SI MAI ZIC FRANTUZOII CA NOI SUNTEM INAPOIATI SI INCULTI.... PENTRU FAPTA ASTA NU EXISTA CUVINTE!

Un francez a distrus cu buldozerul cel mai important complex monahal paleocrestin din nordul Dobrogei


(sfantuldaniilsihastrul.ro)

Un fapt de o gravitate deosebita s-a petrecut cu cateva zile in urma in localitatea tulceana Slava Rusa: singurul complex monahal paleocrestin descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei a fost distrus cu buldozerele din ordinul unui actionar francez al firmei mixte Agrifrance.

Actul in sine, inexplicabil la prima vedere, i-a socat pe specialistii din zona, autoritatile locale si pe reprezentantii Arhiepiscopiei Tomisului. In prezent, politia a demarat o ancheta pentru a elucida circumstantele in care s-a produs evenimentul, urmand a dispune masurile care se impun.

Faptul este cu atat mai grav, cu cat nici nu se poate pune problema unei neglijente, de vreme ce complexul monahal amintit este inclus pe Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005.

Complexul monahal, unic in Dobrogea

Despre valoarea acestui obiectiv ne-a vorbit dr. Dorel Paraschiv, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Ecomuzeale Tulcea: "Complexul monahal face parte dintr-o zona arheologica mai ampla, care cuprinde vestigii din mai multe perioade istorice: paleolitic, eneolitic, prima epoca a fierului, epocile romana, romano-bizantina si medievala. Cea mai important obiectiv il reprezinta cetatea romana si romano-bizantina Ibida sau Libida, cea mai mare din Dobrogea, cu o suprafata de 24 ha."

Pana prin anul 2001, cercetarile desfasurate aici s-au limitat la o serie de sondaje arheologice. Dupa aceea, un colectiv complex de cercetatori a efectuat cercetari sistematice in mai multe puncte ale sitului.

Referindu-ne strict la complexul monahal paleocrestin, acesta era situat la 2,5-3 km V de cetate. Obiectivul a fost cercetat in anii 1987-1988 de catre Andrei Opait. Cu acel prilej, au fost descoperite doua bazilici cu cate o singura nava, o capela si mai multe anexe, inconjurate de o incinta. Au fost identificate trei faze constructive, datate intre a doua jumatate a secolului IV si inceputul secolului VII. Intre descoperirile mai importante, amintim un tezaur din monede romano-bizantine din aur (solidi), datat in a doua jumatate a secolului VI d.Hr, si un vas de cult. In prezent, 75 la suta din obiectiv, inclusiv bisericutele, este distrus.

Complexul monahal este singurul monument de acest fel descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei.

Interventia, fara autorizatie

Primarul comunei Slava Cerchez, Ivan Ignat, pe teritoriul caruia se afla situl arheologic, ne-a declarat ca un muncitor, impreuna cu unul dintre cei doi actionari francezi ai firmei amintite ( Yves-Pierre Grassa si Jean Pierr Garbay), ar fi intrat cu utilajul sa niveleze o suprafata de teren arendata de la localnici. Ramane insa un mister cum si mai ales de ce a patruns in situl arheologic, distrugand mare parte din ruinele complexului monahal. La randul sau, domnul Emilian Gamurag, inspector la Directia Generala de Patrimoniu din Ministerul Culturii si Cultelor, ne-a confirmat ca interventia reprezentantilor firmei Agrifrancea fost neautorizata, ministerul asteptand finalizarea anchetei pentru a hotari ce masuri vor fi luate in continuare.

«Romanii, o speta de degenerati»

Cei doi francezi nu sunt de gasit, pentru a afla ce i-a determinat sa distruga situl arheologic. In schimb, am stat de vorba cu doamna Codruta Tataranu, adiministratorul firmei Agrifrance, care ne-a declarat urmatoarele: "Sunt mai mult decat surprinsa de ceea ce s-a intamplat, cu atåt mai mult cu cat, in aceasta perioada, muncitorii nostri nu lucreaza. Stau acasa. Iar noi nu avem ca obiect al muncii nivelarile de terenuri. Este adevarat ca nu ne prea intelegem cu asociatii nostri francezi, dar nu putem accepta sa ne faca pe noi romanii "speta de degenerati", cum ne-a facut, sau sa traga cu arma impotriva muncitorilor nostri. Pentru ca asta s-a intamplat, iar domnul Yves-Pierre Grassa are un dosar penal intocmit pentru aceasta fapta. Pentru ca sunt straini si au fost primiti cu incredere sunt mai mult decat aroganti si, de aceea, probabil considera ca ceea ce fac este foarte normal. Astept si eu rezultatul anchetei Politiei".

Devastat de localnici in decursul anilor, scormonit de cautatorii de comori dupa 1990, situl arheologic de la Slava Rusa are nevoie urgenta de o protectie reala, pentru ca altfel, ca in multe alte locuri din tara, urmele trecutului nostru istoric vor fi sterse definitiv. Iar faptul ca strainii trateaza cum trateaza acest aspect constituie o problema la care institutiile statului ar trebui sa mediteze mai mult si sa ia masuri ferme pentru contracararea lor.

Autor: Dumitru Manolache

Sursa: www.gardianul.ro

Pozitia Arhiepiscopiei Tomisului fata de recentele distrugeri ale complexului monahal

Cel mai vechi complex monahal - datand din secolul al IV-lea - aflat pe teritoriul tarii noastre, fiind în acelasi timp si unul dintre cele mai importante marturii paleocrestine din sud-estul Europei, a fost distrus în proportie de 75% (aprecierea apartine arheologului dr. Dorel Paraschiv, sef al santierului arheologic Ibida). Analizarea conditiilor în care aceasta dovada a vechimii crestinismului românesc a avut de suferit nu intra în competenta Arhiepiscopiei Tomisului, însa prezenta pozitie a Înalt Prea Sfintitului Teodosie se impune sa fie adusa la cunostinta, fiind ceruta de mass-media, cea care a si sesizat o parte dintre organele abilitate în solutionarea problemei.

Înalt Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului:

Complexul monahal de la Ibida se înscrie în lista celor mai importante marturii ale crestinismului dobrogean si implicit românesc. Descoperit în anul 1988, în plina perioada comunista, conjunctura face ca despre importanta descoperirii sa nu se vorbeasca decît în cercuri restrînse, astfel încît propaganda atee sa nu fie lezata. În aceeasi linie se înscrie descoperirea complexului monahal de la Basarabi si a moastelor de la Niculitel. Alaturi de acestea sînt cele peste 20 de bazilici crestine aflate în centrele episcopale din vechea Mitropolie a Tomisului, despre care regretatul profesor Adrian Radulescu spunea ca "sînt adevarate focare de spiritualitate ce adapostesc sub altarele lor moaste de sfinti ce se roaga neîncetat pentru noi". Este regretabila marea pierdere pe care a suferit-o patrimoniul românesc, însa nadajduim ca aceasta sa fie ultima. Cu siguranta, demersurile noastre de a ridica o mînastire în vecinatatea cetatii de la Ibida (locas monahal ce se va dori continuatorul celui din secolele IV-VI) nu vor înceta si, cu nadejdea ca vom fi sprijiniti în acest demers, avem în vedere chiar reproducerea vechii asezari monahale. Este cu atît mai regretabil cu cît complexul monahal de la Ibida este inclus pe Lista Monumentelor Istorice în categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005.

Biroul de Comunicare si Relatii Mass-Media

Sursa: http://www.civicmedia.ro

Raspunsul Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin

In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei, Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri.

Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos.

raspuns.pdf

Si cu aceasta ocazie facem apel catre alte Asociatii si persoane fizice sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman, chiar daca el nu este mediatizat la televizor sau in ziarele de mare tiraj.

Al doilea raspuns al Ministerului Administratiei si Internelor in legatura cu distrugerea complex monahal paleocrestin

In urma articolului aparut in ziarul Gardianul despre distrugerea de catre o firma franceza a complexului monahal paleocrestin din nordul Dobrogei (despre care puteti citi AICI), Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul a trimis petitii mai multor instituii oficiale ale Statului Roman si internationale pentru a-si exprima consternarea fata de aceasta teribila crima spirituala si pentru a cere luarea de masuri.

Singura institutie oficiala care ne-a trimis pana in prezent un raspuns oficial a fost Ministerul Administratiei si Internelor. Exprimandu-ne multumirile pentru proptitudinea si profesionalismul cu care ne-a fost furnizat acest raspuns, vi-l punem la dispozitie, in format pdf, mai jos.

raspuns2.pdf

Precizam ca aceasta este a doua informare de acest gen trimisa de MAI catre Asociatia noastra.

Drept la replica al domnului Yves-Pierre Grassa (cazul demolarii complexului Ibida) si intregul sir al evenimentelor

In urma cu aproape doua luni de zile, Asociaitia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" a semnalat opiniei publice (plecand de la un articol aparut in ziarul "Gardianul") crima spirituala si culturala de proportii care a avut loc in Judetul Tulcea prin distrugerea complexului monahal paleocrestin de la Ibida. Complexul de la Ibida reprezenta unul dintre cele mai importante vestigii datand de la inceputul crestinismului in Europa, fiind comparabil ca si vechime cu primele manastiri din muntele Sinai. Asadar, pierderea suferita de patrimoniu spiritual romanesc si universal este imensa.

Din raportele oficiale care ne-au fost puze de dispozitie ulterior de M.A.I. rezulta ca aceasta distrugere a fost cauzata de reprezentatii firmei Agri France S.R.L, complexul monahal fiind afectat in proportie de 75%.

Fata de toate acestea, reprezentantii firmei Agri France au emis urmatorul comunicat oficial: declaratie.pdf

Fata de la declaratiile domnului Yves-Pierre Grassa, Asociatia pentru Cultura si Educatie "Sfantul Daniil Sihastrul" adopta urmatoarea pozitie:

"În data de 16 martie 2007, ACSDS a primit un mesaj de la Yves-Pierre Grassa, francezul implicat în distrugerile de la Slava Rusă. Precizăm că la data anunţării publice a evenimentului am încercat fără succes a contacta Agri France. Mai mult, am trimis mesaj asupra problemei şi la Ambasada Franţei, care până în prezent nu a binevoit să răspundă în nici un fel. Mesajul acesta a constituit o surpriză pentru noi şi am hotărât să-l tratăm cu atenţie. Înainte de toate vă oferim textul însoţitor, ca unul care merită şi el toată atenţia cititorilor noştri:

Doamna, Domnule,

Va rugam sa gasiti alaturat declaratia francezului Yves Grassa (Agri France) facuta la Politia Tulcea, traducerea in romana, cu privire la situl IBIDA.

Am fost foarte surprinsi de a citi in articolul dumneavoastra o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa.

Punerea sa in cauza prin organul dumneavoastra de presa de catre responsabili ai patrimonului roman si Victor Tarany, asociat roman in Agri France, este grava si calomnioasa. Ea nu poate ramane fara raspuns.

Suntem surprinsi de faptul ca nu ati facut demersuri pentru a interoga pe primul interesat in ancheta dumneavoastra; ceea ce face intotdeauna presa franceza si internationala.

In speranta ca ve-ti repara negresit si fara intarziere aceasta uitare, (cu declaratia anexata pe care binevoiti a o utilza).

Cu stima,

Yves Grassa

După cum se poate constata, în textul însoţitor mesajului, text românesc (nu se precizează traducătorul), se exprimă "surprinderea" faţă de "o punere in cauza personala a lui Yves Grassa de asa-zisa "distrugere a patrimoniului de un buldozer" la Slava Rusa".

Dat fiind că Yves Grassa

1) A fost la Slava Rusă

2) A fost implicat în lucrările care au distrus străvechile biserici de acolo (din sec. IV!!!)

3) A dat declaraţie la Poliţie pe temă

este evident că este "pus în cauză", desigur, "personală", şi că a fost o reală distrugere a patrimoniului şi nu cum, cu totală lipsă de respect, spune mesajul, "o aşa zisă distrugere". În această privinţă se pot consulta rapoartele oficiale intocmite de M.A.I. (vezi mai sus)

Faţă de această realitate, atât surprinderea cât şi relativizarea distrugerilor par ostentative sau cel puţin artificiale.

De asemenea, ştirea a fost difuzată de agenţii de presă şi organe de presă publice, astfel încât preluarea făcută de noi este şi legală şi etică. Prin urmare ameninţările strecurate de Yves Grasa în ceea ce ar trebui să fie un drept la replică dovedesc o lipsă de respect faţă de libertatea presei şi a cuvântului, ca şi o lipsă de argumente solide, singurele capabile să dovedească eventuala neimplicare în vandalizarea bisericilor paleocreştine de la Slava Rusă.

Declaraţiile privind demersurile de interogare sunt lipsite de orice temei, câtă vreme la momentul respectiv nu am putut contacta AgriFrance iar Ambasada Franţei nu a răspuns mesajului nostru până astăzi.

Iar dacă tot aminteşte de presa internaţională, autorul mesajului (semnează Yves Grassa, dar nu ştim dacă este sau nu autorul) ar trebui să îşi amintească trei lucruri:

1) Nu a putut fi contactat la momentul oportun şi nu a avut reacţie până astăzi la ceea ce a apărut pe temă; acest lucru justifică deontologic preluarea şi difuzarea informaţiilor existente;

2) Ameninţările nu funcţionează asupra presei libere, ba pot aduce mari prejudicii legale celor care le proferează;

3) Nu i s-a refuzat dreptul la replică, singura situaţie în care ar fi avut dreptul să protesteze ori să ia alte măsuri.


1) Yves Grasa a fost la Slava Rusă în momentul demolării mânăstirii paleocreştine

2) Lucrările s-au desfăşurat la cererea sa

3) Lucrările s-au desfăşurat, spune D-sa, cu autorizaţia Primarului, dar din declaraţie pare a se vedea că declaraţia a fost verbală!! acest lucru înseamnă că lucrările au fost ilegale, deoarece nu se pot efectua lucrări de acest fel fără o serie de acte prealabile care, în cazul respectiv, ar fi inclus obligatoriu avizele din partea organelor de protecţie a patrimoniului; dacă aceste acte există aşteptăm publicarea lor

4) Zona de conservare a patrimoniului a fost, spuneYves-Pierre Grassa, "delimitată" şi, adaugă D-sa, "am respectat-o în permanenţă"

5) Lucrările, spune Yves-Pierre Grassa, urmau să se efectueze "la circa 2 km de panoul de protecţie al citadelei IBIDA"

6) Lucrările s-au desfăşurat pe 10-12 ari (adică pe 1000-1200 mp)

7) Paznicul sitului a venit "în acea zi" ("în cursul lunii ianuarie") pentru a le cere să oprească lucrările, "ceea ce" - se spune în mesajul trimis nouă - "am făcut imediat"; ne întrebăm şi noi, de ce au oprit lucrările, dacă aveau autorizaţie şi erau la "2 km" de "panoul de protecţie"? Sau de ce ar fi fost nevoie să le oprească?

8) După stoparea lucrărilor, Yves-Pierre Grassa a mers cu d-l Dogaru Corneliu (în ce calitate îl însoţea acesta, nu ni se spune; presupunem că e martor al întâlnirii);

9) Primarul i-ar fi declarat, spune Yves-Pierre Grassa în mesajul trimis nouă, că "se va ocupa să rezolve această problemă"; din nou: care problemă? Nu ni se spune care ar fi fost problema.

10) În fine, cităm din mesaj: "Din precauţie, şi neavând niciodată intenţia de a distruge Patrimoniul arhitectural român, noi am oprit lucrările pe această zonă delimitată"

Deci, zona ba era delimitată, ba nu. Întâi lucrările au fost la 2km de zona delimitată, iar aceasta a fost respectată totdeauna, apoi au fost oprite "lucrările pe această zonă delimitată"!?!?! Clar neclar, vorba lui Caragiale.

De asemenea, nu ni se aduce nici o dovadă că lucrările s-au desfăşurat în legalitate. Indiferent de dificultăţile lingvistice, Yves Grassa nu avea cum să nu ştie că nivelările de teren şi mai ales înlăturarea unor forme de relief, fie ele şi "un dâmb mic" (ce necesită utilaje de mare capacitate !), necesită forme legale. Un acord verbal al unui primar nu poate ţine loc acestor acte în nici o ţară din Europa. Aceste forme legale impun în cazul existenţei în apropiere a unui sit arheologic avizul organelor de specialitate, inclusiv sondaje arheologice pentru zona ce urmează a suferi lucrările de nivelare. Şi acest lucru este valabil pentru toate ţările europene.

Declaraţia lui Yves Grassa este dată în 4 martie, la peste o lună de la evenimente, cu toate că a fost direct implicat în ele. Nu ni se spune de ce!

În declaraţie sunt evitate probleme fundamentale: existenţa sau nu a autorizaţiilor legale pentru lucrarea de nivelare, poziţia reală a lucrărilor, motivul solicitării de către paznicul sit-ului a opririi lucrărilor, motivul opririi lucrărilor, motivul "rezolvării" pe care se spune că ar fi promis-o primarul etc.

Observăm prin urmare că mesajul primit "text şi declaraţie" nu contravin cu nimic articolelor apărute în presă şi preluate şi de noi, singura precizare suplimentară fiind... lipsa de intenţie în distrugerea patrimoniului românesc.

Nu ne oprim asupra încercării de a plasa responsabilitatea autorităţilor locale, câtă vreme nu ni s-au furnizat acte care să ateste implicarea acestora. Presupusele acorduri verbale, cu "posibilitatea unei neînţelegeri de limbă", după cum spune chiar Yves Grassa, nu pot fi luate în considerare.

Lăsăm cititorilor noştri puterea de a trage concluziile ce se impun în urma citirii mesajului primit şi analizării lui.

Şi aşteptăm orice documente, informaţii, răspunsuri care să lămurească definitiv problema."

Si cu aceasta ocazie lansam un apel catre toate Asociatii de profil si organismele Media sa ia atitudine fata de acest atentat foarte grav la mostenirea spirituala a poporului roman si a patrimoniului cultural universal !

Pe cine nu trebuie sa salute crestinii?

Pe cine nu trebuie sa salute crestinii?

Sursa: http://www.oodegr.com/romanian/ekklesia/who_not_2greet.htm

Exista unele persoane care reglementeaza cu poruncile si regulile lor viata a milioane de semeni ai nostri. Si, desi ar fi de asteptat sa existe din partea lor cel putin onestitate fata de cei pe care ii iubesc pana la moarte si asteapta de la ei indrumare, aceste persoane, dimpotriva, ii induc in eroare in mod deliberat.

Teama pentru adevar

Majoritatea liderilor religiosi sunt constienti ca daca adeptii lor afla adevarul, vor scutura jugul sclaviei care le-a fost impus si, astfel, ei fac eforturi sa ascunda adevarul cu toate mijloacele posibile. Practic, ei se straduiesc sa izoleze victimele lor, mentinandu-i cat mai departe posibil de fostii adepti care si-au dat seama de greseala lor si pot dovedi inselaciunea si celorlalti.

Ne referim aici la organizatia religioasa „Turnul de veghe”. Desi conducerea este pe deplin constienta de faptul ca dogmele pe care le predau sunt incorecte, ei continua sa propage si, mai ales, sa intimideze si sa-i izoleze pe acei adepti ai lor care pun la indoiala aceste convingeri dovedit false. Avand in vedere ca „cei din afara organizatiei” nu cunosc de obicei punctele lor vulnerabile, temerile lor se orienteaza asupra celor care se retrag din organizatie, pentru ca acestia cunosc toate minciunile si sunt capabili sa le expuna, prezentand si altora dovezile ratacirii lor.

Pentru a evita aceasta dezvaluire, organizatia Turnul de veghe a inventat inca o interpretare gresita a Sfintei Scripturi, cu scopul de a-i convinge pe adeptii sai sa nu converseze cu acei care au parasit organizatia si pe care ii numesc „apostati”.

.In acest studiu vom demostra cum organizatia Turnul de veghe ii inseala pe adeptii sai, cu scopul de a-i convinge ca nu trebuie sa discute cu „excomunicati”, sau cu alte cuvinte, cu cei care au incetat sa mai fie membrii sai Vom face acest lucru aratand cum denatureaza versetele 10-11 din 2 Ioan.
Acesta este principalul pasaj pe care il folosesc pentru a-i convinge pe adeptii sai ca nu trebuie sa vorbeasca cu „apostatii” organizatiei. De indata ce un adept al lor isi da seama de inselaciunea implicata aici, el poate solicita informatii suplimentare de la cei care au parasit organizatia si de a afla mai multe despre inducerile in eroare, fara sa se teama ca ar comite un pacat in acest sens.

8 Interpretari eronate din Sfanta Scriptura

Pasajul din 2 Ioan 10-11, pe care Turnul de veghe il denatureaza, spune urmatoarele: „Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele”.

„Vedeti? (spune Turnul de veghe adeptilor sai). Sfanta Scriptura zice ca atunci cand vedeti un membru excomunicat, care nu este purtator de invataturile organizatiei, nu trebuie sa fie nici macar salutat, nemaivorbind sa ascultati opiniile lui apostate! Si daca cineva face acest lucru si discuta cu el, devine partas la faptele acestuia cele rele si trebuie sa-l excomunicam de asemenea si pe el.”

Un cititor atent insa va observa ca acest pasaj nu spune nimic de genul acesta, care sa-i convina Turnului de veghe in dorinta sa de a ascunde adevarul. Sa examinam dar aceste versete cu multa atentie si vom intelege inselaciunea.

1. Nicaieri nu exista o mentiune a cuvantului „excomunicat” in aceste versete. Ioan spune clar: „Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta”. Este inadecvat, prin urmare, sa limitam aceste cuvinte numai la cei excomunicati de organizatia Turnul de veghe. Daca Turnul de veghe ar vrea sa respecte cu strictete aceste cuvinte, ar trebui sa interzica membrilor sai sa vorbeasca cu oricine crede altfel decat ei. Acest lucru insa nu le reprezinta un avantaj, pentru ca nu ar putea sa-si trimita adeptii la usile celor de alta religie, ce nu sunt familiarizati cu organizatia lor.

2. Nicaieri in aceste versete Ioan nu vorbeste despre „invatatura Turnului de veghe”, ci se refera la „invatatura lui Hristos”, potrivit versetului precedent 9. Avand in vedere ca invatatura lui Hristos este intotdeauna adevarata si adevarul nu se schimba niciodata, nu se poate referi, prin urmare, la dogmele Turnului de veghe care se schimba din cand in cand. De altfel fiecare religie pretinde ca ea poseda adevarul si, dupa logica Turnului de veghe, adeptii fiecarei religii ar trebui sa nu accepte pe nimeni de alta credinta la usa lor, nici pe adeptii Turnului de veghe care nu sunt purtatorii invataturii, pe care fiecare dintre ei o considera ca fiind a lui Hristos.

3. El vorbeste despre „cel ce vine la voi” si nu despre oricine se intampla sa intalnim in strada. Organizatia Turnul de veghe, prin urmare, nu este justificata sa spuna arbitrar ca adeptii ei nu trebuie sa vorbeasca in niciun caz cu membri excomunicati. Ar insemna ca acea persoana sa fi venit la credincios cu o invatatura straina de cea a lui Hristos.

4. Nu poate cineva sa cunoasca invataturile celuilalt, daca nu asculta mai intai ceva de la el! Si acest lucru se poate observa inversetul 7, putin inainte de pasajul examinat: „Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul”. Aceasta, deci este falsa invatatura pe care noi trebuie sa o evitam. Nu ne vorbeste asadar despre purtatorii oricarei invataturi false, ci despre cei „care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup”. Aceasta clarificare ar trebui sa ceara mai intai crestinul de la „cel ce vine la voi” si in baza acestui aspect trebuie sa decida daca il va primi in casa sau ii va zice: Bun venit. Generalizarea Turnului de veghe privind pe oricine nu crede in dogmele ei, este arbitrara.

5. Versetul nu ne spune sa nu vorbim cu acesta! El spune sa nu-i zicem „Bun venit”. (Cuvantul grecesc „Χαίρετε” pentru salutul uzual este interpretat ca „Bucurati-va!”) Si desigur, cuvantul „NICI”, pe care il introduce Turnul de veghe in verset, pentru a sugera si faptul „sa nu-i vorbim”, nu exista. Versetul, prin urmare, interzice doua lucruri doar: a) Sa nu-l acceptam in casa noastra si b) Sa nu-i zicem „Bun venit”.

6. Aici nu vorbeste despre orice fel de salut. Vorbeste despre termenul concret: „bucurati-va”. Motivul pentru a evita acest tip de salut este din cauza faptului ca dusmanul Evangheliei e incantat atunci cand Evanghelia este afectata. Astfel, daca il salutam in acest mod, este ca si cum noi ii dorim ca toate lucrurile sa decurga in asa fel, incat sa-i aduca bucurie.

Pentru a elimina adevaratul sens al versetului de mai sus, organizatia Turnul de veghe spune ca „mesajul de salut” este rece si formal, spre deosebire de „imbratisare” care este cu mult mai calda. Astfel, conform punctului de vedere al Turnului de veghe, nu trebuie sa se spuna nici macar un „salut”. Acest lucru insa nu este adevarat, deoarece in Sfanta Scriptura aceste doua cuvinte sunt identice (in greaca), dupa cum poate vedea cititorul in Luca 1:28-29; 40-41, 44. Aici doar simpul salut este mentionat ca o imbratisare.

7. Nu vorbeste despre curvari, hoti, ucigasi s.a., ci doar despre cei ce nu au invatatura lui Hristos. Deci, din nou Turnul de veghe afiseaza un comportament arbitrar atunci cand interzice credinciosilor sai sa vorbeasca cu persoanele care au parasit organizatia dintr-un motiv oarecare.

8. CEL MAI IMPORTANT: Acest pasaj nu se refera la orice persoana care nu este purtatoare de invatatura lui Hristos, ci se refera la o categorie speciala, categoria de prooroci mincinosi.

Profetii si proorocii mincinosi

Sa examinam aceasta problema mai amanuntit, incepand cu versetul 7: „Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul”.

Aceste cuvinte Apostolul Ioan le-a scris un pic diferit si inainte, in prima sa epistola:

 Ioan 4:1-3 „Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.”

Atat in acest pasaj, precum si in cel precedent, observam ca Apostolul Ioan vorbeste despre acelasi lucru: „Proorocii mincinosi”. Pentru Apostolul Ioan, criteriul care distinge adevaratul profet de profetul fals este daca el „marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup”. Profetii falsi sunt numiti in continuare: „amagitori”, „antihristi” si „prooroci mincinosi”. Dar cine erau Profetii si cine Proorocii mincinosi?

In timpul Apostolilor exista categoria „Profetilor”. Acestia erau slujitorii plini de har ai Bisericii, hirotonisiti de catre Apostoli, dupa ce au fost alesi de Duhul Sfant. Ei au fost succesorii Apostolilor si calatoreau de la o Biserica la alta Biserica, investiti cu autoritate. Puteau sa hirotoneasca, sa oficieze Sfanta Euharistie si sa transmita instructiunile Apostolilor. Atunci cand mergeau la o Biserica, crestinii din acel tinut ii gazduiau atat timp cat ei stateau acolo. Pana sa plece insa, ei aveau autoritatea deplina asupra acelei Biserici.

Este usor de inteles de ce Ioan era atat de vehement impotriva categoriei Proorocilor mincinosi. Acesti oameni apareau in diferite Biserici, pretinzand a fi „Profeti” si Bisericile ii acceptau ca slijitori autorizati de catre Duhul Sfant si Apostoli. Prin urmare, atunci cand cineva mergea la o Biserica, pretinzand a fi Profet, conform cuvintelor Apostolului Ioan, crestinii trebuiau sa verifice daca aceasta persoana marturiseste ca „Iisus Hristos a venit in trup”.

Acest lucru era un bun criteriu, deoarece acesti impostori erau gnosticii, care umblau cu scopul de a induce in eroare Biserica. Gnosticii asadar nu marturiseau ca Iisus a venit (si va veni) in trup. Deci crestinii trebuiau sa intrebe pentru a constata daca e un Profet adevarat sau un gnostic, un Profet fals.
Deci, un astfel de impostor nu ar fi trebuit „atunci cand veneau la ei”, sa il „primeasca in casa lor” pentru gazduire, nici „sa nu-i ureze: Bun venit”.

Deoarece versetele acestea se refera la o anumita categorie de persoane din acea epoca, este cu totul nepotrivit sa le folosim astazi pentru orice altceva, cu exceptia cazului daca acea persoana care vine la noi pretinde a fi succesor al Apostolilor si vine in casele noastre, declarand ca e Profet, nemarturisind ca „Iisus Hristos (pentru totdeauna) a venit in trup”.

Suntem curiosi cu privire la ceea ce „episcopii” ratacitori ai organizatiei Turnul de veghe marturisesc de fapt, atunci cand spun ca Iisus Hristos va veni in spirit si nu „in trup”?

http://www.impantokratoros.gr/martori_iehova.ro.aspx

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia, o noua inselare


 Homeopatia, o practica medicala controversata

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: "homoios" (asemanator) si "pathos" (suferinta).

Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".

Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei

Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.

Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in "loja teutonica", inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.
Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca "sentimentalist inflacarat". De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.

Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.
Esenta homeopatiei devine astfel "principiul similitudinii", care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.

Hahnemann va enunta teoria despre "homeopatie" in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca "tata al misticismului", si elogiaza teoria acestuia despre "magnetismul animal".
In cartea lui, numita "Organon-ul artei de a vindeca", el spune: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput."

Aceasta existenta a elementului "dumnezeiesc" in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: "Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe."

James Tyler Kent (31 martie 1849 - 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.
In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita "Repertoriu al Medicinei Homeopate". In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: "Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital."

Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra "infectiilor", prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. "Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala." (Kent)

Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).

Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte "in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala".

Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: "Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida "centrele" superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala."

Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Homeopatia, cadere din dreapta credinta

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."

Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".

Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.

Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.

Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.

Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).

Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"

Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.

Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."

Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.

Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !

"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?

- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.

Teodor Danalache

crestinortodox

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI

APEL AL CLERICILOR ŞI CREŞTINILOR ORTODOCŞI DIN ROMÂNIA CĂTRE TOŢI EPISCOPII ORTODOCŞI DIN LUME ÎMPOTRIVA HIROTONIEI ÎN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CREŢU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI


Către toţi Întâistătătorii ortodocşi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale şi către toţi episcopii ortodocşi din lume ne ridicăm glasul cu nelinişte, cerându-le ajutorul pentru a împiedica hirotonia în episcop a Arhimandritului Ieronim Creţu, cleric caterisit de către Patriarhia Ierusalimului, pentru că sus-numitul a dat Sfânta Împărtăşanie catolicilor, copţilor, armenilor şi membrilor altor confesiuni, în insula Patmos, în anii 2007 şi 2009.

De menţionat că în anul 2008, după cazurile Corneanu şi Drincec, Sfântul Sinod a hotărât ex-comunicarea credincioşilor şi depunerea din treaptă a clericilor care se vor împărtăşi cu cei de alte confesiuni şi denominaţiuni creştine.

Preoţii şi credincioşii ortodocşi din România declară cu deosebită nelinişte: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei României l-a ales episcop.

Sunt voci care afirmă că Patriarhul României are de gând să săvârşească hirotonia arhimandritului Ieronim, sâmbătă, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi întocmai-cu-Apostolii Constantin şi Elena, hramul Catedralei Patriarhale din România.

Episcopi ortodocşi, ajutaţi-ne. Fiara ecumenismului urlă şi în România.

Urmăriţi filmuleţele video (Patmos, 2007/2009) de la Liturghiile la care a participat arhim. Ieronim Creţu, slujind, adică implicându-se liturgic, împărtăşindu-se şi împărtăşind şi eterodocşi.

Cu metanie, Vă sărutăm dreapta sfinţitoare,

Clerici şi creştini ortodocşi din România.

Notă:
Abordat de cineva în această problemă, secretarul Sf. Sinod, PS Ciprian Câmpineanul, i-a luat apărarea părintelui Ieronim Creţu, afirmând că „nu a slujit şi nu s-a împărtăşit, ci doar a participat". Probabil a vrut să spună că doar „a asistat" (lucru neadevărat, vezi VIDEO), pentru că substantivul „participare" este sinonim neologic pentru „împărtăşire". Dar să lăsăm să vorbească înregistrările video.

Pentru video, accesaţi: http://acvila30.wordpress.com/2011/05/20/πάτμος-2007-και-2009-–-απαράδεκτη-κοινωνία-με/

sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=21257

TEORIA KARMEI ŞI A REÎNCARNĂRII - ÎNTRE MODĂ RELIGIOASĂ ŞI RĂTĂCIRE PRIMEJDIOASĂ

TEORIA KARMEI ŞI A REÎNCARNĂRII - ÎNTRE MODĂ RELIGIOASĂ ŞI RĂTĂCIRE PRIMEJDIOASĂ


Teoria karmei şi a reîncarnării constituie învăţătura de bază a celor mai multe erezii şi secte contemporane. Credinţa în reîncarnare a dobândit, mai ales începând cu anii '60, mulţi discipoli, atât din rândul europenilor, cât şi din cel al grecilor. Propaganda care i se face lucrează foarte eficace.

Astfel, potrivit cu o statistică care s-a făcut la începutul anilor '90, s-a constatat că aproximativ 20% dintre greci cred în reîncarnare. Cam acelaşi procentaj, poate ceva mai mare, îl întâlnim şi în ţările Europei şi ale S.U.A. Merită să fie consemnat faptul că la începutul secolului XX, potrivit cu datele Societăţii Teosofice, numai 1% dintre europeni credeau în reîncarnare.

Este vorba aşadar de o problemă foarte serioasă, deoarece aderarea Ia această credinţă aduce cu sine ieşirea din sânul Bisericii.
Odată cu răspândirea acestei teorii, creşte şi numărul ofertelor de pe piaţa religioasă', adică în spaţiul sectelor contemporane. Astfel, citim: Dacă veţi medita cincisprezece minute pe zi veţi putea pune la punct 10.000 de vieţi.
Credinţa în reîncarnare, spun ei, dă soluţii la toate problemele şi explicaţii la toate subiectele.

Haideţi să luăm lucrurile de la început. Teoria reîncarnării, adică credinţa că după moartea trupului sufletul intră în alt trup de om sau de animal, este o învăţătură foarte veche, care, prin oracole, s-a răspândit în întreaga lume încă din antichitate, începând cu Babilonul, Egiptul, vechea Eladă şi Roma. Adepţii lui Orfeu, Pitagora şi adepţii lui, Platon şi adepţii lui, Plotin, neoplatonicii şi gnosticii credeau în această teorie. în realitate însă nu era vorba de o concepţie omenească, ci de o învăţătură pe care diavolii, ascunşi în spatele zeităţilor antice, o transmiteau la toată lumea prin intermediul oracolelor şi al misterelor antice idolatre.

Pe piaţa religioasă contemporană este oferită mai ales varianta asiatică a teoriei (hinduistă şi budistă) şi rea apuseană, de provenienţă teosofică.

Cât priveşte teoria asiatică a reîncarnării, aceasta este transmisă mai ales prin guruism. Guruismul ca mişcare nu este unitar. Deşi există diferenţe specifice fiecărui curent, două puncte ale învăţăturii guruiste sunt comune şi esenţiale: cele referitoare la karma şi la reîncarnare.

* * *

Consecinţele teoriei

Consecinţele acestei teorii sunt distrugătoare, atât pentru om cât şi pentru societate. Dacă toate sunt determinate de karma pe care a acumulat-o cineva în vieţile anterioare, atunci nimeni nu este răspunzător pentru faptele sale. Atunci toate, chiar şi cele mai mari crime, sunt justificate, de vreme ce nu există în esenţă discernământul care să facă deosebirea dintre bine şi rău. Orice lucru bun care se face cu alipire nu este în realitate un bine, deoarece produce karma, în timp ce orice lucru rău care nu se face cu alipire nu produce karma, prin urmare este considerat un lucru pozitiv. Şi aceasta deoarece îl aduce, chipurile, pe om mai aproape de scopul său, care este eliberarea din ciclul chinuitor al reîncarnărilor (samsara).

Astfel se produce o răsturnare a concepţiei despre dreptate şi morală, pe care o avem nu numai noi, ortodocşii, dar şi omul apusean, în general; adică concepţia care este bazată pe învăţătura despre Dumnezeu, om şi lume a Creştinismului.
Îndemnul Sfântului Apostol Pavel bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng este considerat alipire de către adepţii teoriei karmei şi a reîncarnării.
Cercetătorul german al ereziilor Friedrich-Wilhelm Haack, într-una din cuvântările sale ţinute în Atena (1989), spunea:

Odată, pe când mergeam împreună cu un guru pe un drum din Rizikes (India), am văzut stând pe marginea drumului un cerşetor şi i-am aruncat o monedă. Atunci gurul a râs şi a spus: „Ah, voi creştinii!..." Apoi m-a întrebat: „De ce îl ajuţi? El însuşi este vinovat pentru starea în care se află". Şi Haack conchide: „Aceasta este mentalitatea care sugrumă orice acţiune socială".

Potrivit cu adepţii învăţăturii guruiste, cel care se supune legii karmei este mai drept şi mai moral decât cel care respectă cele zece porunci.
Astfel, dacă cineva ajută pe semenul său aflat în suferinţă, participând la durerea lui, acumulează karma. Aşadar fapta lui, aparent bună, în realitate este rea deoarece nu-l ajută să iasă din ciclul samsarei. Dar nici cel suferind nu este ajutat. îl vom ajuta numai atunci când îl vom lăsa în starea în care se află, pentru a-şi ispăşi karma. Căci de nu şi-o va ispăşi în această viaţă, se va naşte din nou pentru a o ispăşi în altă viaţă.

Pe de altă parte, un jaf sau o ucidere care se va face „fără alipire", adică ca şi cum şi-ar juca cineva rolul său pe scena unui teatru fără să se identifice cu el, este considerat un lucru bun(!), deoarece nu acumulează karma. Aşadar cel care acţionează astfel se apropie de împlinirea scopului său, care este ieşirea din ciclul reîncarnărilor. Unuia ca acesta nu i se poate cere socoteală de către nimeni. Cel care săvârşeşte o ucidere sau un furt, face aceasta ispăşindu-şi karma sa. Dar şi victima îşi ispăşeşte propria sa karmă. Şi, desigur, nu ar fi putut să o ispăşească fără cel care a săvârşit aceasta.

Stareţul Paisie Aghioritul ne dă o frumoasă pildă pentru a descrie diferenţa esenţială dintre un om care a fost adăpat cu rugăciunea ortodoxă şi un altul care a fost adăpat cu meditaţia orientală. El spune: Să presupunem că un hinduist se află pe malul mării şi se autoconcentrează. Dacă în momentul acela cineva se primejduieşte în mare şi cere ajutor, acesta va rămâne cu desăvârşire nepăsător: nu se va mişca din poziţia sa ca să nu se lipsească de plăcerea ce o simte. În timp ce, dacă s-ar afla acolo un monah ortodox şi ar rosti Rugăciunea lui lisus, ar lăsa metania şi s-ar arunca in mare ca să-l salveze.

Dar să revenim. Pentru adeverirea celor de mai sus redau un text de la Satyanantashram: Nu este nevoie să constrângeţi karma, prietenia, iubirea de slavă, nici chiar mânia, nesaţul sau patima (desfrânării). Ci trebuie să trăiţi o viaţă foarte libertină. Nu cred că om ui greşeşte, că poate apuca pe un drum rău sau că poate deveni rău. Cred că situaţia în care se află a fost creată pentru a putea evolua.
Toate acestea răstoarnă morala, dreptatea, asistenţa socială şi legislaţia, aşa cum le-am observat în societăţile occidentale.

Potrivit acestei învăţături, toată viaţa noastră pe pământ are o valoare negativă şi orice situaţie va trebui să fie acceptată în mod cu totul pasiv, în felul acesta omul se netrebniceşte; paralizează în el orice încercare de a se împotrivi nedreptăţii şi constrângerii. I se slăbănogeşte orice simţământ de responsabilitate socială. Vinovaţii pentru starea în care se află cei nedreptăţiţi sau cei care suferă sunt ei înşişi, iar nu cei care îi nedreptăţesc.

Aşa cum scrie Borges, hinduiştii consideră mila ca fiind o ostentaţie, o greşeală, pentru că starea nefericită nu face altceva decât să-l ajute să-şi ispăşească greşalele pe care le-a săvârşit într-o viaţă anterioară. Şi orice încercare de a-l ajutora întârzie inevitabila plată a datoriei. Din această pricină Ghandi a condamnat fondarea azilelor şi a spitalelor. Credinţa în reîncarnare este atât de puternică în India, încât nimeni nu cere ca să fie dovedită.

W.T.R. Sheddy observă pe bună dreptate: Teoria karmei este „o filosofie folositoare pentru clasa stăpânitoare". De ce unii ca aceştia sunt bogaţi? Din pricina nenumăratelor fapte bune pe care le-au săvârşit în vieţile anterioare. Dar de ce săracii sunt săraci? Deoarece in vieţile anterioare au făcut nenumărate crime, fie putem oare închipui o filosofie mai plăcută în mâinile clasei stăpănitoare decât teoria karmei?

Şi Nekkue Kestling observă: Sistemul hinduist este cel mai bun sistem feudal care a existat vreodată. Este sistemul în care păstrarea şi moştenirea puterii clasei stăpănitoare a fost asigurată în mod desăvârşit cu ajutorul concepţiei reîncarnării.

Copilul omului sărac aşa trebuia să se nască şi nimeni nu trebuie să-l scoată din starea nefericită în care se află, pentru că plăteşte o oarecare karma. Şi de aceea şi-a ales să se nască un copil de sărac şi să trăiască în sărăcie şi dispreţ.

Dimpotrivă, brahmanul va naşte negreşit brahmani, care se vor desfăta de bunătăţile şi privilegiile castei lor, deoarece sunt nişte suflete ce au o karmă pozitivă - de altfel pentru aceasta şi-au ales trup de brahman pentru a se reîncarna - şi astfel au dreptul de a fi răsplătiţi şi a se desfăta în această viaţă.

Aşadar, în India, sistemul castelor şi al claselor sociale este determinat de învăţătura despre karmă şi reîncarnare.
Pe lângă concepţia asiatică asupra reîncarnării o avem şi pe cea occidentală, exprimată mai ales de Societatea Teosofică.
Potrivit spuselor lui Irving S. Cooper, stâlpul de bază al Societăţii Teosofice: Una dintre misiunile Societăţii Teosofice Mondiale este de a face cunoscut adevărul despre reîncarnare.
Varianta apuseană a teoriei reîncarnării, în contradicţie cu cea asiatică, nu urmăreşte nimicirea vieţii, nici „eliberarea" din ciclul vieţilor şi morţilor succesive, ci dăruirea de „noi posibilităţi" prin reîncarnări succesive, astfel încât să poată fi satisfăcute toate dorinţele care nu au fost satisfăcute în această viaţă. Adepţii occidentali ai teoriei reîncarnării cred că ceea ce îşi doresc acum în această viaţă şi nu dobândesc cu siguranţă vor dobândi în vieţile viitoare.

Concepţia despre karma şi reîncarnare presupune acceptarea teoriei holiste despre lume şi om. Toate sunt dumnezeu. Dar acest dumnezeu se manifestă în lume mai mult sau mai puţin, potrivit cu capacitatea fiecărui individ.

„Evoluţia" în cadrul nesfârşitelor reîncarnări este de fapt o evoluţie prin sine, prin procese automate, mecaniciste.

* * *
Aşa cum făgăduiesc cei care îi fac publicitate, concepţia apuseană despre reîncarnare nu conduce la nelucrare, ci ea făgăduieşte experienţe mai mari şi deşteptarea capacităţilor oculte ale omului.
"Reîncarnarea nu continuă până la infinit. Atunci când vom fi învăţat toate lecţiile care se predau în şcoala lumii, nu vom mai avea nevoie de reîncarnări fizice, fără numai de acele reîncarnări de bunăvoie, în care fiinţele superioare şi perfecte vin ca nişte maeştri spirituali să ajute lumea înapoiată pe calea evoluţiei spirituale” (I.S. Cooper „Reîncarnarea...” p.34).

sursa: http://www.eph.md/

Ortodoxia si Religia Viitorului - de Ieromonah SERAFIM ROSE

MEDITATIA ORIENTALA INVADEAZă CRESTINISMUL

Ca răspuns la posibilitatea "dialogului" între Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat mărturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza învătăturii ortodoxe de credintă si a propriei lor experiente, confirmă ceea ce Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna: că ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfânta Treime; că dumnezeii păgânilor sunt de fapt idoli; si că experientele pe care le procură acesti "dumnezei", cu puterile lor, sunt de natură satanică.

Această învătătură nu se contrazice deloc cu cuvântul Sfântului Apostol Petru, care spune că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfântului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor. Desi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi si timpuri roditoare, umplând de hrană, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17).

Dar cei care trăiesc în robia lui Satan, stăpânitorul lumii acesteia, în întunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lăsat-o tuturor, indiferent de robia în care se află.

Dar pentru crestinul, căruia i s-a dăruit dumnezeiasca descoperire de sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" în afara credintei sale sfinte.

Să ascultăm deci, cuvântul Apostolului Pavel, care zice: Nu vă înjugati la jug străin cu cei necredinciosi, căci ce însotire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Si ce învoire este între Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce întelegere este între templul lui Dumnezeu si idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui în ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si vă osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).

Chemarea crestinilor este mai curând aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox la popoarele păgâne, asa cum a făcut odinioară si Sfântul Apostol Petru cu casa temătoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel să părăsească si ei întunericul necredintei si să se unească cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt chemati.

Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de adevărul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se consideră crestini, nu-si dau seama de diferenta radicală si ireductibilă dintre Crestinism si toate celelalte religii păgâne. Si chiar cei care îsi dau seama de această diferentă, nu au discernământul duhovnicesc de a deosebi între diferitele "experiente spirituale", discernământ despre care se vorbeste în scrierile ortodoxe patristice si în Vietile Sfintilor - numit acolo "dreaptă socoteală" -, pe care Sfânta Biserică Ortodoxă l-a avut si îl are de aproape 2000 de ani.

In absenta acestei constiinte si a acestui discernământ, prezenta din ce în ce mai intensificată a religiilor orientale în mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamănă confuzie si în mintile multora ce îsi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi călugăr catolic - în urmă cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult înainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfârsit zilele, proclamând egalitatea dintre experientele crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii păgâne.

Ceva "a pătruns în atmosferă" cam în ultimii douăzeci de ani, care a erodat si ultimile rămăsite ale unei mentalităti crestine sănătoase, rămase în Bisericile Protestantă si Catolică. Acest ceva atacă acum si adevărata Biserică, adică Sfânta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile necrestine" este mai curând rezultatul decât cauza aparitiei acestui nou "duh".

În capitolul ce urmează vom examina câteva din aceste miscări religioase orientale care au avut o influentă covârsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra încercărilor de dezvoltare a unui sincretism între crestinism si religiile orientale care s-a manifestat mai ales în zona "experientelor spirituale".

În cadrul acestor încercări s-a mers până la îndrăzneala de a afirma că traditiile filocalice ale Ortodoxiei îsi au, de fapt, originea în Extremul Orient si că de acolo ne vine si rugăciunea lui Iisus si contemplatia mistică ortodoxă!

După ce vom fi lămurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea să arătăm clar ce diferentă, ca de la cer 'la pământ, există între "experientele spirituale" crestine si cele necrestine, cât si extremul pericol care se ascunde în filosofia religioasă, care stă la baza acestui sincretism mincinos.

1. "Yoga crestină"

Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai ales în America, nenumăratelor secte si mai ales nenumăratelor forme de fizioterapii, care nu-si afirmă nici un continut religios.

Acum aproape douăzeci de ani, un călugăr francez benedictin si-a notat experientele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică crestină. Descrierile ce urmează sunt luate din cartea lui.*

* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. engleză a apărut în 1960

Yoga hindusă este o practică ce presupune o viată disciplinată până la asceză, care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizează efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihică mai bună.

Esentială în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie să se ajungă. Autorul are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile pe care le urmăreste yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumusetea si sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie însă să se stie că cel care nu urmăreste decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici măcar nu este constient, după cum se va vedea în continuare.

Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu exceptia uneia: că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul) însusi este Dumnezeu si că restul este tăcere".

Bineînteles că aceasta nu este o idee crestină, ci una păgână. Căci scopul "Yogăi crestine" este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestină", pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonică. "De îndată ce veti executa respectiva "mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastră se va relaxa si vă va cuprinde o senzatie generală de bine".

Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea generală se instalează încă de la început, cu o senzatie foarte durabilă de bine si chiar euforică. Dacă nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmează si oboseala dispare în scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gânditoare si de a închide ochii în fata tuturor ispitelor".

Starea euforică pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sănătate, care ne îngăduie să facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai întâi, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvântul cel mai apt să descrie această stare, este acela de multumire; o multumire atât trupească, cât si sufletească, care ne predispune...la o viată spirituală".

Această stare schimbă întreaga personalitate a celui ce o încearcă: "Hatha Yoga influentează caracterul în bine. După câteva săptămâni de exercitii, persoana adultă admite că nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbări în modul său de a fi si de a reactiona. El este mai blând si mai întelegător. Primeste cu calm orice întâmplare. Este multumit... Întreaga sa personalitate este schimbată si el însusi si-o simte din ce în ce mai deschisă; de aici decurge o conditie aproape permanentă de euforie si de "multumire"".

Dar acestea nu sunt decât fazele intermediare premergătoare atingerii scopului, la care se ajunge nu după mult timp. "Devenind în doar câteva săptămâni foarte contemplativ, am observat că rugăciunea mea capătă caracteristici cu totul noi".

Ajungând la o stare extraordinară de calm, autorul remarcă "usurinta cu care se putea concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin practica Yoga persoana devine mai receptivă si mai suplă în gândire, si astfel mai deschisă fată de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevărat mistice". Chiar si pentru un "yoghin începător" rugăciunea este "dulce" si "îmbrătisează omul în întregime".

Persoana este relaxată si "gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt, si să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, binevoieste să ne lase să simtim". "Ne vom pregăti fiinta, astfel încât ea să fie în permanentă pregătită pentru această cuprindere, această apucare, care este, fără îndoială, cea mai înaltă formă a contemplatiei crestine". "În fiecare zi exercitiile si întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste în permanentă, la fel si setea mea de dreptate si dorinta arzătoare de a fi crestin în adevăratul sens al cuvântului".

Oricine întelege natura înselăciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre "Înselăciunea diavolească") si va identifica în descrierea acestei mostre de "Yoga crestină" tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceste, fie în directia religiilor păgâne, fie în cea a experientelor "crestine" sectare. În amândouă aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi dorintă de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh"; aceeasi căutare, nu de Dumnezeu, ci de "consolări spirituale", aceeasi auto-intoxicare care este luată drept "stare de gratie"; aceeasi usurintă de necrezut cu care oricine devine deodată "contemplativ" si "mistic"; aceleasi "revelatii mistice" si stări pseudo-spirituale.

Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această stare aparte de înselăciune diavolească. Însă autorul acestei asa-zise "Yoga crestină", fiind călugăr benedictin, mai adaugă niste "meditatii" speciale, atât de grăitoare pentru duhul "misticii" romano catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme crestin al tuturor fanteziilor.

Astfel, în urma meditatiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe "să vadă" Pruncul în bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei: Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, - din nou Lumină - se perindă unele după altele si trec pe lângă mine... Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc îmi naste în minte o idee... o viziune tăcută a întregului mister al Nasterii lui Hristos".

Orice persoană, cât de putin avizată asupra trăirii duhovnicesti ortodoxe, vede că acest biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mărunti, care îi pândesc pe căutătorii de "experiente spirituale". El nici măcar n-a văzut un "înger de lumină", ci a căzut pradă propriilor sale "închipuiri religioase", produse de o minte bolnavă si de o inimă total nepregătite pentru purtarea unui război nevăzut contra înselăciunilor diavolesti.

Astfel de "meditatii" se practică astăzi într-un număr important de mânăstiri romano-catolice.

Faptul că această carte se încheie cu un articol semnat de traducătorul francez al Filocaliei, dându-se chiar si câteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează altceva decât prăpastia care îi desparte pe acesti diletanti de adevărata spiritualitate ortodoxă, spiritualitate ce rămâne cu desăvârsire ascunsă de ochii "înteleptilor" contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.

O indicatie suficientă pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este că el numeste "rugăciune a inimii", gestul facil de a recita silabe în ritmul bătăilor inimii. Or, în traditia patristică ortodoxă rugăciunea inimii este una din cele mai înalte forme de rugăciune, dobândită foarte rar de monahi, după multi ani de nevointe ascetice si sub îndrumarea unui duhovnic încercat.

Vom comenta pe larg pericolul practicării acestei yoga asa-zise crestin, când vom vedea că are trăsături comune cu alte forme de meditatie orientală, care li se oferă credinciosilor crestini din zilele noastre.

2."Zen-ul crestin"

Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New York, 1971) descrie mai pe întelesul tuturor o altă practică religioasă orientală. Acest autor porneste, ca si autorul cărtii "Yoga crestină" din acelasi punct: un sentiment de adâncă nemultumire Fată de crestinismul occidental, în general, si dorinta de a-l îmbogăti cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierzând legătura cu vechile forme de rugăciune, si care, în acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, caută ceva care să satisfacă aspiratiile sufletului modern".

"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi căi, descoperindu-mi că există în crestinism posibilităti la care nici nu visasem". O persoană poate "să practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si lărgi si adânci propria credintă crestină".

Tehnica zen-ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană - din care de fapt si derivă -, desi este cu mult mai simplă. Este vorba tot de o postură corporală (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnică a respiratiei, de repetarea unei formule "sacre" după dorintă, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.

Scopul lor este, însă, identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii rationale si atingerea unei stări de liniste si de meditatie calmă. Pozitia sezând "împiedică ratiunea discursivă si gândirea" si facilitează "coborârea în centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tăcută si lipsită de imagini". Senzatia astfel obtinută este asemănătoare aceleia de pe urma consumului de droguri, căci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri înteleg întrucâtva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului că în mintea omenească există adâncimi demne de explorat".

Toate acestea nu împiedică deschiderea "către o nouă abordare a lui Hristos, mai putin dualistă si mai apropiată de conceptia religioasă orientală". Chiar si cel mai începător în meditatia Zen are posibilitatea să atingă "o senzatie de comuniune si să aibă sentimentul unei prezente supranaturale", împreună cu savoarea unei "tăceri mistice"; prin Zen, starea de contemplatie, care până acum le era rezervată doar câtorva "mistici" initiati, este "lărgită", astfel, încât "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi" (iluminare).

Autorul cărtii "Christian Zen" vorbeste de o înnoire a crestinismului afirmând că experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin sau necrestin. "Cred că există un sentiment esential al iluminării, care nu este nici crestin nici budist, ci pur si simplu omenesc".

Si cu adevărat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lângă Kyoto, "lucrul surprizător a fost absenta desăvârsită a unei credinte comune, care să-i unească pe cei prezenti. Pe nimeni nu părea să intereseze câtusi de putin ce credea sau ce nu credea celălalt si nimeni, din câte pot să-mi amintesc, nu a pomenit nici măcar o singură dată numele lui Dumnezeu".

Acest tip de meditatie agnostică prezintă mari avantaje din perspectiva scopurilor "misionare", pentru că "poate fi acceptabilă si pentru cei care nu (mai) au credintă, dar au o constiintă încărcată sau le e teamă că Dumnezeu a murit. Astfel de oameni nu au niciodată nimic împotrivă să stea jos si să respire adânc. Pentru ei această "meditatie" reprezintă o căutare, si mi-am dat scama că ...cei ce caută astfel, găsesc până la urmă pe Dumnezeu. Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinită în care trăim, ne miscăm si suntem".

Experienta de "iluminare" descrisă mai sus este deci esential aceeasi cu experientele "cosmice" întâlnite în samanism si în multe alte religii păgâne. "Eu însumi sunt convins că se află zăgăzuite în noi torente nesfârsite de bucurie, care pot fi eliberate prin meditatie, care uneori izbucnesc cu o fortă ce ne umple fiinta de o bucurie atât de extraordinară, încât nici nu ne dăm prea bine seama de unde ne vine".

Autorul chiar a fost surprins să constate că experientele Zen sunt foarte asemănătoare cu cele penticostale, ceea ce l-a hotărât să primească "Botezul Duhului" la una din "întâlnirile harismatice". După care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostală, mi se pare că punerea mâinilor, rugăciunile fratilor, ajutoarele lor către ceilalti, toate acestea constituie forte capabile să elibereze potentialul uman de iluminare psihică, mai ales în cazul persoanei care practică cu perseverentă meditatia zazen".

Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinată în capitolul sapte al acestei cărti.

*

Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si în cazul yogăi asa-zis crestine. Deosebirea între "Zenul crestin" si "Yoga crestină" este că, primul este mai popular si nu atât de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile să afirme că experientele agnostic-păgâne, de tip Zen, pot constitui "baza unei reînnoiri mistice crestine", sunt cu totul străine de adevărata si marea traditie patristică ortodoxă, care presupune o credintă arzătoare, convingeri adevărate si luptă intensă ascetică.

Vedem însă cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezită să târască Filocalia si "marile scoli ale Ortodoxiei" în paginile cărtii sale, zicând că si ele ajută la obtinerea unei stări de "liniste si pace contemplativă" si că sunt tot atâtea exemple de "practici Zen din interiorul traditiei crestine". El recomandă chiar si rostirea rugăciunii lui Iisus în timpul meditatiei Zen, pentru cei care doresc.

Dar această ignorantă devine cu deosebire periculoasă atunci când ea se sălăsluieste în cineva chemat să instruiască pe altii si care, la cursurile sale, recomandă studentilor săi să experimenteze "misticismul sezând în pozitie zazen, timp de patruzeci de minute în fiecare seară".

Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se află si în persoana câte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât să-l împingă la dezastrul psihic si spiritual.

3. Meditatia transcendentală

Tehnica de meditatie orientală cunoscută sub numele de "Meditatie Transcendentală" (sau pe scurt MT), a atins în putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales în America, si este propovăduită prin mass-media într-un mod atât de zgomotos, încât orice persoană care vrea să studieze serios curentele religioase contemporane, este tentată să o lase la o parte, considerând-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane. Tentatie care ar constitui o greseală, pentru că în aspectele sale de bază MT nu diferă semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atentă, se dovedeste chiar a fi mai autentic "orientală", decât oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogăi crestine" sau "zenului crestin".

Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre această miscare * , "meditatia transcendentală" (MT) a fost adusă în America (unde a avut un succes spectaculos) de un yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând să capete un puternic avânt mai ales după 1961. În 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu când binecunoscutul grup de muzică "Beatles" s-a convertit la MT, renuntând astfel la droguri; dar grupul a abandonat în scurtă vreme miscarea (continuând însă să mediteze) si Maharishi a intrat astfel în declin, cu atât mai tare cu cât turneul său american din anul următor, de data aceasta efectuat împreună cu un alt grup de cântăreti convertiti (pe nume "Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.

* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fără pastile - meditatia transcendentală de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972

Totusi miscarea a continuat să crească: până în 1971 existau cam 100.000 de "meditatori" si 2000 de instructori calificati, ceea ce o făcea de departe cea mai importantă miscare de "spiritualitate orientală" din America. În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în fiecare lună si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învătământul de stat, în închisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerată o formă neutră de "terapie mentală", compatibilă cu orice practică sau credintă religioasă.

Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parcă special croite pentru modul de viată american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare "precum spălatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul că vulgarizează vechea traditie indiană Yoga si că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare (în 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $ pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si prescolari).

În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de "Yoga crestină" sau de "Zen-ul crestin"; sau diferă doar printr-o simplificare extremă a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.

Ca si ele, MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere sau coduri morale si nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o tehnică, care "se bazează pe tendinta naturală a mintii de a căuta fericirea si plăcerea... În timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai firesc si mai plăcut în acel moment".

"Meditatia transcendentală este în primul rând o practică si numai după aceea o teorie. Si este esential ca la început persoana să nu-si folosească deloc capacitatea de gândire intelectuală".

Tehnica concepută de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: După două cursuri introductive, persoana plăteste taxa si apoi merge la "initiere", ducând cu sine o colectie aparent bizară de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietăti de fructe dulci, cel putin sase flori proaspete, si o batistă curată.

Aceste articole sunt puse într-un cos si introduse în "camera de initiere" care este foarte mică si în care se află o masă cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe această masă, pe care arde tămâie si pe care se află o lumânare aprinsă în permanentă, se plasează si cosul cu ofrande. Discipolul se află singur în acea încăpere împreună cu învătătorul său, care trebuie să fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.

Ceremonia din fata portretului durează o jumătate de oră si constă dintr-o intonare usoară a unei melodii în cuvinte sanscrite (al căror înteles rămâne necunoscut initiatului) si, de asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfârsitul ceremoniei, initiatului i se desemnează o "mantra", adică un cuvânt sanscrit secret, care trebuie repetat fără întrerupere în timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni să-l cunoască în afară de maestrul celui în cauză.

Traducerea engleză a acestei ceremonii nu este niciodată dezvăluită celor ce se initiază; ea este cunoscută doar de învătători si de cei care sunt ei însisi initiatori. Ea există însă într-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfânta Traditie) iar textul său a fost tipărit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri Spirituale) din Berkeley.

Această ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de închinare la zeii (puja), în care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si întregul sir de "maestri", prin care el însusi si-a primit initierea.

Ritualul se încheie cu o serie de douăzeci si două de "ofrande" aduse în fata guru-lui lui Maharishi (adică a portretului său), după fiecare ofrandă adusă rostindu-se cuvintele "Mă plec în fata lui Shri Guru Dev". La încheierea ceremoniei, initiatorul se pleacă până la pământ în fata portretului lui Shri Guru Dev si îl invită si pe cel ce se initiază (novice) să facă la fel; numai după acest moment se câstigă statutul de initiat. (Plecăciunea nu este obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).

Iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strămosii săi crestini nu ar fi consimtit niciodată, preferând să fie mai curând ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli. În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale constă în "simpla" comitere a acestui păcat capital si nu neapărat în respectarea tehnicii psihice în sine.

Odată initial, practicantul meditatiei transcendentale meditează câte douăzeci de minute de două ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestină"), lăsându-si mintea să se desfăsoare liber si repetând "mantra" cât mai des consideră el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.

Foarte curând persoana începe deja să pătrundă într-o nouă stare de constiintă, care nu este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendentală". Căci "meditatia transcendentală produce o stare de constiintă, care nu se poate compara cu nici o experientă trecută a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de meditatie Zen la care se ajunge însă după ani îndelungati de practică intensă".

"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a se ajunge la o performantă, practicând meditatia transcendentală, se ajunge practic la aceleasi rezultate într-un interval de minute". Din unele mărturii personale aflăm că este vorba de o "stare de împlinire", asemănătoare senzatiei din urma consumului de droguri. Dar Maharishi preferă să o descrie în termeni hindusi mai traditionali: "Când individul a atins performanta de a-si constientiza permanent această stare, se cheamă că a atins nivelul constiintei cosmice, telul oricărui adevărat meditator". În stările avansate de MT se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neapărat calitatea tehnicii de bază; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplină fizică obisnuite.

Odată "starea de existentă transcendentală" atinsă, nu se mai cer decât cele patruzeci de minute de meditatie zilnică, căci MT nu este destinată pentru o viată dusă în recluziune, ca în India, ci se adresează (în America) celor cu o viată activă în societate. "Meritul" lui Maharishi constă, asadar, în aceea că el a pus la îndemâna tuturor practici care până atunci fuseseră rezervate doar câtorva alesi.

Aceste mase găseau în MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau să se lase de droguri, familiile se refăceau, toată lumea devenea mai fericită si mai sănătoasă; fetele instructorilor MT erau în permanentă zâmbitoare si plesnind de bucurie. Căci MT nu înlocuieste alte religii, ci "le întăreste" pe cele care există deja, indiferent de credinta lor. "Crestinii" protestanti sau catolici găsesc si ei că această practică le adânceste propria religie si le-o îmbogăteste cu noi întelesuri.

Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresivă a valorilor si a mentalitătii autentic crestine în omenirea contemporană, a fost in acelasi timp cauza declinului meditatiei transcendentale însăsi. Poate mai mult decât oricare alta din miscările de "spiritualitate orientală", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia proclamată de Maharishi de a "initia" întreaga omenire este în mod evident condamnată la esec.

După anul de vârf 1975, înscrierile la cursuri MT au scăzut stabil si atât de dramatic încât în 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu scopul vădit de a recâstiga popularitatea pierdută. Ele ambitionau să-i învete pe initiati cum să dobândească "siddhis" sau "puteri supranaturale", adică cum să treacă prin zid, cum să devină invizibili, cum să leviteze si să zboare în aer, si asa mai departe.

Noul program a fost întâmpinat cu cinism, în pofida faptului că brosura sa publicitară afisa pe copertă un "meditator" în plină "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dacă aceste cursuri (care costă până la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse - care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar în orice caz, MT este dovedită a fi o fază a interesului pentru ocultism, manifestată de societatea umană în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele grăitoare. S-au dat publicitătii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupă cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură demonică.

În 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT este într-adevăr de natură religioasă si deci predarea ei în scoli este interzisă *: textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Această decizie va limita fără îndoială si mai mult influenta "MT" în care multi vor continua poate să vadă o formă de meditatie compatibilă cu crestinismul; atitudine care, din păcate, există si constituie si ea un trist semn al vremilor.

* Vezi MT in court "MT în fata instantei"

** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308, Berkeley, Ca., 94704

ASADAR, NICI BULGARII NU O CRED MARE SFANTA SAU PROFETA. DOAR LA NOI SE PREZINTA INEPTIILE EI CU TITLU DE PROFETIE

Prezentarea cărții “Peter Deunov şi Vanga - profeţi şi înaintemergători ai lui Antihrist”

În Sofia, a avut loc prezentarea cărții “Peter Deunov şi Vanga - profeţi şi înaintemergători ai lui Antihrist”, care dovedește caracterul anti-creştin a binecunoscutei “proorociţe” bulgare Vanga şi a învăţăturilor așa numitului ei “dascăl” Peter Deunov, informează pagina sedmitza.ru, făcând referire la pagina web a Patriarhiei Bulgare.

Publicarea cărţii “Peter Deunov şi Vanga - profeţi şi înaintemergători ai lui Antihrist”, în care pentru prima dată se prezintă punctul de vedere ortodox asupra fenomenului “Vanga”, 100 de ani de la naşterea căreia a fost sărbătorită luna trecută, a provocat o dezbatere aprinsă în societatea bulgară.

La prezentarea cărții, autorul a declarat că în urma studiului efectuat, s-a convins că, un număr mare de comentarii a celor care au cunoscut-o pe Vanga, cât și în urma întâlnirilor şi a dialogului cu Vanga şi cu Deunov Peter, el a găsit o mulţime de dovezi că ambele persoane comunicau des cu forțele întunericului. Potrivit acestuia, Vanga experima periodic stari de tranșă foarte dureroase, iar în tratamentul persoanelor utiliza metode magice (de exemplu, pentru a vindeca unele boli a fost necesar să se sacrifice un cocoş negru inima căruia trebuia mâncată). Autorul consideră că aceste momente și metode de a vindeca nu sunt compatibile cu Tradiția Bisericii Ortodoxe. În plus, ambii vindecători nu se considerau slujitori ai Domnului. În pofida faptului că Vanga se numea fiică a Bisericii Ortodoxe, în biserica construită de ea există încălcări intenţionate și grave a unui număr mare de canoane bisericeşti (de exemplu, pictura imaginii ce o reprezintă pe proorociţă se află pe locul, unde în mod normal stă chipul Mântuitorului). În plus, Vanga recunoștea reîncarnarea sufletelor, şi alte idei anti-creștine.

Motivul răspândirii popularității clarvăzătoarei Vanga, autorul o vede în apariția a tot mai multe îndemnuri nejustificate, chiar din partea unor preoți ortodocși de a o canoniza.

În timpul discuţiilor aprinse, iscate în urma prezentării cărții, participanţii şi-a exprimat dorința de a da o evaluare ortodoxă vieţii şi învăţăturilor altor figuri oculte, care au apărut dea lungul istoriei. Administratorul Reședinței Bisericii Ortodoxe Ruse din Sofia, și parohul Bisericii “Sf. Nicolae”, Părintele Zotik (Gajewski) a propus traducerea cărții în limba rusă, luând în considerație că și în Rusia, până astăzi persistă un mare interes față de viaţa şi profeţiile lui Vanga.

CITITI CE NE ANUNTA YAHOO.TRAGETI SINGURI CONCLUZIILE...

Există un nou stăpân al universului digital: DVS.

Bine aţi venit la noua versiune Yahoo!, mai personală ca niciodată.
•Adăugaţi site-urile preferate la noua pagină principală Yahoo!.
•Conectaţi-vă şi partajaţi mai multe cu Yahoo! Mail.
•Faceţi mai multe cu rezultatele găsite pe Yahoo! Search.
•Luaţi cu dvs. la drum lucrurile favorite cu Yahoo! Mobile.

DE CE SA NE FERIM DE DURERI? CA SA NE OBISNUIM ASA SI SA CEDAM REPEDE ATUNCI CAND NE VOR AMENINTA CU TORTURA DACA NU NE LEPADAM DE HRISTOS?

Dumnezeu a blestemat femeia sa nasca in dureri pentru pacatul primordial al Evei. De ce se incearca evitarea durerilor? Ca sa fim mai vulnerabili cand ne vor ameninta cu tortura pentru a ne lepada de Hristos?
In plus, aceasta tehnica a hipnozei , ca si ratacirea numita yoga, sunt condamnate de biserica noastra.
Asa ca, doamnelor, din experienta va spun ca , desi chinul nasterii este mare, satisfactia ulterioara oferita de prunc este de neegalat.

Naşterea cu ajutorul hipnozei ar putea micşora durerile şi elimina nevoia de medicamente sau anestezie

Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie va efectua un studiu de 18 luni pentru a afla dacă durerile provocate de naştere pot fi micşorate prin folosirea hipnozei, decât prin anestezie şi calmante, informează gulfnews.com

Anunţul studiului a relansat o dezbatere mai veche: oare durerile sunt inevitabile sau sunt declanşate de frică şi tensiune? Peste 800 de femei vor participa la cercetarea realizată la Lancashire University, oamenii de ştiinţă testând tehnici de autohipnoză care induc o stare profundă de relaxare. "Femeile vor fi supuse unui antrenament de 90 de minute şi vor primi un CD pe care să-l asculte", a spus Soo Downe, conducătorul experimentului.

Câteva femei au testat metoda şi au doar cuvinte de laudă la adresa ei: "Nu-mi pot imagine cum cineva poate naşte altfel", scrie o mamă pe site-ul Hypnobirthing. "Tehnicile m-au ajutat să rămân calmă şi stăpână pe situaţie în timpul naşterii, iar contracţiile n-au fost o problemă", a adăugat ea.

O mamă care a folosit tehnici de relaxare spune că nu au efect în momentul naşterii

Alte mame sunt de părere că autohipnoza nu poate elimina durerile la momentul naşterii. O femeie povesteşte că a vrut o naştere naturală pentru că era îngrijorată de efectele secundare ale medicamentelor. "Am practicat tehnici de relaxare şi respiraţie, dar şi yoga luni de zile. Totuşi, la momentul naşterii durerea era insuportabilă şi nicio tehnică de relaxare nu a avut efect. Am cerut o anestezie epidurală, însă era deja prea târziu. Nu cred că terapia prin hipnoză va funcţiona mai bine", spune ea.

Dr. Katrina Erskine, consultant obstetrician la spitalul Homerton din Londra spune că naşterea poate fi un proces dificil, dacă se prelungeşte sau apar complicaţii, iar femeile ar trebui să aibă la dispoziţie calmante şi procedura de anestezie, în cazul în care vor să apeleze la ele.

Ideea că durerile din timpul naşterii sunt provocate de teamă a fost lansată în anii 1930, de dr. Grantly Dick-Read, "părintele" mişcării care spijină naşterea naturală. O susţinătoare a lui Grantly, Marie Morgan (care a născut patru copii folosind tehnicile sale), a creat "naşterea cu ajutorul hipnozei", metodă folosită astăzi în peste 26 de ţări/

Părerile medicilor asupra hipnoterapiei

Anumiţi medici cred că naşterea cu ajutorul hipnozei poate fi mai uşoră. Maggie Howell, un hipnoterapeut specializat în naşteri crede că hipnoterapia nu poate garanta o naştere fără dureri, însă relaxarea indusă de această metodă poate ajuta corpul femeii să suporte mai uşor durerea.

Când o femeie este relaxată, respiraţia este regulată şi ea primeşte destul oxigen, care stimulează producţia de oxytocin şi endorfine (calmante naturale). Tensiunea rămâne stabilă, iar corpul ei conservă mai multă energie pentru momentul când contracţiile devin mai puternice.

Majoritatea experţilor cred că yoga, tehnicile de respiraţie şi hipnoterapia pot ajuta femeile să reziste mai bine în faţa durerilor naşterii, însă medicamentele trebuie întotdeauna să fie disponible la nevoie.

TOT DESPRE RATACIREA SCIENTOLOGICA

Scientologii si cea mai mare conspiratie din istoria Statelor Unite

Alba ca Zapada a fost si o operatiune de infiltrare de proportii nemaivazute a scientologilor in administratia americana, dar si in alte administratii din peste o duzina de tari. Operatiunea urmarea o curatare a tuturor dovezilor ce ar fi pus acest cult intr-o lumina defavorabila in fata publicului larg.

In 1973, este pus in aplicare planul "Alba ca Zapada" prin care peste 5.000 de membri ai cultului scientologic reusesc in a sustrage documente din diferite agentii guvernamentale americane si straine. Acestia au reusit sa se infiltreze pana si in organizatii internationale, precum Interpolul, in speranta stergerii oricarei urme a vreunei activitati ilegale efectuate de acest cult.

Scientologia, o religie a banilor si a violentei

Scientologia este un set de credinte dezvoltate de scriitorul de carti stiintifico- fantastice Ron Hubbard in 1953. Dupa cum ii marturisea lui Lloyd Eshbach, un prieten scriitor in 1949, Hubbard vroia sa porneasca o religie deoarece acolo "se aflau banii".

In Statele Unite a reusit sa devina recunoscuta ca religie in 1994, dar in alte tari nu are acest statut, fiind privita cu suspiciune deoarece este considerata o afacere care face abuz de naivitatea oamenilor.

Scientologii sunt cunoscuti si pentru actiunile ostile indreptate impotriva detractorilor. Politica "vanatului", cum a fost enuntata de Ron Hubbard, urmareste agresarea verbala si fizica prin orice mijloace a acestora.

Au fost cazuri in care au incercat sa provoace traume psihice de o asa natura incat persoana in cauza ar fi innebunit sau ar fi vrut sa se sinucida. Exemple nefericite in acest sens este cel al Lisei McPherson sau cel al lui Noah Lottick.

Din cauza acestor practici violente, dar si a faptelor de subversiune, scientologii sunt strict supravegheati de majoritatea guvernelor tarilor in care se afla, iar cateodata se iau masuri pentru a limita extinderea influentei lor.

Guvernul german s-a dovedit cel mai inversunat. Se folosesc metode speciale pentru a impiedica scientologii sa obtina pozitii inalte, iar afacerile lor sunt monitorizate constant. In urma cu patru ani s-a pornit si o initiativa legislativa cu scopul de a interzice scientologia in tara.

Indemnele lui Hubbard pentru un comportament imoral si abuziv

Statele Unite a avertizat Germania ca masurile luate incalcau drepturile fundamentale ale omului. Asta in pofida faptului ca in repetate randuri scientologii la randul lor le incalcau flagrant, profitand de metode legale si abuzuri.

In 1967 Hubbard spunea intr-o scrisoare legata de politicile adoptate fata de critici "Poate fi lipsit de proprietate sau ranit prin orice metode de orice scientolog. Poate fi inselat, dat in judecata, mintit sau distrus".

Orice examinare a activitatii lor era urmata de un raspuns sau actiune agresiva, cu scopul de a denigra " Nu va supuneti niciunei investigatii a noastre. Faceti-o cat mai greu, cat mai greu pentru atacatori pana la capat. Niciodata nu vorbiti despre noi- doar despre ei. Folositi-va de propriul lor sange...sau delicte pentru a face titluri (in presa n.a.)" sau poate cel mai elocvent citat al sau "Singura cale prin care poti controla oamenii este sa ii minti... Singura cale prin care poti controla pe oricine este sa minti."

Implicarea agentiilor americane in monitorizarea cultului

Incepand cu anii '60 mai multe agentii, precum Biroul Federal de Investigatii (FBI), au inceput sa puna sub lupa masinatiunile acestui cult. Pe fundalul acestor actiuni apare si Fiscul care vroia sa perceapa de la aceasta organizatie taxele cuvenite in urma profiturilor inregistrate. Scientologii refuzau sa plateasca si cereau scutirea lor pe motiv ca ar fi o religie.

In acel moment, Fiscul a pornit o cercetare si mai atenta a activitatii miscarii scientologice. Simtindu-se amenintati de asemenea investigatii aprofundate care fi scos la iveala adevaruri neplacute se pune in aplicare operatiunea "Alba ca Zapada".

Cea mai mare actiune de spionaj indreptata impotriva Americii

Biroul Gardianului, departament al miscarii, avea rolul de a proteja interesele cultului cu orice pret. Avea filiale in orasele mari ale tarii si era condus de sotia lui Hubbard, Mary Sue. De aici a pornit intreaga operatiune de infiltrare in guvernele a 30 de tari, dar in Statele Unite a reusit sa se dezvolte cel mai mult.

Printr-o serie de ordine emise de membrii Biroului si descoperite de anchetatorii FBI, exista unul in care Hubbard cere inlaturarea sau corectarea acelor rapoarte care ar fi continut informatii prejudicioase.

De supervizarea intregii operatiuni s-au ocupat Henning Heldt, Cindy Raymond, Gerald Wolfe, Gregory Willardson, Duke Snider, Richard Weigand, Sharon Thomas, Mitchell Herman, Jane Kember si Mo Budlong.

S-au sustras mii de pagini referitoare la activitatea scientologica, au fost puse microfoane, urmarite persoane. In fiecare institutie americana importanta erau implantati agenti scientologi, pornind de la Fisc si continuand cu Administratia Alimentelor si Medicamentelor (FDA), Administratia de Sanctionare a Drogurilor (DEA), Departamentul de Justitie, Trezoreria, serviciul de informatii al Pazei de Coasta, Institutul National de Sanatate Mintala.

Demascarea operatiunii scientologice

Intreaga operatiune a durat trei ani, din 1973 pana in 1976, in cele din urma fiind deconspirata de un librar care ii vedea mereu pe Meisner si Wolfe fotocopiind cantitati imense de documente.

In iunie 1976, Wolfe a fost arestat, dar Meisner a fost sechestrat de scientologi pana in aprilie 1977, cand a reusit sa scape. Acesta s-a predat autoritatilor si si-a recunoscut vina.

In iulie FBI a descins cu un numar impresionant de agenti, cel mai mare folosit pana atunci la un singur raid.

Documentele confiscate au umplut in jur de 20 de camioane. Printre ele se aflau planuri de a pune sub acuzare sau interna in spitale de psihiatrie persoane ce au fost critice la adresa scientologiei in urma unor inscenari. Scriitoarea Paulette Cooper, cea care a dezvaluit o mare parte din practicile ilegale ale cultului, era printre tinte.

Scientologii mai vroiau sa pledeze la Natiunile Unite ca orice actiune agresiva impotriva scientologiei sa fie incadrata la genocid.

Documentele luate au fost de o mare importanta deoarece au dezvaluit cat de mare a fost aceasta operatiune, printre tarile infiltrate fiind si Australia, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Olanda, Italia, Maroc, Portugalia, Suedia, Tunisia si Marea Britanie.

Sentintele principalilor vinovati

Cei mai importanti conspiratori au fost condamnati la doar cativa ani de inchisoare si pusi sa plateasca amenzi infime. S-a vrut si condamnarea lui Ron Hubbard, dar nu s-a realizat din cauza lipsei unor dovezi importante.

La declararea sentintei impotriva sotiei lui Hubbard judecatorul a afirmat "Standardele de comportament uman incorporat in astfel de practici reprezinta nu mai putin decat pervertirea absoluta a oricarui sistem cunoscut de valoare etica. Avand in vedere acest lucru, sfideaza imaginatia ca acesti inculpati au indrazneala de a incerca sa apere actiunile lor in numele religiei.

Ca acesti inculpati incearca acum sa se ascunda in spatele principiilor sacre ale libertatii religiei, libertatii de exprimare si dreptului la viata privata, principii fata de care au demonstrat o repetata dorinta de a le incalca cu impunitate, pune sare pe ranile pe care le-au provocat fiecarui element al societatii."

Pozitia oficiala a scientologilor a fost ca Biroul Gardianului a fost infiltrat la randul lui de elemente perturbatoare care au vrut sa aduca prejudicii miscarii si ca acesti membri au fost epurati din randul lor.

Mai mult, referitor la cea mai mare actiune de spionaj de pe teritoriul Statelor Unite aceasta a fost desconsiderata de scientologi deoarece, in opinia lor, s-a furat doar hartie de fotocopiator.

sursa: ziare.com