SF DANIIL SIHASTRU

La multi ani pentru toti romanii care poarta numele sfantului Daniil ( Daniela, Daniel, Dana, Dan).
Sa fie sanatosi si sa le daruiasca Dumnezeu pace, liniste si intelegere.
danutza

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul ( 18 decembrie )

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl ai pustiei şi povăţuitor al călugărilor. Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.
Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.
După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mănăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, având ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuţi.
Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvârşit câte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetând la cele dum­nezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.
Aşa nevoindu-se câţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvânt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.
Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte de rugăciune, temându-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. Aşa îşi omora cuviosul ispitele tinereţii şi cugetul slavei deşarte.
Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraşul Siret. Acolo, înconjurându-l credincioşii, a zăbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, şi-a împlinit cu bucurie canonul, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Trecând câţiva ani şi Cuviosul David sporind mult în nevoinţa duhovnicească, se simţea chemat de Duhul Sfânt la viaţa pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos şi dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii şi cu sihastrii din codrii Carpaţilor.
Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele şi îngerescul chip al schivniciei, schimbându-şi numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puţin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din judeţul Neamţ, unde mai târziu a luat fiinţă Mănăstirea Sihăstria.

Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugăreşti.

Dar, văzându-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.
Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil şi-a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Viţeul. Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, şi-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături şi-a săpat o alta încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoinţa Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta:Ziua şi noaptea priveghea în neîncetată rugăciune şi cugetare la cele dumnezeieşti, postind până la asfinţitul soarelui şi dormind foarte puţin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieşea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeţi de pâine, rădăcini şi ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coşurilor de nuiele. Duminica săvârşea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli şi pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei şi uneori cinci zile şi avea darul rugăciunii şi al lacrimilor.
Pentru sfinţenia vieţii sale, pentru postul îndelungat şi pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni şi cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deşarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos şi cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puţină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii şi al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul şi vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunoştea cugetele cele ascunse şi spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.
Pentru nişte daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată ţara Moldovei, iar poporul,' de la mic până la mare, l-a numărat din tinereţe în ceata sfinţilor. Cei mai mulţi îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte şi povăţuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Alţii, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca sa-l deosebească de alţi cuvioşi cu acelaşi nume.
În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfântului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvântat şi s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curând va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.

În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mâinile păgânilor, încredinţându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui. Astfel, ascultându-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, câştigând patruzeci şi şapte de războaie şi înălţând patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Or­todoxiei româneşti şi ctitor duhovnicesc al mănăs­tirilor înălţate la îndemnul său. Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ştefan Voievod şi împreună alegând locul, cu binecu­vântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfinţit acest dum­nezeiesc locaş, însuşi Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toţi ca un al doilea ctitor.

biserica Mănăstirii Putna

Se mai spunea despre dânsul că, voind Ştefan Vodă să-i încredinţeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen şi părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceas­tă şi iubind mai mult liniştea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peşteră. Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinereţe purtător de Hristos şi mare dascăl al liniştii şi rugăciunii lui Iisus. În timpul vieţii sale nu era în Moldova alt sihastru şi duhovnic mai vestit, nici alt lucrător şi dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toţi egumenii şi duhovnicii din nordul Moldovei, ca şi dregătorii din sfatul ţării îl aveau de părinte duhovnicesc.
Urmând exemplul vieţii sale, numeroşi călugări iubitori de linişte din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil şi deveneau sihaştri şi lucrători sporiţi ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri şi sate numeroşi fii duhovniceşti, iar prin munţi şi prin codri avea peste o sută de ucenici sihaştri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.
Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mişcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viaţa duhovnicească în mănăstiri şi schituri şi ridicând o întreagă generaţie de sihaştri şi rugători ai neamului.

biserica Mănăstirii Voroneţ

După anul 1470, văzând Cuviosul că la Putna nu mai are linişte din cauza mănăstirii şi a mulţimii credincioşilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani şi s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneţ. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povăţuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un loc retras în preajma mănăstirii, şi-a făcut o mică chilie sub stânca numită Şoimul şi aici se ostenea Cuviosul în desăvârşită linişte şi plăcere de Dumnezeu.
Însă n-a trecut multă vreme şi îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi, paralizaţi, oameni stăpâniţi de duhuri necurate şi se vindecau. Credincioşii, neputând ajunge la chilia lui, aşteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinţei, îi sfătuia, îi binecuvânta şi îi trimitea sănătoşi la casele lor.
În vara anului 1476, Ştefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în faţa turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneţ. Deci, "bătând Ştefan Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aştepte Ştefan Vodă afară până va termina ruga. Şi după ce şi-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ştefan Vodă. Şi s-a spovedit Ştefan Vodă la dânsul. Şi a întrebat Ştefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-va ţara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe".
Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci şi luând de la el rugăciune şi binecuvântare, îndată a adunat oaste şi a izgonit pe turci din ţară. Aşa ajuta Cuviosul cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu să se izbăvească Moldova şi ţările creştine de robia păgânilor.
Răposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ştefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul şi episcopii ţării să aleagă păstor şi părinte al Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneţ. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu şi voievodului să nu-l înstrăineze până la moarte de fericita lui linişte. Deci, cucerindu-se toţi de smerenia şi sfinţenia lui, şi-au cerut iertare şi l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.
Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneţ, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Căci în puţină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaştri, unii mai nevoitori decât alţii, care se osteneau fie în codrii Voroneţului, fie în munţii Rarăului, fie de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni. Cei mai mulţi practicau rugăciunea lui Iisus, postul şi tăcerea.
Alţii citeau zilnic psaltirea, alţii făceau mii de metanii şi împleteau coşuri, iar alţii, fiind buni caligrafi, scriau cărţi de slujbă pentru biserici şi mănăstiri. Cei mai aleşi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roşca, monahul caligraf Ioan, precum şi egumenii Misail şi Efrem, toţi din Mănăstirea Voroneţ; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul şi egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul şi Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamţ, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldoviţa, egumenul Gherontie de la Humor şi mulţi alţii.
Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în locul vechii biserici de lemn.
La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În această zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.
Timp de aproape zece ani Sfântul Daniil a povăţuit obştea Mănăstirii Voroneţ, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihastrilor şi al întregii Moldove. Căci deşi petrecea mai mult la chilia sa de sub stânca Şoimului, fiind foarte iubitor de linişte, adeseori cobora în obşte, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate şi îi sfătuia pe toţi. Apoi iarăşi se retrăgea la chilia sa.
În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneţ a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toţi monahii din obşte, care număra peste şaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiţi păstori şi duhovnici pentru credincioşi, alţii erau dascăli învăţaţi în şcoala mănăstirii şi neobosiţi caligrafi, iar cei mai mulţi erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat şi se rugau pentru toată lumea. La Voroneţ au învăţat carte şi au deprins nevoinţa duhovnicească numeroşi preoţi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaştri şi dregători de ţară.
Iar în codrii seculari din munţii Voroneţului, ai Rarăului şi Stânişoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alţi peste cincizeci de sihaştri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toţi aceştia îi supraveghea şi îi povăţuia pe calea cea bună a împărăţiei cerurilor, marele egumen şi povăţuitor de suflete "Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân".
Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăţi şi trecând de vârsta de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei şi făcătorul de minuni, şi-a dat sufletul în braţele lui Hristos, în anul 1496.

Mulţimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul şi domnul ţării l-au plâns îndeajuns şi l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneţ, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripţia: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, împărţind credincioşilor multe milostenii şi sărutând sfintele lui moaşte, s-a întors fiecare la ale sale.
După săvârşirea sa, văzând ucenicii şi credincioşii că se fac oarecare minuni şi vindecări de boli la moaştele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinţilor, numindu-l "Sfântul Stareţ Daniil", "Sfântul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou".
Obştea Mănăstirii Voroneţ, împreună cu mitropolitul Grigore Roşca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiţilor ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneţ, şi la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.
Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de acelaşi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneţ, în stânga uşii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ţinând în mâna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul…
Râvna credincioşilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneţ, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul şi să le aşeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuşi mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Vieţile Sfinţilor, scrise şi tipărite de el la Iaşi în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania şi la Sfântul Munte, de unde veneau credincioşi să i se închine şi toţi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni".deget
În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneţ, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaştele poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4".
În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulţi sfinţi din România, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi pe toţi, ca un singur bun şi iubitor de oameni. Amin.

CE NI SE MAI PREGATESTE...

Google și Microsoft, sub comanda Bilderberg, în implantarea cu cipuri
sursa: apologeticum

Un singur Chip va controla daca persoana identificata poarta virusul, daca s-a vaccinat si daca a platit asigurarile medicale * Pasul doi: Chip-ul va controla datele bancare si daca individul se hraneste conform Codex Alimentarius * Generatia a treia, pana in 2015: localizare GPS.
Actiunile “VeriChip Corp” s-au triplat, conform NASDAQ, dupa ce reprezentaţii companiei au afirmat, recent, ca firmei i s-a acordat licenta exclusiva asupra a doua patente, ceea ce o va ajuta sa creeze sisteme implantabile la om ce vor fi folosite pentru detectarea virusilor. Patentele, detinute de partenerul “VeriChip”, “Receptors LLC”, se refera la biosenzori ce pot detecta AH1N1 si alti virusi, precum si amenintarile biologice cum ar fi Staphylococcus aureus rezistent la meticilina (stafilococ meticilinio-rezistent).
La o prima vedere, faptul ca va exista un “nanorobot” in organism capabil sa detecteze virusi si alte boli pare o solutie salvatoare a Omenirii. Tehnologia va fi combinată cu dispozitivele implantabile de radio-frecventa VeriChip pentru a se realiza astfel sistemele de detectare a virusilor. Sistemul de triere va avea mai multe nivele de identificare – primul va identifica agentul ca fiind sau nu un virus, al doilea nivel va clasifica virusul şi va alerta utilizatorul implantului în legătură cu prezenta unei amenintari a virusurilor pandemici si la al treilea nivel va identifica cu precizie agentul patogen, s-a precizat intr-un ghid VeriChip publicat pe 7 mai 2009. Curios, cand nu aparuse inca isteria gripei porcine, iar Planeta nu era amenintata cu nicio pandemie.
“Nanorobotul” care controleaza sanatatea
Si mai interesant este ca dupa aparitia informatiei ca un Chip va fi inoculat in organism, deocamdata sub forma unei pastile de detectie, o alta stire din acelasi domeniu a aparut la cateva zile. Anume ca o companie americana va crea o bratara de radiofrecventa “RFID Bracelet” care va detecta automat dupa implantul VeriChip daca persoana in cauza s-a vaccinat sau nu impotriva unui anumit virus.
„Greg Evensen, fost membru în Kansas State Troopers, vorbeşte la un congres in Texas, Oklahoma cu privire la planurile guvernului federal de a implementa un sistem de supraveghere incorporat în bratari şi de a suprima drepturile de liberă calatorie. Din pacate, eu cred că acesta este unul dintre multele planuri realizate pentru a asigura punerea in practica a decretului guvernamental pentru obligativitatea vaccinarii, care din nefericire a fost adoptat si in Oklahoma saptamana trecuta. Acest decret stipuleaza faptul ca toata lumea din Statul Oklahoma va fi vaccinata.”
Firma care se va ocupa de fabricarea acestor bratari este “Protheus BioMedical”. Cat priveste implantarea Chipului “nanorobot”, pe langa comapania “VeriChip”, o licenta similiara a fost castigata la jumatatea lunii noiembrie 2009 de catre “Novartis”.

Un Chip cat un bob de orez cu un cod de 16 cifre
Cat priveste “VeriChip”, compania din Delray Beach, Florida, are o idee si mai indrazneata. Acea de a dezvolta Chip-ul anti-virus intr-un implant permanent ce se leaga de o baza de date on-line continand toate datele medicale, istoricul creditelor, la National Credit Report, si datele de identitate si securitate sociala.
“VeriMedHealth”, compania-mama a lui “VeriChip”, descrie tehnologia ca “un mic microcip pasiv (primul si singurul cip aprobat pentru identificarea pacientilor de catre U.S. Food & Drug Administration) si baza de date online este sigura, privata, ce te leaga de istoricul tau medical personal. Acest link de sanatate este intotdeauna cu tine si nu poate fi pierdut sau furat.”
Acea baza de date poate fi accesata de doctori si asistente. “De marimea unui bob de orez, microcipul este inserat chiar sub piele si contine un unic cod de identificare de 16 cifre. Microcipul in sine nu contine altceva decat acest cod de identitate electronic, nici nu contine vreun sistem gen GPS pentru urmarire.”, isi descriu produsul cei de la “VeriMedHealth”.

“Google” si “Microsoft” vor prelua bazele de date
Sistemele informatice vor fi asigurate de companiile “Google” si “Microsoft”. “Google” isi va infiinta divizia “Google Health”, iar firma lui Bill Gates va fonda “Microsoft Healt Vault”, in cadrul unui sistem de date controlat de Guvernul SUA, sub titulatura “Central Repository” (vezi foto).
– PositiveID ofera oamenilor control asupra propriului istoric medical si asupra informatiilor financiare, facand sa dispara prapastia dintre istoricul medical si securitatea identitatii.
– PositiveID se imbina cu Linkul Sanatatii, oferind oportunitati de a realiza un melanj de marketing intre baza de clienti a NationalCreditReport.com si cea a Linkului Sanatatii.
– PositiveID se diferentiaza pe piata ca singurul istoric medical personal ce ofera protectie impotriva furturilor de identitate.

Planul lui Obama in sanatate: toata lumea poarta Chip
Acum se explica de ce proaspatul si surprinzatorul laureat al premiului Nobel, Barack Obama, presedintele SUA si-a facut un program special de administrare din reformarea sistemului medical si al asigurarilor de sanatate.
Alte doua firme americane se pregatesc sa intre in piata Chip-urilor. Este vorba de “ID Data & Structure”, care ar urma sa controleze datele personale de identificare, in asa fel incat sa nu mai fie vorba in viitor de un card de identitate. La fel, a castigat licitatia pentru baza de date computerizata “NationalCredit” care va pune la dispozitie informatii despre conturile bancare pesonale. Toate aceste sisteme se vor reuni in urmatoarea generatie de Chip-uri implant, cand un singur Chip va controla sanatatea pacientului, datele personale, datele bancare, precum si cu ce fel de hrana se alimenteaza. Cand ziaristii americani au intrebat de ce in cazul “VeriChip” este nevoie si de datele cardurilor bancare, reprezentantii Guvernului au raspuns ca numai asa se poate cunoaste daca asiguratul – pacientul – este la zi cu plata asigurarilor sociale.

Cei cu cazier vor fi localizati prin GPS
Tot pentru prima oara, la sfarsitul lui noiembrie 2009 s-a vorbit si despre posibilitatea unui control GPS printr-un implant in cazul persoanelor care au cazier judiciar. Motivul fiind ca acestea ar putea fi localizate mai repede in cazul cand ar deveni suspecti de o infractiune. Deja in Florida se experimenteaza un program prin care infractorii periculosi ce au fost eliberati din penitenciare poarta niste bratare cu GPS greu destructibile. Se pare ca functia de localizare a persoanei va fi introdusa in a treia generatie de Chip-uri implantabile. Chestiunea e ca tehnologia se dezvolta foarte rapid, pornind de la Chip-ul anti-vaccin, ce va fi introdus odata cu pandemia gripei porcine, iar prognoza guvernamentala este ca pana in 2015 o mare parte din americani, ca si din populatia UE sa poarte astfel de Chip-uri de prima si a doua generatie.
Date despre ce anume mananca persoana
O alta functiune importanta a viitoarelor Chip-uri este analiza sistemului de hrana al individului, aprobat de U.S. Food & Drug Administration. Cu alte cuvinte, Chip-ul va raporta ce anume mananca persoana care-l poarta. Daca ne gandim ca de la 31 decembrie 2009 un numar mare de state (care centralizeaza peste 80% din populatia planetei), intre care si Romania urmeaza sa implementeze, in etape, temutul Codex Alimentarius, atunci stirea devine una de o gravitate extrema. In Codex se prevede ca Terra nu poate sustine alimentar intreaga populatie decat daca se folosesc alimente modificate genetic, aditivate, cu componente chimice. Codexul reprezinta o serie de reguli de hrana, dar si de componenti si compusi chimici ce trebuie sa se regaseasca in alimente.

“Numarul Fiarei” si Rockfeller
Adeptii teoriei conspiratie sustin ca atat Chip-ul implant care a fost premonit in Biblie la “Numarul Fiarei – 666″ – referire la codul de bare ce il va contine, separat prin trei bare de 6 pentru separarea informatiei scanate -, cat si vaccinul anti AH1N1, HPV si Codex Alimentarius, pe de alta parte sunt metode ale “Guvernului Mondial” de exterminare in masa a populatiei si de control asupra partii ce va ramane, preconizata la aproximativ un miliard de indivizi.
Ceea ce da apa la moara acestor adepti este faptul ca o parte din companiile care urmeaza sa preia controlul acestor sisteme apartin concernelor Rockfeller, cele care au initiat si chestiunea Codex Alimentarius inca de pe vremea Germaniei naziste.

DESPRE ANTIHRIST

Nu va lepadati de Hristos! Nu va insemnati cu 666! (V)

Prigonirea creştinilor în timpul lui Antihrist
Antihrist fără de măsură înalţându-se pe sine şi fara de sfiala îngâmfându-se se va întoarce împotriva creştinilor, dar înca si împotriva Bisericii lui Dumnezeu. Persecuţia contra creştinilor şi a Bisericii lui Hristos va fi puternicăşi cumplită cum nu a mai cunoscut niciodată omenirea. Va începe lupta plin de mânie după moartea lui Ilie si a lui Enoh şi va domni trei ani şi jumătate. Sf. Ipolit spune că: "Mari tulburări şi mâhnire se va face în întreagă lume. Pretutindeni credincioşii vor fi prigoniţi şi ucişi, vor fi prinşi prin cetăţi si pe ogoare si vor fi omorâţi. Va vărsa sângele drepţilor şi mulţi vor fi aruncaţi la fiare sălbatice, iar copii vor fi omorâţi. Oamenii vor rămâne neîngropaţi şi vor fi sfâşiaţi de câini. Femeile şi fecioarele vor fi necinstite în faţa lumii, si vor fi luate cu forţa averile credincioşilor, şi cimitirile sfinţilor vor fi profanate, iar moaştele lor vor fi aruncate şi risipite. Demonii vor batjocori şi vor însemna pe oameni, iar cinstirea lui Dumnezeu în cetăţi va fi tulburată, deoarece sfinţii vor fi persecutaţi.
Tulburare va fi atât pe cale cât si în pustiu, deoarece oamenii vor fugi
pentru ca sa se ascundă. Tulburare va fi şi pe mare, fiindcă oamenii vor fi siliţi ca sa fugă pe mare si să se refugieze pe insule, ca să scape, dar şi acolo credincioşii vor fi urmăriţi şi vor fi ucişi. Atunci pâmântul va fi neroditor si oraşele pustii şi întreaga lume va fi pustie. Unii "vor muri de foame, unii de sete, iar alţii de frica, de groaza şi de zbucium. Unde sa se ascundă omul? In cine să se încreadă copiii si unde să se mute cei ce trăiesc pentru ca sa găsească alinare sufletească? Atunci vor plânge pruncii, părinţii se vor tângui, fraţii şi rudeniile se vor întrista nestiind pe cine s ă-l plânga mai întâi.
Acestea şi chiar mai multe se vor face cu creştinii, de către Antihrist şi de cei înseninaţi cu 666. "Căci mai presus de martiri vor fi atunci mărturisitorii", zice Sf. Chiril. ~ntrucât sfinţii care au fost s-au luptat cu oamenii, dar în timpurile acelea sfinţii se vor lupta de-a dreptul cu diavolul fa]ă către fa]ă.
Aşadar, în vremea aceea, cel care va răbda şi nu se va însemna cu 666, va fi mai presus decât toţi martirii [i mărturisitorii lui Hristos din trecut.
Prigonirea Bisericii
Diavolii fiind aruncaţi din slava si strălucirea cerească, fiind doborâţi si biruiţi în război, continuă, acum, prigoana împotrivă Bisericii. Căderea şi înfrângerea lor i-au facut să se pregătească de luptă cu sălbăticie.
"Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pamânt, a prigonit pe femeia care născuse prunc. Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremi şi jumătate de vreme departe de fa]a şarpelui"(Apocalipsa 12, 13-14).
Prigonirea femeii înseamnă prigonirea Bisericii.
Desigur femeia înveşmântata cu soarele nu este Biserica triumfătoare din cer, ci aceea de pe pamânt care va fugi în pustiu ca să scape de mânia balaurului, primind putere dumnezeiască, căci Hristos ocroteşte Biserica cu nemărginita Sa putere. Sf. Ipolit zice că: "Vor plânge atunci toate Bisericile lui Dumnezeu, cu amură tânguire; ca atunci va lipsi cu totul din ele Sf. Liturghie si alte sfinte slujbe, şi toate vor fi părăsite ca nişte urâciuni. Sfântul şi cinstitul Trup şi Sânge al lui Hristos nu se va mai vedea în zilele acelea, încetând cu totul slujbele cele sfinte. Vor înceta atunci toate cântârile bisericeşti; citirea Sf. Scripturi nu se va mai auzi şi învăţătura Sf. Evanghelii de tot va tăcea".
Sf. Efrem zice: "Mulţi dintre sfinţi şi credincioşi vor fugi în pustiu şi se vor ascunde în munţi şi peşteri rugându-se Domnului cu umilinţă ca să-i conducă în locuri sigure, pentru ca sa refuze pe Antihrist şi să nu vadă semnele cumplite si înspăimântătoare ale lui Antihrist".

Cu toate acestea Antihrist va trimite demoni în munţi şi peşteri si în tot locul ca sa-i prindă. Dar Dumnezeu Cel a toate iubitor neîncetat îi va ocroti. Iar celor pe care Antihrist îi va prinde le va cere să i se închine şi să primească semnul 666. Cei care vor refuza semnul vor fi batjocoriţi, pedepsiţi şi chinuiţi amarnic cum nu se poate spune. Dar pedeapsa lui Dumnezeu asupra celor însemnaţi va fi foarte mare, pe cât de mare va fi ajutorul pentru cei care vor rămâne credincioşi.
"Să nu aveţi nici o milă si ochiul vostru să fie necruţător! Ucideţi şi nimiciţi pe bâtrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul crucii!" (Iezechiel 9, 5-6).
Aşadar, îngerii vor cruţa pe toţi cei care vor purta pe frunte semnul crucii, si de ei nu se va atinge pedeapsa Domnului.
Dumnezeiescul Apostol Ioan scrie: "Şi am auzit un glas din cer zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiti loviţi de pedepsele sortii ei" (Apocalipsa 18, 4).

Biruirea lui Antihrist
Antihrist după ce va domina lumea se va numi pe sine "împărat a tot pamântul în veci", şi se va semeţi că împreună cu demonii şi cei însemnaţi vor putea rezista în ziua înfricoşata a venirii lui Hristos. Fiul pierzării se va ridice cu vicleşug împotriva Fiului lui Dumnezeu. Diavolul, cu mânie, multă va `ncerca împreună cu cei însemnaţi sa reziste în războiul cel mare al Armaghedonului, unde se va declara potrivnic Mântuitorului Hristos. Cu toate acestea Iisus Hristos va veni ca un Biruitor şi-l va birui.
Iată ce scrie Sf. Ioan Evanghelistul: "Şi fiara a fost răpusăşi, cu ea, proorocul mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul cel de foc şi pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor"(Apocalipsa 19, 19-20; 20, 10).
Aşadar, Antihrist şi proorocul mincinos vor fi aruncaţi după dreptate în iezerul cel de foc, care este moartea cea de-a doua. (Apocalipsa 20, 14) Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia din porunca celui Atotputernic, care iese din gura lui Hristos, a "Celui ce sade pe cal" (Apocalipsa 19, 21).
Infricoşătoare va fi distrugerea lui Antihrist şi a puterilor lui de către Hristos.
Armata trufaşului Antihrist se va preface într-un cimitir, unde nenumăratele trupuri ale celor ucişi vor fi "jertfa cea mare" pentru tot felul de pasări si fiare sălbatice. (Iezechiel 39, 16-17)
Zdrobirea puterilor lui Antihrist va fi nu numai un eveniment local,

ci va cuprinde atât lumea văzuta cât şi cea nevăzută. Căci în lupta aceea a Armaghedonului, armata demonilor, a blasfemitorilor, a hulitorilor de Dumnezeu, a celor însemnaţi, a închinătorilor lui Antihrist, a căpeteniilor, a bancherilor şi a tuturor celor potrivnici lui Dumnezeu, vor fi nimiciţi.
Toţi aceia care au divinizat fiara [i s-au supus ei vor fi zdrobiţi ca vasele olarului. (Psalmi 2, 9)
Va fi, aşadar, lupta aceasta sfârşitul a toată stricăciunea pamântului.
A DOUA VENIRE A DOMNULUI
Aşadar, fiara antihristă, sistemul de comunicaţii ateu, sectele şi însuşi Antihrist vor fi zdrobiţi cu arătarea lui Hristos: "Şi am văzut cerul deschis, şi iată un cal alb, şi cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat [i judeca şi se războieşte întru dreptate. Iar ochii lui sunt ca para focului, si pe capul Lui sunt cununi multe, şi are nume scris, pe care nimeni nu-l înţelege, decât numai El. Şi este îmbrăcat în vesmânt stropit cu sânge, şi numele lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu" (Apocalipsa 19, 11-13).
Hristos va fi însoţit de oştirile îngereşti, si va veni cu multă slavă. Astfel va veni ca un biruitor, precum vine un împărat încununat cu biruinţă. El va fi Dreptul Judecător fiindcă cu dreptate va judeca pe toţi. Flăcări va scoate privirea Atotputernicului Hristos, care pe cei necredincio şi îi va arde, iar pe sfinţi îi va lumina.
Sf. Părinţi afirma că numele pe care-l va purta este numele Lui: "Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu". Veşmântul cu care este îmbrăcat este haina purtătorului de biruinţă stropită cu sângele jertfei de pe Cruce. El va fi însoţit de oştirile cereşti îmbrăcate în "vison alb, curat", iar din gura Lui va ie[i adevărul, şi cuvântul Lui atotputernic va fi ca o sabie cu dou ă tăişuri, care să lovească cu puterea dumnezeirii Lui toate neamurile. Şi El va păstori popoarele cu toiag de fier (Psalmi 2, 9). "Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: "împăratul împăraţilor si Domnul domnilor".
După a doua venire va avea loc învierea morţilor (Apoc. 20, 13). Sf. Ap. Pavel zice: "Nu vom lua înaintea celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer si cei morţi întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinâm pe Domnul în văzduh "(I Tesalonieni 4, 16-18). Şi continuă aşa: "Iata taină va spun vouă: nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeala de ochi, la trâmbiţa cea de apoi. Că trâmbi]a va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba" (I Corinteni 15, 51-52). Deci aceia care vor apuca a doua venire a Domnului nu vor muri, ci vor lua într-o clipeală de ochi un trup nestricăcios asemenea celui cu vârsta de 33 de ani, ca a lui Hristos.
Sf. Chiril zice că: "Domnul nostru Iisus Hristos va porunci arhanghelului din cer, care va coborî pe pamânt, ca să zică: Pregătiţi-vă să întâmpinaţi pe Domnul, fiindcă este înspăimântătoare venirea Lui pe pamânt. David zice clar ca Dumnezeul nostru va veni şi râu de foc va curge de la tronul Lui; foc care va cerceta faptele oamenilor. Faptele c ăruia vor fi ca aurul vor străluci nespus, si a cărora vor fi ca paiele vor arde de tot. Domnul zice ca: "Se va arata pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pamântului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multa (Matei 25, 33), şi va zice: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătita vouă de la întemeierea lumii. Veniţi profeţii Mei, veniţi patriarhii Mei, veniţi Apostolii si ucenicii Mei, veniţi martirii Mei, veniţi ierarhii Mei, veniţi iubiţii Mei, care aţi trăit în munţi în peşteri şi în crăpaturile pamântului pentru dragostea Mea, veniţi tineri care aţi preferat mai mult martiriul de la mai marii lumii, veniţi voi cei care aţi păzit dogmele învăţăturii Bisericii Mele, alergând mereu în apărarea Mea, veniţi voi toţi ca să moşteniţi toate cele gătite în împarăţia Mea. In alt loc Domnul zice: "Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede în Mine, chiar daca va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac (Ioan 11, 25-26).
De asemenea noi citim: "Iată, vin curând, şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia cum este fapta lui" (Apocalipsa 22, 12).
Vin, zice Domnul, repede si am cu Mine plata pentru ca să răsplătesc fiecăruia după credinţa şi virtuţile lui.
Aşadar după a doua venire Domnul nostru Iisus Hristos se va aşeza pe tronul slavei Sale, si se vor aduna înaintea Lui toate neamurile si to ţi fiii pamântului (Matei 25, 32). Şi se vor aduna toţi oamenii de la Adam pâna la sfârşitul veacurilor. Pe toţi aceştia îi va despărţi Domnul precum desparte păstorul oile de capre. Va aşeza, aşadar, oile de-a dreapta si caprele de-a stânga Lui şi va spune celor de-a dreapta: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătita vouă de la întemeierea lumii. Căci flamând am fost şi Mi-ai dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat sa beau; străin am fost şi M-ati primit; gol am fost şi M-ati îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost si aţi venit la Mine.
Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flamând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi ti-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul , răspunzând, va zice catre ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-acesti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Atunci va zice celor de-a stânga: Duceţi-va de la Mine, blestemaţilor,
în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost si nu Mi-ati dat să mânânc; însetat am fost si nu Mi-ati dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă si nu M-ati cercetat.
Atunci vor răspunde si ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă [i nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţă vesnica" (Matei 25, 3446).

Rugăciunea Sfântului Ciprian
Domnului să ne rugam.
Stâpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt si slăvit eşti; Impăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, slava Ţie. Tu Cel ce locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiata, pentru rugăciunea mea a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi ştinge viclenia lor de la robii Tai; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pamântul şi pamântul sa-şi dea roadele lui; copacii şi viile sa-şi dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecelui; acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagăşi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti. Şi dezleagă pe robul Tău (nurnele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. Impiedic ă Tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece de vrăji şi de toate lucrările satanicesti şi de toate legăturile lui, si distruge toata lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfîntului Tău nume.
Aşa, Doamne, Stâpâne a toate auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău şi dezleagă pe robul Tău( numele ) de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer, sau pe pamânt, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necurătie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pamântul morţilor, sau daca a venit prin străpungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfarâma şi distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzeste-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.
Zdrobeste cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieşte, distruge si depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei si fermecatoriei de la robul Tău (numele).
Aşa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tau şi pe robul Tău cu toţi ai casei lui, şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala şi de tot blestemul, de toata mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neîntelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate rătăcirile si greşalele, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tau, că binecuvântat eşti în veci. Amin.

DESPRE POST

Postul cel adevarat
Prin post intelegem abtinerea de la mancare si bautura (nu simpla inlocuire de alimente), cu intentia de a infrana firea, de a crea senzatia de foame. Si aceasta nu pentru ca anumite alimente ar fi necurate, deoarece nimic din creatie nu poate fi respins ca necurat (I Tim. 4, 4), ci pentru ca abtinerea este un semn al libertatii si al biruintei vointei, al dorintei de a fi flamand si insetat. Postul inseamna inainte de orice consacrarea trupului, aducerea firii ca jertfa, dispozitia de a imparti cu semenul prinosul, ca astfel sa fie dreptate si egalitate pentru toti.
Ca abtinere totala sau partiala de la anumite alimente pe un timp mai lung sau mai scurt, postul este o practica existenta in diferite forme in majoritatea religiilor vechi sau noi ale omenirii. El a fost practicat atat in Vechiul cat si in Noul Testament.

Marii Profeti ai Vechiului Testament au postit si au combatut gresita intelegere a postului doar ca renuntare la anumite mancaruri (facuta adesea doar de ochii oamenilor), aratand in ce consta adevaratul post. „Nu stiti voi postul care imi place? -zice Domnul, Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine“ (Is. 58, 6-7). Prin profeti Dumnezeu arata ca postul nu se face pentru a ne mandri cu el in fata semenilor, cei ce postesc ramanand la fel de rai, sau mai impietriti ca mai inainte, ci tocmai pentru inmuierea acestei invartosari a inimii, si in vederea ajutorarii celor in nevoie, sens subliniat apoi de Hristos, care si El a practicat insistent postul (Mt. 4,2) si a vorbit despre conditiile adevaratului post. "Cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu insa cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns“ (Mt. 6, 16-18). Daca privim intregul capitol sase al Evangheliei dupa Matei, unde ne sunt date indicatii in legatura cu o serie de manifestari ale noastre ca oameni credinciosi, vedem ca Hristos acorda postului, alaturi de rugaciune si milostenie o mare importanta. El spune pur si simplu cum sa ne rugam, cum sa miluim pe cei in lipsa, cum sa postim, prezentand aceste manifestari ca fiind de la sine intelese. Problema de a nu posti, de a nu ne ruga sau de a nu face milostenie nici nu intra in discutie. Tinand seama de acest lucru, Biserica noastra a randuit pentru noi cei credinciosi o serie de zile in care sa insotim celelalte acte de credinta si cu post.

Urmand exemplului Mantuitorului, Care invatase pe Ucenicii Sai ca postul este inseparabil de rugaciune (Mt.4; Mc. 9, 29), si Care El Insusi insotea rugaciunea si cu post, Sfintii Parinti au insistat asupra faptului ca toate zilele si perioadele de post sa fie in acelasi timp rastimpuri in care intensificam rugaciunea si privim mai mult si spre nevoile aproapelui. „Postul inalta rugaciunea la cer facand-o sa urce ca o aripa“ spunea Sfantul Vasile cel Mare. In intelegerea Parintilor abstinenta trupeasca e doar o pregatire necesara ca sa ne putem ruga cu adevarat.

"Sa postim si noi cu inima curata, si sa ne curatim trupul, si tot duhul cu totul lui Dumnezeu sa-l inchinam.“
Postul este desavarsit doar atunci cand abtinerea de la mancarurile de dulce este unita cu efortul spre virtute si progres spiritual, cu incordarea vointei spre purificarea sufletului, spre alungarea gandurilor si dorintelor pacatoase spre infranarea de la tot raul moral (pacat).

"Ziua postului parasire de pacate sa-ti fie, suflete, si catre Dumnezeu plecare si apropiere; ca sa scapi de prapastia rautatii si sa iubesti numai caile care duc la odihna cea de acolo.“

"Sa postim post primit, bineplacut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevarat si bineprimit.“

Este de la sine inteles ca un om care se roaga Dumnezeului iubirii si al milei, trebuie sa devina si el iubitor si milostiv. Astfel postul lui devine o manifestare exterioara a rugaciunii, a starii lui launtrice. Prin frumusetea sa postul deseneaza in trup o icoana a vietii nemuritoare; purtarea pe care el o implica sugereaza starea veacului celui nou si ne invata ce hrana duhovniceasca vom primi la Inviere.
Cel ce isi duce viata in post si rugaciune, pe pamant fiind, traieste asemenea ca in cer, aceasta trebuind sa se vada in urmarile postului si rugaciunii in viata lui cotidiana, in faptul ca el e tot mai plin de iubire de Dumnezeu si de semenii pentru care se roaga, si carora le va arata si el dragoste (sau mila) dupa modelul Dumnezeului iubirii si al milei caruia el se roaga.
Sfantul Vasile cel Mare spunea ca "postul sporeste numarul caselor, e mama a sanatatii, educator al tineretii, podoaba pentru batrani, insotitor bun drumetului, tovaras demn de incredere pentru soti.“
Acestea sunt motivele pentru care si noi in nazuinta de a ne inalta spre Dumnezeu prin fapte bune ne straduim a-L sluji dupa puterile noastre in „post si rugaciuni“.

Episcop-vicar Sofian Brasoveanul

Postul falsificat
Cand vezi ca oamenii sunt preocupati in a gasi cat mai multe retete de post, e semn ca omul nu mai vede din el decat trupul. Uitam ca suntem chemati sa postim nu numai de bucate, ci si de pacate. Exista mai multa preocupare pentru indelunga pregatire a mancarurilor, decat pentru stergerea din inima a cuvintelor si faptelor care ne-au tulburat.

Nu e nimic rau in a-i impartasi aproapelui o reteta de post, dupa cum nu este rau sa mananci. Insa, atunci cand la finalul postului ramai doar cu o reteta de post, denota ca avem un suflet mort in aceasta viata.
Postul nu are menirea de a face din noi bucatari, ci de a ne curati de patimi. Nu mi-a fost dat sa aud ca in cadrul unei predici sa se rosteasca o reteta de post. Sigur, nici nu-mi doresc, caci nu stau de vorba cu Dumnezeu ca sa fiu inspirat in a gasi cel mai potrivit mod de a aseza o leguma langa alta. Stau de vorba cu El, ca sa ajung la asemanarea cu El. Iar daca patima a fost definita ca un atasament "irational” fata de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.
Sa retinem: trupul prospera doar in masura in care sufletul slabeste si sufletul prospera in masura in care trupul slabeste. Postul restaureaza aici si acum starea in care se afla Adam inainte de caderea in pacat: era vegetarian si nu era rob nevoilor trupului.

A nu manca mult, dar a ravni mancaruri rafinate, e semn ca firea omului e imbolnavita. In acest caz, Avva Dorotei marturiseste: "Cand un asemenea gurmand mananca ceva ce-i place, e pana intr-atat de stapanit de placerea sa, incat o tine mult timp in gura, o plimba incoace si incolo si n-o inghite decat cu greu, din pricina placerii pe care o incearca."
Dar nu doar prin restrangerea cantitativa a hranei si prin abtinerea de la anumite categorii de alimente se obtine tamaduirea firii omenesti. Caci nu este nici un castig sa stim ca unii au postit saptamani intregi, dar au refuzat sa-si imbratiseze si sa le vorbeasca semenilor cu care s-au certat.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa savarsim postul cu mainile goale: "Cand cineva iti va zice: "Eu am tinut tot postul”, raspunde-i: "Eu aveam un dusman si m-am impacat cu el, obisnuiam sa barfesc si m-am oprit.”

Despre masonerie

Concepţia Masonică despre Dumnezeu
sursa: despre masonerie
Francmasonii noştri naivi gândesc, spun şi scriu că francmasonii cred în Dumnezeu. Aceasta este fals. Francmasonul Bernardin, gradul 33, a declarat formal: "Dumnezeu nu trebuie niciodată să se confunde cu marele "Arhitect al Universului" ("Prejis historique du Grand Orient de France", 1909 pag. 25). Afirmaţia aceasta e clară şi netă pentru toţi francmasonii.

Fr. Sergent spunea la fel în anul 1904: "Acei care au primit o iniţiere superioară ştiu că această formulă: Marele Arhitect al Universului, n-are, nici o valoare religioasă. Marele Arhitect al Universului, nu este deloc Dumnezeu ci în realitate este Francmasoneria Universală."

"Constituţia şi Codul Organic" al lojei Marelui Orient al României, care are imprimată dată calendarului iudaic 5927, contine la pag. 8 această minciună grosolană: "Francmasoneria onorează pe Dumnezeu, Puterea Supremă; sub numele de: Marele Arhitect al Universului.

Formula "Marele Arhitect al Universului", după mărturisirea unanimă a fruntaşilor masoni din supremele consilii, se recunoaşte că n-are nici o valoare religioasă, aşa cum este propagată de ei, sau cu alte cuvinte ei nu cred deloc în Dumnezeu.

Ca să spulberăm orice urmă de îndoială, cităm aceste rânduri categorice dintr-o lucrare a lui Oswald Wirth, "Le Livre de L'Aprenti", pag. 22: "Să avem curajul să ne mărturisim religioşi, să ne afirmăm apostolii unei noi religii, mai sfântă decât toate celelalte. Sa propagăm Religia Republicii."

"Francmasoneria este "Biserica lui Satan", şeful ei Suprem işi avea sediul la Roma: Lemni (francmasonul condamnat în anul 1844 ca escroc, de tribunalul din Marsilia), Nathan." (Tilloy: "Le peril judeo-masconique", Paris pag. 55).

Francmasonul Minat a scris despre acest ex-Papă din urmă masonic: "Nathan e evreu, urmaş al unei familii olandeze: Nathan la Roma este continuarea revoluţiei... Asemanarea numelor este fatidică. Nathan este Satan, este puterea infernală". (Revue masconnique). "În imensa sa majoritate poporul iudaic a trecut de la adorarea lui Dumnezeu la adorarea lui Satana".

"Cabala jidovească este tradiţia orala a lui Moise falsificată, păgânizată şi, se poate spune, diabolizată". (E. Barbier: "Infiltrations masonniques dans I'Eglise").

"În gândul lui Satan, sinagoga are o putere imensă, preponderentă. El contează pe evrei pentru a guverna masoneria, dupa cum conteaza pe masonerie pentru a distruge Biserica lui Iisus Hristos". (Doinel, francmason, grad mare, convertit, în lucrarea: "Satan demasqu‚".)

Iată o magistrală calificare dată francmasoneriei de către un episcop creştin: "Minciuna: este religia ei; Satan: Dumnezeul ei; Turpitudinea: sacrificiul ei".

La gradul 25, Venerabilul zice Iniţiatului: "Marele Arhitect al Universului, în onoarea căruia arde tămâia Lojilor şi a Atelierelor nu este Dumnezeu, este Îngerul Luminii Luciferice, Geniul Muncii, Spiritul Focului Gheenei".

Doctrina secretă a Ordinului francmasonic Odd Fellovs şi a Paladiştilor (a francmasonilor luciferieni), consta dintr-un sistem manechinist al dublei divinităţi.

"Dumnezeul creştinilor este rău şi trebuie să-l combatem. Domnia lui se va sfârşi la venirea lui Anti-Crist". Venirea Anti-Cristului, profetizată de Sfântul loan Evanghelistul în Apocalipsa, a fost realizată undeva în Eurasia şi în marşul ei de acţiune satanică ar fi cuprins toata Europa daca nu s-ar fi lovit de rezistenţa viguroasă a marelui spirit european.

Voltaire şi d'Alembert, francmasoni cu grade mari, se salutau întru Belzebut (Regele Demonilor) şi întru Lucifer: "Voi iubi, scria Voltaire înainte de reconvertirea la creştinism, o bună carte de filosofie care va zdrobi pentru totdeauna Infamul. Îmi pun toate sperantele în Enciclopedie".

D'Alembert răspundea lui Voltaire: "Este evident cum spui tu, că lucrarea (Enciclopedia) este ieşită din mâini diferite; eu am recunoscut patru, acelea ale lui Belzebut, Astaroth; Asmodeu şi Lucifer".

La iniţierea în gradul 20, venerabilul rosteşte: "Fiţi ca steaua de dimineaţă (Luceafarul), care anunţă venirea zilei, mergeţi de duceţi lumii lumina, în numele sfânt a lui Lucifer, dezrădăcinaţi întunericul."

La gradul 21: "Oamenii care au intreprins construcţia clădirii Turnului Babel, erau toţi din urmaşii lui Cain din Canaan. Acest turn era un monument ridicat în gloria "Îngerului Luminii" şi pentru salvarea umanităţii viitoare în cazul unui nou potop..."

În gradul 30 Kados (Sfânt), iniţiatul înjunghie trei capete care reprezintă: Armata, Regele şi¸ şeful Bisericii.

N-ar trebui să mai reamintim că s-au gasit francmasoni într-un aşa grad de imbecilitate, ca au ridicat statui lui Satan. Cazul francmasonului Herman Menz, din America, care a ridicat o statuie lui Satan, aproape de New-York, împărţind cu acest prilej broşuri gratuite prin care proclama credinţa lui într-un diavol unic.

Acesta nu este un caz izolat de satanism. Sunt de asemeni multe rugăciuni şi imnuri închinate lui Satan şi ele nu au fost create de un francmason oarecare, ci chiar de anumiţi conducători, ca francmasonul Canducci, gr. 33, din Italia.

În realitate, războiul feroce al francmasoneriei contra religiei nu vizează decât adevarata religie, creştinismul.

Iată câteva dovezi despre cele afirmate: "Organizată aşa cum este ea, francmasoneria poate, dacă vrea, să înlocuiască Biserica Creştina" (Fr. Felix Pyat).

"Noi suntem sectari" (Fr. Bourgueil).

"Noi trebuie sa săpăm credinţa în supranatural" (fr. Beauguir).

"Trebuie ca religia să fie distrusă sistematic în popor" (Fr. Most).

"Noi trebuie să eliminam din societate influenţa religioasă sub orice formă se prezintă ea". (Journal Officiel de la francmaconnerie Francaise, 1885 pag. 707).

"În nici un caz un punct de echivoc! Sa nu mai spunem: Noi nu vrem să distrugem religia. Să spunem din contra: Noi voim să distrugem religia". (Fr. Aulard; Analles de la Jeunesse laique, August 1904).

"Noi nu putem şi nu voim să avem nici un respect pentru practicile religioase". (Bulletin du. Grand Orient de France, 1895, pag. 308).

"Rolul francmasoneriei este de a distruge complet religia". (Congresul

masonic din 1899).

"Clericalismul; iată inamicul" - urla evreul francmason Gambeta.

"Clericalismul, acesta este duşmanul lumii moderne, pe care noi trebuie să-l doborâm, şi să-l distrugem". (Fr. Salva).

Iar alt francmason, Colfavru, spunea în 1887: "Inamicul umanităţii este clericalismul; inamicul este preotul; inamicul este acel care îndrăzneşte sa se pretindă că este intermediarul între Necunoscut şi oameni. Religia este un organism despotic destinat să apere conştiinţa umană... trebuie, deci, ca lumea să fie debaranşată cât mai repede de preoţi".

În timpul revolutiei franceze, s-a dat drept cuvânt de ordine acea instrucţiune de o ferocitate într-adevăr canibalică elaborată în lojile masonice şi care i-au costat viaţa pe episcopii şi preoţii care au avut imprudenţa să intre în templul Satanei, conspirând astfel contra lor inşile. Atunci a răsunat lozinca francmasonului Adam Weishaupt, şeful ordinului francmasonic al "Iluminaţilor", care a condamnat la moarte într-o conferinţă secretă la Franckfurt pe Main, pe regele Ludovic al XVI-lea: "Avec les boyaux des derniers des pretres; ‚tranglons le dernier des Rois"! (Cu intestinele ultimului preot saă strangulăm pe ultimul dintre regi).

Autorul "Cursului de Masonerie practică" (un mason de grad foarte înalt)

scrie (Tom. I. pag. 5, si b): "Scopul real al masoneriei este dublu: ea işi propune să răstoarne pretutindeni de o manieră definitivă şi fără posibilitate de revenire regimul monarhic, care este negatia odioasă a Libertăţii, Egalităţii şi Fraterniţătii. Ea işi propune de asemeni să zdrobească şi să nimicească pretutindeni creştinismul, singurul sprijin adevărat şi singura raţiune de a fi a regalităţii..."

Francmasoneria spune: "Scopul scuza mijloacele".

"Descreştinarea Lumii prin toate mijloacele, mai ales strangulând creştinismul, câte puţin, prin noi legi contra clerului, acesta este scopul nostru; în felul acesta se ajunge la lichidarea Bisericilor. Graţie instrucţiei laice fără Dumnezeu, se va avea o generaţie atee. Vom face atunci o armată şi o vom lansa asupra întregii omeniri creştine, armata care va fi ajutată de către toţi fraţii şi amicii ţărilor în care va năvăli armata". (Convenţia secretă din anul 1879).

"Trebuie nu numai să descreştinăm cât mai repede omenirea ci să o şi facem să devină atee." (Fr. Beauguier).

"Război de moarte Creştinismului." (Fr. Viviani)

"Trebuie să extirpăm lepra devorantă a creştinismului." (Gambetta).

Se pot înmulţi aceste perle de ura ce provin din convenţiile şi atelierele lojilor francmasonice, din care reiese că francmasoneria, departe de a practica adevărul, îşi impune ca dogmă minciuna. Francmasonii sunt atei. Ei nutresc şi duc o luptă înverşunată contra bisericii, religiei şi clerului creştin. Suntem siguri că francmasonii noştri - cei mari - vor căuta să le spună francmasonilor mai mici, dar naivi, că toate astea se întamplă auirea, în lojile străine, sau la "cei de la Marele Orient", dar "la noi", la Loja naţională, aici este cu totul altceva...

Răspundem acestor mistificatori ordinari precizând că "Marele Orient Francez" s-a adresat către toate Lojile din Franţa şi străinătate (Francmasoneria se ştie că e universală, internaţională şi solidară, iar "Marele Orient al Romaniei" şi "Marea Lojă" zisă "Naţională" sunt recunoscute de "Marele Orient Francez"), o instrucţiune secreta în care se scrie : "...Scopul nostru final este acela al lui Voltaire şi al revoluţiei franceze: Nimicirea pentru totdeauna a ideii creştine

Să vedem acum ce scria Voltaire? "Religia creştină este o religie infamă, o hidră mârşavă, un monstru pe care trebuie ca o sută de mâini invizibile să-l striveasca... Să zdrobim, zdrobiţi infamul!" Ori este clar că Infamul, în concepţia francmasonică, este Dumnezeu.

"Templul masonic, trebuie să înlocuiasca Biserica" (Fr. Charbonier la Congresul Masonic din 1885)

"Să sperăm că într-o zi bisericile vor fi transformate în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare, în magazii de grâne şi în grajduri de cai" a îngânat francmasonul Most (pag. 24 in "La Peste religieuse").

Lucrarea masonului Most: "La Peste religieuse", a fost tradusă în româneşte de un oarecare Neagu (Neghel) şi publicată în biblioteca revistei "Idei", a socialistului Petre Musoiu. Citez o parte din finalul lucrarii "Ciuma religioasă" a francmasonului Most, în traducere de Neagu: "Va veni vremea când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, iar potirele şi vasele sfinte vor fi schimbate în unelte folositoare, bisericile vor fi atunci prefăcute în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare şi, când nu vor putea sluji unui asemenea scop, ele vor deveni hambare de grâne şi grajduri de cai. Să nădăjduim că va veni o zi când mulţimea luminată de asta dată, se va minuna cum de nu s-a săvârşit încă de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci Tabula Rasa din tovarăşii popimii... Statul, ca şi Biserica, vor fi atunci complet şterse de pe faţa pământului".

Observând fenomenele sociale şi revoluţionare care au avut loc în Spania în care au avut loc incendieri de biserici, iar preoţii au fost jupuiţi de vii şi puşi în panoplii, în măcelariile din Madrid, vedem o stranie identitate care este aproape perfectă între ideologia masonică şi ideologia pragmatică comunistă.

Telegramele de presă din vremea războiului civil din Spania au relatat multe cazuri de incendieri care ilustrează cu prisosinţă directivele masonice de mai sus: "În Alcada de Henares, aproape de Madrid, comuniştii au incendiat biserica şi au făcut în piaţă un foc în care au aruncat statuile, icoanele şi sfintele odoare. Apoi au încercat să incendieze mănăstirea Madeleines şi biserica Sf. Jacques."

"La Torrevieja (aproape de Alicante), doua biserici au fost incendiate, apoi au fost incendiate teatrul municipal, două hoteluri şi patru case particulare. La Centa, au fost incendiate biserica Remadias." (Tel. Rador, ziarul "Universul" Nr. 70, 18 Martie 1936). Mai citim de asemeni într-unul din numerele ziarului "Bezbojnik" că, tribunalul U.R.S.S.. a condamnat la moarte pe preoţii Prjuchin şi Shurawiljoff, pentru crima gravă de a fi slujit biserica şi de a fi propovăduit moralitatea şi smerenia. Ei au vorbit în favoarea celui mai mare inamic al comunismului, care se numeşte Dumnezeu şi au trebuit să-şi răscumpere curajul de a susţine aceste idei cu viaţa. De altfel, însuşi Lenin a spus: "Conceptia oricărui Dumnezeu este o mare infamie".

Iată în continuare ce spune ziarul "Bezbojnik" (Ateul): "Vom da foc tuturor bisericilor din lume"; şi astfel trista soarta a Catedralei "Sfânta Camera" din Oviedo au mai avut-o şi alte locaşuri sfinte din Spania". ("Tara Noastra", 20 Martie 1936).

Acţiunea mizerabilă de distrugere a unor biserici din Spania a fost condusă de creştinii Marani (evrei botezaţi înca de pe timpul lui Ferdinand Catolicul care, deşi creştinaţi, au ţinut permanent legătura cu Sinagoga şi au păstrat religia lui Moise în inimă).

În lumina acestor evenimente ne putem imagina perspectiva eventualelor prefaceri sociale pe care ni le preparau masonii din Romania. Declaraţiile martorilor pentru comunistul Constantinescu-Iaşi, a fostului senator Leancă, şi alţii, au trădat o mentalitate sectară, faţă de Stat şi Biserică, periclitând viaţa noastră religioasă de stat şi naţională.

Găsim că nu-i lipsit de interes a mai reda încă câteva texte provenite din lagarul inamicilor bisericii creştine, necesare pentru explicaţia atitudinii unor politicieni, foşti guvernanţi, faţă de biserica ortodoxă, în Parlament.

Francmasonul M. Guyat, într-o cuvantare ţinută în cadrul unei conferinţe masonice la Paris, în finalul discursului sau se întreabă: "Mult va mai trebui oare, să întreţinem bisericile care propovăduiesc nebunia şi să plătim pe popi, a căror treabă nu-i decât să stârnească şi să exploateze sminteala?"

Comparăm aici abţinându-ne de la orice alt comentariu, răspunsul dat de fostul Ministru Argeţoianu, unul din marii pontifi ai masoneriei româneşti, într-o şedinţă a Camerei, unei delegaţii de preoţi parlamentari, pentru achitarea salariului clerului ortodox: "Mai lăsaţi-mă în pace, nu am bani şi mai ales să ştiţi că nu am bani pentru preoţi, care nu au alt merit decât că urmăresc să cultive superstiţia în popor.

Iarta-ma, Doamne, ca am citat atatea blasfemii. Asta este fata necunoscuta a masoneriei.

Pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru si fãcãtorul de minuni Spiridon (+347)

Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Constantin cel Mare si a fiului sau Constantiu. De neam era din insula Cipru, simplu la chip si, la inima, smerit. Mai intai, a fost pastor de oi si, insurat fiind, a avut o fiica Irina, care a trait in feciorie toata viata ei. Pentru sfintenia vietii lui, murindu-i sotia, a fost facut episcop in cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, si a primit de la Dumnezeu si darul tamaduirilor, incat s-a numit, din pricina minunilor ce le facea, de minuni-facator. Ca in timp de seceta, a facut de s-a pogorat ploaie si, iarasi, a oprit necontenirea ploilor. Prin rugaciune, a potolit inca si foametea, ca a facut de s-au spart de ploaie granarele unde era ascuns graul. Si a prefacut si un sarpe in aur, iar daca a izbavit pe cel sarac din nevoile lui, iarasi a adus aurul la starea cea dintai si l-a facut sarpe. Oprit-a si revarsarea apelor. A intors pe pacatosi si pacatoase, facandu-i de si-au marturisit pacatele. In vremea prigonirii crestinilor de catre Maximian-Galeriu, Sfantul a fost prins si, marturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a taiat pulpa stanga si a fost trimis in temnita. A luat parte la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), fiind unul din cei trei sute optsprezece parinti episcopi si a marturisit apostoleasca invatatura ca Hristos, pentru Care a patimit, este cu adevarat de o fiinta cu Tatal, aratand cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsa intr-o caramida. Murind Irina, fiica lui, o femeie, care incredintase moartei un odor de pret, spre pastrare, a cerut Sfantului odorul sau, iar acesta, nestiind unde este, a intrebat pe cea moarta si, afland de la ea locul unde este pus, l-a dat inapoi femeii. Acestui Sfant i se aratau ingerii si-i slujeau la Sfanta Liturghie si a luat marturie de la cer ca avea ingeri privitori, care cantau impreuna cu dansul. Iar cat era de indurator si milostiv se vedea din aceea, ca pe cand era pastor de oi, au venit noaptea hotii sa-i prade turma lui si, deodata, au fost opriti cu orbirea, ca n-au mai putut sa faca nimic, nici macar sa scape, iar Sfantul, vazandu-i in acea stare dimineata, nu numai ca i-a izbavit de orbire, ci inca si cate un berbec le-a dat la fiecare, indemnandu-i sa-si schimbe viata. Si asa, ocarmuind bine turma ce i s-a incredintat de la Dumnezeu, s-a mutat la cetatea si petrecerea ingerilor. Iar sfintele lui moaste se afla in mare cinste, intr-o racla de mult pret, in insula Corfu, pana in ziua de astazi. Si se face pomenirea lui in biserica Sfantului si Verhovnicului Petru, aproape de Sfanta Biserica cea mare.

Întru aceastã zi, minunea Sfântului Spiridon, cu un vânzãtor de grâu.
O foamete mare cuprinsese toata tara Ciprului. Dar bogatii cetatii, care erau vanzatori de grau, se bucurau de scumpete si graul, nu mai aveau in cetate unde sa au inceput a vinde mai scump graul cel strans de multi ani, dar cand s-a ispravit mai cumpere. Insa, aceasta a randuit Dumnezeu, pentru pacatele noastre, smerindu-ne pre noi, ca toate cu judecata si cu purtare de grija le face. Deci, era in cetatea Trimitundei un oarecare vanzator de grau, nesatios pentru iubirea de arginti si toate cele din launtrul sau, erau flamande de lacomie. Acesta, strangand cu negutatorie, de prin ale parti, multime de grau si aducandu-l cu corabia in cetate, nu vrea sa-l vanda cu acel pret cu care se vindea in cetate, ci l-a strans in hambare, pana cand se va mari foametea in cetate, pentru ca sa-l vanda mai scump si sa castige avere multa. Si, facandu-se foamete mare si, din zi in zi, ingreunandu-se traiul, a inceput bogatul acela a vinde graul sau foarte scump. Si a venit, cazand catre dansul, un sarac, cerand si rugandu-l cu lacrimi sa-l miluiasca si sa-i dea lui putin grau, ca sa nu moara de foame cu femeia si copiii lui, iar vanzatorul, cuprins fiind de nemilostivire si de pofta aurului, n-a vrut sa-l miluiasca pe acel sarac, ci a zis catre dansul: "Sa mergi si sa aduci pretul si vei avea ceea ce vrei sa cumperi." Iar saracul, slabit de foame, a venit catre Sfantul Spiridon, spunand cu plangere saracia lui si nemilostivirea bogatului. Iar Sfantul i-a zis lui: "Nu plange, ci mergi la casa ta, pentru ca asa graieste Duhul Sfant, ca, dimineata, casa ta se va umple de grau, iar pe bogatul acela il vei vedea rugandu-te pe tine si dandu-ti tie grau fara de pret." Iar saracul, socotind ca Sfantul i-a zis aceasta numai spre mangaierea necazului sau si crezand desarta si nelucratoare nadejdea ce i se da, s-a dus la casa lui, suspinand. Si, cum s-a intunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu, s-a varsat ploaie mare pe pamant si, prin acea varsare multa de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv si iubitor de arginti s-au spart si apa a risipit tot graul. Iar acel nemilostiv vanzator de grau a alergat prin toata cetatea, strigand si rugand pe toti ca sa-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sarac, vazand graul cel risipit pe drumuri a inceput a-l strange si a-l aduna prin casele lor. Asemenea si saracul acela si-a adunat si el grau pentru sine cu prisosinta. Inca si bogatul, vazandu-l, a inceput a-l ruga sa-si ia grau fara de pret, cat va voi.

Întru aceeasi zi, cuvânt despre doi sihastri, adevãrati frati, care în Schit, plãcând Domnului, s-au mântuit
Povestit-a ava Vitinie, ca spunea ava Macarie: "Sezand eu odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo: si unul avea barba, iar celuilalt abia incepuse a-i creste. Si au venit la mine, zicand: Unde este chilia lui ava Macarie? Si eu le-am zis: Ce voiti de la dansul? Si ei au zis: Auzind noi cele despre dansul si de Schit, am venit sa-l vedem. Le-am zis lor: Eu sunt. Si au facut metanie, zicand: Aici voim sa petrecem. Iar eu, vazandu-i gingasi si ca erau din parinti bogati, le-am zis lor: Nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare: Daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci, am zis eu in gandul meu: Pentru ce sa-i gonesc si sa se mantuiasca? Osteneala ii va face ca ei insusi sa fuga. Si le-am zis lor: Veniti de va faceti chilie daca puteti. Si ei au zis: Arata-ne locul si ne vom face. Si le-am dat lor un topor si o traista plina de paine si sare si le-am aratat lor o piatra vartoasa, zicand: Sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, asezati-va acolo. Ca socoteam eu ca vor pleca din pricina ostenelii. Si m-au intrebat: Ce lucreaza calugarii aicea? Si le-am zis: impletire de cosnite. Si am luat zimicele de finici din lunca si le-am aratat lor inceputul impletiturii si cum trebuie sa le coase. Si le-am zis: Faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce paini. Dupa aceea, eu m-am dus. Si ei, cu rabdare, toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandurile, zicand: Oare ce fel este lucrarea lor, ca n-au venit la mine sa ma intrebe de vreun gand. Cei de departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat numai la biserica mergand tacand, de se impartasesc cu Sfintele Taine? Si m-am rugat lui Dumnezeu, postind o saptamana, ce sa-mi arate faptele lor. Si, sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei, ca sa vad cum stau. Si, batand eu la usa, mi-au deschis si mi s-au inchinat, tacand. Si eu spunand rugaciune, am sezut. Si cel mai mare, facand semn celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul al noulea a venit cel mai tanar si, facand putina fiertura, a asezat masa, dupa cum i-a facut semn cel mare. Si a pus pe ea trei posmagi si au ramas asa tacand. Iar eu am zis: Sculati-va sa mancam. Si sculandu-se, am mancat. Si ne-a pus vasul cu apa si am baut. Si daca s-a facut seara, mi-au zis: Te duci? Iar eu am raspuns: Ba nu, ci aici voi dormi. Si mi-au pus o rogojina de o parte si, pentru ei, iarasi, intr-un colt, de alta parte. Si au lepadat incingatorile lor si paramanele si s-au culcat impreuna pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi descopere lucrarea lor. Si s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut lumina ca ziua, dar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ei ca eu dorm, a imboldit cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam pe ei, iar ei nu ma vedeau pe mine. Si am vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic: unii veneau sa se aseze pe gura lui, iar altii pe ochii lui. Si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea sabia de foc si-l pazea pe el, gonindu-i de la dansul. Si de cel mai mare nu puteau sa se apropie. Iar catre dimineata s-au culcat. Si eu m-am prefacut ca m-am desteptat; si ei, asemenea. Si mi-a zis cel mai mare numai acest cuvant: Vrei sa citim cei doisprezece Psalmi? I-am zis: Asa, sa citim! Si a cantat cel mic cinci psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc din gura lui si se suia la cer. Asemenea si cel mai mare: Cand deschidea gura lui si canta, ca o funie de foc iesea din ea si ajungea pana la cer. Si am rostit si eu putin pe de rost. Si, iesind afara, le-am zis: Rugati-va pentru mine. Iar ei mi-au facut metanie, tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Iar peste putine zile, a adormit fratele cel mai mare si a treia zi, cel mai mic". Si, cand mergeau vreunii din parinti la ava Macarie, ii lua el si ii ducea la chilia celor doi frati, zicandu-le: "Veniti de vedeti mucenicia strainilor celor mici". Dumnezeului nostru, slava!

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.
Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când împăratul se afla în Roma şi aducea jertfe idolilor şi i-a făgăduit, în bătaie de joc, că va jertfi şi el idolilor. Când i s-a descoperit făţăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis în templul numit Panteon; de aici a fost scos şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.
Pe când împărăţea Deciu în bătrâna Romă s-a pornit mare prigoană împotriva creştinilor. A trimis împăratul oameni în toate ţările ca să silească pe creştini să jertfească idolilor şi să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la chinuri cumplite şi să le ia viaţa cu durere.
Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim preasfinţitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis şi l-a adus la el legat în lanţuri. Sfântul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu şi împărat, că este Făcătorul tuturor, că idolii sunt demoni şi curată rătăcire şi a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri şi l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seamă şi a trimis tiranul felurite fiare ca să-l mănânce. Sfântul s-a rugat şi a adăugat la sfârşit aceste cuvinte: "Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârşesc acum, facă-se precum voieşti Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se închinau arătându-şi închinăciunea prin înclinarea capetelor lor; altele se apropiau şi-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulţumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat trupul, pe care nişte binecredincioşi cu multă cinstire l-au uns cu miresme, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au îngropat într-un loc de seamă.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Părinţilor noştri Amonata şi Antu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

Doamne,iarta-ma ca public asemenea blasfemii!!!
danutza

Talmudul evreiesc demascat – o carte ce prolifereaza crima, rasismul si pedofilia?

sursa: sacciv blog
Evreii vor nega existenta acestor versete controversate si vor apela imediat la arma lor cea sacra „anti-semitism”. Se vor lepada de ele si vor minti ca acestea sunt inventii „rasiste” si „anti-semite” inventate de grupuri rasiste precum Ku Klux Klanul din SUA. Alti evrei ar spune ca aceste versete sunt ori in afara contextului ori traduse gresit. Pana la urma urmei cine ar admite asa ceva? Spre exemplu daca crestinii ar avea astfel de invataturi in viata de zi cu zi sau in Biblie, le-ar admite sau nu? Cu siguranta 99% le-ar nega… Totusi mai exista chiar si evrei ateisti care nu cred in religia mozaica (Iudaism) si care au confirmat si chiar contribuit la demascarea Talmudului. Un exemplu ar fi „Fratele Nathanael Kapner” care se considera „fost evreu”. El declara ca s-a nascut evreu, a crescut evreu (in religia mozaica) dar in vara anului 2007 s-a convertit la religia Crestin Ortodoxa si a incepupt sa-si demaste fostii lui frati si lucrarile lor sataniste.
Cartea evreiasca „Mizbeach” declara ca „nu exista nimic superior Talmudului Sfant”. Talmudul declara ca doar evreii sunt oameni iar non-evreii sunt „goy/goyim” care sunt pe aceeasi scara cu vitele sau orice animal. Urmeaza citatii socante dar exacte din diverse carti ale „Talmudului”.

-Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.”

-Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.”

-Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.”

-Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.”

-Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.”

-Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.”

-Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.”

-Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.”

-Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.”

-Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.”

-Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b)

-Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.”

-Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.”

-Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.”

-Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.”

-Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.”

-Choschen Ham 266,1: „Un evreu poate pastra orice gaseste si apartine unui Akum (non-evreu). Ca cel ce intoarce proprietatea pierduta la non-evrei pacatuieste impotriva Legii prin a creste puterea infractorilor Legii. Este vrednic de lauda, totusi, sa intorci proprietatea pierduta daca este facut sa onoreze numele lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, daca faci asa, Crestinii vor ridica in slavi pe Evrei si ii vor privi ca pe oameni onorabili.”

-Choschen Hamm 388, 15: „Daca se poate dovedi ca cineva a dat banii Israelitilor la Goyim, trebuie gasita o posibilitate prudenta sa-l razi de pe fata pamantului.”

-Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merita moarte si va fi pedepsit prin a fi fiert in excremet fierbinte in iad.”

-Erubin 43b: „Cand Mesia va veni toti vor fi sclavii evreilor.”

-Gad. Shas. 2:2: „Un evreu poate viola o fata non-evreica, dar nu se poate casatori cu ea.”

-Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit prin a fi fiert in sperma. Crestinii sunt fierti in balegar.”

-Gittin 57b: „4 miliarde de evrei au fost omorati de romani in orasul Bethar.”

-Gittin 58a: „16 milioane de copii evrei au fost infasurati in hartii si arsi de vii de catre romani.”

-Gittin 69a: „Pentru a-si vindeca carnea, un evreu trebuie sa ia praf care zace in umbra unei toalete exterioare, sa-l amestece cu miere si sa-l manance.”

-Gittin 69b (p. 329): „Pentru a vindeca boala pleurezie un evreu trebuie sa ia excrementul unui caine alb, sa-l framante cu balsam, dar daca se poate ar fi preferabil sa nu manance excrementul cainelui.”

-Gittin 70a: „Rabinii au crezut: Dupa ce iese de la toaleta, un barbat nu ar trebui sa intretina raport sexual pana nu a asteptat suficient sa mearga jumatate de mila, pentru ca demonul toaletei este cu el in acea perioada; daca o sa intretina, copiii lui vor fi epileptici.”

-Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge in iad.”

-Hilkkoth Akum XI: „Nu salva Goyim in pericol de moarte.”

-Kilkhoth Akum X1: „Nu arata nici o mila la Goyim.”

-Kethuboth 3b: „Actul sexual cu non-evreii este precum actul sexual cu animalele.”

-Kethuboth 11b: „Sexul este permis cu o fetita de 3 ani, lacrimile vor veni din ochi din nou si din nou, tot asa si virginitatea se va intoarce fetitei de sub 3 ani.”

-Kerithuth 6b pagina 78, Jebhammoth 61a: „Doar evreii sunt oameni, non-evreii nu sunt oameni, ci vite.”

-Kiddushin 66c: „Cei mai buni dintre non-evrei… omoara-i.”

-Iore Dea 337, 1: „Asa cum inlocuiesti vite si magari, tot asa inlocuiesti si non-evreii morti.”

-Libbre David 37: „Sa comunici orice unui Goy despre relatiile noastre religioase ar fi egal cu omorarea tuturor evreilor, pentru ca daca goyim ar stii ce invatam noi despre ei, ne-ar omora in mod deschis.”

-Libbre David 37: „Daca un evreu va fi chemat sa explice orice parte din cartile rabinice, va trebui sa dea doar explicatii false. Oricine va viola aceasta lege va fi omorat.”

-Midrasch Talpioth 225: „Non-evreii au fost creati pentru a servi evreilor ca sclavi.”

-Menahoth 43b-44a: „Un barbat evreu este obligat sa spuna urmatoarea rugaciune in fiecare zi: Multumesc Dumnezeule ca nu m-ai facut non-evreu, o femeie sau un sclav.”

-Moed Kattan 17a: „Daca o persoana este tentata sa faca rau, ar trebui sa se duca intr-un oras unde nu este cunoscut, sa se imbrace in haine negre, sa-si acopere capul in negru si sa faca ceea ce inima ii doreste pentru ca numele lui Dumnezeu sa nu fie pangarit.”

-Nedarim 23b: „Cel care doreste ca nici un juramant facut in timpul anului sa fie valabil, lasa-l sa stea la inceputul anului nou si sa declare, „Orice juramat voi face in viitor va fi nul.” Juramintele lui sunt apoi invalide.”

-Nidrasch Talpioth, p. 225-L: „Iehova a creat non-evreul in forma umana pentru ca evreul sa nu trebuiasca sa fie servit de bestii. Non-evreul este prin urmare un animal in forma umana condamnat sa serveasca evreul zi si noapte.”

-Number 31:17-18: „Va trebui sa omori orice baietel si toate femeile care au facut sex impreuna, dar sa nu omori femeile tinere care nu au facut sex niciodata. Poti sa le tii tu pentru tine.”

-Orach Chaiim 57, 6a: „Trebuie sa te feresti de non-evrei chiar mai mult decat de porci bolnavi.”

-Pesahim 111a: „Este interzis cainilor, femeilor sau palmierilor sa treaca printre doi barbati si nici ca mai multi altii sa mearga printre caini, femei sau palmieri. Sunt implicate pericole speciale daca o femeie e la soroc sau sta la drumuri incrucisate.”

-P’sachim, fol. 113, col. 2: „Cinci lucruri Canaan si-a invatat fii: Iubiti-va intre voi, iubiti talharia, iubiti excesul, urati-va sefii si niciodata sa nu spuneti adevarul.”

-Rosh Hashanah 17a: „Crestinii si toti cei care resping Talmudul vor ajunge in iad unde vor fi pedepsiti pentru toate generatiile.”

-Sanhedrin 43a: „Iisus a fost executat pentru ca practica magie.”

-Sanhedrin 43a: „Iisus a meritat executia: In ajunul Pesah (Pastele evreiesc), Iisus a fost spanzurat… Presupui ca era unu pentru care putea fi facuta o aparare? Nu a fost el ademenitor?

-Sanhedrin 54b: „Un evreu poate face sex cu un copil atata timp cat acel copil are peste 9 ani.”

-Sanhedrin 55b: „Daca un evreu a comis bestialitate in ignoranta; acolo trebuie sa fi fost un obstacol si degradare (pentru ca animalul sa fie extaziat) si in cazul acesta este decat degradare, dar niciun pacat; sau poate degradare fara a avea un obstacol (animalul este in extaz)?”

-Sanhedrin 55b: „O virgina de 3 ani si o zi poate fi obtinuta in casatorie prin raport sexual iar daca sotul ei decedeaza si fratele sotului ei face concubinaj cu ea, ea devine a lui.”

-Sanhedrin 56a-b: „Ea care este descendenta printeselor si a guvernantilor (Fecioara Maria) a curvit cu tamplarii.”

-Sanhedrin 57a: „Un evreu nu trebuie sa plateasca un non-evreu banii care ii datoreaza pentru munca.”

-Sanhedrin 57a: „Cand un evreu omoara un non-evreu, nu se va aplica pedeapsa cu moartea. Ce fura un evreu de la un non-evreu poate pastra.”

-Sanhedrin 58b: „Daca dai o palma unui Israelit, e ca si cum ai da o palma lui Dumnezeu.”

-Sanhedrin 59: „Omoara pe cei mai buni dintre non-evrei. Versiunea in Ebraica: „Tob Shebbe Goyim Harog!”

-Sanhedrin 59a: „Sa omori Goyim e ca si cum ai omora animale salbatice.”

-Sanhedrin 59a: „Un goy care se uita in Lege (Talmud) este vinovat de moarte.”

-Sanhedrin 76a: „Dumnezeu nu va cruta un evreu care „casatoreste fiica lui cu un batran sau care ia o sotie pentru baiatul lui mic sau intoarce un obiect pierdut unui non-evreu.”

-Sanhedrin 90a: „Cei care citesc Noul Testament (carte necanonica) nu vor avea o portie din lumea care va veni.”

-Sanhedrin 105ab: „Iisus a facut sex cu magarul sau.”

-Sanhedrin 106a: „Mama lui Iisus a fost o tarfa.”

-Sanhedrin 106: gloatele vorbeau dupa moartea recenta a lui Iisus: „Ai auzit cat de batran era Balaam (Iisus)? El a raspuns: Nu este defapt declarat dar din moment ce este scris, oamenii plini de sange si inselatori nu vor trai nici jumatate din viata, de aceea el a trait el 33 sau 34 de ani.”

-Schabouth Hag. 6d: „Evreii pot jura fals prin a folosi diverse subterfugii.”

-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 156: „Cand un evreu a apucat un non-evreu, alt evreu se poate duce la acelasi non-evreu sa-l imprumute cu bani si in schimb sa-l insele, pentru ca non-evreul sa fie ruinat. Pentru ca proprietatea non-evreului, potrivit legii noastre, apartine nimanui si primul evreu care trece are drepturi depline sa ia el proprietatea.”

-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 348: „Toata proprietatea tarilor straine apartine natiunii evreiesti, care in mod consecutiv este intitulata sa o preia fara nicio remuscare.”

-Schulchan Aruch, Choszen Hamiszpat 388: „Este permis sa omori un evreu care denunta oriunde. Este permis sa il omori chiar si inainte ca acesta sa denunte.”

-Schulchan Aruch, Johre Deah, 122: „Unui evreu ii este interzis sa bea dintr-un pahar cu vin care a fost atins de un non-evreu pentru ca atingerea a facut vinul impur.”

-Seph. Jp., 92, 1: „Dumnezeu a dat evreilor putere asupra tuturor posesilor si sangelui tuturor natiunilor.”

-Shabbath 41a: „Legea care sa reguleze regula cum sa urinezi intr-un mod sfant a fost data.”

-Shabbath 86a-86b: „Pentru ca evreii sunt sfinti nu fac sex in timpul zilei decat daca poate fi facut intuneric in casa. Un scolar evreu poate face sex in timpul zilei daca isi foloseste imbracamintea sa faca ca un cort pentru a fi intuneric.”

-Shabbath 104b: „Mama lui Iisus, Miriam frizerita a facut sex cu multi barbati.”

-Shabbath 116a: „Evreii trebuie sa distruga cartile Crestinilor, spre exemplu Noul Testament.”

-Simeon Haddarsen, fol. 56-D: „Cand va veni Mesia, fiecare evreu va avea cate 2800 de scavi.”

-Soferim 15, Rule 10. Acestea sunt vorbele rabinului Simon ben Yohai: Tob shebe goyyim harog („Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuiesc omorati”). Pasaj in limba ebraica luat din Talmudul Babilonian citat in anul 1907, Jewish Encyclopedia, publicat de Funk si Wagnalls si compilat de Isidore Singer, sub intrarea „Gentile,” (p. 617).

-Sotah, 12a: „Banii evreilor cu adevarat cinstiti, sunt mai pretiosi pentru ei chiar mai mult decat propriile lor trupuri.”

-Talmud IV/1/113b: „Evreului ii este permis sa exploateze greselile unui non-evreu si sa-l pacaleasca.”

-Talmud IV/2/70b: „Evreului ii este permis sa practice camata la non-evrei.”

-Talmud IV/4/52b: „Pedepsibil pentru evreu este doar adulterul catre femeia altui evreu. Sotia non-evreului este exclusa.”

-Talmud IV/8/4a: „Dumnezeu nu se supara pe evrei niciodata ci numai pe non-evrei.”

-Talmud Gittin 57a: „Iisus este in iad, fierbe in excrement fierbinte.”

-Tosefta. Aboda Zara B, 5: „Daca un non-evreu omoara un non-evreu sau un evreu, este responsabil; dar daca un evreu omoara un non-evreu nu este responsabil.”

-Tosefta, Abda Zara VIII, 5: „Cum sa interpretezi „Furtul Mondial”. Unui non-evreu ii este interzis sa fure, sa talhareasca sau sa ia femei sclave, etc., de la un non-evreu sau de la un evreu. Dar unui evreu nu ii este interzis sa faca toate acestea unui non-evreu.”

-Yebhamoth 11b: „Actul sexual cu o fetita este permis daca ea are 3 ani.”

-Yebamoth 59b: „O femeie care a facust sex cu o bestie este demna sa se casatoreasca cu un preot evreu. O femeie care a facut sex cu un demon este si ea tot demna de casatorie cu un preot evreu.”

-Yebamoth 63a: „Adam a facut sex cu toate animalele din Gradina Eden.”

-Yebamoth 98a: „Toti copii non-evrei sunt animale.”

-Zohar 1,160a: „Evreii trebuie sa incerce mereu sa-i insele pe Crestini.”

-Zohar II, 4b: „Rata de nastere a non-evreilor trebuie sa fie oprimata masiv.”

Goy = Cuvant in limba ebraica ce inseamna „oameni straini care nu sunt evrei”, asemanati cu vitele de obicei. Exemplu: Cum numesc europenii si americanii pe africani, cioroi sau ciori asa spun evreii „goy” tuturor oamenilor.
Goyim = Versiunea la plural a cuvantului „goy”
Gentile = Cuvantul Goy/Goyim indulcit si tradus in limba engleza
Akum = non-evreu in limba ebraica
Cuthean = non-evreu in limba ebraica
Niddah = mizerie in limba ebraica
Talmudul = Carti scrise de rabini, considerate per total o singura carte mai mare care poarta numele de „Lege” sau de „Cartea Sfanta”.

Nota, unele versete pot contine mici erori de traducere.

Majoritatea versetelor contin cuvantul jignitor „goy” dar au fost si mici exceptii unde a fost utilizat cuvantul „Akum”.

Desi nu are legatura directa cu Talmudul, urmeaza un citat al evreului din Germania care a fondat comunismul. Karl Marx!
“Poporul evreu in intregime va fi propriul sau Mesia. Acesta va realiza dominatia lumii prin dizolvarea altor rase … si prin stabilirea unei republici mondiale in care a evreii de pretutindeni vor exercita privilegiul de cetateni. In acesta Noua Ordine Mondiala copiii lui Israel … vor furniza toti liderii fara a intalni opozitie… “ (Karl Marx intr-o scrisoare catre Baruch Levy, citata in Review de Paris, 1 iunie 1928, pg. 574)

Versetele sunt 100% autentice si pot fi gasite in Talmud.

Multe dintre versetele de sus se regasesc chiar si in cartea evreiasca „The complete how to handbook for Jewish living”, pe traducere „Ghidul complet de cum sa pentru viata evreiasca.” Cartea este scrisa de doi evrei si se poate gasi gratuit pe Google Books. La pagina 485 o sa gasiti versetele Gittin din Talmudul Babilonian care explica evreilor ce ar trebui sa faca cand se imbolnavesc. Mai puteti citi versete in engleza pe Talmudul Babilonian online. Pentru si mai multe dovezi, mai puteti comanda de pe internet, direct de la firme evreiesti Talmudul Soncino, versiunea pe CD.