Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 26 februarie 2010

ARHIEREI DIN MAKEDONIA (ELADA)

PROTOPREZBITERUL THEODOROS ZISIS:

ARHIEREI DIN MAKEDONIA (ELADA)
ÎI TERORIZEAZĂ PE PREOŢI
ŞI ÎI CALOMNIAZĂ PE LUPTĂTORII PENTRU ORTODOXIE


1. Filocatolicii nu se neliniştesc. Planul se aplică.

Toţi aceia care au planificat şi aplică subjugarea ortodocşilor faţă de papa aveau până acum toate motivele să fie mulţumiţi, pentru că vedeau că, în ciuda existenţei anumitor reacţii, planul înainta şi sperau că la o nouă Ferrara-Florenţa vor reuşi acceptarea şi semnarea unui nou „horos" (hotărâre) unionist, a unei noi uniaţii.

Comparativ cu vechiul sinod de la Ferrara-Florenţa (1438-1439), acum condiţiile sunt mai prielnice. Multă lume necatehizată şi neinformată în temele credinţei a fost narcotizată de agapologhia ipocrită şi mincinoasă, care se potriveşte spiritului globalizării şi ştergerii diferenţelor şi particularităţilor. În biserici, predicile te sufocă prin analize sociale şi exaltări patriotice sau cu pietisme superficiale şi ipocrite. Rar se dezvoltă temele credinţei cu referire la erezii şi la eretici, în mod deosebit la erezia papismului şi la panerezia ecumenismului. Prin urmare, nu există teama dezaprobării şi reacţiei poporului la cele uneltite, cum s-a întâmplat la vechea Ferrara-Florenţa, pentru că acum poporul ignoră cele ale credinţei şi a fost supus unei spălări a creierului sub falsul iubirism (ἀγαπισμοῦ) new-age-ist şi împotriva Iubirii împletite cu Adevărul, împotriva adevăratei iubiri, care nu ascunde înşelarea şi minciuna, ci le denunţă, pentru a-i păzi mai dinainte pe credincioşi.

Conducerea bisericească şi teologică a suferit o eroziune şi o alienare - desigur cu lăudabile excepţii - sau, precum zice un respectabil stareţ şi egumen, sunt partizanii unei noi erezii, ai ereziei liniştirii (ἐφησυχασμοῦ = relaxării). Nu vor să-şi piardă liniştea şi să se tulbure. Petrec bine în festivităţi şi hramuri, şi cu famenii lor fii duhovniceşti, ce îi înconjoară şi îi urmează. Credinţa se alienează, dogmele ortodoxe nu sunt băgate în seamă, rătăcirea triumfă şi cei mai mulţi tac. Însă această tăcere, cum de multe ori am scris, este - după marele sfânt Grigorie Palama, cel care l-a învins definitiv pe monahul apusean Varlaam Calabrezul şi teologia scolastică papistaşă - al treilea tip de ateism. Primul este negarea existenţei lui Dumnezeu, al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu, iar al treilea liniştirea (ἐφησυχασμός = relaxare), tăcerea care contribuie la răspândirea celorlalte două tipuri de ateism.

Toate încercările de reacţie şi de împotrivire, ce s-au înregistrat până în anul trecut prin scrierea de articole şi studii, prin texte apologetice semnate de clerici şi monahi, nu au neliniştit serios cercurile filocatolice şi ecumeniste. Le-au neutralizat cu argumentul că provin din partea unei mici grupări zelotiste, pe care i-au încoronat şi cu epitete ornante pe măsură şi cu asigurarea că vremurile s-au schimbat, iar lumea nu este interesată de credinţă. Desigur, desele vizite ale patriarhului ecumenic în diferite oraşe, în care lumea a preţuit şi preţuieşte aşezământul, istoria, vechea lumină a renumitei Cetăţi (a Constantinopolului), iar nu deschiderile filocatolice şi ecumeniste, pe care de altfel le ignoră, au trimis şi trimit un mesaj greşit că lumea l-ar urma pe patriarh şi ar fi de acord cu cele pe care le face. Să strige prea micii zelotişti! Cine îi aude? Desigur, ar fi dorit, precum s-a văzut din textul patriarhal, să purcedem la dizidenţă şi întreruperea pomenirii, ca din momentul acesta să ne pedepsească oficial şi să ne diminueze influenţa, catalogându-ne drept neascultători şi schismatici. Fără ca lucrul acesta să fie exclus pe viitor, de vreme ce, conform Sfintelor Canoane, schisma o provoacă cei ce propovăduiesc erezia şi nu cei ce o stigmatizează, care sunt vrednici de laudă şi de onoruri, în prezent am ales să informăm clerul şi poporul, pentru a-i ajuta şi pe alţii să înţeleagă ce se întâmplă, să se neliniştească, să se trezească. Nu se cuvine să ne interesăm şi de ceilalţi, şi - desigur, mai ales atunci când este primejduită mântuirea lor prin impunerea ereziei şi a rătăcirii?

2. Se schimbă imaginea. Ameninţări şi calomnii.

Aceasta s-a întâmplat în prima fază prin alcătuirea şi punerea în circulaţie a cunoscutei de acum „Mărturisiri de Credinţă împotriva ecumenismului", care s-a bucurat de o primire pozitivă. Au semnat-o destui episcopi, sute de clerici şi monahi şi mii din popor, de toate vârstele şi de toate categoriile sociale şi profesiile. Susţinerea propagandistică referitoare la o mică grupare de zeloţi izolaţi se prăbuşeşte. Episcopi renumiţi printr-o înaltă teologie şi chiar altă pregătire şi printr-o morală ireproşabilă se află în fruntea catalogului semnatarilor. Respectabilii Egumeni aghioriţi şi ai mănăstirilor din afara Sfântului Munte, stareţi merituoşi, ieromonahi şi monahi, clerici şi monahi curajoşi şi viteji şi mii din credinciosul popor ortodox. Tot ce are mai ales Biserica s-a ridicat pe meterezele luptei împotriva căderii castrului Ortodoxiei.

Scenariul s-a schimbat şi va urma să se schimbe prin trezirea continuă a cât mai multor credincioşi. Strângerea de semnături continuă. Lucrurile se complică pentru cei care considerau calea unionistă, fără pocăinţă şi fără proclamarea rătăcirii din partea papei, ca o promenadă uşoară, ca pe o nouă uniaţie, adică a ne uni păstrându-ne fiecare cele ale lui, prin unitatea în diversitate cum proclamă ingenios şi înşelător.

Văzând această schimbare a scenariului în dauna lor şi pentru Ortodoxie, că de acum nu pot să fie siguri asupra rezultatului, că, precum zice Sfântul Ioan Gură-de-Aur într-un caz similar, înseşi oile devin străjeri ai turmei, când arhipăstorii şi păstorii nu priveghează, au început să se enerveze, să se simtă deranjaţi, să se tulbure şi să ameninţe. Patriarhul ecumenic de două ori a săgetat ameninţări împotriva celor ce au redactat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului" acţionând şi intervenind desigur dincolo de limite în hotarele altei jurisdicţii bisericeşti, a Bisericii Autocefale a Eladei. Putea să-şi exercite jurisdicţia doar în Sfântul Munte şi în toate regiunile elene ce aparţin jurisdicţiei lui. Pe 29 august din Cetate a ameninţat în predica sa din biserica Sfântului Ioan Înainte-mergătorul, că vom primi răspunsul corespunzător, fără să se gândească prin asociere că în mod asemănător a cerut şi el „capetele pe tipsie" ale curajoşilor luptători şi mărturisitori. Răspunsul nu a fost părintesc, iubitor, ca faţă de eretici, ci pedepsitor şi răzbunător. A cerut printr-o scrisoare adresată arhiepiscopului Atenelor şi a toată Elada, kir Ieronim, să se ia măsuri urgente de către Întrunirea Ierarhiei din octombrie împotriva celor care au alcătuit „Mărturisirea de Credinţă". Actul patriarhal a funcţionat ca un bumerang. S-a întors împotriva celui ce l-a trimis, nu doar pentru că un ierarh curajos a demonstrat că patriarhul a deformat şi falsificat textul „Mărturisirii...", ci şi pentru că actul patriarhal s-a transformat într-un paşaport, o punte, pentru a trece - în sfârşit, spre dezbaterile Ierarhiei tema ecumenismului şi a dialogului teologic cu papa. Şi, în plus, Ierarhia esenţialmente a rămas surdă şi nu a răspuns la cererea patriarhului de a lua măsuri împotriva noastră.

Din nefericire, ameninţările continuă în alt mod. Unii arhierei au preluat ştafeta, arhierei care, se pare, cedează uşor la propuneri şi constrângeri. Doi din ei aplică un plan de terorizare a preoţilor lor, pentru a nu îndrăzni să purceadă la Rezistenţa ortodoxă împotriva ecumenismului. În acelaşi timp, defăimează şi clevetesc pe cel ce scrie rândurile de faţă cu nerozii şi fabulaţii, creaţii ale imaginaţiei lor sau ale informatorilor cu care se aseamănă. La sinaxele preoţeşti pe care le-a organizat unul din ei, imediat după întrunirea Ierarhiei în octombrie, iar celălalt în ianuarie (2010), s-au întors cu mânie împotriva „Mărturisirii..." şi au depreciat-o. Al doilea a interzis clericilor, sub ameninţarea izgonirii lor din mitropolie, să facă orice discuţie fie pro, fie contra ecumenismului şi a papei. Şi nu doar că nu a luat măsuri, dar se mândreşte şi-l laudă pe egumenul unei istorice sfinte mănăstiri din eparhia lui, care revigorând metode papale evmedievale - aceasta este morala filocatolicilor - a ars în faţa ochilor înmărmuriţi ai credincioşilor cărţi care conţineau „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului". Fapta sa ne aminteşte de arderea a 26 de sfinţi mucenici din Sfânta Mănăstire Zografu de către latinocugetătorii patriarhului Ioan Vekkos (1275). Să judece oamenii cine sunt fanaticii şi cât de mare e slăbiciunea minciunii în faţa Adevărului.

Încercând arhiereii cu pricina să clatine şi încrederea clericilor, respectul şi dragostea lor faţă de persoana celui ce scrie, au formulat clevetiri cu desăvârşire neîntemeiate, unica armă a oamenilor laşi şi a bărbăţiei şi onestităţii lor îndoielnice. Când nu ai argumente, împroşti cu noroi şi aduci acuzaţii murdare, şi desigur în absenţa celui calomniat. Noi, respectând demnitatea arhierească a Preasfintei Preoţii, şi nu persoanele lor care nu merită să le respecţi, ne ferim în prezent să publicăm numele lor şi să combatem clevetirile lor false şi neîntemeiate. Ne bucurăm, pentru că Domnul ne învredniceşte să fim huliţi şi să fim clevetiţi pentru Adevăr şi Ortodoxie. Am purces doar la aducerea la cunoştinţă a acestor ameninţări şi calomnii, în primul rând pentru a-i încuraja pe nevoitorii luptători să nu se teamă de aceşti episcopi nevrednici, care nici de Dumnezeu nu se tem, nici de oameni nu se ruşinează, pentru a ne păzi anticipativ de toţi aceia care întâmplător (poate) vor crede clevetirile şi smintelile. Încă şi pentru a informa pe abuzatorii demnităţii arhiereşti, care tiranizează despotic şi lumesc pe clerici şi turma, că şi ei sunt oi ai arhipăstorului Hristos, Care va proteja Biserica Lui de lupii papismului şi ai ecumenismului şi de păstorii năimiţi, care îşi părăsesc oile şi nu se jertfesc pentru ele, pentru că se interesează doar de traiul bun, doar de laptele şi lâna lor (Ioan 10, 1-15).



(tradus din elină: monahul Leontie; sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 19/2/2010)

Cu ce sa mai ocupa ONG-urile...

ONG-urile cer dezincriminarea consumului de droguri

sursa: evz.ro

Mai multe organizaţii neguvernamentale au cerut, astăzi, la dezbaterea în Camera Deputaţilor privind modificarea Legii 143, dezincriminarea consumului de droguri şi diferenţierea clară între consum şi posesie.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase a declarat că şi ea militează pentru acest lucru, precizând că în bătălia cu drogurile, „victoriile se obţin pas cu pas”.

O problemă a tinerilor

Ea a explicat că drogurile au devenit, în ultima vreme, o problemă a tinerilor români şi că că vor deveni şi o problemă a României de mâine. Din punctul ei de vedere, prima zonă de luptă este cea legislativă.

Reprezentanţii ONG-urilor au cerut modificarea Legii 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi militează pentru o diferenţiere clară între consum şi posesie de droguri. Astfel, ei susţin că legea trebuie să fie dură cu traficanţii, dar consumatorii trebuie trataţi ca nişte victime.

Prezent la aceastã dezbatere, medicul Eugen Hriscu, specializat în tratarea pacienţilor dependenţi de heroinã la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia", a arătat că mulţi dintre pacienţii săi sunt închişi înainte de terminarea tratamentului, iar în penitenciar au recăderi. El a apreciat că legislaţia afectează ceea ce se întâmplă în stradă şi că aceasta nu face o diferenţiere clară între periculozitatea substanţelor deţinute sau consumate şi consecinţele legale pe care le suportă responsabilii.

Totodată, Valentin Simionov, de la Reţeaua Română de Reducere a Riscurilor, a precizat că, potrivit statisticilor, încarcerarea consumatorilor nu reprezintă cea mai eficientă măsură de luptă împotriva drogurilor.

Dezincriminarea consumatorilor a fost susţinută şi de reprezentanţii Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), care au motivat că fiecare persoană are dreptul la tratament medical, iar în penitenciar acest lucru nu se întâmplă corespunzător.

EVZ a scos "Special Gold" în afara legii

EVZ a dus o campanie cu scopul de a scoate în afara legii "Special gold" (drogul sintetic care a făcut deja zeci de victime în rândul tinerilor) s-a concretizat ieri. Derivatul de amfetamină a fost inclus pe lista drogurilor de mare risc, alături de cocaină şi heroină. Odată cu această substanţă, alte 35 de produse vândute în „magazinele de vise” au intrat în rândul drogurilor ilegale.

Despre moarte


Despre moarte - Parintele Ilie Cleopa

Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas? De aceea, pentru că viaţa noastră este nesigură pe pământ şi toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte şi conştiinţă.

Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greşeala protopărinţilor noştri, a fost aceasta: Cu moarte veţi muri. Şi, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morţi au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, şi Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.

Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică “viaţă”, deşi se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Aşa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numeşte viaţă, că zice: Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuieşte viaţă.

Deci cum prin Eva vine moartea şi Adam o numeşte viaţă? Care-i pricina? Care-i taina dezlegării aici? Iată care! Să auzim ce spune Sfântul Grigore de Nissa: “Pentru două pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adică viaţă. Mai întâi pentru că ea trebuia să fie maica tuturor celor vii după trup, că ea a născut primul copil, pe Cain, şi a adus în viaţă prima fiinţă omenească. A doua, că prin Eva cea tainică, prin strănepoata Evei cea dintâi, adică prin Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, avea să vină în lume viaţa, adică Hristos.

Iată pentru care pricină Adam, fiind prooroc şi făptura cea dintâi a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei să i se pună numele acesta, pentru aceste două pricini. Mai întâi, că va fi maica tuturor celor vii, cum arată Scriptura - deci o tâlcuire o avem în Scriptură şi una în Tradiţie, de la Sfinţii Părinți - iar a doua, că deşi moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui să vină la plinirea vremii şi viaţa.

A luat satana în Rai trei lucruri, pentru a dărâma neamul omenesc: femeia, lemnul şi neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos - tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul şi ascultarea. Cu cele împotrivă, pe cele împotrivă le-a surpat.

Cu ascultarea lui Hristos de Părintele ceresc, până la moarte şi cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam şi a noastră; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venită prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii şi a oţetului; şi prin Preasfânta, Preacurata Fecioară Maria, Eva cea tainică, s-a vindecat păcatul Evei şi moartea care a venit în lume.

Dar cuvântul nostru priveşte în altă parte. Au trecut de la Adam până la potop 2642 de ani. În acest timp n-a scăzut din viaţa omului nimic.

A trăit Adam 930 de ani şi Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trăit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc şi plăcut lui Dumnezeu din neamul său, a avut mare grijă să păzească în toată vremea lui, de când s-a născut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strămoşul lui.

Cele mai scumpe moaşte din lume le păstra el şi până la dânsul le-au păstrat alţi patriarhi mai vechi decât dânsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al şaselea. Şi le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieşită din mâna lui Dumnezeu - oasele lui Adam.

Noe, când era de 500 de ani, aţi auzit Scriptura, s-a căsătorit şi 100 de ani trăind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham şi Iafet. Şi când era Noe de 600 de ani a început potopul şi a ţinut un an de zile furia potopului.

A plouat numai 40 de zile şi 40 de nopți, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru că ai auzit ce spune la Facere: “Iar din luna a zecea până în luna a şasea au scăzut apele, trei luni de zile, şi de-abia au început să se vadă vârfurile munţilor celor mai mari din lume”.

Să fi fost atunci cu corabia lângă Noe, să vezi de-abia în toată România vârful Ceahlăului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vârful Ineului din Maramureş, sau dacă erai în Asia, vârful Himalaia sau alţi munţi. Abia se zăreau atunci numai vârfurile munţilor, iar vuietul apelor şi tulburarea văzduhului nu încetase.

Din luna a şaptea până în luna a patra mai scăzând apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Când a ieşit Noe din corabie, lângă Munţii Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia şi urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în pântecele corabiei. Au ieşit în câmpia Senar şi au adus jertfă lui Dumnezeu.

Apoi s-a arătat curcubeul, după cum ştiţi, semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă. Şi au ieşit fiii lui Noe - Sim, Ham şi Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, că Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa.

Dar a avut grijă mare Noe, când a despărţit pe fiii săi, că au plecat fiecare în altă direcţie, după ce s-au înmulţit, să le dea un mare odor nepreţuit pe care îl purtase în corabie şi a avut grijă mai mult decât de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, aşa cum l-a făcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. Şi le-a zis Noe: “Dragii mei, pământul este înaintea voastră; de acum creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, că aşa a zis Dumnezeu”; că a doua oară a binecuvântat pe om cu acelaşi cuvânt dintâi, cum este scris în Biblie.

“Eu nu vă dau aur, eu nu vă dau argint, eu nu vă dau pietre scumpe. Acestea le veţi găsi voi pe pământ şi prin munţi şi oriunde. Vă dau un lucru mai scump decât toate: vă dau trupul protopărintelui nostru Adam, primul om din lume”.

Şi le-a împărţit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui Sim, în Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, înspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au întrebat:
- Dar ce ne folosesc nouă acestea aşa de mult?
- Mare folos veţi lua de câte ori veţi privi la dânsele!
- Care folos?
- Când veţi vedea capul lui Adam, vă veţi aduce aminte că sufletul lui este în chinurile iadului, pentru că a greşit lui Dumnezeu şi vă veţi trezi şi veţi zice: “Doamne, fereşte! Să nu ajungem ca strămoşul nostru! Să nu mâniem pe făcătorul nostru, că iată, oasele lui Adam sunt aici şi sufletul lui se chinuieşte în muncile iadului pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu”.

Iată filosofia cea mai înaltă pe care a dat-o Noe feciorilor săi: să nu uite că vor muri. Să vadă oasele lui Adam şi să-şi aducă aminte că şi ei sunt praf şi cenuşă şi îndată după moarte urmează judecata şi vai de acela care calcă porunca lui Dumnezeu.

Cea mai înaltă filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost întrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul:
- Spune-mi mie, o, minunatule! - că făcuseră şcoala împreună la Atena, pe vremea aceea fiind şi la Alexandria mare cetate de cultură creştină şi păgână - spune-ne nouă, o, minunatule, care este cea mai înaltă filosofie a creştinului?
Si a zis marele Vasile:
- Cea mai înaltă filosofie de sub cer este să avem de-a pururea moartea înaintea ochilor noştri.

Pentru că strămoşii noştri, atâta vreme cât au avut moartea în faţă, n-au greşit. De câte ori în Rai, le dădea satana în minte: “Ia, duceţi-vă la pom şi mâncaţi!” Căci era frumos la vedere şi bun la gust rodul ce l-a omorât. Dar când s-a apropiat Adam zicea: “Nu mă duc”. Dar de ce? “A spus Dumnezeu că în ziua când voi mânca din pomul acesta, cu moarte voi muri”. Şi de frica morţii nu se apuca să mănânce.

Văzând satana că sunt înarmaţi strămoşii noştri cu această armă puternică, adică cugetarea morţii, de către Făcătorul lor, ce-a gândit întâi? Să le smulgă din minte moartea. S-a băgat în şarpe, cum zice marele Vasile, că în Rai vorbeau toate animalele şi şarpele avea picioare înalte, nu mergea târâş.

După ce l-a amăgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat să se târască pe pântece, i s-au luat picioarele. Picioarele şarpelui sunt în pântece şi astăzi. Şi asta că să se împlinească porunca să meargă numai pe piept, să mănânce pământ şi să fie blestemat pentru că prin şarpe a reuşit satana să intre şi să vorbească cu Adam.

- Ce-a zis Dumnezeu? a întrebat şarpele.
- Iată ce a zis, a răspuns Adam: “Toţi pomii Raiului, toate grădinile, desfătarea asta negrăită este a noastră, dar din cutare pom să nu mâncăm”.
- Dar de ce? a întrebat şarpele viclean.
- A spus că oricând vom mânca, cu moarte vom muri.
- Nu-i adevărat! - zice satana prin şarpe - nu veţi muri cu moarte.
- Cum se poate? Dar de ce?
- Ştiţi de ce v-a spus Dumnezeu aşa? Se teme foarte tare că dacă veţi mânca din pomul acela, vă veţi face dumnezei ca şi Dânsul şi veţi fi asemenea Lui şi din mare răutate ce are pe voi, ca să nu vă înălţaţi ca El, v-a oprit să mâncaţi de acolo; că în orice zi veţi mânca, ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca nişte dumnezei!

Auzi? Dumnezeu spune lui Adam că va muri şi şarpele îi spune că nu va muri! Şi Adam lasă pe Ziditorul său şi ascultă pe şarpe, adică pe satana, care vorbea prin gura şarpelui. Şi crezând acestea, calcă porunca şi moşteneşte îndoită moarte: şi pe cea trupească şi pe cea duhovnicească!

Părinţilor, iubiţi credincioşi, maicilor şi surorilor, câteva suflete sunteţi aici. Eu în viaţa mea, mi-a ajutat mila Domnului, am vorbit la mii de oameni pe la hramuri şi ori aş vorbi la două urechi, ori la două mii, tot atât mă costă. Dar suntem câteva suflete aici. Dacă n-am uita noi învăţătura cea preascumpă a Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi, noi n-am mai greşi lui Dumnezeu.

Auzi ce spune dumnezeiescul şi preaînţeleptul Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale şi în veac nu vei greşi.

Pentru ce? Dacă cuget la moarte, moartea mă opreşte şi de a gândi răul, nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Eu ştiu că Dumnezeu o să-mi cântărească şi gândurile şi cuvintele şi lucrurile vieţii mele, când îmi voi da sufletul.

Deci, dacă voi cugeta la moarte, mă feresc de toate. Auzi ce spune în “Uşa pocăinţei”? Vedeţi că acea carte tratează patru lucruri: moarte, judecată, Rai şi Iad. Eu cred că acea carte, dacă ar fi tiparită în zeci de mii de exemplare, toată lumea ar merge în Rai. Numai dacă ar înţelege-o. Atât de mult foloseşte pentru creştini cugetarea la moarte, că ne arată ce-i omul şi unde se duce şi ce va fi în ziua morţii sau a judecăţii.

Acolo spune că cel mai mare sfetnic în viaţă nu este nici filosoful, nici îngerii, ci moartea: “Ia-ţi sfetnic, omule, pe moarte, şi atâta înţelepciune are să te înveţe, încât, nici Solomon în toată înţelepciunea sa, nici îngerii, nici filosofii lumii, nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea”. Pentru ce? Moartea te sfătuieşte: “Omule, nu gândi rău, că ai să mori! Nu urî pe fratele tău, că ai să mori! Nu fi desfrânat, că ai să mori! Nu înjura, că ai să mori! Nu fuma, că ai să mori! Nu fi beţiv, că ai să mori! Nu te judeca cu altul, nu intenţiona să faci rău nimănui, ia seama de sufletul tău, că ai să mori!”

Câtă filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfântul Ioan Damaschin: “O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine viaţă, că cel ce pururea cugetă la tine, pururea viază”. Vrei să ştii că nici Solomon nu poate învăţa atâta înţelepciune ca moartea. Zice marele Vasile: “Şi Solomon acela, iubitorul de înţelepciune, dacă n-ar fi uitat moartea, nu-l biruiau femeile, să ajungă de batjocura lor, să le facă şi capişte, să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli”.

Iată, Solomon cel preaînţelept, cel plin de darul înţelepciunii, a ajuns închinător la idoli şi a zidit capişte zeilor, lepădându-se de Dumnezeu după 40 de ani de domnie. Pentru ce? A uitat că va muri. Pe el îl mustră cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: “Te-ai întărit în trup, te-ai întărit în păcat şi ai uitat pe Ziditorul, Care ţi-a dat înţelepciunea, cu care ai condus poporul acesta 40 de ani”.

Vai de noi şi de noi, că nu greşim până nu uităm de moarte. Nici un păcat nu trece de la minte la simţire, nici prin imaginaţia noastră, dacă avem înaintea ochilor moartea. Dacă uităm moartea, murim, dacă nu uităm moartea, trăim, suntem vii cu sufletul în vecii vecilor.

Cine a gândit vreodată la moarte, şi-a nălucit-o cu mintea şi a greşit lui Dumnezeu vreodată? Deci prea bun tovarăş de drum, prea bună prietenă şi prea mare sfetnic ne este nouă moartea. Să nu ne temem de ea.

Cel mai mare filosof în viaţă să avem moartea. Niciodată moartea nu te va învăţa de rău. Totdeauna îţi va spune: păzeşte-te de păcate, omule, că ai să mori! Şi-ţi spune cel mai mare adevăr. Pentru ce? Pentru că-ţi spune negreşit că eşti trecător, vei muri şi vei sta înaintea Lui Dumnezeu, să dai seama de tot ce ai gândit, tot ce ai lucrat, tot ce ai făcut.

Ce zice Alexandru Macedon, mare filosof - învăţase filosofia despre suflet şi moarte, de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel - când a luat împărăţia Persiei şi a bătut pe Darius şi împărăţia Egiptului şi a luat împărăţiile de lângă Eufrat şi împărăţiile lui Boz şi celelalte. Veneau filosofii şi îi spuneau:
- Măria Ta, aur mult, pietre scumpe, palate are Darius şi sabia lui Darius este făcută în formă de octogon cu opt muchii şi are mânerul împodobit cu două kilograme jumătate de pietre nestemate şi poleită cu aur curat. Vino s-o vezi, măcar!
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Ce-am să fac eu cu sabia lui Darius în război? Uite, am sabia asta ca fulgerul în mâna mea, uşoară. Aceea-i paradă. S-o iau s-o leg la curea s-o ducă calul, să vadă lumea că străluceşte la brâu?
- Vino, împărate, şi ia pe soţia lui Darius că el a fugit şi l-au spânzurat doi oşteni.
- Cine l-a spânzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? Să-i spânzuraţi pe aceia, căci nu am dat eu ordin să omori omul! Am spus să iei împărăţia şi să-l laşi să trăiască - că el cucerea toate împărăţiile şi trecea mai departe. Alţii îi ziceau:
- Ia una din fetele lui Darius, căci are cele mai frumoase fete de pe lume! Două fete avem. Şi Macedon le-a zis:
- Să nu le aduci să le văd, că-ţi tai capul. Eu, care am cucerit atâtea popoare cu puterea lui Dumnezeu, mă biruiesc de frumuseţea unei femei? Acest împărat a murit la 35 de ani necăsătorit şi otrăvit - ştiţi istoria lui - dar totdeauna, cum îi spunea Ptolemeu Filadei şi Seneca secretarul lui şi Antioh şi Nicanor şi Vizantie şi ceilalţi şi Chir cu toată suita lui:
- Măria Ta, nu-ţi pasă de nimic; nici de aur, nici de frumuseţe!
- Nu! Dacă-i moarte, nu-i nimic!

De aceea şi când murea, după ce a bătut toate împărăţiile, când a văzut că-i dăduseră otravă dulce, nepoţii lui, a zis:
- Astăzi am băut pahar dulce şi amar!
- Ce este, Măria ta? - Mor! Se adunaseră filosofii, generalii, împăraţii, care pe unde îi pusese. Iar el le-a zis:
- Eu nu mă tem de moarte! Eu cred întru unul singur Dumnezeu, cum m-a învăţat arhiereul evreilor, când am cucerit Palestina. Acela mi-a spus că este un singur Dumnezeu.
- Cum îl cheamă pe Dumnezeul vostru? l-am întrebat pe arhiereu.
- Unul este Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul. Îl cheamă Savaot!
- Ce înseamnă Savaot?
- Dumnezeul oştirilor.
- Nu cumva conduce oştirile de jos?
- N-ai grijă, Măria ta! El conduce oştirile cele din cer. Cu acelea nu te poţi măsura! Aceluia mă închin şi eu.

Aşa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu şi a început să fie un om foarte milostiv. Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ţi facem mormântul? Din marmură? De aur? De pietre scumpe, de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus.
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceţi mormântul meu din aur şi din alte pietre scumpe. Ci să-mi faceţi mormântul şi sicriul din granit şi să nu cumva să mă îmbrăcaţi în haine aurite. Ci simplu, ca un simplu om. Şi să lăsaţi la sicriu două găuri: una în stânga şi una în dreapta.
- Da de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateţi mâinile mele şi să le lăsaţi goale, ca să vadă toţi că nimic n-am luat cu mine după moarte.

Vedeţi, fraţilor, înţelepciunea împăratului Alexandru Macedon? Să nu creadă cineva că, după moarte, va lua ceva cu dânsul. Ce-au folosit faraonii Egiptului că au pus în piramide atâta aur şi argint şi au făcut căruţe cu cai de aur? Le găsesc alţii şi se îmbogăţesc la muzee. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. Ştii ce-au luat cu ei? Fapta bună! Dacă au făcut-o, au fost înţelepţi.

Şi faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte.

Ei aveau un mare dregător, care era plătit la curtea împărătească, numit omul morţii. Şi când bea împăratul si mânca şi cânta muzica şi se veselea, venea acest slujitor cu o căpăţână de mort şi i-o punea pe masă şi atât zicea: “Împărate, mănâncă, bea şi te veseleşte, dar adu-ţi aminte că ai să mori!”

Dar să revenim, că pentru moarte sunt încă multe de spus, mai cu seamă la aceştia cu hainele negre, că noi călugării avem mari jurăminte înaintea lui Dumnezeu şi cugetăm totdeauna la moarte. Că moartea nu alege nici tânăr, nici bătrân, nu te caută la contigente, la buletin de identitate, la livret. Nu te caută că eşti mirean sau călugăr, pregătit sau nepregătit.

Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu când vom închide ochii, să nu ne găsească nepregătiţi.

DESPRE MOARTEA CELOR PĂCĂTOŞI

Să vă spun două cazuri de morţi năprasnice, să vedeţi cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu şi nu vor să se pocăiască.

A venit o biată femeie din Ardeal şi mi-a spus:
- Părinte, bărbatul meu, de când m-am căsătorit cu el, nu mergea la biserică, nu se ruga, nu postea, înjura şi era beţiv şi desfrânat. Şi iată cum l-a pedepsit Dumnezeu. Acum în săptămâna Mare dinaintea Sfintelor Paşti a venit acasă de la lucru şi mi-a poruncit să-i tai o pasăre şi să-i fac mâncare cu carne. Degeaba am căutat eu să-i spun că e păcat, că este Săptămâna Sfintelor Patimi. De frică să nu mă bată, am făcut ce mi-a poruncit el.

Seara când a venit de la lucru, m-a întrebat:
- Ai făcut varză cu carne?
- Ţi-am făcut - i-am zis eu. Este în bucătărie.

Pe când mânca, l-a pedepsit Dumnezeu că s-a înecat şi a murit cu carnea în gât. De aceea am venit, părinte, să-l puneţi la slujbe, poate l-o ierta Dumnezeu, că tare mai era rău şi necredincios!
- Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, căci era necredincios şi a murit din vina lui, ca un sinucigaş!

Să vă arăt cum a murit alt om rău.

Într-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei să-mi dea un pomelnic pentru soţul ei mort subit. Şi am întrebat-o:
- Femeie, cum a murit soţul tău, să ştiu dacă pot să-l pun sau nu la sfintele slujbe? Că pe cei necredincioși, pe sectari, pe beţivi şi pe desfrânaţi, care mor fără pocăinţă, nu-i putem pomeni la Sfântul Altar.
- Părinte, soţul meu era beţiv şi desfrânat. Nu mergea la biserică, nu se spovedea şi nu mă lăsa curată nici o săptămână în Postul Mare, că nu ştia ce-i Duminică, ce-i zi de post sau sărbătoare. De aceea, din cauza lui nu m-am putut împărtăși de mulţi ani de zile. Acum la începutul Postului Mare, l-am întrebat pe părintele nostru ce să fac. Iar el mi-a spus: “Ascunde-te la cineva săptămâna asta ca să poţi posti cu curăţenie măcar şapte zile; apoi vină la mărturisire şi-ţi voi da agheasmă mare”.

Deci am făcut cum mi-a spus părintele. M-am dus la naşa noastră şi i-am spus copilului să-i spună soţului că sunt dusă la spital. Aşa am putut posti şi eu câteva zile cu rugăciune, cu post şi curăţenie. Când vine el acasă de la lucru îl întreabă pe copil:
- Măi, Vasile, unde-i mamă-ta?
- Este dusă la spital!
- Ia vezi, poate a venit. Să vină la mine.

Dar să auziţi mânia lui Dumnezeu. În clipa aceea deodată bărbatul cade jos în casă - că din cauza beţiei, i s-a rupt o arteră de la inima - şi începe a striga deznădăjduit: “Salvarea, salvarea, chemaţi salvarea să mă ducă la spital, că mor!”

Şi cum s-a uitat la apus şi la miazănoapte, a început a vedea cuptoarele iadului şi pe diavoli. De aceea striga: “Cuptorul… Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin să mă ia…! Nu mă lăsaţi…! Nu mă lăsaţi, că mă trag în cuptoarele iadului…! Femeie, nu mă lăsa!” Şi m-a apucat de mână şi aşa a murit…

Aţi văzut mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor să se pocăiască? Căci iată ce spune în Psaltire: Moartea păcătosului este cumplită şi Cei ce urăsc pe dreptul, vor greşi! Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia care se roagă şi care ţin sfintele posturi. Postul lungeşte viaţa. Sfântul Vasile cel Mare zice: “Bucatele cele multe şi bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului şi înfrânării pururea îi urmează sănătatea”.

Ai văzut pe Sfântul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pâine şi mâncare făcută la foc; numai cu verdeţuri se hrănea şi a trăit peste o sută de ani. Ai văzut pe Sfântul Leontie de Agra în Sfântul Munte, că n-a băut nici vin, nici untdelemn; numai cu fructe şi cu rădăcini de pământ trăia. Nu a mâncat toată viaţa lui mâncare fiartă la foc, sau pâine, sau vin. Numai când se împărtăşea, lua o linguriţă de vin. Aşa! Şi-a pus nădejdea numai în Dumnezeu.

Ce zice Mântuitorul? Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu. N-a pus nădejdea în hoitul acesta de trup, care ne duce în pământ. Că dacă aici omul păcătos nu poate răbda o scânteie de foc, acolo în iad, unde ard cei ce nu se pocăiesc, cum va răbda în vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare!

Părintele Cleopa

Diavolul ştie că doar credinţa ne scapă de uneltirile lui

Diavolul ştie că doar credinţa ne scapă de uneltirile lui

Simţim lucrând în inimă două forţe potrivnice, dintre care una se opune cu înverşunare celeilalte şi care, atunci când pătrunde în inimă, silnic sau prin vicleşug, aduce primejdie de moarte. Cealaltă, pe care înţelepciunea o face să se simtă batjocorită de orice întinăciune, se îndepărtează în linişte când inima este atinsă de cea mai mică necurăţie. Una ucide, cealaltă aduce desfătare vieţii şi bucurie inimii.

Prezenţa acestor două forţe în mine mă poate lesne convinge că există, neîndoielnic, diavolul, întotdeauna ucigător de oameni, şi Hristos, dintotdeauna Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul nostru. Unul este întuneric şi moarte, Altul lumină şi viaţă. De aceea, iubitorule de Dumnezeu, dacă ţi se întâmplă vreodată să-ţi descoperi în minte şi în inimă întuneric absolut, mâhnire, urât, strâmtorare şi necredinţă, unite într-o putere care se împotriveşte cu tărie credinţei în Dumnezeu, să ştii că a intrat în tine o forţă diavolească, potrivnică lui Hristos.

Ea este întunecată şi ucigătoare, se strecoară în inimă prin vreun păcat al aceleia şi de cele mai multe ori ne împiedică să-L chemăm pe Hristos, să-i chemăm pe sfinţi, ascunzându-ni-i în bezna necredinţei. De ce face aşa? Pentru ca să ne tortureze sufletul, fiindcă diavolul ştie că credinţa ne scapă de uneltirile lui. Dar prin aceasta ne şi oferă dovada existentei celeilalte forţe puternice, care îi stă împotrivă, cea a lui Hristos Dumnezeu, de la care diavolul caută să ne abată prin ticăloşia necredinţei, forţă care, prin credinţa noastră, poate să biruie puterea celui rău şi să o ţină „la păstrare, sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1, 6).

De aceea trebuie să ne străduim din răsputeri şi cu credinţă să-L chemăm pe Hristos – Mântuitorul. Se cuvine ca fiecare creştin să-şi facă obicei din a veni grabnic înaintea lui Dumnezeu, cu rugăciuni de cerere, pentru toate (asemenea unui neputincios la Izvorul a toată puterea şi a tot binele). „Intru toate prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Filipeni 4, 6). „Daţi mulţumire pentru toate” (1 Tesaloniceni 5, 18). Daţi slavă precum îngerii care strigă „Aliluia”.

Sfântul Ioan de Kronstadt

Cate chimicale purtam zilnic?


In atentia doamnelor:
Cate chimicale purtam zilnic?

Un recent studiu relizat de specialistii din Marea
Britanie releva faptul ca, in mod obisnuit, o femeie
poarta zilnic peste 500 de tipuri de chimicale. Este vorba de diverse substante chimice continute de parfum, deodorant, sampon, pasta de dinti, gel sau fixativ, crema de fata, fard, ruj sau alte tipuri de produse cosmetice utilizate zilnic. Ingredientele folosite in fabricarea acestora sunt adesea periculoase – avertizeaza specialistii citati de webmd.com.

Mirosul, aroma sau mireasma – sunt considerate secrete de
fabricatie in industria cosmetica si a parfumurilor si nota distinctiva pentru un brand sau altul. Dar acest secret se pare ca ascunde o varietate impresionanta de substante chimice daunatoare pe termen lung asupra sanatatii. Iar numarul acestor chimicale, unele dintre ele nelistate pe etichete, atinge adesea cifre impresionante, cu doua zerouri. O alternativa este utilizarea cosmeticelor bio, care contin ingrediente vegetale, animale si minerale, iar, in cazul celor "organice", ingredientele sunt ferite de prezenta pesticidelor.

Expertii ne sfatuiesc sa evitam produsele de ingrijire corporala care contin coloranti artificiali si ingrediente cosmetice care au in denumire prefixul "methyl", "ethyl", "propyl", "glycol" sau "butyl" si, de asemenea, o gama variata de paraben si ftalati – BBP (substante chimice ce induc un risc crescut de cancer mamar si alte boli legate de dereglarile hormonale, dar care provoaca si stari toxice la ficat, defecte de nastere, alergii, astm si anormalitati ale organelor genitale la bebelusii de sex masculin. Cei mai intrebuintati ftalati sunt di-2-ethyl hexyl phthalate (DEHP), diisodecyl phthalate (DIDP), diisononyl phthalate (DINP), di (n-butyl) phthalate (DBP), monobutyl phthalate (MBP) si benzylbutylphthalate (BBzP). DEHP este agentul folosit in mod dominant in PVC, datorita costului extrem de mic.

Oamenii de stiinta avertizeaza ca preparatele chimice descoperite in rujuri si in lacul de unghii ar putea declansa cancerul mamar, in special din cauza toluenului, care poate provoca avortul in cazul femeilor insarcinate. De asemenea, s-a dovedit stiintific ca fluorul din pasta de dinti nu reduce riscul de carii, dar creste riscul de cancer si vine insotit de metale grele si chiar radioactive, care se acumuleaza in corp. Totodata, expertii recomanda evitarea folosirii odorizantelor de apartament, care arunca in aer la intervale de timp un adevarat nor de chimicale toxice si sustin ca e mult mai sanatoasa folosirea aromelor naturale, direct din plante.

miercuri, 24 februarie 2010

Cercel: Poliomielita, a doua boala eradicata prin vaccinare dupa variola

Daca aveati vreun dubiu ca Strainu-Cercel este mason, aveti aici o dovada ca este "frate" . Interesant unde a facut declaratii despre eradicarea poliomielitei....

Cercel: Poliomielita, a doua boala eradicata prin vaccinare dupa variola

Poliomielita ar putea fi a doua boala eradicata prin vaccinare, dupa variola, finalizarea acestei actiuni anuntata de OMS fiind insa decalata din lipsa fondurilor, a declarat marti Adrian Streinu Cercel.

Secretarul de stat in Ministerul Sanatatii, Adrian Streinu Cercel, a precizat ca eradicarea poliomielitei prin vaccinare ar insemna ca omenirea a mai scapat de o boala cumplita, care, daca nu omoara, intotdeauna da infirmitate pe viata.

"In anii '50 a fost groaznic pentru Romania intrucat boala facea ravagii. Cu zece ani in urma, in Albania au murit peste 20 de adulti din cauza poliomielitei. In Romania, gratie vaccinarii nu am mai avut cazuri de poliomielita. Multi ani, vaccinarea in Romania era pe care orala. Acum este injectabila. Pacat ca in prezent a inceput o campanie impotriva vaccinarii dusa de oameni care nu stiu nimic despre imunizari si despre cate milioane de vieti au fost salvate. Poliomielita este boala cauzata strict de un virus uman", a mentionat Adrian Streinu Cercel.

Streinu Cercel a facut aceste declaratii in cadrul unui eveniment prin care Rotary International, ONG care are ca principal obiectiv eradicarea poliomielitei in lume, a marcat marti seara actiunile sale in lupta cu aceasta boala luminand Facultatea de Medicina si Farmacie din cadrul UMF "Carol Davila", in culorile albastru si galben.

Expertii avertizeaza despre un mega-virus


Expertii avertizeaza despre un mega-virus

O noua afacere pentru industria Pharma si Streinu-CercelDupa gripa aviara si cea porcina urmeaza sa apara o noua mutatie a unui virus devastator * Specialistii spun ca va fi o combinatie de tulpini extrem de rezistenta care se va raspandi cu repeziciune pe intrega planeta, fara bariera * E posibil ca acesta sa apara la inceputul verii si deja se lucreaza la un vaccinCercetatorii avertizeaza asupra aparitiei unui nou virus, de asta data devastator. Daca la AH1N1 fusesera combinate tulpinile de la gripa spaniola, cu cel al gripei aviare si cu cel al gripei porcine, ceea ce i-a facut pe multi adepti ai teoriei conspiratiei sa sustina ca este fabricat in laborator, de data asta se presupune ca este vorba despre un mega-virus, cum a fost el definit de expertii unor laboratoare din Statele Unite, citate de Science & Vie.
Probabilitatea aparitiei acestei noi tulpini este constatata in mod independent de Dr Jesus Feris Iglesias din SUA, de expertul francez Nizar Aijansi si sutinuta de prof. Adrian Gibbs, cel care a constatat ca virusul AH1N1 s-a "splitat" in mod accidental.Acelasi lucru este sustinut si de revista "The Time", in numarul din 22 februarie, care-l citeaza pe Dr. Keiji Fukuda, de la national Academy of Scients, si care sustine ca noua mutatie are la baza virusul A5N1 - cel al gripei aviare, dar intr-o forma mult mai rezistenta, care se poate devzolta in jurul proteinei umane PB2. Expertii avertizeaza ca acest mega-virus s-ar putea declansa la sfarsitul primaverii si inceputul verii in emisfera boreala, ceea ce ar coincide cu inceputul iernii in cea australa, o locatie unde ar putea exploda noua epidemie. Specialistii nu dezvaluie cum au ajuns la aceasta concluzie, ceea ce i-a facut din nou pe sceptici sa banuiasca faptul ca este o noua menevra a industriei Pharma. "Daca prognozele noastre se adeveresc acest virus nu va avea nici un fel de bariera si se va raspandi cu viteza pe intreaga suprafata a planetei...", avertizeaza Fukuda, sustinut de Gibbs: "Laboratoarele ar trebui sa-si incepa cercetarile in avans pentru a pregati un nou vaccin", adauga expertul australian. (R.N.)
Iata ce am mai citit pe siteul relitatea:

Virusul gripei aviare revine şi ameninţă cu o nouă pandemie

Virusul gripei aviare ar putea ameninţa din nou lumea. Potrivit cercetătorilor, o nouă pandemie ar putea izbucni în orice moment de la virusul gripei aviare, H5N1, care are o rată a mortalităţii de peste 50%.

Potrivit Times.com, o echipă de cercetători de la Universitatea Madison din Wisconsin a realizat un studiu potrivit căruia virusul aviar H5N1 combinat cu rădăcini ale virusului gripei umane sezoniere duce la apariţia a nu mai puţin de 254 de virusuri noi. Cercetătorii au arătat, cu ajutorul şoarecilor de laborator, că virusurile rezultate nu sunt numai mortale, dar şi uşor transmisibile.Potrivit noului studiu asupra virusului gripei aviare, H5N1 are capacitatea de a deveni un "ucigaş pandemic" pentru că este mai uşor transmisibil. Asta datorită proteinei PB2, care conferă virusurilor hibride posibilitatea de a se răspândi cu rapiditate. Specialiştii în domeniul Sănătăţii monitorizează cu atenţie evoluţia proteinei PB2 în fiecare dintre infecţiile virale umane H5N1.Virusul gripei aviare a infectat 478 de oameni din 15 ţări din 2003 şi până în prezent, iar dintre aceştia 286 au murit.
Virusul gripei aviare a fost descoperit în anul 1997 şi nu a provocat până în prezent nici o pandemie. Oamenii de ştiinţă se tem că, prin intermediul unui proces numit "recombinare", virusul aviar ar putea da naştere unei rădăcini mortale şi uşor transmisibile faţă de care oamenii nu au imunitate.

Un raport al PE arată că îmbătrânirea populaţiei va duce la o criză majoră

Asta e rezultatul politicii de promovare a avortului si de descurajare a intemeierii unei familii! mie mi se pare foarte grav ceea ce se intampla:aceasta imbatranire a polulatiei.

Un raport al PE arată că îmbătrânirea populaţiei va duce la o criză majoră

Îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în statele Uniunii vor avea un impact de zece ori mai mare şi mai grav asupra economiilor statelor comunitare, prin comparaţie cu actuala criză financiară şi economică globală.

Îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în statele Uniunii vor avea un impact de zece ori mai mare şi mai grav asupra economiilor statelor comunitare, prin comparaţie cu actuala criză financiară şi economică globală.

Criză finaciară globală? O nimica toată în comparaţie cu o criză care nici nu a început, dar care e iminentă şi va fi devastatoare: criza pensionarilor. Este avertismentul lansat, într-un raport recent, de către Parlamentul European.
Trăim într-o Europă din ce în ce mai bătrână şi mai puţin prolifică, efectele crizei finaciare vor părea minuscule prin comparaţie cu impactul îmbătrânirii populaţiei. În raportul oficialilor europeni se arată că îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în statele Uniunii vor avea un impact de zece ori mai mare şi mai grav asupra economiilor statelor comunitare, prin comparaţie cu actuala criză financiară şi economică globală.
Efectele nu vor dispărea nici măcar după 2050. Reformarea sistemelor publice de pensii, readucerea lor pe baze mai sustenabile şi stimularea sistemelor de pensii private trebuie să fie priorităţi imediate ale autorităţilor din toate statele comunitare, recomandă raportul.
Îmbătrânirea şi reducerea populaţiei în statele Uniunii vor avea un impact de zece ori mai
mare şi mai grav asupra economiilor statelor comunitare, prin comparaţie cu actuala criză financiară şi economică globală.

.

marți, 23 februarie 2010

Paşaportul fals al lui Elvis Presley demonstrează fisurile tuturor sistemelor de securitate


si ne intrebam: cui prodest?

Paşaportul fals al lui Elvis Presley demonstrează fisurile tuturor sistemelor de securitate

sursa: realitatea.net
Ca să arate vulnerabilitatea sistemelor de securitate ale unui aeroport internaţional, un hacker a demonstrat cum un paşaport biometric emis pe numele lui Elvis Presley ar putea fi recunoscut ca fiind autentic de un sistem de scanare.

O variantă electronică a paşaportului lui Elvis a fost folosită cu succes de hackeri
Folosind un paşaport fals, hackerul a reuşit să treacă fără probleme de sistemul de securitate după câteva secunde de la apariţia pe monitor a pozei cu Regele însuşi, conform cnn.com.
Adam Laurie şi Jeroen Van Beek, care îşi spun "hackeri etici", au spus că acest exerciţiu a arătat cât de uşor este să înşeli un scanner.
Testul Presley a fost realizat la aeroportul Schiphol din Amsterdam în septembrie 2008 ca să arate nivelul de securitate al sistemelor de ultimă generaţie.
Paşapoartele şi falsificarea lor sunt din nou în prim plan după ce se pare că au fost folosite documente false în timpul asasinatului din ianuarie din Dubai.
"Ce am făcut noi a fost să creăm un paşaport cu datele lui Elvis Presley şi să le punem într-un chip cu un cod pe care-l ştiam numai noi şi am pus o ţară care nu e pe hartă. Şi dispozitivul care trebuia să verifice chipul nu a sesizat că ţara respectivă nu există", a declarat Van Beek.
Acest chip, menit a fi verificat de scanerele amplasate la punctele de control, conţine informaţii care există şi în paşaport: fotografie, numele, adresa, locul naşterii şi, cel mai adesea, amprentele persoanei.
Scanarea amprentelor, ochilor şi a fotografiilor digitale e utilizată tot mai des ca să verifice paşaportul biometric al unui călător. Acestea sunt caracteristicile unice care ne individualizează.
Paşapoartele biometrice cu date incluse într-un chip constituie o problemă atât în Europa cât şi în SUA.Laurie şi Van Beek îşi folosesc cunoştinţele ca să arate că sistemele de sucuritate încă mai au puncte slabe.
"Cred că fraude se pot face în proporţie de sută la sută", a spus Laurie. "Fraudele de paşapoarte sunt cele mai dificile. Ar trebui să cumperi unul de la un falsificator profesionist, dar ceea ce putem face noi cu propriul echipament este să adăugăm un chip, o investiţie de 100 de dolari".
Problema e că fiecare ţară are propriul sistem de securitate pentru a verifica paşapoartele biometrice, dar nu toate ţările au astfel de paşapoarte.
"Probabil că nu aş putea să produc un paşaport fals din Marea Britanie, pentru că sunt sigur că britanicii sunt capabili să verifice propriile date, dar aş putea să fac un paşaport din altă ţară şi să-l folosesc pentru a ajunge în Marea Britanie, iar aceştia să nu reuşească să verifice pentru că nu a fost emis de ei", spune Laurie.
"Un sistem internaţional de coordonare a sistemelor de securitate ar fi necesar", crede Van Beek.
"Ca să faci sistemul mai sigur atunci ar trebui ca fiecare ţară să aibă acces la toate certificatele fiecărei ţări. Atunci aceste sisteme de securitate ar putea fi capabile să decteze fraudele".
Laurie şi Van Beek au ajuns la concluzia că tehnologia are unele fisuri, sistemele pot fi înşelate pentru că paşapoartele biometrice pot fi falsificate cu fotografii sau chipuri care sunt acceptate de scannere.

Cuplurile homosexuale britanice se vor putea căsători în biserici

Oare se pot numi biserici???
Cuplurile homosexuale britanice se vor putea căsători în biserici

Mai e doar o chestiune de timp pînă cînd cuplurile homosexuale se vor putea căsători religios în Marea Britanie.

Cotidianul The Times scrie astăzi că numeroşi episcopi ai bisericii anglicane şi ai altor culte sprijină un amendament la Legea Egalităţii, prin care va fi ridicată interdicţia de a oficia căsătorii homosexuale în biserici, sinagogi, temple şi chiar moschei. Episcopii anglicani, a căror biserică va menţine, formal, interdicţia căsătoriilor homosexuale, doresc ca binecuvîntarea religioasă a cuplurilor de gay sau lesbiene să rămână la latitudinea parohiilor.
Mai precis, nu va mai exista nicio diferenţă între uniunile civile şi căsătorii, aşa cum stipula pînă acum legislaţia britanică. Pînă la intrarea în vigoare a amendamentului, Biserica protestantă unitariană şi iudaismul liberal sunt cele două culte recunoscute în regat ce permit căsătoriile religioase între cuplurile de acelaşi sex.

Guvernul Romaniei participa la genocidul mondial alimentar

Ca sa intelegeti disperarea prof Mencinicopschi legata de Codex alimentarius....

Guvernul Romaniei participa la genocidul mondial alimentar

La 31 decembrie 2009, tara noastra a aderat la un program de sorginte nazista

Codex Alimentarius, spun specialistii, va fi un dezastru pentru sanatatea populatiei planetei * In primii 30 de ani de la implementarea lui vor muri trei miliarde de oameni, un miliard murind din cauza lipsei de hrana, alte doua miliarde din cauza bolilor generate in organism * Directive: eliminarea oricarui supliment natural, a mineralelor si vitaminelor * Animalele de hrana vor fi tratate cu hormoni, iar plantele vor fi modificate genetic * Restul produselor vor fi ilegale si cine le va folosi va face inchisoare * Toata hrana va fi iradiata cu cobalt * Usturioul sau menta, de pilda, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice

Codex Alimentarius este unul din cele mai bine pastrate „secrete deschise”. Este finantat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia pentru Alimente si Agricultura (FAO), ambele apartinand de ONU. Este planificat sa intre in vigoare la 31 decembrie 2009 si spun specialistii in domeniul alimentatiei ca va fi cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra, intrucat va interzice elemente vitale de alimentatie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca planul "Guvernului Mondial" e menint sa decimeze populatia planetei, aflata in continua crestere. Daca pana acum razboaiele mondiale erau cele care reglau numarul populatiei, de acum solutia sta in alimentatie. Aceiasi adepti sustin ca in 40 de ani de la implementarea Codului, populatia planetei se va stabiliza la doua miliarde, o masa suficient controlabila, care este indeajuns pentru resursele planetei si care este in acord cu normele de poluare etc. Codex Alimentarius va seta standardele de siguranta alimentara, regulile si reglementarile in vigoare in peste 160 de tari, adica 97% din populatia lumii. Romania este si ea parte la acest acord. Guvernul Boc doreste sa isi angajeze raspunderea, dupa alegeri, si pentru Codex Alimentarius. (Pascal FILIP)
Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin codul produselor alimentare. Reprezinta o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Corect, la o prima vedere. Insa, Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica.
Obiectivul alimentar
Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: „Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli, Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni".La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi in favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispozitii ale Codex-ului Alimentarius si care vizau elaborarea unei reglementari constrangatoare pentru toate terapiile naturiste si suplimentele alimentare – o maniera mai indirecta de a desfiinta concurentii care ar putea sa ocupe un anumit loc pe piata, pentru ca sanatatea se vinde si se cumpara.Un val de petitii din partea populatiei a inundat mesageria europarlamentarilor, intr-o asemenea masura incat comunicatiile interne au fost blocate. In ciuda a o jumatate de miliard de petitii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate.
Aplicatii ale Codului
Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica, care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca "toxine" (!!), vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. De exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale, folosirea lor sanctionandu-se cu inchisoarea.2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc, vor fi interzise.3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. In 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior.Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor.Mostenirea RockefelerTrustul chimiei farmaceutice pe care il cunoastem azi a fost conceput de catre o asociatie condusa de Rockefeller si IG Farben din Germania nazista. Compania Standard Oil apartinand lui John D. Rockefeller, detinea in 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate in timpul razboiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Inca din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben il finanta pe Adolf Hitler cu pana la 400.000 de marci germane. Fara acest sprijin, asa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc…” In 1941, IG Farben construieste cea mai mare industrie chimica din lume la Auschwitz, profitand de mana de lucru din lagarul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declarati vinovati de genocid, sclavie, furt si alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben in BASF, BAYER si HOECHST. Toti acesti responsabili au fost insa eliberati in 1952, la numai un an dupa ce fusesera condamnati, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, atunci Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O data eliberati, cei care se aflasera in conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat in economia germana, ocupand functii foarte importante. Pana in anii ‘70 consiliul director pentru societatile BASF, BAYER si HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Incepand cu 1959 acestia il finantau pe tanarul Helmut Kohl. Prin sustinerea politica a acestuia din urma, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decat societatea mama.„Traditia” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociatia pentru Industria Chimica”. In 1955, industria chimica farmaceutica mondiala a fost regrupata sub auspiciile Camerei de Comert International a Natiunilor Unite si Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare numar de partide politice europene asa-zise de stanga si de dreapta au fost finantate de aceasta industrie pentru a se asigura o legislatie favorabila industriei farmaceutice.
Reactii de protest
- Africa de Sud a afirmat ca nu se va conforma directivelor Codex Alimentarius. Ministrul Sanatatii Manto Tshabalala-Msimang a declarat ca tara sa este in dezacord cu aceasta dihotomie intre medicina naturista si medicina alopata. Conform concluziilor sale, aceste dispozitii vizeaza doar obtinerea banilor de pe urma remediilor brevetate.
- India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius pentru ca acest Codex a promovat formule ce contin ingrediente chimice care cauzeaza inflamatii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian insarcinat pentru a pleda impotriva Codex-ului a fost ignorat, iar cand acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afara din camera.
- Asociatia medicilor si chirurgilor americani si-a exprimat opozitia fata de Codex Alimentarius.
Pasii implementarii
Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.
- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica
- usturioul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice
- toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod
- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesaraSpecialistii in nutritie preconizeaza ca aplicarea acestui program va produce, in maximum 30 de ani de la implementare, peste trei miliarde de victime umane, un miliard murind din cauza lipsei de hrana alte doua miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de proasta calitate a alimentelor disponibile.

Vom manca medicamente

Vom manca medicamente

Profesorul Mencinicopschi despre Codex Alimentarius

Gheorghe Mencinicopschi sustine ca industria farmaceutica face presiuni pentru legiferarea Codex-ului * "Sunt interese mari si multi bani in joc", spune directorul Institutului de Cercetari Alimentare * Profesorul universitar prezice ca suplimentele vor deveni paleative * "Usturoiul va fi medicament si il vom lua doar pe reteta, de la farmacie"

Directorul Institutului de Cercetari Alimentare trage un semnal de alarma in ceea ce priveste anumite prevederi din controversatul Codex Alimentarius. In exclusivitate pentru Agentia de Investigatii Media, Gheorghe Mencinicopschi a declarat ca, din punctul sau de vedere, vom ajunge ca in viitor sa mancam medicamente in loc de alimente. De asemenea, profesorul universitar este de parere ca multe dintre recomandarile existente in Codex Alimentarius sunt generate de marii jucatori din industria farmaceutica, dupa ce acesteia "au cam ramas in pana de idei".

Gheorghe Mencinicopschi sustine ca exista foarte multe "parti interesate" ca acest cod sa fie pus in practica, in prezent avand loc un puternic lobby pe langa guvernele a numeroase tari, care au si aderat si au inceput implementarea lui. "Codex Alimentarius este la fel de controversat asa cum este, spre exemplu, si pandemia de gripa porcina. Lucrurile sunt destul de complicate. Trebuie spus ca acest Codex cuprinde doar reglementari, nu documente cu caracter legislativ. Deci, cu alte cuvinte, nu recomandarile sunt obligatoriu de pus in practica. Cu toate acestea, exista interese foarte mari pentru ca ele sa se legifereze. Se face lobby, se intervine pe langa guvernele tarilor si asa mai departe. Sunt parti interesate ca acest Codex Alimetarius sa fie pus in practica. De aceea, multe dintre Guverne vor prelua recomandarile si le vor legifera. Acesta va fi pasul urmator.", ne-a declarat Mencinicopschi.

Jocurile industriei farmaceutice

Profesorul universitar este de parere ca marii jucatori din industria farmaceutica sunt cei care fac presiuni pentru implementarea Codului. "Sunt interese mari si multi bani in joc. Industria farmaceutica este un pic in pana de idei. Acum procedeaza ca in cazul aspirinei. Aspirina provine dintr-o substanta naturala. Dar, pe la sfarsitul secolului XIX, un baiat destept a modificat-o printr-un procedeu chimic, astfel ca ea a ajuns sa fie vanduta ca si medicament. La fel se va intampla si acum. Poate ca usturoiul va fi transformat in medicament si il vom lua doar pe reteta, de la farmacie", ne-a explicat Gheorghe Mencinicopschi.

Medicamente in loc de alimente

Directorul Institutului de Cercetari Alimentare este de parere ca nu se va mai face nicio distinctie intre suplimentele alimentare si medicamente. In viziunea lui Mencinicopschi, industria farmaceutica va transforma anumite suplimente alimentare in paleative, urmand ca acestea sa se elibereze doar pe baza de reteta. "In Uniunea Europeana, in urma cu trei-patru ani, au fost elaborate doua regulamente. Unul dintre ele priveste alimentele si suplimentele alimentare, iar cel de-al doilea medicamentele. Totusi, distrinctia dintre medicamente si suplimentele alimentare nu se va mai face. Pe cutiile de medicamente sunt trecute mentiuni de preventie si de tratare. In realitate insa, preventia se face prin alimentatie, dar, cu toate acestea, nu ai voie sa treci asa ceva pe cutiile de alimente. De aceea, sunt sugestii ca unele suplimente alimentare sa fie transformate in medicamente, cum e cazul vitaminei C. Aceasta este un supliment alimentar, dar daca ii maresti putin gramajul devine medicament", ne-a explicat Mencinicopschi. Profesorul universitar este de parere ca in curand vom ajunge sa mancam medicamente. "Este ingrijorator ce se intampla. Vom ajunge sa mancam medicamente, nu alimente. Suplimentele alimentare vor fi transformate in medicamente. Trebuie reglementata foarte atent aceasta problema", a incheiat Gheorghe Mencinicopschi.

George Tarata-agentia.org

luni, 22 februarie 2010

Rusia nu mai eliberează pașapoarte fără chip

Cred ca e cazul sa ne ingrijoram, daca tara cu cei mai multi ortodocsi a trecut la o astfel de masura!
Rusia nu mai eliberează pașapoarte fără chip

sursa: VreauMantuire

”Vechile pașapoarte roșii nu vor mai putea fi perfectate. Locul lor va fi preluat de cele biometrice.” – ne informează sursele mass-media rusești. Dar tot ele nu informează despre tehnologia ce va urma după…

De la 1 martie 2010 (!) , Rusia nu va mai elibera pașapoarte fără chip. Această hotărâre a guvernului rus a fost publicată recent în ”Gazeta Rusească” («Российская газета»). Pașapoartele diplomatice, de serviciu și cele simple vor fi înlocuite de cele noi după o altă formă. Dacă până în prezent era posibilitatea de a alege între cel cu chip și cel fără, de acum înainte nu va mai fi posibil.

Îngrijorat, în grabă… această scurtă traducere…

Sursa: russview.ru

Manipularea stiintifica a realitatii noastre

Manipularea stiintifica a realitatii noastre
sursa: mucenicul 's blog

Citatele mai jos sunt dintr-o carte intitulata Perspectiva ştiinţifică a autorului Bertrand Arthur William Russell, un renumit filozof britanic, un susţinător al eugeniei şi al Guvernului Mondial. El a avut o influenţă uriaşă în dictatura ştiinţifică in care noi toţi trăim în ziua de azi. Citatele următoare descriu modul în care guvernele utilizează propaganda în şcolile publice, televiziune şi filme pentru a modela opinia publică şi credinţele, in vederea manipulării largi a populaţiei in beneficiul elitei.

Manipularea ştiinţifică a Gandirii Publice

Stiinta ne-a dat, prin succesiune, puterea asupra naturii neînsufleţite, puterea asupra plantelor şi a animalelor şi în cele din urmă puterea asupra fiinţelor umane.” “Acesta este tipul de manipulare al idealiştilor care vor crea societatea ştiinţifică. Pentru astfel de oameni, în zilele noastre, Lenin este arhetipul. Şi Mao Zedong. “Toate puterea reală va fi concentrată în mâinile celor care inteleg arta manipulării ştiinţifice”. “Stiinta va fi studiată cu sârguinţă si va fi strict limitată la clasa conducătoare. Populatiei nu-i va fi permis să ştie cum i-au fost generate convingerile sale “, în alte cuvinte, publicului nu-i va fi permis să ştie cum credinţele şi opiniile lui au fost ştiinţific manipulate de către guvern pentru a gândi intr-un anumit fel. ” Va fi de aşteptat ca bărbaţii şi femeile de rand să fie docili, harnici, punctuali, nepăsători şi mulţumiti. Dintre aceste calitati, probabil, mulţumirea va fi considerată cea mai importantă. În scopul de a o produce, toate cercetările de psiho-analiză, behaviorism şi biochimie vor fi aduse în joc.”

Modelarea Sclavului Perfect pentru a fi mulţumit cu sclavia lui

Copiii “vor petrece mult timp în aer liber şi nu li se va acorda nici o carte de studiu in plus decât este absolut necesar. La temperamentul astfel constituit, docilitatea va fi impusă de metodele de instructie cazonă sau poate prin metodele mai moi utilizate la Boy Scouts. Toti baietii si toate fetele vor invata de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se numeşte “co-operativ”, adică, să facă exact ceea ce face toată lumea. Iniţiativa va fi descurajată la aceşti copii şi nesupunerea, fără a fi pedepsită, va fi eliminată din ei in mod ştiinţific. Planul de învăţământ va fi în mare parte ghidat, iar atunci când ei se vor apropia de sfarsitul anilor de şcoală vor fi invătat deja ce este comertul . Pentru a stabili ce tip de comert vor adopta, experţii le vor evalua aptitudinile. Lecţii oficiale, vor fi realizate prin intermediul cinema-ului sau al radio-ului, astfel încât un profesor să poată da lecţii simultane în toate clasele de-a lungul unei ţări întregi( invătămantul la distantă care se practică cu succes azi prin intermediul internetului-n.m). Menirea acestor lecţii, desigur, va fi ca ele sa fie recunoscute ca sursa a unei înalte calificari, rezervate pentru membrii clasei de guvernare. “

”Este de aşteptat ca progresele în fiziologie şi psihologie sa ofere guvernelor un control mult mai mare asupra mentalităţii individuale decât au acum chiar şi în ţările totalitare. Fichte a statutat că educaţia ar trebui să vizeze distrugerea voinţei libere, astfel încât, după ce elevii au terminat şcoala, să fie incapabili, pe tot parcursul restului vieţii lor, de a gandi sau acţiona altfel decât institutorii lor ar fi dorit. Dar în timpul lui acest lucru a fost un ideal de neatins: ceea ce el a considerat a fi cel mai bun sistem existent l-a produs pe Karl Marx. În viitor, aceste lipsuri nu sunt prevazute să apară în cazul în care există o dictatura. Dieta, preparatele injectabile, precum şi interdicţiile stricte se vor combina, de la o varsta foarte frageda, pentru a produce un gen de caracter şi un gen de credinţe pe care autorităţile le consideră de dorit şi orice critică serioasă la adresa puterilor va deveni imposibilă psihologic. Chiar dacă toti traiesc mizerabil, toţi vor crede despre ei înşişi ca sunt fericiţi, pentru că guvernul le va spune că sunt aşa. “

“În ceea ce priveşte lucrătorii manuali( muncitorii), ei vor fi descurajati sa gândeasca serios: locurile lor de munca vor fi făcute cât mai confortabile şi programul lor de muncă va fi mult mai scurt decât este în prezent; ei nu vor avea frica sărăciei sau a nenorocirilor pentru copiii lor. De îndată ce stau peste orele de lucru, activităţi de divertisment le vor fi furnizate, sau alt gen de activitati, pentru a le provoca o veselie sănătoasa precum şi pentru a preveni orice gânduri de nemulţumire, care altfel le-ar putea innoura fericirea “.

Propaganda: de la sala de clasă la Hollywood

Se pare ca tehnica publicitara ne arată că, în marea majoritate a colturilor lumii orice propunere va obtine acceptarea dacă este reiterata în aşa fel încât să rămână în memorie. Cele mai multe dintre lucrurile pe care le credem, le credem pentru că noi le-am auzit afirmate[ de alt cineva]; nu ne amintim unde sau de ce au fost afirmate, de aceea suntem în imposibilitatea de a fi critici chiar şi atunci când afirmaţia a fost făcută de către un om al cărui venit va fi majorat prin acceptarea acesteia şi chiar daca nu a fost susţinută de nici un fel de dovezi. “(ex: cât profită Al Gore de pe urma minciunii că CO2 controlează temperatura de pe pământ.) “Reclamele tind, pe masura ce tehnica devine tot mai perfecţionata, să fie mai puţin şi mai puţin argumentative, şi mai mult şi mai mult izbitoare. Atât timp cât se creaza o impresie, rezultatul dorit este atins. “

“Luand acest fapt in considerare în mod natural ne intoarcem la subiectul educaţie, care este a doua mare metodă de propagandă publica. Educaţia are două scopuri foarte diferite; pe de o parte are ca scop dezvoltarea individului şi oferirea cunoştintelor, care vor fi utile pentru el; pe de altă parte, acesta are ca scop producerea de cetăţeni, care vor fi convenabili pentru stat sau pentru Biserica, care se vor ocupa cu educarea lor. Până la un punct aceste două scopuri coincid în practică: este convenabil pentru stat ca cetăţenii să fie capabili să citească şi să aibă unele aptitudini tehnice în virtutea carora sa fie în măsură să facă o munca de producţie; este convenabil ca acestia să aibă suficient caracter moral pentru de a se abţine de la o crima fără succes, precum şi sa aiba suficiente informaţii pentru a fi în măsură să-si dirijeze viaţa. Dar atunci când vom trece dincolo de aceste cerinţe elementare, interesele individuale pot intra în conflict de multe ori cu cele ale statului sau ale Bisericii. Aceasta în special în ceea ce priveşte credulitatea. Pentru cei care au controlul publicitatii, credulitatea este un avantaj, în timp ce pentru individ o putere de judecata critică este mai mult decat probabil să fie benefică; în consecinţă, statul nu vizează produce unei deprinderi ştiinţifice a minţii, cu excepţia unei mici minoritati de experţi, care sunt bine plătiti, şi, prin urmare, ca regulă, suporteri ai status quo-ului. Printre cei care nu sunt bine plătiti credulitatea este mai avantajoasă pentru stat; în consecinţă, copiii la şcoală trebuie sa invete ceea ce li se spune si sunt pedepsiti în cazul în care exprima neîncredere. În acest fel, un reflex conditionat este stabilit, conducând la credinţa în orice s-a spus autoritar de către persoanele în vârstă, ca importanţă”. ” Per ansamblu, în prezent în educaţie, forma de loialitate faţă de stat cea mai accentuata este de ostilitatea faţă de duşmani”
. (ex: urăşti musulmanii care se presupune ca au provocat 9 / 11.)

Predarea Uniformitatii prin Hollywood şi Televiziune

Invenţiile şi tehnicile moderne au avut o influenţă puternică în promovarea uniformitatii de opinie şi in a-i face pe oameni mai puţin individuali decât erau. [...] Dar, in lumea moderna există trei mari surse de uniformitate în plus faţă de educaţie: acestea sunt presa, cinema-ul şi radio-ul.

“Poate că cel mai important dintre toti agenţi moderni de propagandă este cinema-ul. În cazul în care cinematograful este implicat, motivele tehnice ale productiilor de mare amploare, care duc la uniformitate la nivel mondial sunt supra-copleşitoare. Costurile unei producţii bune sunt colosale, dar nu sunt mai mici daca aceasta este expusa rar decât daca este expusa mai des şi peste tot “. ” Marea majoritate a tinerilor, în aproape toate ţările civilizate isi derivă ideile lor despre dragoste, onoare, mod de a face bani, precum şi despre importanţa hainelor bune, de la serile petrecute pentru a vedea ce crede Hollywood-ul ca este bun pentru ei. Mă îndoiesc că toate şcolile şi bisericile combinate la un loc, au ca influenţă asa de mare ca sălile de cinema,in ceea ce priveste opiniile tinerilor cu privire la astfel de chestiuni intime ca dragostea şi căsătoria precum şi modul de-a face bani. Producătorii de la Hollywood sunt marii preoţi ai unei noi religii”.

Depopularea- Cheia spre Guvernul Mondial

”Există trei modalităţi de fixare a unei societăţi în ceea ce priveşte populaţia. Prima este de controlul naşterilor, a doua este pruncuciderea sau chiar razboaiele distructive, iar a treia că o societate ştiinţifică a lumii nu poate fi stabila, cu excepţia cazului în care există un Guvern Mondial. . . Numai daca. . . o putere sau un grup de puteri ies victorioase şi purced la a stabili un Guvern Unic Mondial cu monopol asupra forţei armate,[ in acest caz] este clar că nivelul civilizaţie trebuie să fie intr-un declin continuu. . . “

În concluzie, unul dintre cele mai mari exemple de manipulare ştiinţifică a societăţii noastre este discuţia despre încălzirea globală; elitele au inundat pieţele mass-media cu o propaganda care ii va face si mai bogati şi care implanteaza în psihicul uman ideea că oamenii nu sunt buni pentru mediul înconjurător. Ei au propagat afirmaţia că CO2-element esenţial al vieţii-este un gaz toxic care ar trebui să fie reglementat de catre un Guvern Mondial. Elita globala a încercat sa faca convinga intreaga lume să accepte propunerea ca oamenii sunt răi şi că toate activităţile umane trebuie să fie reglementate de dragul planetei. Acesta este doar unul dintre numeroasele exemple despre manipularile ştiinţifice in formarea opiniilor şi credinţelor publicului. Copiii sunt loviti din greu de propagandă, nu doar la TV şi in filme, dar si in salile de curs; asa cum spunea Russell, scolile publice sunt un laborator pentru conturarea sclavului perfect; ei convertesc minţile tinere pentru a accepta Religia Noii Ordini Mondiale, care se ocupa tot cu reglementarea şi distrugerea vieţii umane pe pământ.

Nu uitati ca Bertrand Russell a scris aceasta carte in 1954!

duminică, 21 februarie 2010

BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ ŞI ECUMENISMUL


MITROPOLITUL ARTEMIE DE KOSSOVO:

BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ ŞI ECUMENISMUL - Nesănătoasa epidemie ecumenistă

-COMUNICARE PREZENTATĂ ÎN CADRUL CONGRESULUI INTER-ORTODOX "ECUMENISM - NAŞTERE, AŞTEPTĂRI, DEZAMĂGIRI", TESALONIC, 2004 -


Ecumenismul este un prunc născut la începutul secolului XX. A cunoscut o metamorfoză în Consiliul Mondial al Bisericilor la mijlocul veacului, ca în prag de mileniu să-şi tragă ultima suflare, fiind respins cu tărie. Din nefericire a supravieţuit acestei crize, continuând să tulbure Biserica lui Hristos şi în secolul XXI.

Sursa: http://acvila30.wordpress.com/2010/02/18/biserica-ortodoxa-sarba-si-ecumenismul-nesanatoasa-epidemie-ecumenista/

Această Conferinţă teologică despre ecumenism, după smerita noastră părere, este una mult prea târzie, însă nu fără de nădejde. Aşadar, mulţumim lui Dumnezeu, precum şi tuturor celor ce s-au străduit să facă posibilă această aleasă întrunire, pentru a ne oferi ocazia dezbaterii problemelor ecumenismului din diferite perspective, lucru de mare folos tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, ca şi Bisericii în întregul ei, precum şi fiecărui creştin binecredincios. Credem că această întrunire va ajuta Biserica să adopte poziţia cuvenită privitor la cea mai recentă şi mai primejdioasă erezie ecleziologică - pe care binecunoscutul teolog, părintele Iustin Popovici, a numit-o pan-erezie, deoarece adună toate ereziile cunoscute până acum în istoria Bisericii.

Au fost şi încă vor mai fi multe discuţii la această aleasă adunare despre Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească - Biserica Ortodoxă, cât şi despre noţiunea de ecumenism în sine. Prin urmare, nu vom insista mult asupra acestor concepte în expunerea noastră. Întrebarea ce o vom pune este:" În ce măsură şi în ce fel se opune Biserica Ortodoxă Sârbă ecumenismului? Prin cine şi în ce fel această opoziţie s-a manifestat şi se manifestă până în ziua de astăzi?"

Conştiinţa că nici o biserică ortodoxă locală nu a rămas nepătată şi neatinsă de epidemia ecumenistă este un adevăr dureros. Unele au fost influenţate mai mult, altele mai puţin. Însă este mângâietor şi încurajator faptul că în fiecare biserică ortodoxă locală au existat şi încă mai sunt persoane şi obşti - pilde sfinte şi luminătoare -, care se opun cu stăruinţă, prin cuvântări şi scrieri, pătrunderii ecumenismului în deplinătatea Ortodoxiei [1]. Poate că aceştia nu sunt mulţi, poate că nu sunt îndeajuns de legaţi unii cu ceilalţi şi nu sunt aliaţi într-o front comun de apărare, însă mai înainte de toate, toţi aceşti luptători sunt uniţi cu Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos şi cu toţi Sfinţii Bisericii Ortodoxe - care de-a lungul secolelor s-au nevoit şi au luptat pentru neprihănirea credinţei ortodoxe - şi prin sfinţi, şi cu ajutorul lor, sunt uniţi unul cu celălalt. Aceasta ar putea fi „turma mică" pe care Domnul a mângâiat-o în Evanghelie, atunci când a zis: «că a binevoit Tatăl vostru să dea vouă împărăţia» (Luca 12:32). În Biserica Ortodoxă Sârbă, cel dintâi şi cel mai de seamă oponent al ecumenismului a fost şi rămâne părintele Iustin Popovici, de fericită pomenire, care i-a întărit pe toţi prin cuvinte şi fapte de mărturisire, insuflând multora râvna sa. Părintele Iustin a exprimat lămurit poziţia sa teologică ortodoxă asupra ecumenismului în binecunoscuta sa carte Biserica Ortodoxă şi ecumenismul [2] unde a dat o definiţie scurtă dar cuprinzătoare a ecumenismului: «Ecumenismul este numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie"». Părintele Iustin conturează aici cel mai bine întreaga anormalitate şi diformitate a ecumenismului, aşa cum se arată în timpul nostru, punându-l să se reflecte în oglinda adevăratei Biserici a lui Hristos, cea Una. Iar aceasta a făcut-o înfăţişând învăţătura apostolică drept-slăvitoare despre Adevărata Biserică a lui Hristos, Biserica Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi, precum şi Sfânta Tradiţie în chipul cel mai limpede şi plin de înţeles: "Numai dacă are cineva cunoaşterea adevărată şi deplină a învăţăturii lui Hristos îi este cu putinţă să discearnă cu uşurinţă şi să recunoască toate învăţăturile mincinoase şi eretice."

Obârşiile ecumenismului ca mişcare de unire a creştinilor, progresul şi evoluţia sa istorică - precum şi feluritele curse în care au căzut şi continuă să cadă mulţi creştini ortodocşi, incluzând chiar şi o parte din cler şi mulţi episcopi -, au fost înfăţişate şi descrise sistematic de către ieromonahul Sava Janjic din obştea Mănăstirii Decani, în cartea Ecumenismul şi vremea apostaziei [3] , unde ecumenismul este clar definit mai înainte de toate ca o „erezie ecleziologică", al cărei scop este să preschimbe Trupul lui Hristos (Biserica) într-o „organizaţie ecumenistă", lovind astfel la însăşi rădăcina credinţei ortodoxe - Biserica. De fapt ecumenismul - potrivit părintelui Sava -, caută să „corecteze" arbitrar învăţătura dumnezeiesc-omenească a Domnului Hristos, reducând-o la nivelul unui concept social, umanist şi pacifist, încercând să-L înlocuiască pe Însuşi Hristos Dumnezeu cu omul european ateu şi secularizat. Din pricina văditei sale poziţii anti-ecumeniste, cartea părintelui Sava a fost atacată de către mulţi şi chiar interzisă la vânzare în librării şi pangarele bisericeşti; totuşi, nimeni nu a încercat, cu atât mai puţin să fi izbutit, în a tăgădui sau a contesta oricare din lucrurile prezentate în ea.

Mai recent, campionul opoziţiei şi rezistenţei anti-ecumeniste în Biserica Ortodoxă Sârbă a fost şi rămâne Sfântul Cneaz Lazăr [4] " , o revistă publicată în Eparhia de Raska şi Prizren în ultimii doisprezece ani. Aceasta urmăreşte cu atenţie toate evenimentele ecumenice şi prezintă comentarii, articole, recenzii şi opinii ale tuturor celor pentru care păstrarea neîntinată a credinţei Ortodoxe reprezintă grija cea de căpătâi în viaţă, virtute mai importantă decât însăşi viaţa. Publicaţia găzduieşte articole de combatere şi traduceri ale scrisorilor, hotărârilor şi mărturiilor mănăstirilor din Sfântul Munte asupra feluritelor probleme. Când în domeniul teologiei se afirmă „ecumenicizarea practică" - atunci dialogul dintre ortodocşi şi neortodocşi încalcă hotarul şi pune în discuţie adevărul credinţei ortodoxe şi neprihănirea Bisericii -, vocea conştiinţei se face auzită mai întâi la monahii Sfântului Munte, apoi la diverşi profesori şi studenţi teologi din Tesalonic, din Atena, respectiv din rândul altor biserici ortodoxe. Sfântul Cneaz Lazăr prezintă astfel de studii, apeluri şi proteste în paginile sale, lucrări ce contribuie mult la întărirea rezistenţei împotriva ecumenismului în inima Bisericii Ortodoxe Sârbe. Printre aceste texte se numără şi cele ce au criticat hotărârile de la Balamand, împreună cu scrisoarea trimisă de Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos către Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolomeu la sfârşitul anului 1993, precum şi raportul Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos asupra dialogului dintre ortodocşi şi anti-calcedonieni purtat la Chambésy în noiembrie 1993 şi multe altele.

Şi din partea unor persoane şi obşti creştineşti dinlăuntrul Bisericii Ortodoxe Sârbe există numeroase studii şi atitudini asemănătoare. Demn de menţionat este un text al monahului Ilie, intitulat Ceva mai rău decât ecumenismul [5], în care se prezintă mărturii zguduitoare despre rugăciunile ecumeniste făcute împreună de ortodocşi, romano-catolici şi musulmani la începutul anului 1992 în Bosnia şi Herţegovina. Legat de aceasta, eparhia noastră a scris un scurt comentariu numit Dumnezeu nu poate fi corupt [6], în care se arată cum aceste încălcări ale Predaniei Sfinţilor Părinţi şi ale Canoanelor Sfintei Biserici Ortodoxe duc direct, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, la conflicte inter-etnice şi vărsare de sânge.

Acesta a fost chiar motivul pentru care Sfântul Sinod al Episcopilor a emis o hotărâre [7] la sfârşitul anului 1994, spre a ne pregăti să prezentăm o scurtă trecere în revistă a istoriei Consiliului Mondial al Bisericilor, precum şi examinarea prezenţei Bisericii Ortodoxe Sârbe în CMB. Dând curs acestei hotărâri a Sfântului Sinod, în mai 1995, am prezentat Sfintei Adunări Episcopale următorul raport din care, nădăjduim, poziţia personală faţă de CMB şi ecumenism va fi limpede înţeleasă.

S-a explicat, mai înainte de toate, că însuşi numele de „Consiliu Mondial al Bisericilor" este de neconceput, deoarece Sfinţii Părinţi ai celui de-al Doilea Sinod Ecumenic au statornicit că există doar „Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică", nu mai multe. Iar o răstălmăcire a acestor adevăruri de credinţă poate ridica sau crea orice gen de „consiliu" sau „uniune" cu un statut de super-biserică. Apoi, pe scurt, s-a prezentat istoria creării CMB în 1948, arătând cum îşi are rădăcinile într-o erezie modernă - a-tot-erezia numită ecumenism -, răspândită la sfârşitul secolului al XIX-lea în sânul protestantismului, pentru a răspunde crizelor sale ideologice. Abia mai târziu această mişcare şi ideile ei anti-ecleziale (precum aşa-numita „teorie a ramurilor") a ajuns să fie adoptată şi acceptată treptat de către unele biserici ortodoxe locale care s-au alăturat CMB, devenind mai apoi membre organice.

Biserica Ortodoxă Sârbă a rezistat timp îndelungat acestei ispite a ecumenismului. În cele din urmă, totuşi, a devenit şi ea membru al CMB în 1965 şi, silindu-se să nu rămână în urma pildei date de celelalte biserici ortodoxe locale care deveniseră anterior participante, s-a implicat activ în toate dialogurile şi activităţile ecumenice, indiferent cât de potrivnice erau tradiţiei Sfinţilor Părinţi şi rânduielilor canonice ale Bisericii Ortodoxe.

În continuare se vor prezenta câteva extrase din raportul către Sfânta Adunare a Episcopilor.
I. Înfiinţarea C.M.B.


1. Însuşi numele de „Consiliu Mondial al Bisericilor" conţine întreaga erezie a acestei organizaţii pseudo-ecleziale.

Biserica este Una şi Sobornicească şi în ea viază tot Adevărul, tot Harul şi toate cele pe care Domnul le-a adus cu El pe pământ şi le-a dăruit pentru mântuirea oamenilor. Biserica este Una şi Sobornicească pentru că îi adună pe toţi cei ce doresc mântuirea întru una, într-un întreg, care este Trupul Dumnezeu-Omului Hristos. Prin urmare, însăşi ideea unui „consiliu" sau a unei „uniuni" a bisericilor este de neconceput, inadmisibilă şi inacceptabilă cunoştinţei şi conştiinţei ortodoxe.

2. Consiliul Mondial al Bisericilor s-a născut dintr-o erezie modernă - pan-erezia numită ecumenism. Astăzi fenomenul ecumenist nu mai este ceva nou şi necunoscut; s-a scris şi s-a vorbit destul de mult despre el vreme de decenii şi se poate spune că este un fenomen extrem de complex. Ecumenismul este mai presus de toate o erezie ecleziologică, deoarece loveşte la însăşi rădăcina Credinţei Ortodoxe - în alcătuirea Sfintei Biserici, încercând să o preschimbe într-o „organizaţie socială", golită de toate însuşirile divino-umane ale Trupului lui Hristos, pregătind astfel calea pentru venirea lui Antihrist.

Temeliile ecumenismului au fost puse în Anglia încă din anul 1897, la Conferinţa celor 194 de cardinali anglicani de la Lambeth. La această întrunire au fost formulate principiile de bază ale viitoarei uniri ecumeniste a „bisericilor" creştine. Conferinţa de la Lambeth a definit un minim dogmatic, adică unitatea va fi regăsită în baza comună de învăţături teologice. Potrivit acestei concepţii, numitorul comun ar trebui căutat în Sfânta Scriptură (însă în afara contextului Sfintei Tradiţii), în Simbolul de credinţă de la Niceea şi Constantinopol, şi în doar două taine: Botezul şi Euharistia. Pe lângă acestea, s-a pus accentul pe aşa-numitul „Principiu al toleranţei", privind învăţăturile celorlalte „biserici", în pregătirea introducerii unui „compromis al dragostei". A treia invenţie a Conferinţei de la Lambeth a fost vestita „teorie a ramurilor", provenită din afirmaţia că Biserica lui Hristos este, prezumtiv, un arbore cu multe ramuri, toate aceste ramuri fiind egale unele cu altele, reprezentând manifestarea Bisericii celei una doar în unitatea lor colectivă.

O dată sădită, sămânţa cea rea s-a răspândit cu repeziciune. Până la începutul secolului al XX-lea, „bisericile" protestante au organizat în 1919 un Congres Misionar Mondial la Edinburgh, unde s-a hotărât organizarea unei mişcări creştine mondiale care să se ocupe de chestiunile credinţei şi organizării bisericii. În acelaşi timp era activă şi mişcarea „Viaţă şi lucrare", a cărei misiune era să realizeze unitatea creştinilor prin cooperarea lor asupra chestiunilor vieţii practice. Din aceste două mişcări exclusiv protestante, unite mai apoi în 1948, la prima Adunare Generală de la Amsterdam, ia fiinţă Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva. Din nefericire, la această adunare au fost prezente şi câteva biserici ortodoxe, printre care Patriarhia Ecumenică, Biserica Ciprului, Biserica Greciei şi Mitropolia Rusă din America.

3. Din păcate, unii ierarhi şi teologi ortodocşi nu au rezistat acestei ispite a modernismului şi secularismului multă vreme şi, curând, s-au infectat cu ea. Dintre bisericile ortodoxe, prima care a făcut concesii ecumenismului a fost Patriarhia Constantinopolului încă din ianuarie 1920, prin Enciclica ei „Către bisericile lui Hristos de pretutindeni", unde pentru întâia dată numele de „biserici" este acordat în mod egal tuturor feluritelor credinţe eretice.

Astfel, încă de la începutul acestei nefericite enciclice, se zice: „...apropierea între diferitele Biserici creştine şi frăţietatea între ele nu sunt excluse de către diferenţele de doctrină care există între ele..." Enciclica susţine mai apoi necesitatea de a lucra pentru „pregătirea şi avansarea acestei uniri binecuvântate"; numeşte felurite grupări eretice „biserici care nu mai trebuie să se socotească unele pe altele a fi străine şi venetice, ci înfrăţite, făcând parte din casa lui Hristos" şi „împreună moştenitoare, mădulare ale aceluiaşi trup şi părtaşi făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos" (Efeseni 3:6). Ca prim pas practic în dragostea şi încrederea reciprocă s-a considerat a fi necesar ca Biserica Ortodoxă să primească Calendarul Nou (gregorian), „pentru ca prăznuirea marilor sărbători creştine să se facă în acelaşi timp de către toate bisericile". Această cerinţă a fost împlinită curând de către Patriarhia Constantinopolului (şi mai apoi de alte câteva Biserici Ortodoxe locale), plătind un preţ scump: schisma internă, atât între Biserici cât şi între credincioşi.

Alte biserici ortodoxe au rezistat pentru o vreme acestei ispite. Îndeosebi Patriarhia Moscovei a arătat precauţie în privinţa ecumenismului. Congresul Episcopilor Bisericilor Ortodoxe locale ţinut la Moscova între 8-18 iulie 1948, cu ocazia aniversării a 500 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ruse a dat mărturie despre aceasta. Reprezentanţii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Rusiei, Serbiei, României, Georgiei, Bulgariei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Albaniei, care au luat parte la întrunire, au respins participarea la Mişcarea Ecumenică Mondială şi CMB (care tocmai se înfiinţase), condamnându-le ca eretice.

4. Totuşi, această râvnă a ortodocşilor în a propovădui Adevărul lui Dumnezeu despre Biserică nu a durat mult. Doar la patru ani de la alcătuirea Consiliului Mondial al Bisericilor, în 1952, Patriarhul Athenagoras al Constantinopolului a emis o enciclică, chemând toţi conducătorii bisericilor ortodoxe locale să se alăture Consiliului Mondial al Bisericilor. În pofida faptului că motivele unui astfel de îndemn erau extrem de banale, umaniste şi nebisericeşti (de pildă, „apropierea oamenilor şi a naţiunilor" cu scopul „confruntării marilor probleme care preocupă întreaga omenire"), în decursul aceluiaşi an (1952), unele biserici ortodoxe s-au grăbit să se alăture CMB. Patriarhia Ecumenică şi-a trimis reprezentanţi permanenţi la sediul CMB de la Geneva. În 1959, Comitetul Central al CMB s-a întâlnit cu reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe în insula Rhodos. De atunci, ecumenismul a trecut de zidurile Ortodoxiei şi a început, precum un cancer, să o roadă dinăuntru. După întâlnirea de la Rhodos, ortodocşii au început să se întreacă unii cu alţii care să fie mai ecumenist.

Lucrul asupra agendei ecumenice a fost însoţit de declaraţii separate ale unor reprezentanţi individuali ai Bisericilor Ortodoxe, în afara celor aparţinând Scaunului Constantinopolei - declaraţii care nu au nimic în comun cu poziţiile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Hotarele aşezate de Părinţii noştri între adevăr şi minciună, lumină şi întuneric, Hristos şi Veliar au fost încălcate. Sarcina de căpătâi a tuturor manifestărilor de dragoste sentimentală (în esenţă, reciproc ipocrită) presupus arătată în aceste declaraţii a fost de a dezvolta în rândul creştinilor ortodocşi conştiinţa că sunt fraţi în Hristos cu neortodocşii şi împreună-mădulare ale adevăratei Biserici a lui Hristos cea una. Acestea au fost afirmate la întruniri şi conferinţe, tipărite în cărţi şi reviste, şi emise la radio şi televizor. Şi toate acestea duc mai devreme sau mai târziu către „un singur Potir", adică la împărtăşirea în comun (intercommunio), scopul de căpătâi al aşa-zisului „dialog al iubirii". Potrivit părintelui Iustin Popovici, acesta este de fapt „cea mai vicleană trădare a Domnului Hristos este trădarea lui Iuda şi trădarea întregii Bisericii a lui Hristos".
II. Biserica Ortodoxă Sârbă se alătură CMB


Urmând exemplului dat de celelalte biserici ortodoxe locale, îndeosebi de Patriarhia Constantinopolei, Biserica Ortodoxă Sârbă a făcut încă de la început eforturi să se ţină în pas cu vremurile. Deşi nu era încă formal membră a CMB, a iniţiat contacte strânse şi dese cu acest „consiliu al ereziei" - aşa cum l-a numit părintele Iustin -, şi a început să primească vizite oficiale din partea membrilor CMB, mai ales persoane responsabile cu asistenţa inter-eclezială, precum d-l Tobias, d-l Maxwell şi d-na Meyhoffer, iar în cele urmă secretarul general, d-l Visser't Hooft.

Deşi este adevărat că Biserica Sârbă nu a avut un reprezentant oficial observator la cea de-a Doua Adunare a CMB din Evanston - S.U.A. din 1954, la a Treia Adunare de la New Delhi din 1961, a trimis o delegaţie de trei membri (condusă de episcopul Visarion). La această adunare a avut loc o răsturnare totală de poziţie în privinţa participării bisericilor ortodoxe locale. Aparent sub presiunea guvernului comunist sovietic, Patriarhia Moscovei şi toate Bisericile din ţările sateliţi au devenit membri al CMB. S-au alăturat în acelaşi timp Patriarhiile Moscovei, Georgiei, României şi Bulgariei, precum şi Bisericile Poloniei şi Cehoslovaciei.

Biserica Sârbă a devenit membră CMB pe „uşa din spate", într-un fel oarecum dezonorabil - şi anume, secretarul general al CMB, W.A. Visser't Hooft a făcut o vizită în Serbia şi a propus Bisericii Ortodoxe Sârbe să devină membră fără să iscălească neapărat anumite documente teologice care erau neîntemeiate dogmatic şi canonic. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe de la acea vreme (nu Adunarea Episcopilor), în frunte cu Patriarhul Gherman, a hotărât ca Biserica Sârbă să devină membru CMB. Acest lucru a fost acceptat şi făcut oficial la o întrunire la Comitetul Central al CMB din Africa, în 1965. Mai apoi, Biserica Sârbă, precum celelalte Biserici Ortodoxe, a devenit membru organic al CMB. Prin reprezentanţii noştri oficiali (episcopi şi teologi) s-a participat la toate adunările, congresele, simpozioanele, întrunirile, rugăciunile şi cele petrecute ulterior la CMB, care au fost încuviinţate fără comentarii. Rodul acestei participări s-a reflectat într-un anumit ajutor material pe care Biserica Ortodoxă Sârbă l-a primit periodic de la CMB, sub forma medicamentelor, a asistenţei medicale şi a stabilirii anumitor persoane în Elveţia, a burselor de studii şi a donaţiilor financiare pentru anumite scopuri şi nevoi concrete ale Bisericii Ortodoxe Sârbe, cum ar fi construirea unei noi clădiri a Şcolii de Teologie. Am plătit pentru aceste firimituri de asistenţă materială cu pierderea, în plan duhovnicesc, a neprihănirii credinţei noastre, a înrâuririi canonice şi a credincioşiei faţă de Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe.

Prezenţa reprezentanţilor noştri şi a reprezentanţilor ortodocşi în general, la felurite întruniri ecumenice nu are nici o îndreptăţire canonică. Nu am mers acolo pentru a mărturisi deschis, cu curaj şi cu tărie Adevărul veşnic şi neschimbat al Credinţei şi Bisericii Ortodoxe, ci pentru a face compromisuri şi a încuviinţa mai mult sau mai puţin toate hotărârile şi formulările prezentate de către neortodocşi. Aşa am ajuns în cele din urmă la Balamand, Chambésy şi Assisi, care luate în întregime reprezintă apostazie şi trădare clară faţă de Sfânta Credinţă Ortodoxă. În toată această perioadă de declin a Bisericii Sfântului Sava în toate privinţele, singurul glas care se putea auzi era cel al părintelui Iustin din Celie, care a fost şi rămâne conştiinţa veghetoare şi statornică a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Simţind cu adâncime şi trăind liturgic duhul Adevărului apostolic şi patristic, el a scris în ce priveşte „lucrarea" ecumenică a Patriarhului Athenagoras: „Şi Patriarhul Constantinopolului? Cu purtarea sa neo-papală, prin vorbele şi faptele sale, a smintit conştiinţele ortodoxe timp de decenii, părăsind Adevărul unic şi atot-mântuitor al Bisericii şi Credinţei Ortodoxe, recunoscându-l pe Pontifex Maximus de la Roma cu mândrie diavolească..."

Aceste cuvinte exprimă o poziţie matură, sinceră şi patristică despre un patriarh eretic şi un diagnostic precis al intenţiilor de căpătâi ale Constantinopolului, care sunt exprimate până în ziua de astăzi de urmaşii Patriarhului Athenagoras sub ochii şi cu consimţământul tacit al oficialilor celorlalte biserici ortodoxe. Oare ce ar zice astăzi părintele Iustin?

Singurul lucru bun din toate acestea este că reprezentanţii şi participanţii noştri oficiali la diverse reuniuni ecumenice atunci când se întorc acasă nu scriu sau publică nimic în presa bisericească despre hotărârile semnate, cu care să otrăvească poporul ortodox. Adesea, chiar şi noi, episcopii reuniţi în Adunare nu primim vreun raport oficial din partea fraţilor noştri episcopi care ne reprezintă, lucru pe care îl socotesc a fi inacceptabil.

Luând în considerare toate cele afirmate mai sus, pe de o parte, şi veşnica măsură evanghelică care nu greşeşte când zice că „ orice pom se cunoaşte după roadele sale", pe de alta, este limpede ca lumina zilei ce trebuie să facem.

Chiar la această Adunare trebuie să dăm o hotărâre, ca Biserica Ortodoxă Sârbă să se retragă din CMB şi din toate organizaţiile similare (precum Consiliul European al Bisericilor ş.a.) şi să înceteze a mai lua parte la toate întrunirile ecumenist-ateiste.

Acest lucru trebuie făcut din următoarele motive:

1. Din ascultare de Sfântul Apostol Pavel, care sfătuieşte şi porunceşte: „Pe omul eretic, după prima şi a doua mustrare, leapădă-l" (Tit 3:10)

2. Pentru a arăta ascultare de toate Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, împotriva cărora acum am păcătuit cu mult.

3. Deoarece nu există nici măcar un Sfânt Părinte al Bisericii care să ne fi slujit, prin învăţăturile, viaţa şi faptele sale, ca exemplu pentru a ne îndreptăţi alăturarea şi rămânerea pe mai departe în organizaţia anti-bisericească a CMB şi în celelalte asemenea.

4. De dragul mântuirii sufletelor noastre, a sufletelor turmei ce ni s-a încredinţat, pe care am smintit-o grav şi am rănit-o duhovniceşte prin ecumenicizarea noastră de până acum, precum şi de dragul tuturor celor ce sunt încă în afara Corabiei Mântuirii - una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică Ortodoxă. O asemenea acţiune hotărâtă şi clară din partea noastră i-ar putea ajuta în căutarea şi aflarea adevărului şi a cărării către mântuire, mai mult decât continuarea asocierii noastre fără de culoare şi fără de Dumnezeu cu ei.
III. Hotărârea de retragere


La doi ani după raportul nostru, Sfânta Adunare a Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât în Sfântul Sinod întrunit în mai-iunie 1997, ca Biserica Sârbă să se retragă din CMB, adică a hotărât ca Biserica Sârbă să nu mai fie membru organic al acestei organizaţii. În explicarea acestei hotărâri, episcopii au afirmat că Consiliul Mondial al Bisericilor a fost creat ca o exprimare a dorinţei de întemeiere a unei „biserici unite", îndeosebi în rândul fracţiunilor din lumea protestantă (începând cu 1910). Precum am văzut, bisericile ortodoxe, fiecare în felul său, au participat regulat la aşa-zisa Mişcare Ecumenică, îndeosebi după 1920, pentru a împlini porunca lui Hristos „ca toţi să fie una" (Ioan 17:11).

La începuturi, au participat la ecumenism teologi de seamă, precum Sfântul episcop Nicolae al Zicăi, episcopul Irineu Cirici al Backăi, episcopul Irineu Djordjevici al Dalmaţiei, protoprezviterul Gheorghe Florovski, preotul Dumitru Stăniloae şi alţii. Cu fiecare ocazie, ei mărturiseau hotărât Veşnicul Adevăr şi poziţia teologiei ortodoxe: „fără unitate de credinţă nu există unitate în Biserică - Trup divino-uman al lui Hristos, şi nici nu va putea exista vreodată". La toate întrunirile şi adunările ecumenice, sfinţiile lor şi-au desprins poziţiile şi hotărârile lor ortodoxe în concluzii separate. Doar mai târziu, după formarea CMB, acest principiu a fost treptat abandonat şi reprezentanţii ortodocşi şi-au amestecat tot mai mult opiniile cu concluziile şi deciziile comune, în esenţă neortodoxe. Acest fapt se dovedeşte mai ales prin lucrarea prezentată Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, care explică şi îndreptăţeşte hotărârea de retragere din CMB precum urmează:

• Pentru că CMB a început să îşi neglijeze în activităţile sale poziţia iniţială în ce priveşte unitatea de credinţă, ca o pre-condiţie a unităţii Bisericii; • Pentru că acest Consiliu a început să aibă natura şi statutul unei super-biserici şi se comportă în duhul acesta, acceptând practic în activităţile sale teoria anglicană „a ramurilor", inacceptabilă pentru Ortodoxie, şi mai recent numită teoria „tradiţiilor creştine", potrivit căreia „tradiţiile" unor secte protestante (create, de pildă, în secolul trecut) sunt egale şi socotite la fel cu Tradiţia vie a Bisericii Ortodoxe Răsăritene, care există neîntrerupt din timpurile apostolice; • Pentru că CMB este tot mai influenţat de secularism; • Pentru că prin organizarea CMB, în care comunităţile protestante deţin majoritatea covârşitoare, Biserica Ortodoxă nu poate fi reprezentată corespunzător devenind minoritară şi fără putere în a influenţa hotărârile CMB; • Deoarece chestiunile credinţei şi rânduielilor, precum şi unitatea în credinţă şi în adevărata şi unica Biserică a lui Hristos sunt tot mai neglijate în cercurile oficiale al CMB din pricina pragmatismului şi a politicilor seculare de zi cu zi; • Pentru că cercurile oficiale ale mişcării ecumenice sunt dominate de duhul şi organizarea sincretismului religios, în implementări şi expresii practice (îndeosebi după adunările generale de la Uppsala şi Canberra); • Pentru că în loc să încerce a reduce deosebirile dogmatice şi canonice existente, în duhul ecumenismului, unii din cei mai importanţi membri ai CMB (cum ar fi Biserica Anglicană) introduc noi tradiţii şi practici „bisericeşti" pe care le îndreptăţesc canonic, obiceiuri care primejduiesc învăţăturile evanghelice şi întreaga tradiţie creştină a Răsăritului şi a Apusului (de exemplu, hirotonirea femeilor în „episcopi" şi „preoţi"), creând o „neo-biserică" cu ordine, ecleziologie şi morală cu totul apostată; • Pentru că CMB tolerează în rândul membrilor săi unele comunităţi creştine care acceptă şi binecuvântează practici sexuale nefireşti şi împotriva naturii (cununia persoanelor de acelaşi sex - lesbiene, homosexuali) ce sunt „ruşine chiar şi a le auzi"; • Pentru că acest duh ecumenist, sincretist şi secularist se transmite şi în anumite cercuri ortodoxe, îndeosebi în rândul diasporei şi în zonele mixte, unde inter-comuniunea şi rugăciunile împreună cu neortodocşii au devenit o practică frecventă - o practică care tăgăduieşte însăşi învăţăturile Sfinţilor Părinţi privind gândirea şi vieţuirea în Biserică (având o lucrare de zdruncinare asupra firii Bisericii); • Pentru că apartenenţa organică în CMB pricinuieşte sminteală şi dezbinări puternice în rândul bisericilor ortodoxe locale slăbind unitatea Ortodoxiei (în loc să contribuie la unitatea pan-creştină, acest fel de participare primejduieşte direct unitatea din sânul Bisericii Ortodoxe, lăsând deoparte ereticile învăţături promovate prin aceste participări!); • Pentru toate motivele date mai sus, Biserica Ortodoxă Sârbă, mărturisitoarea şi păzitoarea credincioasă (împreună cu celelalte biserici ortodoxe locale) a credinţei şi învăţăturii Bisericii celei una, sfinte, soborniceşti şi apostolice a lui Hristos, îşi anunţă retragerea din CMB şi renunţă la a mai fi MEMBRU ORGANIC al acestei organizaţii (aşa cum au hotărât Patriarhia Ierusalimului şi Biserica Georgiei). Făcând acestea, totuşi, Biserica Sârbă nu renunţă să continue a lucra pentru „unirea tuturor" şi să continue a coopera cu toţi, incluzând lucrul împreună cu CMB în domeniul umanitar, precum şi în alte domenii de răspundere inter-creştină, pentru pace, dreptate şi unitate între oameni şi statele lumii. • Ţinând cont că această hotărâre va influenţa nu doar viaţa şi misiunea Bisericii Sârbe, ci şi a Ortodoxiei în general şi misiunea mântuitoare a Bisericii în lume, Adunarea Episcopilor Bisericii Sârbe a hotărât ca înainte de retragerea definitivă, să trimită mai întâi aceste poziţii şi temeiuri Patriarhului Ecumenic al Constantinopolei şi tuturor conducătorilor bisericilor ortodoxe locale, cu propunerea şi cererea ca să fie convocată cât mai curând o Conferinţă Pan-Ortodoxă, privind participarea viitoare a Bisericilor Ortodoxe în general la Consiliul Mondial al Bisericilor. Doar după această consultare, biserica noastră locală va adopta o poziţie finală asupra chestiunii şi o va împărtăşi tuturor."


IV. Zădărnicirea hotărârii la „summitul de la Tesalonic"


Din nefericire, a devenit limpede cum propunerile acestei hotărâri a Adunării Bisericii Ortodoxe Sârbe a anulat toate motivele pentru o retragere finală şi permanentă din CMB.

Summitul de la Tesalonic al reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe s-a ţinut mai apoi la puţină vreme, însă „concluziile" sale au împiedicat Biserica Ortodoxă Sârbă să-şi ducă la îndeplinire hotărârea din 1997 de a renunţa la apartenenţa şi colaborarea cu CMB.

A fost ca şi cum scopul consultării era de a diminua şi invalida hotărârea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Şi, desigur, chiar în anul următor, în 1998, Adunarea Bisericii Ortodoxe Sârbe a oferit un răspuns nou la întrebarea ridicată. Acest al doilea răspuns, potrivit interpretării canonistului ortodox Zeljko Kotoranin, „nu a fost teologic, ci politic".

A constat, mai întâi de toate, în refuzul Adunării de a-şi proteja Hotărârea de falsificare şi tăgăduire, motivând eşecul punerii în aplicare, iar în al doilea rând, în adoptarea concluziilor de la Tesalonic şi trimiterea unei delegaţii a Bisericii Sârbe la Adunarea CMB de la Harare, Zimbabwe.

Pe de altă parte, esenţa concluziilor întrunirii de la Tesalonic a fost urmărirea unei reorganizări din temelii a CMB, care nu s-a petrecut nici până în ziua de astăzi. Aceste „concluzii", prin urmare, au rămas „literă moartă". CMB nu s-a reorganizat în nici un fel, nu a devenit mai apropiat de Biserica Ortodoxă a lui Hristos, dar nici vreo altă biserică ortodoxă locală (inclusiv cea sârbă) nu s-a mai retras din CMB. Motivările şi îndreptăţirile retragerii din CMB (aşa cum au fost prezentate în hotărârea Adunării Bisericii Ortodoxe Sârbe) sunt valabile pe mai departe, precum sunt, din păcate, şi urmările ecleziologice dăunătoare care provin din această apartenenţă. (Text preluat de pe site-ul MIREM).

Astfel, prin al doilea răspuns, Adunarea Bisericii Ortodoxe Sârbe, renunţând la hotărârea precedentă (din 1997) şi la împlinirea ei, a continuat să-şi extindă participarea organică ca membru egal al Consiliului Mondial al Bisericilor, ducându-se pe sine dimpreună cu turma sa, pe calea pierzaniei. Pur şi simplu, continuarea apartenenţei Bisericii Ortodoxe Sârbe la CMB nu este şi nu poate fi bineplăcută lui Dumnezeu. Cei mai răspunzători din Trupul Bisericii, episcopii, atrag asupra lor şi a turmei urgia lui Dumnezeu, sfidând învăţătura Bisericii şi încălcând rânduiala Sfintelor Canoane. Conceptul eretic al „ecumenismului evanghelic" - Evanghelia fără Hristos, mântuirea fără Biserică - este de neacceptat pentru o conştiinţă ortodoxă sănătoasă.


V. Apelul de la Sopocani


Este mângâietor faptul că în Biserica Ortodoxă Sârbă, în pofida şovăirilor arătate de Sfântul Sinod al Episcopilor, există încă cei ce nu s-au împăcat cu acest deznodământ şi continuă să se împotrivească deschis şi curajos ecumenismului eretic precum şi celor care-l susţin, expunându-se adesea persecuţiei făţişe din partea unor episcopi. Merită să pomenim câteva nume binecunoscute sârbilor. Pe lângă Zeljko Kotoranin, pe care l-am citat deja, îi avem pe Rodoljub Lazici, Miodrag Petrovici, Vladimir Dimitrievici, preotul Boban Milenkovici şi alţii. Curajoşii călugări şi maici din aproape toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt cei mai statornici în împotrivirea lor faţă de ecumenismul „practic".

Conglăsuirea tuturor luptătorilor pentru neprihănirea credinţei şi dreapta mărturisire a Bisericii Ortodoxe a putut fi auzită la întâlnirea de la Mănăstirea Sopocani, ţinută în februarie 2001. Din partea acestei adunări de monahi, preoţi şi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe, călăuziţi de grijă şi dragoste pentru predania Sfântului Sava, a fost trimis un „Apel-declaraţie" către Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, după cum urmează: • Să se ducă la îndeplinire Hotărârea din 1997 privind retragerea Bisericii noastre din CMB, fără întârziere, arătându-se că fiecare Biserică Ortodoxă locală are autoritatea de a îndeplini o astfel de hotărâre de una singură, precum individual s-au alăturat CMB. Concluziile „Summitului de la Tesalonic" nu sunt şi nu pot fi o piedică pentru aceasta; • Să se reexamineze atitudinea faţă de romano-catolicism - pe care toţi Sfinţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, de la Fotie cel Mare, la Marcu al Efesului şi Iustin (Popovici) din Celie îl socotesc erezie nu „biserică soră" -, şi să înceteze toate rugăciunile care se fac în comun cu romano-catolicii şi Papa Romei sub masca „dragostei frăţeşti"; • Să nu primească sub nici o pricină vizita anunţată a Papei către Biserica Sârbă şi să se pună capăt anumitor cereri (tot mai des auzite) de introducere a noului calendar, deoarece o astfel de încercare ar pricinui o mare schismă înăuntrul Bisericii noastre, aşa cum s-a întâmplat în toate bisericile ortodoxe locale care au introdus noul calendar; • Să se înfiinţeze un dialog inter-bisericesc în Biserica Ortodoxă Sârbă privind toate problemele teologice controversate ale vieţii duhovniceşti, deoarece lipsa unui dialog bine-intenţionat este pricina dezbinărilor dintre ortodocşi, creând tabere de susţinători a felurite şcoli teologice şi pastorale, multe dintre acestea introducând inovaţii străine Sfintei Predanii.


VI. Concluzie: o adunare a trâmbiţelor


În cele din urmă, întâlnirea de la Sopocani îşi încheie Apelul prin cuvintele Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici despre râvnă şi trezvie în lupta pentru mântuirea sufletului:

„Dacă zice cineva: pentru Biserica noastră primejdia era în trecut, iar astăzi primejdia a dispărut, se înşeală amarnic. Este un trâmbiţaş care cântă să ne adoarmă. În veacul acesta avem trebuinţă de cât mai mulţi trâmbiţaşi care să cânte pentru a ne trezi, pentru a deştepta, pentru a ne pregăti, pentru a ne păzi pe sine. Căci nevrednicul de pomenire act, pe care clerul şi poporul nostru l-a împiedicat să se întrupeze într-o lege [referire la Concordatul din 1937] încă mai bântuie pământul precum o nălucă, precum o umbră - tulburând, tulburând, tulburând."

Vrem să ne încheiem prezentarea dorind în rugăciune ca adunarea noastră de la Tesalonic, Conferinţa Inter-Ortodoxă asupra Ecumenismului, să devină o adunare a trâmbiţaşilor, care prin mărturia şi râvna lor vor trezi conştiinţele adormite ale reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, ca toţi împreună şi fiecare în parte, urmându-şi glasul lăuntric, să se retragă din Consiliul Mondial al Bisericilor şi să înceteze participarea la erezia ecumenismului. Astfel se va mărturisi înaintea întregii lumi că fără unirea în Biserica lui Hristos nu este mântuire, că în afara ei nu există nici o altă biserică, iar Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolică a fost, este şi va rămâne pururea Biserica Ortodoxă.

Aceasta este singura slujire adevărată a aproapelui nostru, a celor de lângă noi, singura dragoste mântuitoare pentru toţi neortodocşii din veacul de acum, potrivit cuvintelor Părintelui Iustin Popovici: „Singura dragoste adevărată este cea care încredinţează aproapelui viaţa veşnică".

Note

[1] Singura excepţie de la regulă este, din nefericire, Patriarhia Ecumenică - de fapt promotorul tuturor evenimentelor ecumeniste şi al tendinţelor globaliste. Până acum, nici un glas de opoziţie nu s-a făcut auzit dinăuntrul acestei biserici locale, sau vreo atitudine ce s-ar împotrivi activităţii ecumeniste a conducătorului şi a reprezentanţilor acestei biserici. Din contră, adesea se pot auzi doar vorbe de condamnare şi atacuri împotriva celor care, din cuprinsul Ortodoxiei, se străduiesc să păzească neprihănită „mărturisirea de credinţă" de nesănătoasa erezie ecumenistă.