sa fie izbaviti cei bantuiti de uneltirile diavolilor. Caci ucenicii au grait catre Domnul cu privire la cel cuprins de duhuri rele, care era surd si mut, cum ca ei n-au fost in stare sa scoata raul afara; iar Domnul le-a spus lor: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat cu rugaciune si cu post".
2. Si poate ca din aceasta pricina, dupa rugaciunea cea de pe munte si aratarea din ea a dumnezeiestii lumini [lumina taborica a Schimbarii la Fata], cobori de indata in locul unde se afla cel stapanit de demoni. Caci, spune Evanghelia [vezi Matei 17, 1 -9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36], luand pe ucenicii cei alesi de El, S-a urcat pe munte ca sa se roage si a stralucit fata Lui ca soarele. Si iata s-au aratat, graind cu El, Moise si Ilie, cei care mai mult decat toti ceilalti oameni s-au nevoit in rugaciune si in post; si ei au aratat, prin ivirea lor in timpul acelei rugaciuni, iubirea reciproca si deplina potrivire dintre rugaciune si post. Daca glasul sangelui nefericitului Abel a strigat din pamant catre Domnul, asa cum am aflat de la Moise ca i s-a spus lui Cain, si daca partile trupului si madularele lui toate, indurand postul, vor striga si ele catre Domnul, Care va grai cu cel ce posteste prin rugaciune, acestea doua [
postul si rugaciunea] savarsindu-se oarecum impreuna, atunci, pe buna dreptate, Dumnezeu face mai primit postul, oranduind in ceata dreptilor pe cel ce a luat asupra sa aceasta nevointa. Caci, dupa ce in rugaciune a stralucit dumnezeieste fata Lui, coborand Domnul din munte, S-a indreptat catre multime si catre ucenici, unde a fost adus dinaintea Lui acel om stapanit de demon, pentru ca, asa cum a aratat El pe munte, S-a facut rasplata pentru post si rugaciune; si nu numai o rasplata mare, ci una mai presus de toate rasplatile (caci El a aratat ca dumnezeiasca stralucire a fost o rasplata a acestor osteneli). Dar coborand [de pe munte], El a aratat ca o rasplata a acestora a fost si puterea asupra demonilor.
3. Dar intrucat in ziua de astazi a Postului este randuit sa se citeasca in biserici cele cu privire la aceasta minune, sa talcuim si noi intregul cuvant vestit mai sus de catre Evanghelie. Caci spune Scriptura ca venind
Iisus la ucenicii Sai si la cei aflati impreuna cu ei, si intrebandu-i despre ce vorbeau [se sfadeau], unul din multime, raspunzand, a zis: "Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste" [Marcu 9, 17-18; pentru intregul episod, vezi Matei 17,14-21; Marcu 9, 17-29; Luca 9, 38-42].
4. Dar cum de face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste? Creierul celui demonizat, mai intai si mai mult decat celelalte parti ale trupului sau, trece prin incercari. Caci demonul se slujeste ca de un vehicul de suflarea ce se afla in creier, iar apoi dintr-acesta, ca dintr-o cetatuie aflata pe un varf de munte, stapaneste intreg trupul. Iar cand creierul patimeste, o oarecare scurgere se sloboade de aici, care este in acelasi timp flatulenta si catarala la nervi si la muschii trupului, astupand iesirile suflului launtric; si pricinuieste prin aceasta un tumult si o izbucnire si o miscare brusca in toate partile slobode, mai cu seama in falei, ca unele ce sunt mai aproape de partea cea mai intai patimitoare. Mult lichid se aduna mai cu seama la gura, din pricina multelor deschideri si a apropierii de creier, caci plamanul nu poate respira dupa fireasca randuiala, din pricina miscarii dezordonate a madularelor. Pe de alta parte, din pricina prisosului de lichid care se ridica deodata, fac spume la gura cei ce patimesc de aceasta stare. In felul acesta l-a facut demonul [pe cel posedat] sa spumege si sa scrasneasca din dinti, lovindu-i cumplit unii de altii si starnindu-i in chip nebunesc. Dupa aceasta, el a ramas teapan prin puternica lucratura a demonului. Caci asa cum din pricina caldurii aburii sunt miscati, iar daca dogoarea soarelui este mai puternica, aburii se imprastie si pier din pricina ei, tot asa si din pricina uneltirii demonului umezeala madularelor care da pe din afara, chiar indestul de multa fiind, nu dupa mult timp se pierde, iar demonizatul acela se usuca.
5. Tatal demonizatului Ii mai spune Domnului ca le-a vorbit ucenicilor Sai, cerandu-le sa-l izgoneasca pe demon, dar aceia nu au putut. Iar Domnul a zis nu numai catre el, ci catre toti cei de acolo: "O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Fana cand va voi rabda pe voi?" [Marcu 9, 15]. Mie mi se pare ca cei ce erau de fata acolo dintre iudei, agatandu-se de faptul ca ucenicii nu putusera sa izgoneasca demonul, au cam prins sa huleasca. Caci ce n-ar fi in stare sa spuna, profitand de asemenea prilej, acei oameni care nici macar atunci cand se savarsesc minuni nu se leapada de hula? Asadar, cunoscand Domnul murmurele si ocarile acelor oameni, ii cearta si ii rusineaza, nu numai prin cuvinte indestul de taioase, dar si prin fapte si vorbe pline de iubire de oameni. Caci El porunceste spunand: "Aduceti-l la Mine!" [Marcu 9, 19]; si ei l-au adus. Si vazand pe Domnul, demonul, dandu-si pe fata intreaga rautate, l-a scuturat cu spasme pe baiat, iar acela s-a prabusit, tavalindu-se si spumegand.
6. Domnul l-a intrebat pe tatal baiatului: "Cata vreme este de cand i-a venit aceasta?" [Marcu 9, 21]. Domnul a pus aceasta intrebare din iubire de oameni, pentru credinta si ca sa-l faca pe acela sa ceara cu deplina incredintare. Caci bietul om se afla asa de departe de credinta, incat nu era in stare sa se roage nici pentru izbavirea copilului sau. El nici pe ucenici nu i-a rugat propriu-zis, cu toata staruinta. Pentru ca spune: "Am zis ucenicilor Tai sa-l alunge [pe demon]"; dar el nu a cazut inaintea lor, nu i-a implorat, nu s-a rugat de ei. Si nici pe Domnul nu se arata a-L ruga [cu adevarat]. De aceea Domnul l-a lasat pe baiat sa zaca o vreme inaintea ochilor tatalui sau, iscodindu-l pe acesta despre vremea patimirii si dandu-i prilej sa-si intareasca cererea sa. Tatal raspunse ca inca din copilarie patise fiul sau acestea si ca adeseori demonul il arunca in foc si in apa, cu gand ca sa-l piarda; si adauga: "De poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi" [Marcu 9, 22].
7. Iata cat de mare era necredinta acelui barbat! Caci cel care spune: "De poti...", arata tocmai prin aceasta ca nu crede puterii Lui. Si-i zice atunci Domnul: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" [Marcu 9, 23]. Dar spune aceasta nu pentru ca nu avea stiinta de necredinta aceluia, ci ca sa-l indemne macar la un dram de credinta, aratand, in acelasi timp, ca si faptul de a nu fi putut ucenicii sa scoata demonul avea drept pricina tot necredinta lui. Se cade a lua aminte la Evanghelist; "caci acesta nu spune ca Domnul a zis catre tatal baiatului: "De poti sa crezi..." [sic], intrucat aproape intotdeauna Domnul le cere credinta celor ce cauta tamaduiri. Fiind El stapan si obladuitor al sufletelor, S-a straduit sa le si vindece pe acestea prin credinta. Dar tatal baiatului aceluia, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" [ATarcu 9, 24]. Sa luam aminte la inaintarea cea buna a credintei lui. Fiindca nu numai ca a crezut cu privire la tamaduirea baiatului, dar a crezut si ca Domnul poate sa inlature insasi necredinta sa, de o va voi El. Cand multimea a dat navala la cuvintele acestea ale Sale, Domnul - zice Scriptura - a certat duhul cel necurat, spunandu-i: "Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!" [Marcu 9, 25].
8. Demonul acela se arata a fi foarte rauvoitor si peste masura de nerusinat. Fiindca taria certarii si porunca de a nu mai intra [in baiat] vadesc nerusinarea demonului; caci fara de aceasta, pe cat se pare, s-ar fi intors in el si dupa ce a fost izgonit. Demonul avea intinsa stapanire asupra baiatului aceluia, fiind greu de smuls, iar pe deasupra mut si surd; si intrucat nu era indestulatoare firea baiatului pentru marea nebunie a demonului, baiatul a fost lasat aproape fara simtire. Spune mai departe Scriptura: "Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit. Iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit" [Marcu 9,26]. Cat priveste racnetul acela, el nu se contrazice, cu faptul ca demonul era mut. Caci vorbirea indeobste este semnul unei cugetari, pe cand racnetul este un sunet oarecare. Demonul il sloboade pe baiat, dar il zguduie cu atata putere incat acesta ramane ca mort, vadindu-se astfel pe deplin, rautatea acelui demon. Domnul insa, luand mana baiatului, l-a ridicat pe el si l-a pus pe picioare, aratand prin aceasta puterea nemasurata a lucrarii Sale. Caci a lua de mana era o lucrare in marginile firii celei zidite, dar a-l scula pe baiat, vindecat de tot raul, este o fapta a lucrarii celei nezidite si dumnezeiesti si de viata incepatoare.
9. Cand ucenicii L-au intrebat dupa aceea, de o parte: "Pentru ce noi n-am putut sa-1 izgonim?", Domnul a grait catre ei, deslusindu-le ca acel neam de demoni "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post" [Marcu 9, 28-29]. Unii spun ca rugaciunea aceasta si postul trebuie sa se savarseasca de catre cel ce patimeste. Insa nu este asa. Caci I cel ce se afla sub puterea unui duh rau, si mai ales a unui duh atat de cumplit, este asuprit de acesta ca si cand ar fi un madular al lui. Cum ar putea deci asa cineva sa se roage si sa posteasca pentru sine in chip folositor?
10. Se pare ca demonul acesta napraznic era neinfranat, caci el il arunca uneori in foc pe cel pe care l-a cuprins (asa sunt de cumpliti demonii in ravna lor patimasa), iar alteori il scufunda pe el in apa din pricina lacomiei diavolesti, inchipuind betiile cele fara de masura si nesatul multelor petreceri lumesti. Caci si in cele de acest fel se afla acest demon surd si mut, pentru ca cel ce a cazut prada neadevarurilor unui astfel de demon, acela nu sufera prea lesne sa auda si sa graiasca cele dumnezeiesti. Insa cel ce nu are inradacinat in sine acest duh rau, fiind atins doar [din afara] de urzelile celui rau, cand se ridica spre a se intoarce catre Domnul (intrucat poseda inca stapanirea de sine), are nevoie de post si ruga' ciune, pentru ca prin post sa tina in frau trupul si sa infraneze rascoalele lui, iar prin rugaciune sa potoleasca si sa reteze indoielile din sufletul sau si cugetarile cele atatatoare de patimi, si astfel sa se faca stapan pe sine si sa puna capat impatimirii, inlaturand prin rugaciune si post satanica razboire si toata uneltirea. Cand insa nu lucreaza doar la indemnul si ispitirea diavolului, ci il are pe acesta chiar in sine, atunci el nu mai sufera in chip omenesc, nici nu mai poate prin sine si de la sine sa faca ceva pentru propria-i tamaduire. Iar ceea ce ar face el, daca ar avea mintea sloboda, se face pentru el de catre cei slobozi; ba mai mult, chiar
Duhul cel Sfant mijloceste pentru izgonirea demonului, prin implinirea unor lucrari foarte mari.
11. Dar sa nu cerem noi sa izgonim demonii, chiar de-am avea putere sa-i alungam, caci aceasta la nimic nu,ne va folosi, cata vreme ducem o viata lipsita de
luare aminte. Fiindca spune Scriptura: "Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" [Matei 7,22-23]. Asadar este mult mai folositor sa ne grabim sa izgonim
patima desfranarii si a maniei si a urii si a ingamfarii, decat sa dam afara pe demoni. Pentru ca tiu este indestulator sa ne izbavim noi doar de pacatul cel trupesc, ci este de trebuinta sa curatim lucrarea cea launtrica, din sufletul nostru. Caci din inima noastra ies cugetarile cele rele, curviile, desfranarile, uciderile, furturile, necumpatarile si cele asemenea, si "oricine se uita la o femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" [Matei 5,28]. Atunci cand trupul se leneveste, mai lesne e cu putinta ca in minte sa se implineasca pacatul; si cand inlauntrul sufletului, prin rugaciune si bagare de seama si
aducere aminte a mortii si a intristare pentru Dumnezeu, este nimicit asaltul raului, atunci ia parte trupul la sfintenie, dobandind puterea de a pune capat pornirilor pacatoase. Si aceasta este ceea ce spune Domnul, ca unii curata partea din afara a potirului, dar nu curata si partea cea dinlauntru a lui; ci voi faceti curata aceasta parte dinlauntru, si astfel tot potirul va fi curat. Caci avand tu toata grija ca partea ta cea dinlauntru sa fie lucratoare pentru Dumnezeu, vei invinge astfel si patimile cele din afara. Caci daca radacina este sfanta, si crengile sunt sfinte; si daca este sfanta plamada, si aluatul este sfant. Fiindca spune Pavel: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" [Calateni 5,16].
12. De aceea Hristos nu a inlaturat
taierea imprejur iudaica, ci a implinit-o. Fiindca El este Cel ce spune: "N-am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc" [Matei 5,17]. Asadar, cum a implinit-o El?
Taierea imprejur era o pecete si un semn si o invatatura preinchipuitoare a taierii imprejur a inimii rau naravite, iar iudeii, care nu se straduiau spre a o dobandi, si care erau ocariti de catre prooroci, ca unii ce nu aveau inima taiata imprejur, s-au facut urati Celui ce cerceteaza adancurile inimii, iar in cele din urma au fost lepadati. Fiindca omul priveste la fata, dar
Dumnezeu se uita in inima; si daca aceasta este plina de cugetari intinate si rele, acel om isi pricinuieste singur indepartarea lui Dumnezeu de la el. De aceea iarasi Apostolul ne indeamna sa savarsim rugaciunile noastre fara de manie si fara de sovaire [indoiala] [I Timotei 2, 8; vezi si Iacov 1,6].
13. Domnul, invatandu-ne pe noi sa ne straduim spre taierea imprejur a inimii, fericeste pe cei curati cu inima, si pe cei saraci cu duhul, si arata fara inconjur ca
vederea lui Dumnezeu este rasplata acestei curatenii, iar celor saraci [cu duhul] le fagaduieste
imparatia cerurilor [Matei 5, 3]; si numeste saraci pe cei care traiesc in lipsuri si nevointe. Insa nu-i fericeste pur si simplu pe cei ce doar [material] vietuiese in felul acesta, ci pe cei ce sunt asa cu duhul, adica pe cei ce, prin cele dinlauntrul lor, prin smerenia inimii si prin alegerea cea buna, le randuiesc astfel si pe cele din afara ale lor. Domnul nu opreste numai uciderea, dar si mania, si porunceste sa iertam din inima celor ce ne gresesc noua, caci Domnul nu va primi darul adus de noi, daca mai inainte nu ne vom impaca degraba [cu patasul nostru] si nu ne vom lepada de mania noastra [vezi Matei 5, 24-25].
14. Tot asa si cu privire la patima desfranarii. Caci se vadeste patima nascuta dintr-o vedere iscoditoare si pofta izvorata din aceasta intr-o inima indulcita spre desfrau. Si in chip mai cuprinzator, cu privire la suferirea acestor patimi, daca lumina din tine - adica mintea si cugetarea - se intuneca sub grelele navaliri ale capeteniilor beznei, cu atat mai mult intunericul [din tine] - adica trupul si simtirea, care nu au prin firea lor stralucirea cugetului - cum ar putea da nastere adevarului si nepatimirii? Daca este in tine o lumina curata, iar cugetarile cele trupesti nu te umbresc, vei fi luminos cu tot sufletul tau, ca si atunci cand lampa te lumineaza cu stralucirea ei. Aceasta este taierea imprejur a inimii in duh, prin care a implinit Domnul taierea imprejur cea trupeasca a Legii din vechime, date iudeilor ca sa in-chipuie si sa vesteasca aceasta plinatate a taierii imprejur, si sa poarte catre ea. Dar intrucat iudeii nu s-au nevoit sa dobandeasca acest fel de taiere imprejur, precum spune Pavel, taierea imprejur li s-a facut lor netaiere imprejur, fiind ei indepartati de la Dumnezeu, Care nu priveste la fata omului, adica la indreptatirile cele invederate ale trupului, ci se uita in inima, adica la pornirile cele nevazute si launtrice ale gandurilor noastre.
15. Deci rogu-va, fratilor, sa luam si noi aminte si sa ne curatim inimile noastre de toata intinaciunea, pentru ca nu cumva sa ne pierdem dimpreuna cu cei ce au fost osanditi. Daca Legea graieste prin Moise: "Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o, impreuna marturisind si Dumnezeu cu
semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile
Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?" [Evrei 2, 2-4], atunci sa ne infricosam de Acela Care cerceteaza inimile si rarunchii si sa-L induplecam spre noi pe Domnul dreptatii pedepsitoare. Sa statornicim in noi insine: pacea, sfintenia, rugaciunea cea cu zdrobire de inima, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Sa ravnim, ne-sovaitori in credinta noastra, vederea aceea fagaduita celor curati cu inima, ostenindu-ne in tot chipul sa o dobandim pe ea, intru care este
viata cea vesnica, frumusetea cea preacurata, bogatia cea neimputinata, desfatarea cea necurmata, si slava, si imparatia.
16. De care fie ca noi toti sa avem parte
intru Hristos insusi, imparatul cel vesnic, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Sau cel fara de inceput, si cu Preasfantul si bunul si de
viata facatorul Sau Duh, in veacurile cele fara de sfarsit. Amin.
Sfantul Grigorie Palama
Despre duhurile rele:
Ce sunt duhurile rele sau diavolii?
Sunt acei ingeri care, in frunte cu capetenia lor, Lucifer, din trufie, au rupt comuniunea cu Dumnezeu, devenind duhuri rele, cazand deci din starea in care au fost creati. Acestia ispitesc pe oameni si le insufla ganduri rele. Ei pot rataci mintea oamenilor, ducandu-i la calcarea poruncilor lui Dumnezeu. Diavolul sau satana poate chiar ucide oameni, dupa cuvantul Mantuitorului: “Acela ucigator de oameni a fost din inceput si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el.
Cand graieste minciuna, dintru ale sale graieste, caci este mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8, 44). Iar Sf. Petru indeamna pe credinciosi astfel: “Fiti treji, privegheati, pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu racnind, umbla cautand pe cine sa inghita” (I Petru 5, 8). Cand Dumnezeu ne trimite ingerul Sau pazitor, satana trimite si el ingerul sau rau, ca sa distruga viata noastra. Omul se afla intre doi, care urmaresc scopuri opuse si se straduiesc sa invinga unul impotriva celuilalt121 (Sf. Grigorie de Nissa, Despre viata lui Moise, Migne, P. G., XLIV, col. 337-340). Dar diavolul nu poate sili pe om la pacat, ci numai il ispiteste122 (Marturisirea Ortodoxa, I, 21). Diavolul nu poate sa faca rau nici omului, nici altei fapturi daca nu are invoirea de la Dumnezeu. Se cunoaste cazul lui Iov (Iov 1, 12; 2, 6) si al dracilor care se rugau de Mantuitorul zicand: “Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei iesind, s-au dus in turma de porci” (Matei 8, 31, 32).
De unde le vine diavolilor aceasta rautate?
Aceasta rautate le vine din iubirea de sine si din mandrie. Dumnezeu i-a facut buni, cum a facut bun tot ce exista (Fac. 1, 31), dar ei au calcat porunca ascultarii de Dumnezeu si au fost aruncati in intunericul cel mai adanc, cum zice Scriptura: “Si pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci si-au parasit lacasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari” (luda 1, 6). Prin caderea lor radicala, ei au rupt total comuniunea harica cu Dumnezeu123 (Marturisirea Ortodoxa, I, 21). Apropiindu-se mult de oameni, ei au o puternica influenta asupra celor rai. La judecata obsteasca, satan impreuna cu ingerii lui vor fi trimisi in focul vesnic, gatit lor inca de la inceput (Matei 25, 41).
Postări
