Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta religie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta religie. Afișați toate postările

luni, 5 septembrie 2011

Prin ora de religie învăţăm apartenenţa la credinţa străbună

Religia în şcoală, o necesitate a vremurilor actuale


Cunoaşterea lui Dumnezeu se dobândeşte şi pe calea cuvântului scris, şi aceasta se urmăreşte şi se realizează şi la ora de religie. Cunoaşterea cu mintea trebuie asociată cunoaşterii cu inima curată: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8).

Biserica, Familia, Şcoala şi Armata sunt cei patru stâlpi morali şi spirituali ai poporului nostru, cele patru instituţii care contribuie la formarea, creşterea şi desăvârşirea persoanei umane. În măsura în care omul se împărtăşeşte de învăţăturile celor patru instituţii, el dobândeşte o plinătate a fiinţei sale, ajunge om cu adevărat.

În perioada stăpânirii comuniste atee, în ţara noastră Şcoala a fost despărţită de Biserică, ora de religie fiind eliminată din programa şcolară. Cât de bine a fost sau, mai bine zis, cât de rău, poate să o spună orice om de bună credinţă.
Moralitatea a scăzut, iar înţelegerea culturii şi a istoriei noastre a fost mult slăbită, ajungându-se în cele din urmă până la dispreţ sau la interpretări cu totul greşite. Şi nu putea fi altfel, de vreme ce religia era prezentată elevilor ca „opium al popoarelor“. Un student din acea perioadă, după ce a vizitat muzeul Mănăstirii Putna şi a ascultat explicaţiile date, s-a întrebat: „Cum poţi socoti religia un drog, când ea a creat opere de artă înscrise în patrimoniul universal?“.

De ce religia în şcoală?

De ce religia şi în şcoală, nu doar în familie, cum era în perioada stăpânirii comuniste?, se întreabă câte un biet profesor sau învăţător, fost activist de partid sau şef de cadre. Ne adresăm în rândurile următoare celor care au urechi de auzit şi ochi de văzut, adică majorităţii covârşitoare a celor care îşi deschid sufletul şi mintea spre ceea ce crede, simte şi înţelege orice om sincer în dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele cu cele necesare.
Omul, chip al lui Dumnezeu, se învredniceşte de viaţa veşnică, după care aspiră statornic cu întreaga lui fiinţă, în măsura în care Îl cunoaşte pe Dumnezeu (Ioan 17, 3): „Iar viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“; „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“ (Psalmul 41, 1-2); „Neliniştit este sufletul meu, Doamne, până ce se va odihni în Tine“ (Fericitul Augustin – „Confesiuni“).

Cunoaşterea lui Dumnezeu se dobândeşte şi pe calea cuvântului scris, şi aceasta se urmăreşte şi se realizează şi la ora de religie. Cunoaşterea cu mintea trebuie asociată cunoaşterii cu inima curată: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8).
Omul are nevoie de cunoaşterea unui număr de reguli morale şi orice regulă trebuie să aibă drept temelie o învăţătură de credinţă. Aceasta este mijlocită tot la ora de religie. Nu poate fi despărţită morala de religie, pentru că ar duce fie la bigotism, fie la anarhie.

Prin ora de religie învăţăm apartenenţa la credinţa străbună

A nu accepta religia în viaţa personală sau în şcoală înseamnă lepădare de Dumnezeu, fapt care s-a petrecut în perioada comunistă atee. Religia tocmai aceasta înseamnă: legătura omului cu Dumnezeu.

Sunt multe religii în lume, iar noi, românii, ne-am născut ca popor în religia creştină, în credinţa noastră ortodoxă. Biserica Ortodoxă a creat opere de artă şi păstrează documente ale istoriei poporului român, ale permanenţei noastre pe aceste meleaguri, a contribuit la formarea limbii noastre; istoria Bisericii noastre Ortodoxe este istoria poporului nostru, istorie care s-a desfăşurat, deci, în duhul, în gândirea credinţei noastre ortodoxe; toate aceste adevăruri ar trebui şi trebuie să le cunoaştem încă de pe băncile şcolii, dacă vrem să ne păstrăm identitatea naţională.

După aproape o jumătate de veac de îndoctrinare comunistă atee, tineretul nostru are nevoie de religie în şcoală, de foarte multă educaţie moral-religioasă, pentru că ei, tinerii noştri, întâlnesc la orice pas foarte multe persoane care, neînvăţând religia în şcoală, au concepţii de gândire şi trăire a vieţii străine, şi uneori chiar potrivnice adevărului istoric al poporului nostru şi moralei sănătoase, demnităţii omului, chip al lui Dumnezeu. Imaginile pornografice răspândite de mass-media fac ravagii în sufletele tinerilor noştri, abătându-i de la o concepţie sănătoasă despre viaţă; sădesc în sufletele lor dispreţul faţă de muncă, agresivitatea, destrăbălarea; aceste emisiuni sunt patronate şi răspândite de cei mai mari duşmani ai poporului nostru; ei distrug mai mult decât au distrus comuniştii-atei. De aceea, tinerii au nevoie de religie în şcoală, mai ales cei din clasele de liceu, care sunt cei mai expuşi pericolelor amintite mai sus.

Ora de religie, invitaţie la angajament

Libertate nu înseamnă anarhie, destrăbălare morală; omul cu adevărat liber este cel nestăpânit de păcat; acest om liber este rob al lui Dumnezeu, adică întreaga lui viaţă şi-o călăuzeşte numai după voia lui Dumnezeu Care este „sfinţirea vieţii noastre“ (I Tesaloniceni 4, 3). Să-l ascultăm pe Sfântul Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc“ (I Corinteni 10, 23). „Trăţi ca oameni liberi“, scrie Sfântul Apostol Petru, „dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al libertăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu“ (I Petru 2, 16). „Ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte“ (II Petru 2, 19). Iată ce învaţă elevii la ora de religie.

În istoria lumii nu se cunoaşte nici un popor fără religie; oameni izolaţi, da! Dumnezeu a dat înţelepciune celor cu mintea sănătoasă şi aceştia au legiferat predarea religiei în toate clasele de liceu, deci s-a făcut dovada că oamenii s-au lepădat de gândirea marxistă atee. Se impune din partea preoţilor ca să se angajeze plenar în această lucrare de apostolat, ajutaţi de cadre pregătite de Biserică în Facultatea de Teologie, secţia teologie-litere.

Scoaterea sau abdicarea preotului de la un minimum de ore pentru predarea religiei în şcoală înseamnă abdicarea de la misiunea sa învăţătorească, copiii fiind viitori parohieni. Această abdicare nu se va întâmpla niciodată în viaţa sfinţitului preot, părintele duhovnicesc al credincioşilor noştri tineri şi bătrâni.

Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

marți, 22 martie 2011

POATE SE LINISTESC SI CEI PE CARE II INCOMODA PREZENTA ICOANELOR IN SCOLI, CA DE-AIA NU INVATA TINERII NOSTRI: CA EXISTA ICOANE PE PERETII CLASELOR...

Marea Camera a CEDO a decis: Prezenta crucifixului in scolile de stat italiene nu contravine dreptului la educatie
Prezenta crucifixului in scolile de stat italiene nu contravine dreptului la educatie, a decis pe 18 martie definitiv Marea Camera a CEDO, astfel ca decizia din 2009 a Curtii, potrivit careia acest fapt incalca dreptul parintilor de a isi creste copii potrivit propriilor convingeri, a fost anulata, anunta NewsIn.

Marea Camera a CEDO a decis, pe 18 martie, cu 15 voturi “pentru” si doua “impotriva”, ca prezenta crucifixului in salile de clasa din scolile italiene de stat nu incalca Articolul 2 din Protocolul nr.1 (dreptul la educatie) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, se arata intr-un comunicat publicat pe site-ul Curtii.

Potrivit aceleiasi surse, Marea Camera CEDO a decis ca, desi crucifixul este, in primul rand, un simbol religios, nu s-a dovedit ca prezenta acestuia in salile de clasa ar putea avea o influenta asupra elevilor. De asemenea, judecatorii au retinut pozitia Italiei, potrivit careia prezenta crucifixelor in salile de clasa este menita sa perpetueze o traditie importanta a acestui stat.

Italia a fost condamnata, pe fond, in 3 noiembrie 2009, in cazul “Lautsi si altii impotriva Italiei”, pentru prezenta in scoli a crucifixelor catolice, CEDO considerand ca acestea incalca dreptul la libera alegere a religiei si dreptul parintilor de a isi creste copiii in religia dorita. Statul italian a atacat decizia Curtii, fiind sustinuta de mai multe state, printre care si Romania, iar contestatia a fost judecata de Marea Camera a CEDO.

RASPUNSUL ESTE: PENTRU CA INCEPE SA SE PETREACA, INCET-INCET, APOSTAZIA. DE-AIA!

STUDIU: De ce religia ar putea dispărea în unele ţări

Religia ar putea să dispară, arată un studiu care a folosit datele statistice colectate în cadrul unor recensământuri realizate în nouă ţări. Cercetarea, citată de BBC, a relevat că numărul oamenilor care spun că nu au o afiliere religioasă a crescut constant în ultimul secol.

Modelul matematic care a stat la baza studiului a încercat să ia în considerare legătura dintre numărul respondenţilor care aparţin unei religii şi motivele sociale din spatele alegerii de a fi religios pentru a încerca să explice creşterea numărului de persoane care spun că nu au o afiliere religioasă.

Informaţiile au fost colectate din Australia, Austria, Canada, Republica Cehă, Finlanda, Irlanda, Olanda, Noua Zeelandă şi Elveţia. "În multe democraţii seculare moderne poate fi remarcată o tendinţă a populaţiei de a respinge orice afiliere religioasă; în Olanda, procentul a fost de 40%, iar în Republica Cehă de 60%", spune Richard Wiener, unul dintre coordonatorii studiului.

Statusul şi utilitatea oferite de afilierea religioasă

Rezultat analizei sugerează că religia va dispărea, la un moment dat în aceste ţări, cred cercetătorii de la Corporaţia pentru Progresul Ştiinţei, care au realizat studiul. "Ideea este foarte simplă. Premisa a fost că grupurile sociale care au mai mulţi membri sunt mai atractive. De asemenea, grupurile sociale oferă un anumit statut social şi au o utilitate", crede Wiener. Pentru a fi mai clar, el prezintă un exemplu din lingvistică. "Cunoaşterea unei limbi precum spaniola este mai utilă decât fluenţa în queshua, o limbă din Peru, pe cale de dispariţie", spune Wiener.

Iata ce ne invata sf apostol Pavel:

Sfantul Apostol Pavel descrie astfel timpurile grele ce vor veni in zilele de apoi: "Pentru ca oamenii vor fi iubitori de sine, nemultumitori, necuviosi, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, vanzatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori mai mult de desfatari decat de Dumnezeu, avand infatisarea credintei adevarate, dar tagaduind puterea ei" (2 Timotei 3,2-5). "Inmultirea faradelegii" se va produce, pe de o parte, datorita amagirii multor oameni de catre prooroci mincinosi, iar pe de alta, ca urmare a slabirii si decaderii de la credinta a unora.


Fragment din "Nu va lepadati de Hristos. Nu va insemnati cu 666" de Maria Ioan Antonopol

Apostazia omului.

In zilele cele de pe urmă omul va ajunge la culmea nedreptăţiişi stricăciunii. Furia, invidia, clevetirea nebunia, nerecunoştinţa, trufiaşi mândria, cruzimea, nedreptatea si înşelătoria vor fi fără precedent. Ateismul, blasfemia, abrogarea rânduielilor creştine vor fi trăsătura vremurilor celor de pe urmă. Curvia, preacurvia, traficul de carne vie, jaful, intrigile, asasinatele, drogarea, otrăvirea, magia neagră vor triumfa zilnic. Familiile neîncetat se vor dezbina şi viaţa va deveni insuportabila. Aşadar în zilele cele de pe urmă lumea va ajunge în decăderea aceea în care ajunseseră oamenii pe vremea lui Noe. Aşa cum atunci erau indiferenţi pentru credinţa cea către Dumnezeu, tot aşa si astăzi oamenii nu cred si iau în râs Biserica si pe Hristos. După cum atunci potopul a venit pe neaşteptateşi fara de veste si i-a înecat, tot aşa pe neaşteptate si fără de veste va fi şi a doua venire a Domnului.

Sf. Ap. Pavel zice că: "ziua Domnului nu va sosi pâna ce mai înainte nu va veni lepădarea de credinţă si nu se va da pe faţa omul nelegiuirii, fiul pierzării".Şi în continuare: "pentru că taina fărădelegii se si lucrează, pâna cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.Şi atunci se va arăta cel fără de lege pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale, si -l va nimici cu strălucirea venirii Sale" (II Tesalonicieni 2, 3-8). Aşadar apostazia va fi un semn al venirii Domnului nostru, când atâtea au atins culmea în zilele noastre.

vineri, 11 iunie 2010

TOTUSI...AU INVINS!

Daniel Funeriu: Religia, materie opţională pentru toate clasele

Ministrul Educaţiei Daniel Funeriu a spus, astăzi, la emisiunea "Evenimentele Zilei" că elevii au deja situaţia şcolară încheiată, astfel că nu ar mai avea de ce să-şi facă griji privind eventualele proteste ale dascălilor. El a mai spus că elevii vor studia religia opţional în toate clasele ....

Va las pe dvs sa trageti concluziile daca se misca sau nu conform planului si ordinelor "lor"!
Oricum , uita ceva esential: mantuirea sufletului NU este optionala. La fel si judecata in fata lui Hristos! Sa vedem ce va raspunde atunci dl minstru!

miercuri, 21 aprilie 2010

DA'CHIAR: CE AVEM NEVOIE DE ATATA CULTURA SAU RELIGIE?

Omul nou, modern, omul Noii Ordini Mondiale este omul ignorant, incult, preocupat strict de partea materiala a existentei sale. El nu are nevoie de religie care sa-i ingradeasca actiunile sau sa ii limiteze existenta la niste reguli morale, de cultura ca e anosta si nu recunoaste maneaua ca arta, el are nevoie doar de credite, pe care , ca sa le plateasca, trebuie sa faca ore suplimentare, neglijandu-si, evident, familia si educarea copiilor. Care...se vor educa singuri, in gastile de cartier sau pe net. E perfect, nu, pentru "ei"?
danutza

Cultura şi religia, răpuse de divertisment

Un studiu realizat de Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) arată că posturile generaliste alocă tot mai puţin spaţiu programelor culturale şi religioase . Într-o lume ideală, rolul televiziunii ar fi să educe; în realitate, lucrurile nu stau aşa. Telespectatorul preferă scandalul în locul unui concert de Mozart sau al unei discuţii despre Evanghelie.

O cercetare făcută publică ieri de CNA arată că ponderea emisiunilor culturale şi religioase în programele de radio şi TV este extrem de mică în televiziunile şi radiourile româneşti. În cadrul studiului, au răspuns peste 100 de posturi TV locale şi naţionale.

Irina Radu, director Intact Production: „Menirea televizorului este să distreze, nu să educe"
Dezlegare la divertisment în ciuda crizei economice

Potrivit cercetării, Antena 2 are în medie pe săptămână 40 de minute de emisiune despre carte, iar Pro TV aproximativ 95 de minute. De cealaltă parte, se află posturile de nişă mai puţin cunoscute publicului (Pratech TV, West TV), care oferă până la 320 de minute de program. Programele despre folclor, tradiţii sau reportaj, lipsesc cu desăvârşire din majoritatea televiziunilor.

Emisiuni în „haine" noi

Posturile comericale se feresc chiar şi de emisiunile dedicate pieselor de teatru. Dacă ProTV şi Pro Cinema nu alocă niciun minut pentru aceste programe, Antena 2 difuzează în jur de 40 de minute pe săptămână.

Studiul arată că românii nu sunt o naţie iubitoare de cultură şi nici foarte credincioşi. De ce nu oferă televizuinile comerciale mai multă cultură? Pentru că misiunea acestor posturi este mai mult să distreze şi mai puţin să de educe. În plus, televiziunile nici nu au învăţat să ambaleze programele culturale pentru a le face mai atractive.

„Cred că nici definiţia emisiunilor culturale nu este foarte clară. Fiecare înţelege altceva. În sondajele calitative, publicul spune că vrea emisiuni culturale, pe de altă parte în studiile cantitative, în audienţe, nu se văd rezultate", explică Florin Nicoară, Chief Executive Officer la Euforia TV.

Şeful postului spune că un exemplu este chiar postul TVR Cultural, ale cărui audienţe sunt aproape de zero. În plus, Nicoară crede că acest tip de programe ar trebuie altfel gândite şi împachetate pentru a fi „digerate" de public.

Mircea Vasilescu, redactor-şef „Dilema Veche", recunoaşte că televiziunile comerciale vor să facă bani, lucru care nu este condamnabil, „dar vor să-i facă repede şi cu orice preţ".

„Producătorii şi managerii TV sînt sclavii audienţei mari, cu orice preţ, şi cred că asta e tot. Iar prin «audienţă» înţeleg cohorte de oameni care zac în faţa televizorului şi nu vor să le fie deranjată materia cenuşie... Problema e că, fără creativitate şi inteligenţă, televiziunile generaliste vor rămîne definitiv prizoniere ale divertismentului ieftin şi ale unei audienţe pe măsură", mai spune Vasilescu.

"Fără creativitate şi inteligenţă, televiziunile generaliste vor rămâne definitiv prizoniere ale divertismentului ieftin şi ale unei audienţe pe măsură."
Mircea Vasilescu
redactor-şef „Dilema Veche"

Emisiunile religioase, aproape inexistente

Dacă producţiile culturale beneficiază de ceva mai multe apariţii la posturile generaliste, emisiunile religioase aparţin aproape în totalitate posturilor de nişă. Astfel, posturi precum Trinitas, Alfa Omega, Speranţa sau Credo Tv difuzează săptămânal între 4.400 şi 9.000 de minute de emisie despre „divinitate".

De cealaltă parte, Pro TV, ProCinema sau Antena 2 au zero minute. Postul public are în jur de 140 de minute de emisie pe săptămână, iar TVR Cultural, 60 de minute.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Legea rugăciunii propusă de PDL, neconstituţională în SUA

Legea rugăciunii propusă de PDL, neconstituţională în SUA

Doi parlamentari democrat-liberali au anunţat la sfârşitul acestei săptămâni că propun ca în România să se introducă Ziua Naţională de Rugăciune ca sărbătoare legală nelucrătoare.

Senatorul PDL Gheorghe David şi deputatul Mircea Lubanovici au depus în acest sens o propunere legislativă de modificare a Codului Muncii.

Iniţiatorii proiectului de lege şi-au argumentat propunerea prin faptul că o lege asemănătoare există în SUA, sub denumirea de National Day of Prayer.

Însă pe 15 aprilie 2010, exact cu o zi înainte ca cei doi politicieni români să anunţe că doresc înfiinţarea unei sărbători similare la noi în ţară, National Day of Prayer a declarată neconstituţională în Statele Unite printr-o decizie a unui judecător federal din Madison, Wisconsin.

Barbara Brandriff Crabb a hotărât că o zi naţională a rugăciunii este neconstituţională deoarece ea este “un exerciţiu religios care nu îndeplineşte nicio funcţie seculară”.

"Dorim să fie o sărbătoare românească"

Senatorul PDL Gheorghe David a declarat pentru evz.ro că nu ştia la momentul propunerii că legea a fost declarată neconstituţională în Statele Unite. De asemenea, el a afirmat că în expunerea de motive a dat un exemplu: “Nu trebuie să luăm totul de la americani neapărat. Până la urmă, dorim să fie o sărbătoare românească. Noi am făcut nu o comparaţie neapărat, ci am amintit în expunerea de motive că se practică şi în alte locuri”, a explicat el.

David a spus că situaţia din Statele Unite nu schimbă decizia lor de a introduce o zi naţională a rugăciunii. Propunerea celor doi politicieni a fost înregistrată la Senat şi, potrivit senatorului PDL, ea a fost deja semnată de aproximativ 50 de parlamentari.

Dacă va deveni realitate, Ziua Naţională a Rugăciuii ar urma să fie sărbătorită în România în prima duminică din luna octombrie deoarece atunci, în multe biserici, se celebrează deja o zi a mulţumirii şi a recoltei, a mai declarat senatorul. El a adăugat că a fost pusă într-o duminică pentru a nu afecta mediul economic şi pentru ca oamenii să fie disponibili.

„Am prevăzut-o ca pe o modificare în Codul Muncii ca să îi dăm o dimensiune de sărbătoare. Altfel, sigur că nu va avea nicio importanţă în rândul oamenilor, dacă nu o să o ridicăm la un rang oarecare”, a continuat David.

Ziua Naţională a Rugăciunii ar avea menirea de a celebra puterea rugăciunii şi de a sublinia unitatea tuturor creştinilor, indiferent de confesiune.

Parlamentarii au arătat că mulţi români atât din ţară, cât şi din diaspora, doresc o zi a rugăciunii instituită prin lege, care să fie declarată sărbătoare legală şi zi nelucrătoare.

Ce s-a întâmplat în Statele Unite

Ziua Naţională a Rugăciunii a fost desemnată de Congres drept o zi în care oamenii erau rugaţi să se adune şi să se roage, în special pentru ţara lor. Creată în 1952, ea nu a avut o dată fixă, iar ulterior Ronald Reagan a fixat-o în prima zi de joi din luna mai.

În octombrie 2008, Fundaţia Freedom From Religion l-a dat în judecată pe preşedintele George W. Bush, alături de mai mulţi oficiali, la o instanţă federală din Madison, Wisconsin, contestând legea federală care instituia Ziua Naţională a Rugăciunii.

După ce Barack Obama a devenit preşedinte, în martie 2009, administraţia sa a cerut instanţei să respingă acest caz, argumentând că acţiunea Fundaţiei Freedom From Religion nu avea nicio bază legală şi că tradiţia Zilei Naţionale a Rugăciunii data din 1775.

În martie 2010, judecătoarea Barbara Crabb a hotărât că procesul intentat de FFRF poate continua deoarece reclamanţii au suferit daune care pot fi eventual remediate printr-o acţiune în instanţă.

Ea a mai declarat că adoptarea poziţiei celor care susţin legea Zilei Naţionale a Rugăciunii i-ar permite Guvernului să instituie „Ziua Naţională a Antisemitismului” sau să declare creştinismul religia oficială a Statelor Unite, şi nimeni nu ar putea să dea statul în judecată pe motiv că oamenii nu sunt obligaţi să se comporte conform legilor respective. Pe 15 aprilie 2010, Barbara Crabb a hotărât că Ziua Naţională a Rugăciunii este neconstituţională.