Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 17 ianuarie 2010

Crestinii din Turcia traiesc o frica permanenta
sursa: gardianul
(vezi si ARTICOLUL ANULUI: Crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume)

Turcia, aparent, face eforturi pentru a castiga bunavointa Europei crestine, in vederea mult-doritei aderari, printr-o serie de declaratii, dar, in fond, atitudinea ostila Crestinismului in aceasta tara este evidenta.

Intr-o declaratie recenta facuta cotidianului „Taraf“, presedintele Directiei pentru afaceri religioase din Turcia, prof. Ali Bardakoglu, si vicepresedintele aceluiasi organism, Mehmed Gormez, s-au pronuntat în favoarea redeschiderii scolii teologice de la Halki, spunând ca „este inacceptabil ca o minoritate religioasa sa întâmpine dificultati în formarea clerului sau si în educatia religioasa pe care vrea sa o ofere copiilor sai...indiferent de existenta unor opinii divergente în aceasta privinta, Directia cultelor este datoare sa priveasca problema din punctul de vedere al libertatilor religioase“, informeaza amen.gr, citat de “Ziarul Lumina”.

Redeschiderea scolii de la Halki, ramane un deziderat
La rândul sau, vicepresedintele Giormez a spus ca nu este corect sa se abordeze acest subiect din punctul de vedere politic, al relatiilor internationale sau al reciprocitatii. Astfel, daca subiectul este discutat prin prisma valorilor universale ale Islamului, este corect ca o minoritate religioasa sa aiba dreptul sa-si formeze clerici si sa ofere educatia religioasa pe care o doreste: „Asta înseamna libertate de credinta“. Bardacoglu a mai spus ca toti crestinii din Turcia se bucura de drepturi egale cu ceilalti cetateni. „În cazul în care o comunitate crestina doreste sa construiasca o biserica, trebuie sa ajutam, iar în privinta scolii de la Halki trebuie sa discutam si sa ajungem la o concluzie în spiritul libertatii religioase“, a precizat Murat Bardacoglu. Se stie ca redeschiderea scolii de la Halki este un deziderat al Patriarhiei Ecumenice de foarte multi ani. Declaratii asemanatoare au mai fost facute de catre oficiali ai guvernului turc, dar colegiul este si astazi inchis.

Moastele Sfantului Nicolae nu trebuie expuse intr-un muzeu
Cu numai cateva saptamani in urma, o alta initiativa turca a surprins lumea crestina: Autoritatile au cerut Italiei moastele Sfantului Nicolae, pe care multi locuitori ai Turciei il considera adevaratul Mos Craciun ! Dincolo de ineditul acestei initiative, care a fost exprimata pentru prima data in anul 2005, intentia ascunde de fapt un interes turistic evident. Acesta este si motivul pentru care, parohul Bisericii „Sfantul Nicolae" din orasul italian Bari, unde se afla moastele cunoscutului sfant crestin, a refuzat propunerea ministrului turc al culturii de a le întoarce în patria istorica. Anterior, agentiile de stiri din Anatolia au facut publica declaratia ministrului culturii, Ertugrul Günay conform careia autoritatile turce sunt hotarâte sa întoarca „acasa” moastele Sfantului Nicolae, Facatorul de Minuni, pentru a fi expuse în unul dintre muzeele tarii. Parohul Bisericii din Bari si-a motivat decizia de a refuza propunerea prin faptul ca moastele sunt infatisate spre închinarea crestinilor si nu pentru a fi expuse în muzeu.

Statul, cointeresat de slabirea comunitatii crestine
Adevarata situatie a crestinilor din aceasta tara majoritar islamica este reflectata de un sondaj realizat chiar la inceputul acestui an, care spune, asa cum informeaza Lacasuri Ortodoxe, ca membrii a trei dintre cele patru comunitati ale grecilor ortodocsi, existente în Turcia, se tem pentru securitatea lor. Sondajul a fost efectuat pe un esantion de 820 de greci care locuiesc în Istambul si Izmir. Conform statisticilor, in prezent, în Turcia traiesc între 2.000 si 3.000 de greci ortodocsi, carora se mai adauga alte cateva mii de crestini apartinand altor confesiuni si nationalitati. Aproape 40% dintre respondentii la sondaj „traiesc cu o frica permanenta", 38% dintre crestinii chestionati declarand ca „doar uneori îsi fac griji pentru securitatea lor". Sondajul a mai demonstrat ca 2/3 dintre crestinii ortodocsi se simt exclusi din societatea turca si aproape 68% dintre respondenti considera ca „statul turc nu îsi pretuieste cetatenii care împartasesc credinta crestina". Iar aproximativ 2/3 dintre respondenti sunt convinsi ca „statul este cointeresat de slabirea minoritatii crestine".
Aceste realitati vor constitui pietre grele de incercare in demersul Turciei privind aderarea la Uniunea Europeana, iar declaratiile reprezentantilor autoritatilor trebuie neaparat urmate de masuri concrete pentru a fi credibile.

Ce rost are aceasta saptamana de rugaciune???

Patriarhia nu se lasa... Nu vrea sa renunte la ideea de ecumenism, despre care mari duhovnici s-au exprimat clar ca e cea mai mare erezie a secolului ( vezi articolele despre ecumenism).
danutza

Incepe saptamana rugaciunii pentru unitatea crestina

sursa: gardianul
Conform unui comunicat al Biroului de presa al Patriarhiei Romane, Bisericile crestine din întreaga lume organizeaza în a treia saptamâna a lunii ianuarie a fiecarui an (18 - 25 ianuarie) seri de rugaciune pentru unitatea crestina. Anul acesta, 2010, tema Saptamânii de Rugaciune pentru Unitatea crestina este inspirata de cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos, “Voi sunteti martorii acestora” (Luca 24, 48).
În conformitate cu hotarârea Sfântului Sinod nr. 6745/29 octombrie 2008 si în urma consultarilor cu responsabilii pentru dialog local ai Bisericilor crestine din Bucuresti în vederea definitivarii programului, acestei manifestari, s-a convenit asupra cadrului general de desfasurare a acestei manifestari ecumenice devenita traditionala, care se va desfasura dupa urmatorul program:
- Luni, 18 ianuarie, la Catedrala Romano-Catolica “Sfântul Iosif” (Str. General Berthelot, 19), orele 17.00;
- Marti, 19 ianuarie, la Biserica Armeana (Bd. Carol I, 43), orele 17.00;
- Miercuri, 20 ianuarie, la Biserica Luhterana (Str. Lutherana, 2), orele 17.00;
- Joi, 21 ianuarie, la Biserica Reformata (biserica Calvineum, str. Luterana, 13 bis), orele 17.00;
- Vineri, 22 ianuarie, la Biserica Luhterana de limba maghiara (Str. Badea Cârtan, 10), orele 17.00;
- Sâmbata, 23 ianuarie, la Biserica Greco-Catolica (Str. Sirenelor, 39), orele 17.00;
- Duminica, 24 ianuarie, fiecare Biserica va face rugaciuni pentru unitatea crestina în cursul slujbelor duminicale obisnuite;
- Luni, 25 ianuarie, la Catedrala Patriarhala (Dealul Mitropoliei), orele 16.00.
Potrivit hotarârii sinodale mentionate, la Catedrala Patriarhala si în alte biserici ortodoxe din tara si strainatate, reprezentantii celorlalte culte crestine vor asista la slujba ortodoxa (Vecernia), fara implicare liturgica. Dupa slujba ortodoxa, reprezentantii oficiali ai celorlalte Biserici crestine vor putea prezenta marturii asupra convietuirii pasnice si cooperarii ecumenice locale sau regionale astazi.
În ceea ce priveste prezenta la rugaciunea ecumenica organizata de celelalte Biserici crestine, clericii ortodocsii români vor asista la rugaciunea acestora, fara implicare liturgica, iar, dupa rugaciune, vor putea rosti un cuvânt pe aceiasi tema.

MINUTUL DE SANATATE


E-URILE SI ALIMENTELE

sursa:despremasonerie

Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in diverse produse alimentare pentru a le imbunatati aspectul, gustul sau a le prelungi termenul de valabilitate. Litera "E" simbolizeaza faptul ca au fost testate minim 6 ani si atestate la nivel european. Cu toate astea cititi cu atentie ce scrie mai jos ..s-ar putea sa va uitati de mai multe ori la ambalaj inainte sa mancati ceva!

Aditivii alimentari sunt impartiti in 24 de categorii dintre care enumeram pe cele mai raspandite:

edulcorantii - pentru indulcit
colorantii - pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)
acidifiantii - dau un gust usor acid
corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea
emulgatorii - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare (E400-E500)
conservantii - Intarzie sau impiedica alterarea alimentelor. (E200-E290)
corectorii de gust si de miros - schimba/imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor
propulsorii - unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje gaze de ambalaj - asemanatoare aerului
antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)


E-uri periculoase:

E123 ...E239 - sunt posibili cancerigeni
E 621 - glutamat de sodiu, se gaseste in supele instant concentrate, mezeluri, si unele condimente. Are efecte neurotoxice si poate provoca migrene si crampe
E320 - E321, E211 - acidul benzoic si derivatii sai, cancerigeni
E251 - nitrat de sodiu, cancerigen
E252 - nitrat de potasiu, cancerigen
E120, E127, E141, E160 - alergici
E127 - eritrozina, colorant rosu pentru compoturi si alte alimente, provoaca mutatii genetice
E102 - tratrazina, colorant galben pentru bauturi , mustar si gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic
Vitamina C din unele produse, foarte multe, e de fapt acid ascorbic de sinteza si nu este acelasi lucru cu vitamina C naturala. (mai bine luati o lamaie!)


Tabel cu E-uri de care trebuie sa ne ferim:

E110 Sunset yellow - colorant galben Cancerigen Dulciuri, prajituri, budinci sucuri
E123 Amarant - colorant rosu Cancerigen, interzis in SUA si Rusia Dulciuri, jeleuri, branza topita
E124 Ponceau 4R - colorant rosu Mezeluri
E127 Eritrozina - colorant rosu Provoaca cancer al tiroidei la animale, posibil si la om Alcool, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare
E128 Rosu 2 G - colorant Mutagen si toxic. Interzis in SUA si Australia Carne de hamburgeri
E211 Acidul benzoic si derivatii sai Posibil cancerigen, interzis in SUA, dar permis la noi Unele bauturi racoritoare
E220/E228 Sulfiti - conservanti Provoaca alergii Carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin
E230 Bifenil - conservant Toxic, interzis in Australia Citrice
E231 Ortofenilfenol - conservant Toxic, posibil cancerigen. Interzis in SUA si Australia. Cirtice
E954 Zaharina - indulcitor Posibil cancerigen Guma de mestecat, produse dulci, bauturi racoritoare
E233 Tiabendazol - conservanti Toxic. Interzis in Australia Citrice
E249/E252 Nitrati si nitriti - conservanti Posibil cancerigen Mezeluri si alimente conservate prin sarare, branza
E320 Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant Posibil cancerigen Conservant, cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat
E425 Glucomanan - agent de textura Toxic respirator Jeleuri
E621 Glutamat monosodic MSG Provoaca efecte neurotoxice Condimente, supe concentrate
E95 Acetsulfam K - indulcitor Posibil cancerigen, interzis in SUA Guma de mestecat, produse zaharoase, bauturi racoritoare

Exista totusi si E-uri admise:

E306 - tucoferol, sau Vitamina E, este un antioxidant natural care ajuta la regenerarea celulelor
E407 - caragenanul, emulsifiant natural
E322 - lecitina, un antioxidant natural intalnit si in ciocolata
E421 - manitolul de cofetarie
E300 - riboflavina sau Vitamina B2
E440 - acid ascorbic natural sau Vitamina C naturala
E140 - clorofila, colorant natural folosit in cofetarii,colorarea pastelor de dinti si cosmeticalelor
E-urile din mancarea copiilor nostri

MINI-DICTIONAR DE E-URI

E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina. Desi se cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer

E210 (acidul benzoic) se adauga la bauturi alcoolice, produse de brutarie, branzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, in special la persoane dependente de medicatie, si poate reactiona, provocand hiperaciditate la copii. In urma testarii pe animale de laborator, a fost asociat si cu cancerul.

E211 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si produse din carne, produse de brutarie si dulciuri, este de asemenea prezent in multe medicamente; se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul. Asociatia consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen.

E250 (nitritul de sodiu) este utilizat in stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate (fara nitrit, hot dogs si bacon ar arata gri) si da o aroma caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de cantitati mici de substante cu potential cancerigen, in special in bacon. Companiile care proceseaza carnea adauga acum, pe langa nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic pentru a impiedica formarea de nitrozamine. Industria carnii justifica utilizarea nitritilor pentru efectul lor inhibitor asupra dezvoltarii bacteriilor producatoare de toxina botulinica.

E132 (indigotina) este un colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse de patiserie, biscuiti; poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice.

E123 (amaranthul) este obtinut din planta cu acelasi nume; este folosit in amestecuri pentru prajituri, umpluturi cu aroma de fructe, cristale pentru jeleuri, poate provoca astm, eczema si hiperaciditate; in teste pe animale a provocat defecte neonatale si moarte fetala.

E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri, martipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia.

E155 (brun HT) este utilizat in ciocolata si prajituri. Poate produce reactii adverse la persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice. Se cunoaste, de asemenea, ca poate produce sensibilitate dermica. Este interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis in Romania.

E952 (ciclamat) este un indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse; unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; este interzis in SUA (din 1970) si Anglia din cauza potentialului cancerigen.

E312 (galat de dodecil) se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase; poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente pentru sugari si copii mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburari nervoase; se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de salate.

E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) este un indulcitor artificial si umectant care se obtine din glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este permis in hrana pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice.

Atentie - colorantii din sucuri si dulciuri produc cancer!

Dulciurile si produsele racoritoare sunt destinate in special copiilor si, pentru a fi mai ispititoare, au nevoie de coloranti cat mai atragatori. Acestia, desi valorosi prin proprietatile lor intrinsece, sunt vatamatori pentru sanatate, determinand deficiente in vitamina B6 si zinc si chiar aparitia, in timp, a unor tumori. Un astfel de colorant este tartrazina - E102, dar interzis pentru produse alimentare in Suedia, Elvetia, Marea Britanie si Olanda.
Conform unui studiu al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor (APC) din Romania, s-a constatat ca exista anumite produse, destinate in special copiilor, care contin acest colorant: bomboanele Ciclete cu aroma de zmeura (producator C.M. Chimica Daily Bucuresti), bauturile racoritoare Kick de portocale (sub licenta Royal Crown Company), Prigat Orange Light (Sigat Beverage Company), Fanta Exotic (SC Coca-Cola HBS Rom) si Mirinda Orange (imbuteliata la Quadrant-AMRoQ Beverages), bomboanele Kathy Lemon (Confiseue Kathy, Bruges), budinca cu gust de vanilie (Euro Food Prod), bomboanele gumate Sugus Exotic (Kraft Foods Romania), acadelele Chupa Chups (Elkeka Romania), Bega - baton cu spuma si jeleu de lamaie (Kandia Timisoara Romania) si Kroky Mania (jeleuri Silvana drajate de caise, zmeura sau portocale, produse de Kraft Jacobs Suchard Romania).
Acest colorant determina o reactie de intoleranta la aproximativ zece oameni din o mie, care se manifesta prin edeme ale buzelor, urticarie, rinite, astm, purpura si chiar soc anafilactic. Persoanele alergice la aspirina sunt alergice si la tartrazina. Acest colorant se elimina preponderent prin bila, deci persoanele cu afectiuni la nivelul acestui organ pot avea probleme cu sanatatea din cauza consumului unor produse colorate cu tartrazina. Consumul acestor produse determina deficiente in vitamina B6 si zinc, ceea ce declanseaza probleme mai ales femeilor. S-a constatat ca vitamina B6 este implicata in metabolismul progesteronului, care la randul sau are un rol in procesarea excesului de estrogen. In acest fel, femeile cu probleme hormonale (hipersecretii de estrogeni) pot sa dezvolte in timp diferite tipuri de tumori (fibroame etc.).

Asadar recapitulam...

-aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330;
-aditivi alimentari care afecteaza vasele de sînge: E250, 251, 252;
-aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233;
-aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312;
-aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive: E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407;
-aditivul care distruge vitamina B12: E200.
-aditivi alimentari care produc boli intestinale: E 220, E 221, E 222, E 223, E 224
-aditivi care cresc colesterolul: E 320, E 321 (antioxidanti din margarina)

E123 - este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de "apus de soare", de care vorbeam ceva mai sus.

E330 - produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.

E102 - este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el.

HARRY POTTER SI NOUA RELIGIE MONDIALA (II)

HALLOWEENUL SI INITIEREA IN SATANISM

J.K. Rowling a declarat destul de clar, in presa si in televiziune, ca sarbatoarea ei preferata este Halloweenul. Raspandita si la noi, aceasta sarbatoare ce a pornit din America, este cea mai populara din lume, dupa Craciun. Domnul nostru Iisus Hristos a zis : « Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba » [Ioan 10 :10]. Dar Halloweenul nu celebreaza viata ci moartea, moartea si strigoii. Si pe cand noi, crestinii, dorim unirea cu Dumnezeu si petrecerea alaturi de El in vecii vecilor, tot asa satanistul vede in moarte o punte de legatura cu diavolul. Sa luam in considerare articolul "Pagan Halloween Organizers claim no need to worry", The Sun Chronicle, 10/30/1996. "Practicantii vor forma un cerc si vor invoca morti, dar nu va fi nimic sinistru in celebrarea pagana a «Samhein», de halloween, spun organizatorii.«Ne vom aminti de stramosii nostri aflati acum pe lumea cealalta» spune Lynn Dube... Consiliul Local, cu un vot 5-3, a aprobat ritualul, dupa ce organizatorii le-au promis ca nu vor venera diavolul sau ca vor sacrifica animale... Lynn si sotul ei, Ed, practica ritualuri pagane si au propria afacere Magick'n'Mail, prin care vand prin posta obiecte folosite in ritualurile pagane. Ei spun ca au fost rugati de alti practicanti ca anul acesta sa faca un ritual public."
Foarte important este faptul ca halloweenul este considerata una din cele 8 sabaturi ale calendarului pagan.
1) 2 februarie: Imbolg sau Candlemas sau Ziua Porcului Mistret. Mama natura, zeita omorata de venirea iernii, se trezeste la viata.
2) 21 martie: Ostara, Echinoptiul de primavara. Lumina si intunericul sunt in echilibru perfect. Paganii cred ca lumina, simbolizand zeita, prinde putere si intr-un tarziu va invinge puterea intunericului.
3) 1 mai: Beltaine sau Walpurgismacht. Sarbatoare ce simbolizeaza fertilitatea.
4) 22 iunie: Solstitiul de Vara. Zeita este la apogeu, reusind sa invinga puterile intunericului.
5) 1 august: Lunghnasadh sau Lammas. Vrajitoarele aduc ofrande si se roaga pentru bunastare.
6) 21 septembrie: Mabon sau Echinoptiul de Toamna. Ziua si noaptea devin egale, iar puterea zeului incornorat este in continua crestere.
7) 31 octombrie: Halloween, cea mai importanta sarbatoare dintrea sabaturi. Satanistii cred acum ca zeul incornorat este cel mai puternic, iar bariera dintre cele 2 lumi este foarte mica, fiind cea mai buna zi de facut vraji.
8) 22 decembrie: Yule sau Solstitiul al II-lea de iarna.

Initierea in satanism se face in 3 etape:

1a. Evaluarea persoanei respective:

- daca prezinta constiinta morala
- daca este aroganta
- daca este dezamagita de viata
- daca este dezamagita de anturaj
- daca este instabila si ar putea fi atrasa de droguri, vrajitorie, omor
- daca are slabiciune si tupeu.

1b. Invitatia de aderare:

invitatia la o petrecere fara inhibitii: alcoolul, drogurile, sexul abunda. Mai ales drogurile provoaca efectul dorit, eliberand lumea prezenta acolo de orice inhibitie sau mustrare de constiinta.

2a. Cei care au trecut "examenul" sunt invitati la urmatorul nivel

2b. Se invata lucruri simple despre vrajitorie, punandu-se accent in special pe blasfemie la adresa lui Dumnezeu.

3a. Cine a trecut si de al doilea examen este examinat minutios, dupa care, daca se cade de acord asupra acelei persoane, urmeaza initierea propriu zisa.
3b. Initierea:

- pronuntarea corecta a formulelor magice
- membrii trebuie sa-si inscriptioneze numele in Registru cu propriul sange
- noul invatacel este dat in ascultare unui membru experimentat

Avand in vedere cele enumerate mai sus, precum si cele intamplate prin anii 1965-1975, putem afirma fara a gresi ca lumea, mai ales America, a trecut printr-un proces de satanizare, care continua si astazi. 1 - oamenii pareau lipsiti de orice scrupule
2 - dezamagirea de viata si de America (unde a aparut miscarea hippy)
3 - atitudinea hippyotilor era una aroganta; ei se simteau indreptatiti si priveau dispretuitor pe oricine credea contrariul
4 - atmosfera era una de instabilitate si anarhie, ce indrepta lumea spre crime, violuri si droguri (vezi cazul celor 8 victime din Chicago 14 iul/'66, comise de Richard Speck, ce au socat intreaga America) 5 - frica unui razboi nuclear era in crestere
6 - demonstrantii anti-razboi din acea perioada manifestau curaj in infruntarea cu autoritatile, totusi, erau niste persoane imorale ce consumau fatis droguri si alcool si participau la orgii sexuale.

Totusi acesta nu era decat inceputul primei etape. A urmat muzica rock si heavy-metal. The Beattles glorificau consumul de droguri, lor alaturandu-se si alte formatii. De asemena, nu era de mirare ca satanistii vroiau o biserica oficiala. Pe 30 aprilie 1966, Anton LaVey a fondat Biserica lui Satan, oficial, iar data nu era deloc intamplatoare, in acea noapte urmand a se desfasura ritualul Beltaine. Tot Anton LaVey a fost cel care a sistematizat invataturile sataniste, publicand si "Biblia satanica", ce avea sa devina in scurt timp best-seller.
In 1975, America a intrat in a doua etapa, cea in care se vor invata doctrinele. Aceasta a luat fiinta prin miscarea New Age, facuta publica in 1975. Un an mai tarziu, presedintele Americii, Carter, l-a numit pe Zbignew Brzezinski consilier pe probleme de aparare nationala. Brzezinski era liderul miscarii New-Age. Principiile noii miscari au crescut in popularitate, gasindu-se peste tot. Prin diverse seminarii la care luau parte mari companii americane, principiile New-Age fiind din ce in ce mai dezbatute si popularizate. In scurt timp, toata America era cuprinsa de aceasta miscare ce promova ocultismul. Prin muzica, arta, literatura, practic prin orice. Si cum lumea era slaba din punct de vedere religios, imbratisa noile idei fara sa le pese prea mult.
A treia si ultima etapa este in desfasurare. Ea a inceput prin anii 1990 si este la apogeu. Tu? Ce zici ? Iti pasa?


A CINCEA CARTE

"Povestea lui Harry Potter este o alegorie: este scrisa si impachetata sa para basm cand, de fapt, contine descrierea adevarata a unei initieri in ocultism. Povestea seamana mult cu acelea scrise de autorii ocultisti Gavin si Yvone Frost, autori care detin la randul lor o scoala de vrajitorie in Insulele Britanice" declara Peter, un fost membru al "Ordinului Ermetic al Zorilor Aurii".
"Noua carte a lui Harry Potter a facut istorie in acest week-end. Barners&Noble Inc., cel mai mare lant de magazine cu carti a vandut in 48 de ore tot atat cat spera sa vanda intr-o saptamana: 1 milion de bucati." The Wall Street Journal, nr 6-23-2003
Solstitiul de Vara - considerat momentul propice ritualurilor pagane in intreaga lume - acesta este momentul ales de autoarea J.K Rowling pentru lansarea celei de-a cincea carti cu Harry Potter. Pe 21 iunie, la miezul noptii, tineri si batrani asteptau in fata magazinelor din intreaga lume un nou episod cu idolul lor favorit. Avand camera video pregatita m-am asezat la rand, in spatele unei mame cu 3 copii.
" - Ce credeti despre cartile cu Harry Potter ?" am intrebat-o.
" - Imi plac la nebunie. Le-am citit de 2 ori pentru mine si o data copiilor mei."
" - Ce varsta au copii dumneavoastra?"
" - 9, 11 si 14.Dar aveau 6, 8 si 11 cand am inceput."
Numai 6 si 8! M-am uitat imprejur la oamenii imbracati in haine tip Harry Potter: halate negre, lungi, palarii negre, ascutite la varf... M-am intrebat oare cum le-ar putea afecta viata cartile oculte ce le vor cumpara. Oare sunt crestini ?
Ingrijorarea mea crestea pe zi ce trece, mai ales ca citisem deja 870 de pagini. In al cincilea an de antrenament ocultic, Harry si amicii sai erau mai sofisticati in aprofundarea secretelor negre si din ce in ce mai razvratiti fata de autoritati. Chiar relatiile dintre ei pareau mai fragile si mai rautacioase. Unul dintre verbele preferate ale autoarei este "a marai", verb folosit des pe parcursul actiunii. Inselarea si nerespectarea regulilor este ceva la ordinea zilei si micii vrajitori scapa nepedepsiti mai de fiecare data.
Unii cititori n-ar vedea nimic rau in injuraturile, jignirile si frica ce predomina, considerandu-le parte din farmecul cartii. Totusi, milioane de copii din lumea-ntreaga sunt incurajati sa-si hraneasca imaginatia cu scene de genul: "Harry ardea de nerabdare sa-l muste... dar trebui sa-si stapaneasca impulsul. Avea ceva mai important de facut. Dar omul se agita... Harry i-a vazut forma vibranta si neclara planand deasupra lui, a vazut cum o bagheta, ce atarna langa curea, s-a miscat... Nu avea de ales... A tasnit de sub podea si a atacat... o data, de doua ori, de trei ori, infingandu-si coltii in carnea omului, simtindu-i coastele rupandu-se sub falcile lui, simtind caldura sangelui care tasnea. Omul tipa de durere... apoi liniste... Se sprijini de perete... Pe podea era numai sange... Fruntea il durea teribil." [p 463]
Nu, Harry nu s-a transformat in varcolac. In schimb el ilustreaza un principiu ocult numit bilocatie. In timp ce trpul fizic dormea, o parte a spiritului se afla in interiorul lui Voldemort, pe durata atacurilor sale criminale. Pentru a se apara de astfel de incursiuni, Harry trebuie sa invete "oculmenta", o formula de aparare contra atacurilor fizice din lumea reala. Pentru aceasta, golirea mintii de orice sentiment trebuie sa dispara, eliminandu-se astfel posibilitatea manipularii ei.
Cititorii care nu apuca sa treaca de jumatatea cartii vor rata niste scene terifiante, dar se vor lovi de ocultism si groaza inca din primele pagini: "Harry a simtit o rasuflare morbida in spate care nu insemna decat un singur lucru: nu era singur...". "O creatura inalta, cu gluga, aluneca inspre el, intunecand pamantul, neavand picioare sau chip". "Putea simti mirosul putred al demonizatului, respiratia rece si morbida, innecacioasa. Degetele reci il strangeau de gat - rasetul cutremurator crestea in intensitate, iar o voce din interiorul sau ii spuse «Inchina-te mortii, Harry»."
Posedatii lui Rowling sunt ca vampirii: ei sug sangele si energia oamenilor, spre deosebire de Pokemon, care "suge sufletul adversarului".
Harry salveaza ziua prin vraji care alunga demonizatii, iar aceste vraji devin din ce in ce mai obisnuite pe parcursul cartii. La urma urmei, Harry este eroul; cititorii sunt captivati de el. Si cu cat mai multa magie, cu atat mai mare distractia. Pare ceva benefic sa faci vraji. Deci de ce sa nu fie de dorit vrajitoria reala?
O vrajitoare in devenire, Marysia Kolodziej ne marturiseste: "Pana cand nu esti initiat, printr-un anume ritual, nu poti face vraji. Sunt fan Harry Potter din mai multe motive. In primul rand universul. Cuprinzand atatea detalii face ca universul sa para real si, mai ales, te face sa te simti parte a sa. Nu esti atras de actiunea in sine cat de lumea in care ea se desfasoara. Discutand si cu ceilalti fani, ajungi sa iubesti si mai mult personajele, le analizezi si iti faci griji pentru ele, pana cand le simti reale. Atunci esti integrat in acel univers, care este un loc minunat."
Marysia trebuie sa fie multumita de "Ordinul Phoenix", deoarece ii ofera multe lectii pe care doreste sa le aprofundeze; prezentand nivele succesive ale magiei, ofera o simulare reala pentru initiatii in ordinele oculte.
Si pentru ca talentului scriitoricesc al J.K Rowling iti este greu sa-i rezisti, tinerii cititori sunt rapid captivati de viata de la Hogwart. Si daca nu-ti place Harry Potter cu siguranta vei simti dispretul si mania celor din jur. Oamenilor li se pare exagerata atitudinea anti-Potter, dar ei nu compara cele scrise acolo cu invatatura dumnezeiasca ci cu propriile lor credinte. In ziua de azi compromisul e mai comod decat lupta contra spiritelor malefice. Sunteti dornici de lupta? Sau schimbati tabara ?

VRAJITORIA IN RANDUL COPIILOR

“Iar in locul lui va cinsti pe dumnezeul cetatilor, pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut parintii lui; aceluia I se vor inchina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe si cu lucruri de pret.” Dan 11:38.
"Uniunea Pagana" pretinde ca programele TV, "Buffy, spaima vampirilor" si "Sabrina, tanara vrajitoare" au provocat un interes urias pentru vrajitorie, in randul copiilor. Organizatia sustine ca primeste peste 100 de solicitari pe luna din partea copiilor care vor sa devina vrajitori. In urma articolelor din presa si a numeroaselor telefoane si scrisori primite, Uniunea a decis sa numeasca primul ofiter pentru relatii cu tinerii din septembrie 2001.
Pentru ca firea omenesca este supusa pacatului si ispitei, Satana poate apela la ajutor omenesc pentru a-si instaura domnia. Autorul Bibliei Satanice, Anton LaVey, ne destainuie in Introducere un lucru interesant: "...nuntile sataniste consacra unirea carnii... pofte trupesti care ajuta indivizii sa-si implineasca dorintele sexuale, ritualuri de nimicire, ce vor asigura victoria asupra vrajmasilor."
Vedeti de ce oamenii pot fi atrasi spre o asemnea religie? Dar iata si alte invataturi sataniste ce pot fi pe placul multora:
"Satana reprezinta indulgenta in loc de abstinenta" [p 25]
"Satana reprezinta razbunare in loc de iertare"
"Satana reprezinta toate asa-zisele pacate ce pot conduce la satisfactie fizica, mentala sau emotionala"
"Uraste-ti dusmanii din toata inima si daca cineva iti palmuieste obrazul pocneste-l si tu. Loveste-l bine si cu putere pentru ca autoconservarea este cea mai importanta lege. Cine intoarce si celalalt obraz este un las." [p 33]
"...profita la maxim de viata ta - aici si acum! Nu exista rai in care sa te bucuri vesnic, nici iad in care ard pacatosii... Aici este momentul bucuriei! Aici si acum este oportunitatea! Nu exista Hristos! Spune-ti inimii: eu sunt propriul meu salvator"
"...satanistii accepta un dumnezeu care cred ei ca li se potriveste. Mai degraba oamenii si-au creat proprii dumnezei decat invers. Pentru un satanist, "Dumnezeu", oricum s-ar chema este doar un factor de echilibru in natura, care nu este preocupat de suferinta. Aceasta forta atotputernica ce mentine universul in echilibru, este impersonala si nu poate fi preocupata de fericirea sau nefericirea creaturilor trupesti de pe aceasta minge de noroi, pe care traim" [p 40]
Lista poate continua, dar un lucru e cert: satanismul este "confortabil" pentru pacatosii care nu vor sa se pocaiasca. Si cum lumea se afunda din ce in ce mai mult in pacate, Noua Religie Mondiala nu poate fi alta decat satanismul. Si deoarece copii sunt viitorul, ii vom lasa victime acestei blasfemii ?

HARRY POTTER SI NOUA RELIGIE MONDIALA


HARRY POTTER

sursa: despre masonerie
Peste 30 de milioane de volume cu Harry Potter sunt in circulatie in intreaga lume, in peste 150 de tari si in mai bine de 28 de limbi. Autoarea, J.K Rowling, este la curent cu cele mai puternice simboluri oculte, pe care le-a infatisat in forme cat mai atractive, mai ales pentru copii. Scolile din America, Anglia, Australia si Noua Zeelanda au preluat cartile cu Harry Potter ca material didactic si le propun copiilor spre cititre si comentare. Aceasta este o problema serioasa deoarece nu numai ca se prezinta vrajitoria ca fiind inofensiva si atragataoare, dar se afirma cu tarie ca ar fi si benefica. Ce poate fi benefic in faptul ca-ti pierzi trupul si sufletul si te supui demonizarii? Deci religia crestina devine "demodata" simtindu-se nevoia unui progres, unei schimbari care sa revolutioneze intreaga societate.

REZUMAT

Harry Potter a trait impreuna cu familia Dursley: unchiul Vernon, matusa Petunia si varul Dudley. El a fost lasat in grija familiei Dursley dupa ce parintii lui, practicanti ai magiei albe *, au fost ucisi de diabolicul vrajitor - lordul Voldemort, Printul Intunericului. Harry avea pe atunci 1 an si trebuia sa moara cu ai sai, dar fiindca poseda deja puteri supranaturale, vraja lordului Voldemort nu l-a afectat prea mult, cu exceptia unei cicatrici sub forma de fulger aparuta pe frunte. Unchiul Vernon si matusa Petunia cunosteau capacitatile micului baiat, drept pentru care l-au tratat inuman.
Harry se simte mizerabil si abia asteapta sa-si puna-n practica puterile magice, perfectionate si aprofundate la Scoala de Magie si Vrajitorie Hogwart. De remarcat ca la acea scoala, ce reunea copii asemanatori cu Harry, persoanele care nu agreeau magia erau considerate proaste, respingatoare (antipatice) si cu prejudecati (demodate). Activitatile de la scoala Hogwart sunt prezentate intr-o asa maniera incat desi infatiseaza vraji si incantatii oculte, ele nu sunt pedepsite in nici un fel de Dumnezeu. E ca si cum Dumnezeu n-ar exista, sau, daca exista, El este de acord cu asa ceva. Inutil de mentionat ca toti vrajitorii din Biblie nu numai ca au fost pedepsiti, dar au suferit moarte aproape instantaneu ? Asadar, mesajele deduse din cartile lui Rowling reprezinta o primejdie atat pentru suflet, cat si pentru trup.
Despre scoala cu pricina mai stim ca este condusa de renumita vrajitoare Albus Dumbledore. Pentru suprematia in scoala se duce o lupta continua intre Fortele Bune si cele Rele. Majoritatea vrajilor si potiunilor facute la Scoala Hogwart sunt reale, dar nu se mentioneaza si faptul ca pentru realizarea lor este nevoie de sacrificii umane, de demonizare, deci de pierderea controlului asupra propriei persoane. Toti copiii sunt indemnati sa-l iubeasca pe Harry Potter. Deja unii isi deseneaza pe frunte "fulgerul" lui, nestiind ca intr-o zi acolo vor putea purta semnul Fiarei: 666. Care va fi responsabilitatea noastra atunci?

*Multi cred ca exista Magie Alba si Magie Neagra. In opinia lor, magia alba lucreaza cu Fortele Binelui, iar cea neagra cu Fortele Intunericului. in realitate, magia este de un singur tip si lucreaza numai cu fortele demonice.

SIMBOLURILE DE PE COPERTI

Parintii din ziua de azi si-au luat portia de Magie Neagra din muzica rock a anilor 1970-1990. Asadar, probabil ei nu ar gasi ceva de obiectat in legatura cu mesajele sataniste propuse de cartile cu Harry Potter. Antihristul sta sa vina, iar Harry Potter poate fi instrumentul care sa pregateasca lumea pentru un astfel de eveniment.
Mai intai de toate trebuie sa vedem cat de important este simbolismul pentru ocultisti.
"Ce este simbolismul magic? Adevaratul simbol magic este o imagine ce ascunde un inteles. De obicei, acest simbol este deghizat, incat sa fie greu de recunoscut" Frederick Goodman, "Magic Symbols", p 6. "Simbolurile servesc atat ca limbaj universal, cat si pentru a reinnoi un anumit mesaj subliminal. Cand cineva observa un simbol familiar, poate fi sigur ca a descoperit si spiritul inrudit. Si pentru ca a fost instruit la orele de meditatie sa raspunda emotional fata de anumite simboluri, cand le va vedea a doua oara, va avea o reactie conditionata. Un fost adept new-Age descrie astfel situatia: « Satana detine cheia lacatului meu ». Fostul adept New-Age a spus ca inca se experimenteaza sentimentele asociate unui anumit mesaj subliminal." Constance Cumbey, A Planned deception: The Staging of a New-Age Messiah, p 65.
Chiar doriti ca satana sa detina cheia lacatului dumneavoastra sau a copiilor dumneavoastra ?
Autoarea Constance Cumbey este de parare ca anumite simboluri vor pregati efectiv lumea pentru Antihrist. "Simboluri specifice new-Age, cum ar fi: curcubeul, pegas-ul, unicornul, ochiul-masonic-atotvazator, 666, vor fi afisate din ce in ce mai des" Hidden dangersof a Rainbow, p 122.
UNICORNUL-simbol Antihristic.

"Unicornul reprezinta un simbol al transformarii, fiind in cautarea unei lumi mai bune... prin puterile purgative, purificatoare ale distrugerii. Scopul sau este acelasi cu al zeului hindus Shiva, acela de a darama pentru ca apoi sa recladeasca". Nancy Hathaway, the Unicorn, p 161.
"Atat in simbolurile europene cat si in cele orientale, unicornul este identificat cu Mesia, care vine cand lumea este in pericol, vestind o noua era, mai buna". C. Burns, "Tha Living Unicorn", Inc., 1980, p3. "Unicornul reprezinta, de fapt, simbolul unui nou cuceritor, care va aduce pacea pe pamant. Cine-ar putea fi altul decat Antihristul ... pe care lumea il asteapta cu bratele deschise, necunoscandu-i adevarata origine ?" Dr. Cathy Burns, masonic and Occult Symbols Illustrated, pagina 144
"Cornul crescut in fruntea unicornului reprezinta al treilea ochi..." (n.n. vezi mitologia hindusa si cea egipteana).Ibid., p5
"In mitologia celtica si in folclorul european, o bestie fabuloasa vin in forma de cal, cu un corn spiralat crescandu-i din centrul fruntii. In alchimie simbolizeaza organul sexual masculin si transformarea sa intr-o forta ce permite o vizualizare clara a lucrurilor." Maurice Bessey, "A Pictorial Historyof Magic and The Supernatural, p. 128. Dupa cum se vede, intre masonerie-satanism-Harry Potter exista o legatura comuna, identica chiar, nu numai din prisma unicornului, dar si a celorlalte simboluri, analizate in articolele noastre.

PASAREA PHOENIX-simbol Iluminist pentru Antihrist.

Pe coperta cartii "Harry Potter si Camera Secretelor" il putem vedea pe Harry Potter prins de coada unui phoenix rosu, care pare a cobori si ca isi scapa sabia. In toata camera se observa serpi, simbol cunoscut. Pasarea Phoenix a fot inventata de egipteni, fiind unul din cele mai vechi simboluri oculte. Ocultistii cred ca numai o singura pasare de acest fel se afla in viata, pe o perioada de 500 ani. Apoi trupul ei se preface in cenusa din cara o noua pasare prinde viata. Manly P. Hall, " The Phoenix: An Illustrated Review of Occultism and Philosophy. Se mai crede ca phoenix-ul traieste intr-un cuib plin cu mir si tamaie. Acum pare usor de sesizat de ce masonii confera acest simbol Antihristului. In primul rand, tamaia si mirul ocupa un loc important in Biserica. Apoi faptul ca pasarea moare ca sa reinvie, seamana cu Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, masonii pregatesc terenul pentru venirea falsului Hristos.
"Toate simbolurile isi au originea in ceva tangibil, iar phoenix-ul este unul din semnele ordinelor secrete ale vechii lumi si al initiatilor in acele ordine, fiind un punct comun de referinta pentru noii-veniti, care se cheama acum "nascuti a doua oara" sau "renascuti". Intelepciunea iti ofera o noua viata, iar cei intelepti se nasc pentru a doua oara." Manly P. Hall, "The Phoenix: An Illustrated Review of Occultism and Philosophy
Marturii despre faptul ca aceasta pasare simbolizeaza pe Lucifer, gasim la: Dr. C. Burns, "Masonicand occult Symbols illustrated, p 123, Walker, "Now is The Downing", p 281, Joseph Fort Newton, The Builders: A Story and Study of Masonry", the Torch press, 1914, p 13-14, J. S . M. Ward, The Hung Society or The Society of Heavenand Earth", the Baskerville Press Ltd., 1925, p 44 , p 102;-font:. Despre pasarea Phoenix am mai discutat in articolele de pe http://despremasonerie.go.ro .
Ca o concluzie, cartile cu Harry Potter conditioneaza copii sa accepte satanismul, deghizatsub forma de simboluri si... multe efecte speciale.
Copii sunt in pericol si, odata cu ei si viitorul omenirii. Daca nu respingem aceste manifestari, ne facem vinovati de soarta noastra si a copiilor nostri. Ne putem amagi sau putem privi realitatea.

SE-NTAMPLA DEJA

"Cartile cu Harry Potter sunt misto, pentru ca te invata totul despre magie si cum sao folosesti pentru a-i controla pe cei din jur si cum sa te razbuni pe dusmani", este de parere Harland, un baietel de 10 ani din Wisconsin. "Vreau sa-nvat Vraja Cruciatului pentru a o face pe profesoara mea de fizica sa sufere pentru calificativul «foarte slab» acrodat", continua el. (The Onion)

"Favoritul meu e Hermione pentru ca este istet si are o pisica" spune Jessica Lehman de 6 ani, apoi adauga: "Iisus a murit deoarece a fost slab si prost". (The Onion)

"Credeam ce ne invata la Biserica" spune Ashley, "dar cartile cu Harry Potter mi-au demonstrat ca vrajile exista si ca au aplicabilitate imediata si ca Biblia nu-i decat o colectie de minciuni plictisitoare". (The Onion)

"Harry este un adevarat zeu pentru cauza noastra" afirma Marele Preot Satanist Egan din Masachuttes. "O organizatie ca a noastra traieste numai prin infuzie de sange proaspat iar acum avem atat de multi aplicanti incat abia facem fata. Si, bineinteles, majoritatea sunt virgini, ceea ce este inspaimantator". (The Onion)

JK Rowling a mai afirmat ca: "Este o prostie sa te agiti pentru faptul ca volumele cu Harry Potter conduc copii spre satanism. Oamenii ar trebui de fapt sa fie recunoscatori! Aceste carti ii determina pe copii sa vada ca slabul, idiotul Fiu al lui Dumnezeu este o farsa inca actuala si va fi umilit cand va veni ploaia de foc... in timp ce noi, loialii sai robi (nn ai diavolului) vom rade si vom sarbatori". (The London Reporter, 17 Iulie)

Doamne, iarta-ma pentru publicarea acestor blasfemii!!!

VOLUMELE DIN SERIA HARRY POTTER PROVOACA MIGRENE COPIILOR

Promovarea magiei in randul copiilor, pentru a-i conduce de mici pe caile diavolului, are efecte distrugatoare asupra acestora. Iata proba! In luna octombrie 2003, cativa copii din SUA, care citeau cu insistenta ultima cartea a scriitoarei J.K Rowling "Harry Potter si Ordinul Phoenix", un cartoi greu de peste 1 kg si peste 800 de pagini imprimate, au avut dureri de cap foarte mari. Medicii care i-au consultat pe copii au ajuns la concluzia ca migrenele dure au fost provocate de lectura acestei carti. Ei au dat vina pe dimensiunile romanului care solicita un efort prea mare la copiii de 8-10 ani. Noi credem ca nu componentele fizice ale unei carti influenteaza covarsitor creierul, ci continutul spiritual al acesteia, duhul care se ascunde in spatele textului. Cum toate romanele cu Harry Potter sunt texte de initiere in vrajitorie, in subtextul lor salasluieste un duh rau, antihristic, demonul magiei, la prezenta caruia, sufletele curate reactionaeaza, se vatama, incearca sa se apere. Desi au suportat suferinte, copiii respectivi nu au renuntat la lectura cartii, ceea ce inseamna ca deja duhul viclean i-a luat in stapanire. Este foarte grav ce se intampla cu generatiile fragede care sunt rapite pe taramul desert al magiei. Un profesor din SUA a deshis deja un curs la facultate despre "stiinta", care se degaja din cartile cu Harry Potter.
Omenirea e cuprinsa rapid si sigur de ravagiile vrajitoriei, o nebunie care pare fara leac. Leacul exista ("acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciuni si post" Mt 17:21). Dar cine mai este dispus in lumea aceasta sa-l foloseasca ?





sâmbătă, 16 ianuarie 2010

CITATE SF ANTONIE CEL MARE

Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea.

Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul.

Mânia este semnul vădit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu.

Credinţa este libera consimţire a sufletului.

Omul care rabdă necazurile cu inimă bună şi cu mulţumire va lua cununa muceniciei.

Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu.

Cartea mea, filosofule, este firea celor făcute şi, ori de câte ori doresc, pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu.

Oriunde vei merge, să ai înaintea ta pe Dumnezeu. Orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi. Să nu te muţi de grabă din locul tău.

Sfântul Antonie cel Mare în Pateric

SF ANTONIE CEL MARE





SFANTUL ANTONIE CEL MARE -17 IANUARIE

Sfântul Antonie cel Mare (251-356), "părintele monahilor", este poate cel mai popular ascet şi socotit a fi începătorul vieţii calugareşti. Este considerat de tradiţia monastică drep întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.

Prăznuirea lui se face la data de 17 ianuarie în toate tradiţiile creştine.
Viaţa lui a fost povestită de sfântul Atanasie cel Mare (298-373), arhiepiscop de Alexandria (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), Vita Antonii - Viaţa lui Antonie -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359.

Vestitul părinte al monahismului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor ţărani crestini înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul Evangheliei, care zice: "De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează Mie" (Matei 19,21). Antonie a primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi, după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat-o pe sora lui în grija unei comunităţi de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.

În 286, la vârsta de 35 de ani, se aşază într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului, "muntele dinafară", în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii monastice" din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (Skete).

Către anul 310, întreprinde o călătorie la Alexandria, căutând să îmbărbăteze pe martirii crestini prigoniţi de stăpânirea romană în timpul persecutiei lui Maximin.

În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte astăzi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe Sfântul Atanasie, persecutat de partida pro-ariana.
DESPRE SF ANTONIE CEL MARE
Sfântul Antonie s-a născut în preajma anului 250 în Egiptul de Mijloc, dintr-o familie creştină înstărită. La vârsta de 20 ani, deşi părea a fi destinat unui trai confortabil, s-a decis să-şi împartă averea săracilor. În primul moment s-a retras spre marginea oraşului natal, mai apoi s-a stabilit într-o necropolă abandonată, impunându-şi un ascetism sever. La vârsta de 35 ani, năzuind spre o izolare totală, s-a stabilit într-o fortăreaţă părăsită din deşert: Pispir (Deir al-Maimun), unde a petrecut 20 de ani de viaţă anahoretică. Mai apoi, în încercarea de a evita orice contact cu lumea, s-a retras într-un loc inaccesibil, pătrunzând adânc în deşertul de pe malul drept al Nilului. Aici a rămas o perioadă de 50 de ani, până la moartea sa întâmplată în anul 356.

Deşi Sfântul Antonie nu a fost organizatorul monahismului creştin, totuşi este perceput ca un „părinte fondator”. Influenţa sa extraordinară, precum şi fascinaţia pe care persoana sa a exercitat-o asupra contemporanilor retraşi în pustie, marchează, în mod real, începutul „mişcării” ce avea să se răspândească rapid în întreaga lume creştină. Anul fondării mănăstirii care îi poartă numele trebuie căutat în perioada cea a urmat imediat morţii sale trupeşti. Sursele literare relaţionează construirea primului nucleu monastic în zonă cu domnia împăratului Iulian Apostatul (361-363).
Discipolii Sfântului Antonie au ridicat o micuţă comunitate la baza muntelui, unde acesta şi-a petrecut ultima parte a vieţii în trup. Cu siguranţă, nucleu iniţial se rezuma la o bisericuţă, o trapeză şi câteva construcţii anexe (o bucătărie şi un depozit pentru alimente). Primii călugări obişnuiau să trăiască separat în peşterile masivului muntos din apropiere, dar se adunau în fiecare Duminică şi sărbătoare liturgică majoră pentru Liturghie, în biserica centrală. Abia în a doua jumătate a secolului al V-lea anahoreţii retraşi în zonă au început să-şi construiască celule apropiate, în interiorul nucleului monastic iniţial. Cu toate acestea, regula discipolilor Sfântului Antonie a rămas semi-anahoretică, activităţile în comun fiind limitate la Liturghie, agapele duminicale şi ajutorarea fraţilor în nevoi.

De-a lungul secolului al V-lea, mănăstirea Sf. Antonie a fost un refugiu pentru asceţii din deşertul Sketis (Egiptul de Jos), forţaţi să-şi abandoneze chiliile datorită deselor şi violentelor atacuri ale berberilor. Între cei care au găsit adăpost aici amintim pe Sfântul Ioan cel Scurt (cel Mic), care şi-a sfârşit viaţa pământească în zonă.
În secolele VII-VIII, mănăstirea Sf. Antonie era ocupată de călugări melkiţi (cei care acceptaseră Ortodoxia chalcedoniană spre deosebire de majoritatea creştinilor egipteni, care rămăseseră fideli ereziei lui Eutihie; de la cuv. melek = rege – supuşi împăratului de la Constantinopol), fapt certificate de Sinaxarul Ethiopian: în anul 790, un grup de călugări monofiziţi de la mănăstirea Sf. Macarie din Sketis, deghizându-se în beduini, au reuşit să pătrundă în mănăstirea Sf. Antonie şi să recupereze moaştele Sfântului Ioan cel Scurt, pe care le-au transportat la mănăstirea din Wadi al-Natrun.
În secolul al XI-lea, comunitatea a fost lovită de o epidemie de ciumă bubonică, care a împânzit întreg Egiptul, precum şi de raidurile destructive ale turcilor mameluci, sub comanda lui Nasr al-Dawla. Opera de restaurare a fost finalizată în secolele următoare de către călugării monofiziţi, care au reuşit, după o serie de încercări eşuate, să ocupe mănăstirea Sf. Antonie.
Secolele XIII-XIV constituie perioada de vârf a mănăstirii: artele şi literarura cunosc o extraordinară efervescenţă. Pictura bisericii Sf. Antonie se circumscrie acestei epoci (1232-1233); între numeroasele copii şi traduceri ale unor manuscrise amintim lucrarea monahului Simeon, care a realizat traducerea în etiopiană a Sinaxarului Ethiopian, iniţial redactat în limba arabă. În secolul al XV-lea, stareţul mănăstirii a reprezentat Biserica Coptă la Conciliul unionist de la Florenţa (1438-1445), o încercare eşuată de unire a Bisericii Romane cu Bisericile Răsăritene.
Această perioadă înfloritoare a fost întreruptă spre sfârşitul secolul al XV-lea, atunci când beduinii au atacat mănăstirea, au ucis toţi călugării şi au distrus clădirile. Biserica Sf. Antonie a fost transformată în bucătărie, iar manuscrisele rare din bibliotecă serveau la menţinerea focului. Câţiva ani mai târziu, mănăstirea a fost restaurată prin grija patriarhului Gabriel VII (1525-1568), care a trimis 20 de călugări de la mănăstirea Sirienilor din Wadi al-Natrun pentru a reînvia tradiţia şi viaţa monahală. În secolul al XVII-lea, ordinul călugărilor franciscani a stabilit un acord cu mănăstirea Sf. Antonie: în schimbul unei sume anuale modice, doi-trei franciscani aveau dreptul de a rezida în centrul monahal de aici pentru a învăţa limba arabă şi a se pregăti pentru slujirea misionară în Orient.
De-a lungul secolelor, mănăstirea Sf. Antonie a jucat un rol important în istoria Bisericii Copte. Alături de numeroase alte dovezi, această afirmaţie este întărită de numărul mare al patriarhilor copţi care s-au format spiritual în acest aşezământ. În ultimele trei secole, 12 călugări antonieni au atins cea mai înaltă treaptă administrativă din cadrul structurii eccleziale vizibile a Bisericii Egiptene.
PATERIC
PENTRU AVVA ANTONIE

1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu: Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea? Cum ma voi mantui?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezand si impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand: asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

2. Zisu-ne-a noua Sfantul Antonie in invatatura sa, spre folosul nostru: un an am savarsit, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi descopere locul dreptilor si al pacatosilor.
Iar intr-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicandu-mi: Antonie, scoala si vino!
Si stiind eu pe cine mi se cade sa ascult, am iesit si uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari zburand si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo, mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura.
Si a fost glas catre mine, zicandu-mi: intelege ceea ce vezi! Acestia, pe care-i vezi ca zboara in sus, sunt sufletele dreptilor care nu s-au supus lungului aceluia si merg in Rai. Iar cel lung ce sta, este vrajmasul, care apucandu-i pe cei vinovati, ii opreste si nu-i lasa sa treaca, surpandu-i in iad, caci au urmat voii lui si au fost stapaniti de tinerea de minte de rau.

3. Zis-a avva Antonie: parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand: Doctore, vindeca-te mai intai pe tine ( 1 ).
______________________

( 1 ) Luca IV, 23

4. Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand:
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand: Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.

5. A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand: ce, pazind eu, voi placea lui Dumnezeu ?
Si raspunzand batranul, a zis lui: cele ce-ti poruncesc tie, pazeste-le! Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-l ai inaintea ta intotdeauna. Si orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea, sa nu te misti degraba.
Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.

6. Zis-a avva Antonie catre avva Pimen: aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.

7. Acelasi a zis: nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie: ce voi face ?
Zis-a lui batranul: sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

9. Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis ; oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas zicandu-mi: smerenia.

10. Zis-a iarasi: sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si pentru ca nu au avut ei dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.

11. Zis-a iarasi: de la aproapele este viata si moartea.
Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.

12. Zis-a iarasi: precum pestii zabovind la uscat, mor, asa si calugarii, zabovind afara din chilie, sau petrecand cu mirenii, se slabanogesc catra taria linistei. Deci, trebuie, precum pestele la mare, asa si noi la chilie sa ne grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam pazirea cea din launtru.

13. Zis-a iarasi: cel ce sade in pustie si se linisteste, de trei razboaie este slobod: de auzire, de graire si de vedere; si numai catre acestea are a lupta, catre al desfranarii, sau al trandavirii.

14. Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor: cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui: de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor: dracii mi-au aratat.
Si ei au zis lui: noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.

15. Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit.
Iar batranul vrand sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui: intinde iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis: intinde.
Si a zis lui vanatorul: de il voi intinde peste masura, se frange arcul.
Zis-a lui batranul: asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor.
Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.
Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor.

16. A auzit avva Antonie despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta, adica vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor asini salbatici de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la Antonie. Deci batranii au vestit acestea lui avva Antonie. Si a zis lor: mi se pare ca acest calugar este o corabie plina de bunatati, dar nu stiu de va ajunge la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe deodata sa planga si sa-si smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii: de ce plangi, avvo ? Iar batranul a zis: mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul cel mai tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut. Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe ucenicii batranului, le-a zis: ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece zile si nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a murit.

17. Un calugar a fost laudat de frati, catre avva Antonie. Iar el, cand a mers la dansul, l-a ispitit de sufera necinste, si, aflandu-l ca nu sufera, i-a zis lui: esti asemenea unui oras, care dinainte este impodobit, iar dinapoi se jefuieste de talhari.

18. Un frate a zis lui avva Antonie: Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul: nici eu nu te miluiesc, ,nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu.

19. Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul ( Antonie ) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia: inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif: tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a: Nu stiu. Deci a zis avva Antonie: cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.

20. Oarecari frati s-au dus de la Schit ( 1 ) la avva Antonie si intrand intr-o corabie sa mearga la el, au aflat pe un batran care si el voia sa mearga acolo, dar nu-l cunosteau fratii. Si sezand acela in corabie, graiau cuvinte de ale parintilor si din Scripturi si iarasi pentru lucrul mainilor lor. Iar batranul tacea. Si venind ei la vad, s-a aflat ca si batranul merge la avva Antonie. Si dupa ce au venit la avva, le-a zis lor ( Antonie ): buna tovarasie ati avut pe batranul acesta. A zis si batranului: buni frati ai aflat cu tine, avvo. Zis-a batranul: buni sunt, cu adevarat, dar ograda ( curtea ) lor n-are usa si cel ce voieste, intra in grajd si dezleaga asinul. Iar acestea zicea, insemnand, ca cele ce vin la gura, acelea graiesc.
______________________
( 1 ) Aici, prin cuvantul Schit trebuie sa se inteleaga pustia schitica sau ascetica din Egipt, iar nu vreo manastire.

21. S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui: spune-ne noua cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul: ati auzit Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis: voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor batranul: zice Evanghelia: de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui: nu putem face aceasta. Zis-a lor batranul: de nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea una s-o suferiti. Zis-au lui: nici aceasta nu putem. Zis-a batranul: daca nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei: nici aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau: fa-le putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.

22. Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si a impartit averile sale saracilor, tinand putine pentru sine, a mers la avva Antonie. Si de aceasta instiintandu-se batranul, a zis lui: de voiesti sa te faci calugar, mergi in satul acela si cumpara carne, si pune-o imprejurul trupului tau gol si asa vino aici. Si facand fratele asa, cainii si pasarile ii rupeau trupul lui. Si venind el la batarnul, il intreba, de a facut cum l-a sfatuit. Iar acela, aratandu-i trupul lui rupt, sfantul Antonie i-a zis: cei ce se leapada de lume si voiesc sa aiba bani, asa fiind luptati de draci, se rup.

23. Unui frate odata i s-a intamplat ispita in chinovia lui avva Ilie si gonit fiind de acolo, s-a dus in munte la avva Antonie si ramanand fratele la dansul, l-a trimis la chinovie, de unde venise. Iar cei din chinovie vazandu-l, iarasi l-au gonit. Iar el s-a intors la avva Antonie, zicand: n-au voit sa ma primeasca, parinte. Deci l-a trimis batranul inapoi, zicand: o corabie s-a spart in mijlocul noianului si a prapadit povara si cu osteneala a scapat la uscat. Iar voi cele scapate la uscat voiti sa le inecati. Iar ei auzind ca avva Antonie l-a trimis, indata l-a primit.

24. A zis avva Antonie: socotesc ca trupul are miscare fireasca amestecata cu el, dar nu lucreaza de nu va voi sufletul, ci numai insemneaza in trup nepatimasa miscare. Este inca si alta miscare ce sta intru a hrani si a ingrasa trupul cu mancari si cu bauturi, din care fierbinteala sangelui zadaraste trupul spre lucrare. Pentru aceasta si zice Apostolul: nu va imbatati cu vin intru care este curvia. ( 1 ) Si iarasi Domnul in Evanghelie, poruncindu-le ucenicilor, zicea: luati aminte sa nu se ingreuieze inimile voastre cu satiul mancarii si cu betia. ( 2 ) Este inca si alta miscare la cei ce se nevoiesc, care se face din vrajmasia si zavistia dracilor. Pentru aceasta trebuie a sti, ca trei sunt miscarile trupesti: una fireasca, alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci.
______________________

( 1 ) Efeseni V, 18
( 2 ) Luca XXII, 34

25. A zis iarasi, ca Dumnezeu nu sloboade razboaiele peste neamul acesta ca peste cel vechi, caci stie ca sunt slabi si nu pot suferi.

26. Lui avva Antonie i s-a descoperit in pustie, ca in cetate este oarecine asemenea lui, doctor cu stiinta, care din prisosinta lui da celor ce au trebuinta si in toate zilele canta " Sfinte Dumnezeule " cu ingerii.

27. A zis iarasi: va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.

28. Oarecari frati au venit la avva Antonie si au pus inaintea lui un cuvant din cartea preotiei. Deci a iesit batranul in pustie si a mers avva Ammona pe urmele lui in ascuns, stiind obiceiul lui si dupa ce s-a departat batranul, stand la rugaciune a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca sa ma invete cuvantul acesta ! Si a venit glas vorbind cu dansul. Deci a zis avva Ammona: glasul care vorbea, l-am auzit, dar puterea cuvantului n-am inteles-o.

29. Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi ! Si raspunzand fratele, i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte.

30. Se spune, ca unul dintre batrani s-a rugat lui Dumnezeu sa vada pe parinti si i-a vazut pe ei fara avva Antonie. Deci a zis celui ce ii arata lui: unde este avva Antonie ? Iar el a zis lui: in locul unde este Dumnezeu, acolo este el.

31. Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta: am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie: iata om aevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui.

32. Ziceau unii pentru avva Antonie, ca era purtator de duh, dar nu voia sa graiasca pentru oameni. Ci cele ce se faceau in lume si cele ce aveau sa vina, le vestea.

33. Odata avva Antonie a primit scrisori de la imparatul Constantin ca sa mearga la Constantinopol si socotea ce sa faca. Deci a zis catre avva Pavel, ucenicul lui: oare, trebuie sa merg ? Si a zis ucenicul lui: de vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie.

34. Zis-a avva Antonie: eu nu ma mai tem de Dumnezeu, ci il iubesc pe El. Ca dragostea scoate afara frica.

35. Acelasi a zis: totdeauna sa ai inaintea ochilor frica de Dumnezeu: sa-ti aduci aminte de cel ce omoara si face viu ( 1 ). Sa urati lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati toata odihna trupeasca, sa va lepadati de viata aceasta, ca sa vietuiti lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte, ce ati fagaduit lui Dumnezeu. Ca cere aceasta de la voi in ziua judecatii: sa flamanziti, sa insetati, sa umblati in haine sarace, sa privegheati, sa va tanguiti, sa plangeti, sa suspinati cu inima voastra, sa va incercati de sunteti vrednici de Dumnezeu, sa defaimati trupul, ca sa va mantuiti sufletele voastre.
______________________

( 1 ) Impar. II, 6

36. A mers oarecand avva Antonie la avva Amun in muntele Nitriei si dupa ce au vorbit unul cu altul, a zis catre el avva Amun: fiindca prin rugaciunile tale s-au inmultit fratii si voiesc unii dintr-insii sa zideasca chilii departe, ca sa se linisteasca, cat poruncesti sa fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici ? Iar el a zis: sa gustam la ceasul al noualea si sa iesim sa mergem prin pustie si sa socotim locul. Iar dupa ce s-au dus prin pustie, pana a venit sa apuna soarele, a zis catre el ( Amun ) avva Antonie: sa facem rugaciune si sa punem aici cruce, ca aici sa zideasca cei ce vor sa cladeasca chilii. Csi cei de acolo cand vor veni la acestia, dupa ce vor gusta mica lor bucatica de paine la ceasul al noualea, asa sa vie si cei ce se duc de aici, acelasi lucru facand, sa ramana fara de tulburare, cand merg unii la altii. Si este departarea douasprezece semne.

37. Zis-a avva Antonie: cel ce bate bucata de fier, intai socoteste cu mintea ce va sa faca: secere, cutit sau topor ? Asa si noio trebuie sa socotim, care fapta buna uneltim, ca sa nu ne ostenim in desert.

38. Zis-a iarasi: supunerea cu infranare supune fiara.

39. Zis-a iarasi: stiu calugari, care dupa multe osteneli, au cazut, si intru iesire din minti au venit, pentru ca s-au nadajduit in lucrul lor si amagindu-se nu au inteles poruca celui ce a zis: intreaba pe tatal tau si iti va vesti tie ( 1 ).
______________________

( 1 ) II Lege, 32, 7.

40. Zis-a iarasi: de este cu putinta, cati pasi face calugarul, sau cate picaturi bea in chilia sa, trebuie cu indrazneala sa le vesteasca batranilor, ca nu cumva sa greseasca intru dansele.

vineri, 15 ianuarie 2010

Ma uit cu uimire si indignare pe siteul Realitatea Tv, care vrea respect si vad ca, pentru a posta un comentariu, trebuie sa introduci o expresie de genul : INVIDIA E BUNA!!!! Daca asa inteleg ei sa educe publicul , sa primeasca respect sau sa promoveze modele veritabile in societate... promit sa nu mai deschid pagina lor vreodata, nu de alta, dar maine s-ar putea sa ne oblige sa scriem ca il adoram pe cine stie ce zeu pagan.... sau mai stiu ce ar putea scorni niste minti bolnave...
danutza

joi, 14 ianuarie 2010

Foarte dureros...

Foarte dureros...
ADEVARUL DESPRE EMINESCU

Chiar dacă ziua de naştere a lui Eminescu se sărbătoreşte pe 15 ianuarie, în realitate data aceasta este doar simbolică, cea reală fiind 20 decembrie 1822;pe stil vechi" sau 1 ianuarie stil nou". Înregistrarea naşterii s-a făcut mai târziu de către părinţi, iar ulterior a survenit reforma calendarului. Cu toate că au trecut mai bine de 100 de ani de la lupta sa singulară şi exemplară pentru fiinţă neamului românesc, adevărul despre Eminescu încă se aşteaptă rostit.
Dincolo de atacurile tot mai virulente ale denigratorilor postmoderni, Eminescu a rămas pentru cei mai mulţi o enigmă.
Activitatea sa publicistică şi politică orientată spre întregirea României este pentru cei mai mulţi o necunoscută. Puţini ştiu că Eminescu a fost, în propria lui ţară, victima uneia dintre cele mai josnice manevre de defăimare publică, dezinformare şi intoxicare specifice serviciilor de spionaj. El a intrat în malaxorul aparatului represiv al poliţiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de Stat. După moarte, publicistica sa a fost trecută la index, iar posteritatea sa a fost deformată şi manipulată de toate regimurile politice care s-au succedat în România.

Dosarul Eminescu
Cea mai însemnată parte a activităţii lui Eminescu a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, devine ziarist profesionist - ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi şi apoi, în 1877, este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în1883. În mod brutal, în iunie 1883,munca sa este întreruptă şi este internat cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub apăsarea Puterii regale, îl transformă astfel pe Eminescu, la comanda Austro-Ungariei, într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român.
Oricum, este primul ziarist căruia i s-a pus căluş în gură în această manieră criminală.
Conservator, Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, amendând atât liberalii, cât şi conservatorii pentru politica trădătoare de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos, dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează - ;Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verbă".
Stăpân pe limba neaoşă" şi cu o neobişnuită căldură sufletească", Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător;iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse". Pe scurt, un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator.
Maiorescu - la organizarea Partidului Conservator - a arătat clar poziţia lui Eminescu
în cadrul acestei grupări:;Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul".
De la Nistru pân' la Tisa Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică
aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei, este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă cât şi faţă de cea a Imperiului Austro-Ungar şi, totodată, îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 1880, mai ales după ce traduce în româneşte şi atacă public proiectul de program al Partidului Conservator, conceput şi tipărit cu viclenie de Maiorescu doar în limba germană, în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrificarea românilor aflaţi sub puterea Imperiului Austro-Ungar.
Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimă pe români, îngrădind accesul la şcoală şi Biserică, blocând cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă , avertiza jurnalistul. Titu Maiorescu, politicianul trufas si venal care a pus la cale detentia lu Eminescu.
Lovit la Timpul,Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii la ciolan", cum ar zice azi Ion Cristoiu.
Petre P. Carp, mason şi înalt fruntaş conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere de acolo la porunca superiorilor săi din lojă, să i se închidă gura lui Eminescu. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, îi atrage atenţia;şi mai potoliţi-l pe Eminescu!"

Scârbit, Eminescu ridică glasul împotriva acestor paiaţe trufaşe nişte avizi de putere care voiau să fie bine văzuţi şi lăudaţi în ţară, în timp ce executau pe ascuns, ca nişte slugoi, ordinele societăţilor secrete în care se înregimentaseră , sperând să promoveze mai repede: ,,Suntem bărbaţi noi, sau nişte fameni, niste eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca pe cămăşi şi partidul ca cizmele?" Ca urmare, în noiembrie 1881 Eminescu este destituit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noului redactor-şef i se porunceşte să îl atace pe Eminescu chiar în ziarul pe care acesta îl ridicase şi îl condusese. Societatea Carpaţii - serviciul secret românesc al Daciei Mari.
În 1882, Eminescu participă la fondarea unei organizaţii patriotice cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG de azi - Societatea Carpaţii. Societatea îşi propunea - conform Statutului, să sprijine orice,,întreprindere românească". Se avea, însă, în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Considerată subversivă" de serviciile secrete ale marilor stăpânitori" de la Viena, organizaţia
din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată . Sînt infiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu, inclusiv în redacţia de la Timpul. Manifestările organizate de;Societatea Carpaţii" îngrijorau în mod deosebit spionajul imperial austro-ungar, ce folosea drept agenţi chiar membrii reprezentanţei diplomatice a Austro-Ungariei în România.;Societatea Carpaţii" era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pentru ieşirea Ardealului din Imperiul Austro- Ungar şi legitima alipire la Ţară,dar realiza şi acţiuni învăluite de secret.

Urmărit de spionii Austro-Ungariei.
Într-o notă informativă secretă din 7 iunie 1882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr, pentru ministrul Casei imperiale şi ministrul de Externe din Viena, se raporta:Societatea Carpaţii a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, precedată de o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă, de fapt, raportul unui agent al intereselor austriece infiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică."
S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei ,,Românii iredente". Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie. Eminescu, redactorul principal al ziaruluiTimpul", a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventeaza instituţiile de învăţământ de aici, sarcina ca pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la influenţarea opiniei publice în favoarea unei ,,Dacii Mari".

Săcăreanu, redactorul adjunct de la România liberă", a dat citire mai multor scrisori din
Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo îi aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor".
(Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria , pach.
CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

Trădătorii
Un alt un raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, informa despre o altă adunare a ,,Societăţii Carpaţii", din care rezulta că un anume Lachman, redactor la ziarul Bukarester Tageblatt" şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas a lui Eminescu.
În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu,
care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele Societăţii Carpaţii",despre care se scrie negru pe alb că este nici mai mult, nici mai puţin decât… spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior în
procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu;informat
de d.d. G. Ocăşanu şi V. Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală").
Naţionaliştii, urmăriţi şi de ruşi
Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului, dar şi al luptei pentru unitate naţională, coordonată ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe-centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de urzeală care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a românilor. Pe lângă ,,Societatea Carpaţii", au mai apărut la Budapesta Societatea Petru Maior", la Viena: România jună", la Cernăuţi
Junimea",;Dacia",Bucovina şiMoldova", în Transilvania societatea;Astra" şi, în Regat;Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie", care avea filiale inclusiv la Paris.
Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei ţariste şi Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate şi supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.
Incomodul Eminescu
Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lachman în acest sens: ,,Eminescu este în permanenţă urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care
avea sub observaţie mişcarea;iridentă" a ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute". O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu dinTimpul",
privitor la expansiunea catolicismului în România. În 1883, Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti înTransilvania şi îl ridiculizează pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externa şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine incomod pentru toată lumea. Tiradele şi cinstea sa exemplară deranjau pe aproape toată lumea.. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora.
Ştia că i se pregăteşte ceva.
Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva. În 28 iunie 1883, se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi internat cu forţa la ospiciu. Sînt încălcate, desigur, toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi asasinare civilă, la care au participat prin diferite mijloace inclusiv apropiaţi" interesaţi. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României.

Arestarea lui Eminescu se petrece, deloc întâmplător,exact în această zi, în care Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninţa cu războiul.. În cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare în Ardeal, pentru intimidarea Regatului României, iar presa maghiară perorase pe tema... necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis, de asemenea, o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţa militară, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţie.
Interzis şi internat ilegal
Guvernul a desfiinţat Societatea Carpaţii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odată cu arestarea şi internarea ilegală (plătită chiar de Titu Maiorescu, care se dovedeşte cu acest prilej josnic şi lipsit de coloană vertebrală) la sanatoriul Şuţu a lui Eminescu (fără depoziţiile celor doi martori ceruţi de lege), au fost organizate razii şi percheziţii la sediul Societăţii Carpaţii", au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei (printre ele, Emil Galli, directorul ziarului L'Independance Roumaine, Zamfir C. Arbore) şi au fost intentate procese intelectualilor ardeleni care cereau unirea cu ţara.. Exact în această zi trebuia, de fapt, să se semneze Tratatul secret de alianţă între România şi Tripla Alianţă, formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia.
Tratatul însemna în primul rând aservirea României faţă de Austro-Ungaria, ceea ce excludea
revendicarea Ardealului.
Bucureştiul era dominat intelectual de ardeleni, care ridicau vocea din ce în ce mai
puternic pentru drepturile românilor asupriţi de unguri şi chiar pentru unirea Ardealului cu Ţara. Eminescu era în centrul acestor manifestări.
Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti. Suprimarea începe de la 33 de ani.Directiva de sus" s-a aplicat la diferite niveluri. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa-zisele interese de stat" l-au nimicit pe tânărul redactor - potenţială mare figură politica a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, deloc întâmplător vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus.

Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie 1883,ceea ce a însemnat trădarea patrioţilor ardeleni, care au fost lăsaţi fără nici un sprijin din parteaRomâniei.. Lupta acestora s-a mutat în Ardeal, memorandiştii fiind condamnaţi de regimul de la Budapesta la ani grei de puşcărie.
Ce urmează este un coşmar bine regizat, în care rolurile sînt asumate depersonajele politice ale vremii. Distrugerea civilă a lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa prematură. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat samavolnic manuscrisele şi toate
documentele; chipurile pentru a le proteja; în realitate pentru a distruge cu un cinism incredibil orice probă incriminatoare, politicianul depunându-le la Academie după ani buni. Întocmai ca unui deţinut politic, lui Eminescu nu i s-a mai permis niciodată să-şi revadă corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani; cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu s-au păstrat însemnări derutante pentru necunoscători, dar care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al Societăţii Carpaţii".

Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecinţelor unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat subversive", mergând până la o răsturnare a lui Carol, ca trădător al României. Acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică a „măsurilor active" specifice serviciilor secrete de atunci, dar şi de acum: suprimarea adversarului. Nimic nou sub soare pe câmpul operativ".

Otrăvit cu mercur
Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetico-romantică , se inventează în mod josnic de către oportunistul şi imoralul politician Titu Maiorescu povestea unei boli venerice, chiar congenitale. Trebuie ştiut că sifilisul congenital transformă copilul bolnav de această afecţiune legumă" incapabilă de gândire,nici nu se pune problema să scrie vreodată un vers, necum poeme sau volume întregi, precum genialul Eminescu. Sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, administrat de fapt împotriva iubirii sale de neam, Eminescu este apoiotrăvit lent cu mercur (6 grame zilnic), dar este şi bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este în orice caz torturat, umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Pentru că nu mai are unde să scrie pentru a-şi face cunoscute ideile, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul - nu fără însă a lupta până în ultima clipă. Şase ani la rând se zbate pentru a reveni în atenţia publică (aşa-numiţii ani negri), dar este sigur că nu avea nici pe departe paralizie generală cum s-a spus, şi nici sifilis. Paralizia generală a sufletului aveau conspiratorii care l-au transformat într-un chinuit, într-un sacrificat, într-un deţinut politic.
Eminescu a fost arestat abuziv de către Poliţia Română de opt ori, pentru a fi intimidat, în diverse împrejurări: a fost ridicat chiar din teatre, de pe stradă, din berării, sub diverse pretexte cusute cu aţă albă. În 1888,Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, apare ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu ( vezi articolul de mai jos): o polemică ce va zdruncina guvernul, rupând o coaliţie destul de fragilă, de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine,puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este bietul" proscris, Eminescu..
Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi închis din nou, în martie 1889. De data aceasta,
nu mai scapă viu. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politică pusă la index.

Defăimarea şi blestemul său nu au încetat nici astăzi,la mai bine de 120 de ani de la asasinarea sa.

Scrijelitori pe hârtie în soldă străină se nevoiesc din greu să îşi verse
lăturile asupra posterităţii sale. Eminescu a fost un mare geniu, iar nu un nebun
Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală, sau cu aportul doctorului Vuia, că mitul nebuniei şi al sifilisului lui Eminescu a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă.

Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie:Concluziile mele, ca medic
neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste 100 de lucrări în domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă
paralitică". Trupului neînsufleţit al lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 16
iunie 1889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său cântărea 1495 de grame, cam cât al poetului german Schiller.

Celebrul Marinescu, atunci foarte tânăr, probabil la ordin de sus, face în aşa fel încât să uite"creierul pe pervazul ferestrei, în soare, şi acesta este;mâncat de opisică". Creierul păstrat intact ar fi fost o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului - ştiut fiind faptul că această boală devorează" materia cerebrală. În manualele şcolare de astăzi,continuă denaturarea adevărului în ce-l priveşte pe Eminescu. Însă propagarea operaţiunii de dezinformare, căreia îi cad victimă mulţi,din necunoştinţă de cauză,este începută de pe vremuri, de serviciile secrete al Austro-Ungariei şi continuată apoi de cozile de topor şi duşmanii României. Ţinta" Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi grupuscule elitiste" - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României.
Sacrificarea de către clasa politică a lui Eminescu nu a reuşit decât să amâne împlinirea unirii
Ardealului cu Ţara, pe care geniala sa intuiţie o anticipase cu trei decenii
şi pentru care el a luptat cu toată energia, cu tot sufletul, chiar împotriva tuturor puţin credincioşilor şi neîncovoindu- se în faţa călăilor săi, cu preţul vieţii.




EMINESCU - ucis de 120 de ani

( articol aparut in 2009 pe blogul dlui V Roncea)

Eminescu a fost ucis de trei ori, ultimul act derulandu-se continuu, de 120 de ani incoace. La 33 de ani, uciderea publica, moartea civila, cand a fost interzis, arestat, eliminat din presa si, ulterior, internat la nebuni. La 39 de ani, cand a fost asasinat la Sanatoriul Sutu. Si, de la inmormantarea sa – cand pentru prima oara s-a inoculat ideea ca Eminescu trebuie sa ramana generatiilor viitoare doar ca poet, si nu ca ziarist, luptator si ganditor national – si pana astazi. Emblematic, Eminescu a fost ucis in strada Plantelor, loc unde acum se afla Colegiul Noua Europa, al lui Andrei Plesu, care din 1989 incoace se ocupa cu re-uciderea publica a lui Eminescu. Sfidandu-i pe toti ucigasii sai, Eminescu renaste an cu an in fiecare constiinta si suflet romanesc.
In apararea sa s-au ridicat, de la bun inceput, prietenii si apropiatii. Insa de abia dupa 20 de ani s-a reusit publicarea unui „Omagiu” dedicat personalitatii si vietii sale. „Omagiul gălăţenilor” din 1909, coordonat de Corneliu Botez, are o importanţă deosebită, din mai multe puncte de vedere, şi încă poate reprezenta un model de îmbinare a mozaicului critic întrebuinţat. Mai întâi, pentru că este primul astfel de album de anvergură, deschizând o serie de-a dreptul glorioasă. Îl va însoţi de aproape „Eminescu comemorativ”, al lui Octav Minar, tot din 1909 dar lucrarea unui singur autor, şi abia mai târziu se va alinia acestor gesturi Constanţa cu albumul său, sau Bucureştiul, Iaşul, etc. Conform obiceiului nescris după care textele din asemenea lucrări colective nu sunt reluate, sau sunt reluate foarte rar de către autori în lucrări proprii, informaţia se găseşte numai în ele, şi aici constă iarăşi valoarea „Omagiului...” lui Corneliu Botez, din care va prezentam in „Atitudini”, in premiera, cateva pagini in facsimil.
Eminescu interzis la Muzeul Literaturii
Marea importanţă a acestui album constă în anvergura evenimentelor culturale pe care le-a creat. În 1909, la 20 de ani de la moartea lui Eminescu, prin campania de presă dusă de Corneliu Botez în jurul apariţiei cărţii sărbătorile eminesciene devin dintrodată naţionale, adică se organizează în toate oraşele mari sau mici ale ţării, şi chiar în provinciile româneşti din jurul României politice; ba chiar în marile capitale ale Europei, începând cu Parisul, Capitala Luminilor bătrânului continent. Se ajunge la această situaţie pentru că autorii cărţii au încă un scop pe lângă acela al difuzării propriuzise: ei lansează liste de subscripţii pentru cumpărare şi alte donaţii – explicând că intenţionează să strângă o sumă suficientă de bani pentru a-i ridica o statuie lui Eminescu la Galaţi. Se constituie un Comitet de organizare, se dau publicităţii Dări de seamă privind strângerea banilor, alegerea machetei, amplasarea statuii, se organizează serbări pentru strângerea de fonduri suplimentare– într-un cuvânt se crează o adevărată emulaţie în jurul evenimentului. Apelul acestui Comitet condus de Corneliu Botez se publică la 28 martie 1909 în ziarul „Dimineaţa” din Bucureşti – şi este amplu reluat de către presa din întreaga ţară – astfel că, până la 14 iunie 1909, când apare cartea şi se programase sărbătoarea gălăţenilor, chestiunea devine eveniment local mai peste tot în ţinuturile locuite de români.
Din pacate, acelasi lucru nu s-a putut realiza anul acesta pentru Eminescu. Dimpotriva: o manifestare pentru omagierea „Romanului absolut” a fost interzisa chiar la Muzeul Literaturii, una dintre institutiile culturale nationale pe care au pus mana noii ocupanti ai Romaniei, urmasii celor din 1944, de fapt aceiasi de la momentul uciderii lui Eminescu pana astazi.
Ziaristul si apoi poetul
Acest album al lui Corneliu Botez mai este, însă, important prin ceva – şi anume prin ceea ce-i lipseşte. Într-adevăr, din opera lui Mihai Eminescu lipseşte, aici, ziaristica – iar despre condiţia ziaristului se spun doar lucruri convenţionale, terne. Or, dezbaterea de presă care însoţeşte apariţia cărţii, sărbătorile de la Galaţi şi din ţară din 1909, apoi sărbătoarea dezvelirii statuii din 1911 - este concentrată mai ales pe rolul de ziarist al lui Mihai Eminescu. Vom urmări această dezbatere – care va duce, în final , la ediţii semnificative din opera eminesciană – culminând cu ediţia girată de A.C.Cuza, lucrată de un colectiv de filologi ieşeni şi năzuind tocmai echilibrarea operei lui Mihai Eminescu, adică alăturarea ziaristicii la poezie, proză, teatru etc.
Procurorul Botez, pentru Romania Mare
Despre Corneliu Botez se ştiu în general puţine lucruri – şi bănuim că uitarea s.a aşternut asupra sa şi dintr-un motiv cu adresă ca să zicem aşa scriitoricească. Într-adevăr, ca înalt demnitar în justiţie, el va instrumenta, în 1919, faimosul proces al colaboraţioniştilor ce-i va duce după gratii pe ziariştii din Bucureşti care au colaborat cu forţele germane de ocupaţie între 1916-1918 – între ei, Tudor Arghezi şi Ioan Slavici, ultimul cunoscut pentru implicarea sa in conspiratia austro-ungara anti-Eminescu. Aceştia vor fi graţiaţi de Regele Ferdinand (şi la presiunea ziarelor) dar Corneliu Botez rămâne legat de amintirea procurorului. După 1918 va lucra intens, ca membru în Consiliul legislativ, la unificarea legislativă a României Mari, proces dificil dar foarte important pentru sudarea unirii Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei la patria mumă. Se născuse în 1870, îşi luase licenţa în drept la Bucureşti în 1891- şi va face carieră strălucită ca jurist. A fost membru al „Institutului Social Român” şi preşedintele secţiei de studii juridice din acest institut, precum şi preşedintele secţiei juridice la „Institutul de Ştiinţă Administrativă”. Între 1919-1920 a fost secretar general în Ministerul justiţiei. Va trăi până în 1928.
Fideli lui Eminescu
Legăturile lui cu numele lui Mihai Eminescu sunt puţine, dar semnificative. La moartea poetului publică o poezie, „Lui Eminescu” ( România literară, Bucureşti, iul-aug.1889, p. 194-195) – pe care o va relua în volumul propriu „Poezii”, 1893 (Bucureşti, Tipografia Dor.P.Cucu).Tot aici (acelaşi numnăr, p.192-193) are o intervenţie despre epigrama lui Macedonski din 1883 prin care era vizat Mihai Eminescu – intrând, astfel, în corul larg al acelora care imediat după moartea lui Eminescu în balamuc şi-au adus aminte de primul care i-ar fi denunţat public nebunia. Se ştie de iniţiativa unui grup de tineri studenţi de a plasa, în 1889, un bust al lui Eminescu în incinta Ateneului Român; nu se cunoaşte bustul, dare un discurs al lui C. Esarcu mulţumeşte Societăţii „Generaţia viitoare”, personal preşedintelui acestei societăţi care aflăm că este Corneliu Botez, pentru iniţiativă şi realizare. În acelaşi an se instituie un Comitet studenţesc la Ploieşti, din studenţi ieşeni şi bucureşteni,care hotărăşte să se adune bani prin colectă publică în scopul ridicării unei statui a lui Mihai Eminescu – la Botoşani, însă.
Corneliu Botez este cel care lansează listele de subscripţie. Deducem că tinereţea sa studenţească este legată strâns de ridicarea unor statui lui M. Eminescu. Gestul se va realiza în 1911, la Galaţi. Mai publică un studiu despre locul de naştere al lui Eminescu, în Evenimentul, Iaşi, 18 februarie 1904. Pentru albumul din 1909, însă, Corneliu Botez face ample anchete documentare printre rudele şi cei care l-au cunoscut pe Eminescu. Reuşeşte să câştige încrederea unui nucleu foarte important de colaboratori, cu care porneşte cartea şi acţiunea de popularizare a vieţii şi operei poetului. Întreaga corespondenţă legată de eveniment se găseşte, separat de ce s-a publicat în carte, bine ordonată ca pentru arhivă la Biblioteca Academiei Române.
Surprinzator, la 120 de ani de la uciderea poetului si gan­di­to­rului national, nu sunt cunoscute inca multe date privind viata sau moartea sa. Lucrarea lui Constantin Botez, publicata exact acum 100 de ani, ne ajuta sa descifram din tainele vietii luptatorului pentru cauza nationala. In completarea demersului de recuperare a istoriei lui Eminescu, prezentam detalii mai putin stiute despre religiozitatea familiei Eminovici si despre momentul uciderii fizice a lui Eminescu.
"Am fost 10 frati"
"Scumpe Amice", asa isi incepe fratele lui Eminescu, capitanul Mateiu Eminescu, un memoriu asupra familiei sale adresat lui Corneliu Botez: "Am fost 10 frati si surori", cei mai multi murind inainte de vreme. Serban a studiat medicina la Viena si la Erlangen, in Bavaria si a murit de tuberculoza, la Berlin. Nicu a studiat dreptul, si, fiind foarte bolnavicios "s-a impuscat in Ipotesti, curand dupa moartea tatei, din cauza de boala". Iorgu a fost sub-locotenent la Berlin si a murit in urma unei cazaturi de pe cal, dupa ce a zacut doi ani. Ilie a studiat medicina la scoala lui Davila si a murit dupa ce s-a molipsit de tifos de la bolnavii pe care ii trata. Marghioala a murit la sapte ani. Mihaiu a fost al saselea. A urmat Aglaia si apoi Harieta (Henrietta), care a murit in 1890 de pneumonie. Mateiu este al noualea si, ultimul, Vasile, care a murit de mic.
Iata ce scrie Corneliu Botez despre tatal lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, in lucrarea sa, "Omagiu lui Eminescu", realizata la 20 de ani de la moartea
ganditorului, in 1909: "...obijnuia sa-si invite rudele si prietenii la Ipotesti, unde-i primea si ospata bine, mai ales la sarbatori mari, cum e la Pasti ori la Sf. Gheorghe, cand isi sarbatorea ziua numelui. Ii ducea la biserica, unde asculta slujba cu multa evlavie, caci atat dansul cat si mama poetului erau religiosi, nu lipseau duminica si in zi de sarbatoare de la biserica si se supuneau obiceiurilor religioase in mod strict."

Profesorul eminescolog Nae Georgescu aminteste ca Gheorghe Eminovici avea bisericuta langa casa - dar chiar ca era fiu de dascal de biserica. Tatal sau, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj si s-a stabilit in Bucovina, la Calinesti, prin 1802, unde a ridicat o casuta si, alaturi, o biserica din lemn la care a slujit. In Bucuresti, Gheorghe Eminovici tragea la o adresa din Strada Biserica Enei nr. 1, unde si Eminescu a locuit un timp.
Matusi maicute, unchi calugari
Dintre fetele bisericesti din familia lui Eminescu, ne spune profesorul Georgescu, doi frati ai Ralucai au fost calugari: Calinic si arhimandritul Iachift, acesta din urma fiind staret, si trei surori ale ei au fost calugarite, toate la manastirea Agafton: Fevronia, Olimpia si Sofia - o alta sora a ei, Safta, avand o fiica pe nume Xenia care s-a calugarit de asemenea la Agafton.
Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, si o sora de ase­menea laica, Marghioala. Avem de-a face, asadar, cu o familie profund religioasa si cu o manastire, Agafton, unde Eminescu copil era ca acasa, intre matusi. O alta sora, Safta, a lasat o fiica, Xenia, calugarita si ea la Agafton. Maica Fevronia, la batranete, s-a facut schivnica si a luat numele de Sofia. Cea mai importanta este Maica Olim­piada Jurascu, sora Ralucai. Calugarita la Agafton, iar mai tarziu stareta aici, ea l-a urmarit pe poet toata viata. In copilarie Mihai Eminescu mergea la Agafton destul de des, sedea acolo cu saptamanile, participa la viata de obste, asculta povesti, cantece, intamplari reale povestite de calugarite; se poate spune ca era un copil de manastire, ceea ce razbate si in opera sa profunda.
Spovedania de Sfantul Arhanghel Mihail
Profesorul Nae Georgescu mai aminteste si un episod din 1886, la trei ani dupa interzicerea sa, cand, abia ajuns la Manastirea Neamt, pe 8 noiembrie, de Sfintii Mihail si Gavril, Eminescu a cerut sa fie spovedit si impartasit. Prin grija regretatului profesor Paul Miron s-a pastrat pana in zilele noastre un fragment din insemnarea parintelui duhovnic de la Neamt: "Pe ziua de Sf. Voievozi in anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamtu, la bolnita, l-am spovedit si l-am impartasit pe poetul M. Eminescu. (...) Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac si trist. Si mi-au sarutat mana si au spus: Parinte, Sa ma ingropati la tarmurile marii si sa fie intr-o manastire de maici, si sa ascult in fiecare seara ca la Agafton cum canta Lumina lina. Iar a doua zi..."
Eminescu a murit cantand “Desteapta-te, romane!”
Tot profesorul Nae Georgescu scoate la lumina o inedita relatare legata de moartea lui Eminescu, povestita de un martor ocular: fostul frizer al Casei Regale, care era acum frizerul lui Eminescu si se afla alaturi de el la Casa de sanatate Sutu, din strada Plantelor. Articolul a aparut prima oara in Universul, Bucuresti, 28 iunie 1926, p.3., fiind reluat in Cuvantul Ardealului, Cluj, 1 iulie 1926, si in Primavara, Sannicolau Mare, 4 iulie 1926. Il redam ca atare:
„Un modest cetatean, mic de stat si cu o barbuta alba, a suit alaltaeri scarile redactiei noastre, voind sa ne faca o comunicare. Din ziare, stia ca se va face un serviciu divin de pomenire a lui Eminescu, si venea sa ne spuna si el ce stia, personal, despre pomenitul de azi.
Modestia acestui om da o valoare speciala datelor furnizate de el, date cari nu sunt in nici un caz lipsite de interes. D.Dumitru Cosmanescu, fost intr-o vreme coafor al Regelui, avand pravalie sub vechiul Jockey-Club, „il servea" adeseori pe Eminescu , care venea acolo impreuna cu alti prieteni.
Era un om domol si foarte asezat. Vorbea totdeauna frumos , ori cu cine ar fi stat de vorba. si avea mare placere sa-l servesc" eu. Cum intra intreba: "Da' unde e Dumitrache?" Eu, ca unul care , slava Domnului, la varsta mea pot zice ca sunt „specialist" si ca am servit mii si mii de oameni, mi-aduc aminte si acum ca avea un par frumos negru, ondulat, dat peste cap. Mustata, mica, era tot neagra. De imbracat nu l-am vazut niciodata rau imbracat, ii placeau cravatele negre, facute „funda". Vorbea cu mine, vorbea cu lucratorii, si mai ales sedea de vorba cu d. Ardeleanu, patronul meu de pe vremuri, povestind tot felul de lucruri, fiindca Ardeleanu era om citit, si fusese si la Paris, studiind sa se faca avocat.
*
Cand s-a intamplat nenorocirea ca s-a imbolnavit, Eminescu a fost dus la Sutu, unde i s-a dat o camera a lui, mai buna ca altora. Ma chema tot pe mine sa-l servesc si acolo, si ma duceam bucuros. Uneori veneau sa-l vada prieteni, Grigore Manolescu, Hasnas, si altii care-i ziceau lui Eminescu „maestre" si el radea, batandu-i pe umar. Cat a stat la Sutu, eu cel putin nu l-am vazut altfel decat scriind. Scria toata ziua, coli peste coli, si era foarte linistit. Dar soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele.
Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4 , cum era cald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine :" Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane !"
Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. si a inceput sa cante “Desteapta-te, Romane!”, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi :" Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc...Asta m-a omorat!" L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic... Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise !"
*
Modestia si simplitatea povestitorului nu scad intru nimic caracterul dramatic al acestor ultime ceasuri ale nefericitului poet. Faptele povestite aici sunt consemnate, de altfel, mai de mult, de acei cari, in vreme, au stabilit conditiile in cari Eminescu a fost ucis de un dement, datorita fireste numai unei regretabile lipse de supraveghere din partea administratiei ospiciului unde si criminalul si victima se gaseau la un loc."
"Sunt Matei Basararab"
Despre Petre Poenaru, autorul atacului, se stie ca era tenor, din lumea frecventata de Eminescu, iar lovitura finala, data cu pe la spate, survine unui alt incident, cel mai probabil din 9 iunie, cand Eminescu fusese lovit de acelasi individ cu o piatra de dimensiuni mai mici in tampla. De abia pe 12 iunie are loc un fel de reconstituire a faptei, moment in care se consemneaza urmatorul interogatoriu cu note misterioase al lui Eminescu:
“- Cum te cheama?
- Sunt Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cit oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.”
Peste alte trei zile a urmat uciderea sa.
O stea in cer
In halatul sau de spital s-au gasit, dupa moarte, doua poezii : „Viata" si „ Stelele 'n cer", publicate ambele in Fantana Blandusiei din 1 august 1889:
Stelele 'n cer/ Deasupra marilor/ Ard departarilor/ Pana ce pier.//Dupa un semn / Clatind catargele, / Tremura largile / Vase de lemn : // Niste cetati / Veghind intinsele / si necuprinsele / Singuratati.// Orice noroc / si 'ntinde-aripele / Gonit de clipele / Starii pe loc.// Pana ce mor, /Pleaca-te ingere / La trista-mi plangere / Plina de-amor.// Nu e pacat / Ca sa se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?"
Victor RONCEA

Revista ATITUDINI, nr 6, 15 iunie 2009