Influenta daunatoare a practicii yoga asupra trupului si a mintii

Influenta daunatoare a practicii yoga asupra trupului si a mintii
In epoca noastra, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul "Faceti yoga pentru sanatate si frumusete!"

La inceput, cineva poate simti intr-adevar o stare de buna dispozitie si revigorare. Este imediat sfatuit sa atribuie aceasta imbunatatire unor anumite "puteri ascunse" activate prin intermediul asanelor yoghine.

La fel de bine insa, aceasta buna dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscarii, punerii in activitate a corpului care se "trezeste" din sedentarismul aproape cronic impus de organizarea sociala contemporana. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoana care incepe sa practice cu oarecare regularitate jogging, inot, fotbal sau orice tip de gimnastica. Cu atat mai mult daca acea persoana renunta la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, supraalimentatie, alcool s.a.m.d.

De asemenea, trebuie subliniat ca acest sentiment reconfortant insoteste prima etapa a practicarii exercitiilor yoga. Ulterior, apar in general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolut nefiresti pentru corpul uman, ele imitand de obicei diverse pozitii ale animalelor. Insesi denumirile lor sunt ilustrative in acest sens: Shalabasana "pozitia lacustei", Bhujangasana "pozitia cobrei", Kukondasana "pozitia cocorului", Utthan pristasana "pozitia soparlei" etc.

Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, ramanerea prelungita in aceste pozitii necesita exercitiu indelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitand anumite contorsionari nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri, si de textele "sfinte". Upanishadele, spre exemplu, proclama ca cel care se plange sau se revolta din pricina problemelor pe care le provoaca yoga, acela nu este vrednic de yoga.

In perioada in care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a intamplat sa urmaresc in Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrand sa se arate cu orice pret superior celorlalti "concurenti spirituali" care isi incep "vanatoarea" cu afirmatii de genul "yoga = sanatate = frumusete", el a rostit un adevar: "Cine face yoga numai pentru a dobandi sanatate si frumusete, e mai bine sa faca inot. Nu are nici un motiv sa se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati sa evolueze spiritual." Sa vedem in continuare care este natura si care sunt mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principala a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobandirea mobilitatii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Prin practicarea acestor asane, se exercita o presiune constanta asupra organelor interne ale corpului (inima, ficat, plamani, intestine), dar, mai ales, asupra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute in jargonul yoghin). Aceasta presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determina de obicei o suprafunctionare a lor si, in consecinta, o secretie mai mare de hormoni in corp. Alteori, insa mult mai rar, se intampla exact contrariul.

Fiecare grup de asane exercita presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excita, spre exemplu, glanda tiroida, provocand o hipersecretie a hormonului tiroxina, care se varsa in sange si modifica intregul metabolism de baza al corpului. Persoana respectiva devine hiperkinetica, lucru pe care il socoteste insa rezultatul unei "absorbtii de energie din centrele superioare ale universului" ca urmare a tehnicilor yoghine.

In acelasi fel, exista asane menite sa excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza, care regleaza functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstreaza ca o asemenea stare de tulburare hormonala generalizata determina dereglari majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decat cele produse in urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez, Tony, imi spunea: "Exercitiile de Kriya Yoga ma fac sa ma simt de parca as lua continuu L.S.D. (drog)." Simtea in el o energie debordanta, care se cerea consumata printr-o activitate permanenta si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodata locului, fapt ce i-a atras multe neplaceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungita a respiratiei se soldeaza in majoritatea cazurilor cu cresterea cantitatii de bioxid de carbon din sange, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale il conexeaza cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, intre care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entitati din alte lumi, de materializare spontana a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste sa se rataceasca, in lipsa unui criteriu pe seama caruia sa discearna natura evenimentului pe care il traieste. Este de provenienta fiziologica? Este o festa jucata de simturi? Este de sorginte psihica, precum halucinatiile psihopatilor care "aud" voci si au "viziuni"? Sau este un eveniment spiritual? Iar daca este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumina sau chiar de inger, asa cum arata Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetica a Sfintei Biserici)?

Iata ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: "Impreuna cu aceasta sansa a eliberarii de ingradiri si neplaceri, exista pe de alta parte posibilitatea ca cineva sa innebuneasca si sa-si petreaca restul zilelor intr-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a intamplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fara povatuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor." (Extras din periodicul grecesc "Yoga", nr. 15/1981, pp. 41-42).

Dincolo de incercarea evidenta de transfer a intregii responsabilitati asupra discipolilor, aceasta afirmatie naste intrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atat de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fara nici un fel de precizari si avertismente, in periodice, carti si brosuri ilustrate care nu scot in evidenta decat pretinsele lor rezultate binefacatoare?

Eu insumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revista prezenta aceste exercitii, am inceput sa execut Suria Namaskar ("salutul soarelui"). Se spunea ca este o metoda care reda rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si maseaza extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Daca se simte cineva obosit, in orice ceas al zilei isi poate redobandi vitalitatea fizica si mentala executand acest exercitiu. Citind ca yoghinii il practica in 12 cicluri pe zi, am facut si eu intocmai. Dupa cateva zile am inceput sa simt ca pieptul imi "fierbe" si "haraie"! De asemenea, temperatura corpului imi crestea constant. "S-au deschis focurile spirituale", m-am gandit eu in naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminologia yoghina. Am inceput sa ma simt insa tot mai rau si, din fericire, m-am oprit.
Ce se intamplase? Simptomele mele nu erau decat efectul unei supraactivari hormonale; nimic spiritual, cum imi imaginam pe atunci. Am discutat mai tarziu despre aceasta cu o swami, care ma simpatiza. S-a aratat foarte ingrijorata si m-a sfatuit sa renunt definitiv la astfel de practici, fara sa-mi ofere alte explicatii.

Dar sa revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifica traumele fizice si psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. in continuarea textului prezentat mai sus, el spune: "Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Daca doriti sa urmati calea catre adevarata cunoastere, trebuie sa aveti un guru care sa fie complet familiarizat cu aceasta dimensiune aparte a constiintei. Profesorul trebuie sa o cunoasca pe dinafara, trebuie ca el insusi sa fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce sa va multumiti cu ceva mai putin?"

In fata "concurentei" spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se autopropune indirect ca initiat in tainele yoga, apt sa-i calauzeasca fara riscuri pe cei interesati. Realitatea atesta insa destule cazuri de ucenici care l-au parasit infricosati, dezamagiti si dezechilibrati psihic. Cand intalneam anumiti swami si profesori de yoga tradand foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stari de fapt, mi se spunea cu naturalete ca gurul le luase pur si simplu mintea intrucat aceasta le era piedica in evolutia spirituala, lata pana unde poate merge stradania de a oculta adevarul si de a justifica moral crima sufleteasca.

Acelasi guru Satyananda relateaza: "Multi discipoli vin si imi marturisesc ca au foarte multe probleme sexuale de cand fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Daca nu eram eu acolo, ar fi innebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologica. Lasati-o sa se intample!" (Extras din cartea editata in Grecia "Invataturi ale lui Paramhamsa Satyananda", vol. VI, Ed. Septembrie, 1989, p. 397).

Cu alte cuvinte, disfunctionalitati grave ale organismului, al caror impact se rasfrange dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente "pur fiziologice"! Desi un asemenea punct de vedere frizeaza dementa, el nu trebuie neaparat sa socheze. Este reflexul mentalitatii religioase hinduse, care considera nebunia ca fiind "sfanta". Am cunoscut in India un brahman care se mandrea ca sotia lui este nebuna! Comentariile sunt de prisos.

Satyananda declara mai departe: "De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor sa manance si iar sa manance, ca niste epicurei. Eu le spun ca acest lucru este absolut in regula; altfel, vor avea multe complexe."

Intr-un alt context, Satyananda afirma: "Totusi, oamenii spun ca trezirea lui Kundalini este primejdioasa. De ce? Bineinteles, se pot intampla si accidente, este posibil sa sfarsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezinta un mare risc, si omul trebuie sa fie un luptator indraznet, gata oricand sa riste. Ce se va intampla daca eu exersez Kundalini Yoga si innebunesc? Atunci veti incepe voi sa exersati si, daca innebuniti, va incepe altul. in cele din urma, vom imblanzi Kundalini." ("Yoga", nr. 5/1981, p. 8).

Prin urmare, Satyananda nu numai ca le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai intr-un experiment incontrolabil, ci recunoaste in plus ca el insusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Dincolo de faptul ca existenta lui Kundalini ("sarpele sfant care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecarui om") este iarasi o convingere eminamente religioasa, trebuie retinuta din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant al nebuniei, cel putin cand ea survine in urma practicarii yoga. Mesajul nu lasa loc nici unui echivoc: "Vom continua pana ce vom imblanzi Kundalini, indiferent daca aceasta ar insemna innebunirea a milioane de oameni."

Lipsa oricarui scrupul intr-o atare atitudine nu este nici ea decat expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care "educa" sistematic astfel de personalitati. Este relevanta, in acest sens, si marturia Teodorei Katelouzou, publicata de catre ziarul "Orthodoxos Typos", in 1976:

"Intrucat am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toata sinceritatea si raspunderea ca relaxarea prin meditatie este o pasivitate in stil indian care paralizeaza orice putere de reactie si de lupta in viata; este foarte indepartata de adevarata liniste si implinire sufleteasca.

Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizeaza si pierde orice urma de vointa si de initiativa. Este o spalare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completa a personalitatii. Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, caci nu mai puteam sa ma concentrez in nici o imprejurare si imi pierdusem toata energia.

Din clipa in care am incetat sa meditez, mi-am putut continua fara probleme studiile. Metoda iui Maharishi facea destule victime. Un tanar care practica meditatia transcendentala s-a sinucis in timp ce urmarea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un capitan grec a inceput sa prezinte tulburari psihice din ce in ce mai grave, pana cand l-au inchis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am vazut cu ochii mei incepeau sa schiteze miscari spasmodice, gesturi din cele mai bizare si aveau numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla."

Sa incheiem acest tablou reamintind si faptul ca, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit sa-si concentreze mintea in anumite puncte concrete ale corpului, care difera in functie de exercitiu.

Concomitent, el trebuie sa repete in gand sau chiar si cu voce tare o anumita mantra, si am vazut deja ca nu este altceva decat o formula de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeitati hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu s.a.m.d. Este o alta proba peremptorie a caracterului profund religios al practicii yoga si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicarii acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.

Dyonysios Farasiotis

Cele 10 porunci

INTAIA PORUNCA DUMNEZEIASCA

Ce ne cere intaia porunca dumnezeiasca?

Sa credem intr-un singur Dumnezeu, Care este singurul Dumnezeu adevarat si sa indepartam credinta in mai multi dumnezei ca pe un pacat si ca pe o inselare.

Nu era firesc pentru oamenii de atunci sa creada intr-un singur Dumnezeu, asa cum este astazi pentru noi?

La inceput a fost firesc, dar prin inmultirea pacatelor si faradelegilor omenesti, constiinta oamenilor s-a intunecat si acestia si-au inchipuit multi dumnezei dupa patimile lor si sub insuflarea Satanei.

Cum pacatuim impotriva credintei intr-un singur Dumnezeu?

1. Prin venerarea asa-zisilor oameni mari in locul adorarii lui Dumnezeu1;

2. Prin venerarea lucrurilor in locul adorarii lui Dumnezeu, fie creatia lui Dumnezeu fie creatiile oamenilor2;

3. Ingaduind sa ne intre in inima indoiala cu privire la existenta lui Dumnezeu3;

4. Prin invataturile despre Dumnezeu care se deosebesc de credinta parintilor nostri4;

5. Prin despartirea de Biserica Soborniceasca5;

Ne opreste aceasta porunca sa cinstim pe Fecioara Maria, pe ingeri si pe sfinti?

Nu ne opreste, caci pe acestia nu ii veneram ca pe Dumnezeu, ci ii cinstim ca pe madularele cele mai vrednice ale familiei dumnezeiesti.

De ce, atunci, ne rugam sfintilor?

Pentru ca este spus ca Dumnezeu implineste cererea celor care il iubesc. Sfintii sunt cei mai mari iubitori ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ajuta prin mijlocirea lor, iar aceasta o cunoastem din experienta.

CELE MAI MARI DOUA PORUNCI ALE LEGII CELEI NOI

Poruncile legii celei noi


Care sunt cele mai mari doua porunci ale lui Hristos, sau porunci ale legii celei noi a lui Dumnezeu?

Prima porunca este: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si din toata puterea ta." Iar a doua este la fel ca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei XXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).

Ce a spus Hristos despre importanta acestor doua porunci?

El a spus: "In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii" (Matei XXII, 40). Si a mai spus: "Nu este alta porunca mai mare decat acestea" (Marcu XII, 31).

Aceasta inseamna cumva ca legea cea veche, a celor zece porunci dumnezeiesti,si-a pierdut insemnatatea si valoarea prin darea acestor doua porunci?

Nu. Aceasta inseamna numai ca iubirea pentru Dumnezeu si pentru aproapele nostru desavarseste intreaga lege veche, dupa cum spune si Apostolul: "Iubirea este deci implinirea legii" (Romani XIII, 10). Cu alte cuvinte: iubirea este mai presus de porunca si de oprire, caci ea infraneaza mai mult decat i se cere si face mai mult decat ne asteptam de la ea.

Ce inseamna a iubi pe Dumnezeu?

Inseamna a-L iubi mai mult decat orice, decat pe noi insine, familia, sau lumea, sau orice altceva din lume.

Ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu din toata inima noastra?

Inseamna a ne stramuta toate simtirile noastre intr-un singur simtamant de iubire fata de Dumnezeu.

Ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru?

Inseamna a ne ilumina si incalzi intregul nostru suflet cu iubire fata de Dumnezeu.

Ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru?

Inseamna a ne calauzi toate gandurile noastre spre gandul iubirii lui Dumnezeu.

Ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu cu toata puterea noastra?

Inseamna a ne indrepta toate puterile vointei noastre spre o fapta bineplacuta lui Dumnezeu, iubirea noastra.

Ce inseamna a doua porunca a legii noi: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"?

Inainte de toate, inseamna ca trebuie sa iubim pe Domnul Iisus Hristos, Omul desavarsit, ca pe cel mai drag si cel mai apropiat semen al nostru, iar prin El si pe ceilalti semeni ai nostri.

Este iubirea noastra fata de Iisus Hristos cuprinsa in prima porunca?

Cu adevarat este, dar acolo se intelege iubirea pentru El ca Dumnezeu, in acelasi timp cu Tatal si cu Duhul Sfant, iar aici se intelege dragostea fata de El ca om, modelul cel dintai al omului desavarsit, "Cel mai desavarsit dintre fiii oamenilor".

A vorbit Domnul Iisus Hristos despre datoria de a-L iubi?

Da, si a fost foarte limpede. El a spus: "Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Matei X, 37).

Apoi El a mai spus: "Cel ce Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu (Ioan XV, 23). "Precum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi" (Ioan XV, 9). Pe Petru l-a intrebat: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" (Ioan XXI, 15). El pune aceasta intrebare fiecaruia dintre noi: "Ma iubesti?"

Si Sfantul Apostol Pavel spune: " Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema!" (I Corinteni XVI, 22).

Ce putem spune atunci despre dragostea noastra fata de alti oameni?

Precum il iubim pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, tot astfel iubim si pe oameni prin Iisus Hristos.

Este iubirea noastra fata de Iisus Hristos temelia iubirii fata de Dumnezeu si fata de oameni?

Este, caci daca iubim pe Hristos, Dragostea noastra, iubim si pe toti cei pe care El ii iubeste si pentru care a murit. Astfel, aceste doua porunci ne indatoreaza a-L iubi pe Iisus Hristos, Nepretuitul Mijlocitor dintre Dumnezeu si oameni. Daca nu avem iubire fata de El, insasi iubirea noastra fata Dumnezeu si oameni nu poate fi adevarata si deplina.

Ce mai este scris in Noul Testament despre dragoste?

Intr-adevar, foarte mult. De pilda: cunoasterea noastra despre Dumnezeu depinde de iubirea noastra fata de Acesta: "Acela care iubeste ...l-a cunoscut pe Dumnezeu, iar cel ce nu iubeste, nu cunoaste pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire." De asemenea, pacea noastra depinde de iubirea noastra fata Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire si cel ce petrece in iubire, acela petrece in Dumnezeu si Dumnezeu in el" si "in dragoste nu este teama", iar unde nu exista teama, acolo este pace. Tot astfel, puterea si fericirea noastra dar, mai presus de toate, mantuirea noastra si viata vesnica sunt legate de dragostea noastra fata de Dumnezeu si fata de fratii nostri.

Cum ne aratam in chip vazut dragostea noastra fata de Dumnezeu?

Prin rugaciune si implinirea voii lui Dumnezeu.

Cum ne aratam in chip practic iubirea noastra fata de aproapele nostru?

Prin facere de bine. Cu alte cuvinte: fapte de milostenie, cuvinte, ganduri si rugaciuni, toate si intotdeauna in numele Domnului nostru Iisus Hristos si pentru El.

Dovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea

Dovezi despre unde merg sufletele celor care se săvârșesc și cum sunt după despărţirea [de trup]

1. Din Viaţa Sfântului Pavel Tebeul

Sfântul Antonie se întorcea, odată, la Sfântul Pavel Tebeul, aducându-i veșmântul Sfântului Atanasie trimis cu poruncă de acela. Călătorea astfel prin pustiu și, pe la ceasul al treilea din zi, când de acum nu era prea departe de peșteră, vede pe drum, cu ochii cu care văd cei ce s-au învrednicit a privi unele ca acestea, legiuni de îngeri, pâlcuri de apostoli, cete de prooroci și oștiri de mucenici, iar în mijlocul lor, sufletul lui Pavel, care urca la ceruri cu multă bucurie, întrecând albeaţa zăpezii și strălucind mai luminos decât aceasta.

2. Din Viaţa Sfântului Pahomie

I s-a vestit odată marelui Pahomie, pe când petrecea într-una din mănăstirile sale, că un frate din mănăstirea Chinovoskion, care căzuse la pat cuprins de boală, cere să aibă parte de binecuvântarea lui. Când a auzit aceasta, omul lui Dumnezeu s-a sculat și a pornit la drum. Pe când se afla pe la două-trei mile depărtare de locul unde era fratele bolnav, a auzit în văzduh glas sfânt și cântare minunată. Privind cu luare aminte, a văzut sufletul fratelui cum era călăuzit pe o cale luminoasă spre viaţa cea fericită, de către îngeri care cântau. Fraţii care îl însoţeau nu au auzit glasul și nici nu au zărit altceva. Cum, însă, îl vedeau pe Sfântul Pahomie cătând spre răsărit de mai multă vreme, i-au spus: “Te-ai oprit, Părinte? Să ne grăbim ca să-l mai prindem [în viaţă]“. Iar el [a zis] către dânșii: “În zadar alergăm; de când [ne-am oprit], îl văd pe acesta, cum este dus către viaţa cea de veci!” și, rugându-l să le spună cum a văzut sufletul, le-a povestit totul, pe cât îi era cu putinţă.

Unii dintre ei au mers atunci la mănăstire și au iscodit, vrând să afle cu amănunţime ceasul în care a adormit fratele. și au cunoscut că a fost chiar în clipa în care l-a văzut Părintele cum era înălţat la cer cu slavă.

3. Din Pateric

Un Bătrân a povestit [următoarele]: “Era o fecioară în vârstă, care sporise mult în frica lui Dumnezeu. Odată am întrebat-o despre pricina lepădării sale de lume și ea mi-a istorisit acestea: ‘Eu, minunate, atunci când încă eram copil, aveam un tată blând și blajin după purtare, însă neputincios și bolnăvicios la trup, încât cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o ţintuit la pat. Trăia retras, într-așa măsură încât de-abia de se întâlnea vreodată cu cineva. Când era sănătos își lucra cu sârguinţă pământul și, îndeletnicindu-se cu aceasta, aducea acasă roadele muncii sale. Era atât de tăcut, încât cei care nu îl cunoșteau credeau că e mut.

Aveam și o mamă a cărei purtare era întru toate potrivnică firii tatălui meu. Căci iscodea și cele de dincolo de ţinutul nostru. Era atât de vorbăreaţă, cu toată lumea, încât nu o văzuse nimeni tăcând vreodată, câtuși de puţin; fie se certa și se ciondănea, fie vorbea necuviincios și fără rânduială. Mare parte a timpului și-o petrecea îmbătându-se cu vin, alături de bărbaţi stricaţi. și era mult cheltuitoare ca o desfrânată, chivernisind rău bunurile casei și averile, care, deși nu erau puţine, nu ne puteau ajunge căci tatăl meu lăsase în seama ei ocârmuirea gospodăriei. Însă chiar așa trăind, n-a întâlnit nicicând vreo boală trupească, nici n-a simţit vreo durere, având în toată viaţa trupul teafăr și sănătos.
S-a întâmplat ca tatăl meu, după ce s-a istovit de bolile sale îndelungate, să moară. Atunci afară s-a stârnit îndată furtună, cu tunete și fulgere necontenite. Din cer se pogora fără răgaz o ploaie atât de năprasnică, încât vreme de trei zile nu am putut câtuși de puţin scoate capul afară din casă; și în tot acest răstimp tata zăcea înăuntru, neîngropat. Văzând aceasta, oamenii din sat au început să spună pe seama celui adormit cleveteli nenumărate. Ziceau: “Vai, ce om rău era printre noi și nu am băgat de seamă. Negreșit, vrăjmaș al lui Dumnezeu a fost unul ca acesta! De aceea nu i se îngăduie nici să fie îngropat”. Noi, însă, ca să nu ajungem să ne fie cu neputinţă să stăm în casă din pricina trupului care ar fi început să se strice, l-am scos afară și, chiar dacă ploaia cădea încă cu putere, l-am îngropat așa cum am putut.

Mama, fiind de acum și mai slobodă, se desfrâna cu mai multă nerușinare. Aproape că făcuse din locuinţa noastră o casă de pierzanie și ne risipea averea în desfătări necontenite, așa încât ajunsesem în pragul sărăciei. Trecând în acest chip mai multă vreme, i-a venit și ei sorocul morţii și a avut parte de o astfel de înmormântare, încât ai fi zis că și văzduhul ajută la îngropăciune.
După săvârșirea mamei eu deja trecusem de vârsta copilăriei și începeau să se ivească în mine și să mă stârnească poftele trupești. Într-o seară mi-a venit un gând: ‘Ce viaţă să aleg?’ și îmi ziceam în sinea mea: ‘Oare să aleg viaţa tatălui meu și să petrec cu bunătate, cuvioșie și cumpătare? Dar acela nu a avut parte de nici un bun vieţuind astfel; și după ce s-a istovit în boli și necazuri, a murit fără să i se îngăduie nici măcar să fie îngropat ca ceilalţi oameni. Dacă o asemenea petrecere a fost pe placul lui Dumnezeu, de ce a fost ispitit de atâtea rele? Iar vieţuirea mamei oare cum a fost? Nu s-a împărtășit de desfătări și plăceri neîncetate, ducându-se din viaţa aceasta sănătoasă și fără să fi pătimit ceva? Așa trebuie, deci, să vieţuiesc și eu. Căci e mai bine să te încrezi în ceea ce îţi văd ochii decât în cuvintele altora’.

Cum socoteam eu, nefericita, să pășesc pe urmele mamei mele, s-a făcut între timp noapte și m-a luat somnul. Mi s-a înfăţișat atunci un bărbat mare la trup și înfricoșător la chip, care m-a privit cu mânie și sălbăticie și m-a întrebat cu voce aprigă: ‘Spune-mi, care-s gândurile inimii tale?’ Eu m-am cutremurat toată și nu îndrăzneam nici să-l privesc. Iar el îmi spune iarăși, cu glas aspru: ‘Răspunde-mi, ce gândești?’ Cum m-a văzut că am înlemnit cu totul de frică și că-mi ieșisem din minţi, mi-a adus el aminte de toate câte cugetasem. Iar eu, venindu-mi puţin în fire și neputând să tăgăduiesc, m-am întors spre rugăminte, cerându-i să fiu învrednicită de iertare. Atunci el mi-a luat mâna și mi-a spus: ‘Vino să-ţi vezi mama și tatăl și după aceea alege-ţi viaţa pe care vrei să o duci’.
M-a luat, deci, și m-a dus într-o câmpie mare cu livadă, unde erau tot felul de pomi, încărcaţi cu felurite roade, a căror frumuseţe covârșea cuvintele [omenești]. și cum umblam pe acolo dimpreună cu dânsul, mi-a ieșit în cale tata, m-a luat în braţe și a început să mă sărute, numindu-mă copil dorit. L-am îmbrăţișat și eu, rugâdu-l să-mi îngăduie să stau cu el. și mi-a zis: ‘Acum nu-i cu putinţă aceasta. Dacă însă vrei să mergi pe urmele mele, nu după multă vreme vei veni aici’. Cum eu, iarăși, îl rugam să rămân cu el, Îngerul m-a tras de mână și mi-a spus: ‘Vino să-ţi vezi și mama, ca să cunoști din fapte care vieţuire ţi-e de folos să alegi’.

M-a dus, deci, la o casă întunecată foarte, plină de tremur și tulburare. Îmi arată acolo un cuptor de foc, aprins și clocotind cumplit, și pe câţiva, înfricoșători la chip, care stăteau lângă cuptor. Privind în cuptor, am văzut-o pe mama mea, afundată până la gât în foc; o mulţime nenumărată de viermi o mâncau din toate părţile, iar dinţii îi clănţăneau și îi scrâșneau, din pricina durerii. Văzându-mă și dânsa, m-a strigat văitându-se: ‘Vai, copilă, ce dureri de neîndurat! Vai, ce cazne fără de sfârșit! Vai mie, nenorocita! Căci pentru o mică plăcere mi-am pricinuit asemenea chinuri. Vai mie, nefericita! Că pentru desfătări vremelnice, acum mă chinuiesc veșnic. Fie-ţi milă, copilă, de mama ta, care astfel se mistuie și se topește. Adu-ţi aminte că eu te-am crescut și mă miluiește; dă-mi mâna și scoate-mă de aici!’ și fiindcă eu m-am ferit din pricina celor de faţă, neîndrăznind nici măcar să mă apropii, ea a început să strige din nou cu lacrimi: ‘Copila mea, ajută-mă și nu trece cu vederea jeluirile mamei tale. Nu o trece cu vederea pe cea chinuită atât de cumplit în gheena focului și roasă de viermele neadormit’. Atunci mi s-a frânt inima din pricina ei și am întins mâna să o trag în sus. Însă focul acela mi s-a atins puţin de mână și am simţit o durere atât de puternică, încât am început să urlu și să suspin cu lacrimi. Atunci, la ţipetele mele, s-au trezit cei din casă și, sculându-se și aprinzând făclii, au alergat la mine, întrebându-mă stăruitor care-i pricina tânguirilor mele. Iar eu mi-am venit în fire și le-am povestit cele văzute.

De atunci încolo am râvnit vieţuirea tatălui meu și mă rog să o dobândesc și să ajung în locul în care este el. Căci, cu harul lui Dumnezeu, am fost încredinţată din fapte ce fel de cinste și slavă sunt gătite celor care aleg să trăiască cu dreptate și cuvioșie și ce cazne îi așteaptă pe cei care își irosesc viaţa în desfătări’”.

Unul din patru germani vrea microcip in corp

Unul din patru germani vrea microcip in corp
sursa: mucenicul 's blog

Pare ca ceva desprind dintr-un film sci-fi , dar unul din patru germani ar fi fericiti să aibă un microcip implantat în corpul lor, dacă deriva avantaje concrete din aceasta. Sondajul, efectuat de grupul de lobby al industriei germane IT, BITKOM, a fost destinat să arate modul în care diviziunea dintre viaţa reală şi lumea virtuală este pe cale sa dispara.

23%, dintre cei aproximativ 1000 de respondenţi la sondaj, au afirmat că vor fi pregătiti pentru a avea un cip introdus sub pielea lor ” pentru anumite beneficii“.

Aproximativ unul din şase (16 %) au spus că ar purta un implant, pentru a permite serviciilor de urgenţă sa ii salveze mai repede, în caz de incendiu sau accident.

5% din oameni au spus că vor fi gata de a avea un implant pentru a-si putea face cumpărăturile mai rapid.

Dar, 72 % au declarat ca ”în nici un caz” nu ar permite electronice în corpul lor.

Rezultatele au fost o surpriză chiar şi pentru cei din sectorul high-tech.

“Aceasta este, desigur, un exemplu extrem de cât de departe isi pot imagina oamenii ca pot merge reţelele,” a spus şeful BITKOM, August- Wilhelm Scheer.

CeBIT, cel mai mare Targ high-tech din lume, de astăzi isi deschide larg uşile pentru public, cu Spania, actualul presedinte al UE, invitata de onoare din acest an.

Cancelarul german Angela Merkel şi prim-ministrul spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero au vorbit candva ieri, la ceremonia de deschidere oficială înainte de a face un tur al expoziţiei.

Un total de 4157 firme din 68 de ţări isi dezvaluie cele mai recente gadget-uri, un declin cu 3 procente fata de anul trecut, multe firme de înalta tehnologie stand deoparte pe fondul concurenţei puternice de la alte evenimente.

http://www.news.com.au/technology/one-in-four-germans-wants-microchip-in-body/story-e6frfro0-1225835910243

Ma-ntreb ce rezultate ar iesi in Romania la un astfel de sondaj

Virtutiile medicale ale postului
de Mihai Popa

sursa: razboiul nevazut

Omul, prin procesul chimic de metabolism, incorporeaza elemente chimice din mediul exterior in mediul interior pe baza individualitatii organismului sau. Astfel, substanta primita din exterior este metabolizata, transformata in compusi chimici din care se alcatuieste trupul omenesc, devenind tesuturi si organe. Dar tesuturile si organele noastre mor in fiecare clipa si, de aceea, sunt inlocuite, tot in fiecare clipa, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor.
Principala functie a celulei este nutritia, termen care poate tine locul termenului de "metabolism". Nutritia inseamna viata. In cadrul proceselor metabolice de nutritie, celula furnizeaza organismului si energia de care acesta are nevoie.

Pentru a fi utila organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformata in compusi chimici care pot fi primiti de catre celule. Celula primeste proteine, zaharuri si grasimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizeaza acesti compusi in fragmente din ce in ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele in substante complexe, pe care le incorporeaza in propria sa substanta, realizand astfel permanenta inlocuire a tesuturilor noastre.

Schimburile chimice la nivelul celulelor isi mentin ritmul si in cele mai vitrege conditii, adica si in situatia in care organismul nu mai este hranit. In acest caz, celula consuma substante din rezervele organismului.

Orice schimb chimic produce deseuri la nivel celular. Cand aceste deseuri devin importante, ele perturba mecanismele de nutritie, in special in prima lor componenta, aceea de fragmentare a substantelor primite de celula. Mai pe intelesul tuturor, celula rupe aceste substante conform unor scheme precise pentru a obtine niste compusi precisi; exactitatea este esentiala, fiindca altfel acesti compusi nu pot fi folositi mai apoi.

Din diverse cauze, printre care se numara si acumularea acestor deseuri, celula face la un moment dat o greseala: in loc sa rupa corect o substanta, o fragmenteaza aberant, ceea ce rezulta din aceasta operatie fiind un compus pe baza caruia nu se poate sintetiza nici o substanta utila, fiind si nociv in acelasi timp. Asemenea compusi aberanti sunt celebrii "radicali liberi", iar nocivitatea lor este data de faptul ca pot afecta ADN-ul, informatie genetica necesara celulei pentru a functiona.

Deci, nutritia, esentiala vietii, este in acelasi timp cauza imbatranirii si mortii si se afla la originea unor afectiuni extrem de grave, cum ar fi cancerul.

Revenind la problema bolii, trebuie facute cateva precizari:

•bolile infectioase sunt boli de atac, produse de agresiuni asupra organismului; ele sunt rezultatul virusilor si bacteriilor patrunse in corp. Chiar si o banala "raceala" este, in realitate, o viroza, iar o amigdalita este o infectie bacteriana;
•bolile degenerative sunt rezultatul fie al lipsei unor hormoni (de pilda cazul diabetului), fie al absentei unor vitamine sau a altor elemente chimice necesare organismului;
•bolile fara leac cele mai grave au la origine ceea ce am putea numi "auto-intoxicatia", adica prezenta in organism a unor substante nocive produse chiar de tesuturile umane.
Cea mai mare parte a cazurilor de cancer se pot explica prin aceasta notiune de "auto-intoxicatie" prin care radicalii liberi pot deregla informatia genetica a celulei, prin afectarea lantului ADN, perturband ritmul de multiplicare a celulelor, in urma careia se formeaza tesuturile.

Tumorile maligne sunt dezvoltari aberante ale unui tesut, rezultate in urma unei multiplicari celulare incorecte.

Perturbarea procesului de diviziune celulara se datoreaza erorilor ivite in mecanismul de nutritie, iradierilor puternice sau indelungate, atmosferei din ce in ce mai poluate din orase, stilului de viata caracterizat prin stress, supraalimentatie si sedentarism.

Mancam si bem ceea ce ne place, nu neaparat ceea ce ne face bine. In tot ceea ce priveste stilul de viata, ne-am departat de natural, de ceea ce-i prieste organismului. De pilda, unele mecanisme fiziologice esentiale, numite functii adaptative, sunt din ce in ce mai putin folosite. Prin aceste functii, organismul se adapteaza la modificarile mediului exterior, mecanismul de termo-reglare fiind una din aceste functii.

In atmosfera vietii modeme de astazi, aceste functii au ajuns aproape nefolosite, ele fiind inlocuite cu mecanisme artificiale, de investitii ale omului in perpetua sa cautare a maximei placeri prin efort minim.

Stingerea functiilor adaptative duce la disparitia functiilor fiziologice importante. Organismul nostru, creat de Dumnezeu cu legi precise de functionare, este dereglat datorita acestor schimbari petrecute intr-un interval foarte scurt de timp.

Am inlocuit din dieta noastra produsele naturale, imbuibandu-ne cu o gramada de otravuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea pana si ritmul alimentatiei. Frecventa si mai ales abundenta meselor noastre au facut sa dispara o functie esentiala a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporana, facand din ce in ce mai putin efort fizic, ar fi normal sa manance mai putin. S-a intamplat insa invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundente alimentare incredibile.

Singurul obicei bine incetatenit, prin care s-a pastrat functia de adaptare la lipsa de hrana, este postul. El este urmasul normalitatii alimentare pe care am uitat-o de mult. Exista o ordine, o intelepciune in asezarea posturilor:

•postul Pastilor se tine primavara si reprezinta cea mai benefica si mai radicala cura de dezintoxicatie, fiindca in mesele zilnice apar o multime de plante cu efecte depurative (diuretice);
•postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara si, respectiv, anunta venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utila in cadrul igienei alimentare din acea perioada a anului;
•postul Craciunului este ultima perioada de detoxificare din cursul anului.
Acestor intervale de post le corespund perioade fara oprelisti alimentare, in care gastronomia romaneasca se desfasoara in toata bogatia sa.

In timpul unei perioade de post negru intra in actiune o multitudine de mecanisme subtile in care este implicat intregul organism, pana la nivelul celular:

•lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate;
•arderile se obtin si pe seama proteinelor din tesutul muscular;
•tot ce este in exces in trupul nostru se consuma, tot organismul participand la efort.
Cea mai mare parte a "miraculoaselor" vindecari de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sarac in proteine animale, grasimi si zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de inmultirea aberanta a unor celule care au degenerat; acestea invadeaza tesutul in care au aparut si, prin metastaza (fiind transportate prin vasele de sange sau prin sistemul limfatic), prolifereaza in noi zone ale organismului. Interesant este insa faptul ca organismul nu poate, practic, lupta impotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reactioneaza cum ar trebui, fiindca nu considera noile tesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt in mod fundamental straine organismului pe care-l invadeaza si de aceea nu sunt distruse.

Medicina, in lupta impotriva unui inamic atat de perfid, cunoaste trei mari mijloace:

•extirparea chirurgicala a tumorilor;
•chimioterapia prin citostatice;
•radioterapia.
Solutia chirurgicala se preteaza in situatiile in care cancerul a fost depistat devreme, iar celelalte mijloace au ca scop incetinirea sau chiar stoparea multiplicarii celulare in tesuturile canceroase, adica oprirea dezvoltarii tumorilor, fie prin substante chimice, fie prin iradiere.

Exista, in medicina populara, atat de dispretuita astazi plante cu efect anticancerigen, o parte din aceste plante urmand a fi prezentate in aceasta lucrare. Dar la fel de important este regimul alimentar.

Tumorile sunt considerate de catre organism tesuturi normale si, din acest motiv, sunt perfect irigate; toate substantele necesare dezvoltarii lor le parvin din abundenta. Dar, intr-o perioada de abtinere de la hrana, organismul incepe sa consume din propria sa substanta, tot ce este in exces contribuind la acest efort de a mentine necesarul energetic fara "aprovizionare" din exterior.

Dupa ce lipidele din tesuturile subcutanate sunt consumate primele, organismul foloseste, intr-o ordine precisa, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce pana si proteinele din tesutul muscular sunt consumate, este logic ca tesuturile bolnave, tumorile maligne, sa fie si ele utilizate.

Explicatiile de mai sus, asa simplist cum au fost enuntate, sunt singurele care pot arunca o raza de lumina asupra asa numitelor "vindecari miraculoase" in care postul apare ca o constanta. Natura este cel mai bun medic si abtinerea de la hrana a organismelor bolnave este o regula. Sa ne aducem aminte de reactia in fata bolii a unui animal bolnav care este mult mai normala decat a noastra. El refuza orice fel de hrana, multumindu-se cu putina apa.

S-a observat, chiar si statistic, ca in "vindecarile miraculoase" exista o relatie intre aceste cazuri si ceea ce se numeste "stare de rugaciune", "starea mistica". Indiferent daca suntem credinciosi si intelegem ca rugaciunile pot fi implinite sau daca suntem rationalisti si ajungem la concluzia ca auto-sugestia face minuni, realitatea ramane: exista oameni care se vindeca in cazuri pe care medicina le considera pierdute, iar, in vindecarea lor, o anumita stare de spirit - specifica momentelor in care ne rugam cu credinta nestramutata - are o importanta covarsitoare.

Trebuie sa fim convinsi ca vindecarea adevarata nu se datoreaza doar regimului alimentar, stilului de viata si ceaiurilor de plante pe care le-am baut; toate acestea nu ar fi de ajuns fara acea convingere intima stimulata de rugaciune, ca bunatatea lui Dumnezeu se poate revarsa asupra omului in suferinta, vindecandu-l.

Mergand pe firul acestei dimensiuni spirituale, putem cita in continuare cuvintele Mantuitorului nostru: "Eu sunt calea, adevarul si viata" si tot Domnul nostru Iisus Hristos ne indeamna: "Rugati-va neincetat". Mantuitorul nostru este viata pentru ca ne-a rascumparat din pacatul savarsit in urma neascultarii protoparintilor nostri Adam si Eva, care au creat pe pamant boala si moartea.

Mantuitorul ne-a repus la dispozitie energiile harice necreate ale Duhului Sfant, care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si implineasca functia de nutritie normal, suplinind in acelasi timp lipsa de energie rezultata in urma abtinerii de la mancare (vezi anexa 2).

In anul 1940 cercetarile americanului Edward Howell au adus o noua lumina fudamentului stiintiific al rigorilor ascetice crestine, prin descoperirea faptului ca enzimele sunt purtatorii si producatorii de viata in alimentatia noastra. Enzimele pot fi gasite numai in hrana vie, nefiarta, care, de altfel, a fost utilizata de toti sfintii nevoitori crestini de-a lungul timpului. Ele sunt niste fermenti specifici ce sustin scanteia de viata, actionand viata vegetativa, toate celulele vegetale si animale, imprimand oricarei fiinte particularitatea specifica, individualitatea proprie, cladind organele acesteia, mentinandu-le functiunea, neexistand nici o divizare celulara, nici o crestere si nici o reproducere fara ele. Acestea sunt administratorii si executorii pe care Creatorul i-a pus in orice creatura vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.

In corpul uman exista doua categorii de enzime. Dintr-una fac parte asa-numitele indogame, numite si fermenti. Acestea sunt realizate de glandele digestive si reglementeaza astfel digestia. Celelalte enzime propriu-zise, care intereseaza in problema noastra, sunt exogamele. Acestea conduc actiunile mai sus amintite si indeosebi realizeaza metabolismul in celule, fiind mult mai importante decat vitaminele care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si de "curieri" ai acestora.

In contrast cu fermentii digestivi, corpul nostru nu poate produce singur aceste exogame, fiind procurate din afara, cu ajutorul alimentatiei, ca si vitaminele. Toata aceasta putere si frumusete scanteietoare, pe care le-au desfasurat enzimele, intai intr-o planta tanara, gata sa incolteasca, in zarzavat sau in fruct, ni le ofera noua, fiindu-ne daruite ca parti componente ale alimentatiei de cruditati, in noul lor cerc de actiune, si anume in celulele propriului nostru corp, pentru vietuirea noastra sanatoasa. Aceasta determinare inteleapta a enzimelor nutritive constitute legea naturii. Acesti gestionari vii controleaza toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu mana indemanatica procurarea hormonilor, in ficat functioneaza ca chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele ingrijesc ca sangele sa fie curatat bine.

Cu cat alimentatia noastra contine mai multe enzime proaspete, cu atat mat multa viata noua se rezerva in corp si pot fi formate mai multe celule tinere. Acestea inseamna energie, mai multa rezistenta, mai multa imunitate impotriva bolilor, inseamna frumusete, o buna functionare a glandelor si, ca atare, o buna reglementare a greutatii corporale, curatire a sangelui si a tesutului celular de tot felul de substante reziduale, de aici vindecare de artrita (una din cele mai neplacute depozitari), calculi biliari, arteroscleroza, boli de inima, vindecare de cancer si de o serie de alte boli (hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic).

Daca poate curata si vindeca, prezenta enzimelor va putea cu atat mai mult sa fereasca de toate aceste suferinte, mai ales in ceea ce priveste neplacerile varstei. Cu cat omul este mai tanar, cu atat corpul este mai bogat in enzime. Prin imbatranire, acestea scad si, odata cu ele, scade si puterea de viata. De aici rezulta ca persoanele mai in varsta au indosebi nevoie de o alimentatie bogata in enzime. Astfel, vor fi ferite de oboseala si de neplacerile batranetii.

Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei de enzime, o constitute devalorizarea sarurilor nutritive, ca: fosforul, calciul, sulful, fierul si multe altele, din care cauza iau nastere boli suparatoare si altele sunt favorizate. Chimistii sustin ca prin fierbere se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde la fiert, sunt enzimele, care sunt legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, aceste saruri nu pot fi transformate in corp. De aceea raman, in cea mai mare parte, fara valori organice, transformandu-se in saruri minerale anorganice.

Alimentatia naturala (nefiarta) fereste de carii dentare si de multe alte boli distrofice ca: artroza, sciatica, dureri ale articulatiilor soldurilor si ale coloanei vertebrale.

Paralel cu lipsa de saruri minerale, inainteaza umplerea sangelui si a organelor cu sedimente, ceea ce are ca urmare o alta serie de boli. Alimentele fierte dovedesc o mai mare cantitate de deseuri si acizi care ajung in sange, pentru ca apoi sa fie eliminate, cum este normal. Dar, deoarece organele excretoare nu sunt dezvoltate pentru o asa mare cantitate, acestea se depun in mare parte in corp si pricinuiesc suferinta. Unii acizi care se strang in muschi si in incheieturi se cristalizeaza si dau nastere la reumatism si artrita. Alte substante nefolositoare se depun in alta parte si dau nastere la arterioscleroza, hipertensiune arteriala, boli de inima, calculi biliari, boli de piele si nenumarate alte suferinte.

Acelasi cercetator american, Edward Howell, sustine ca si cauza tuturor bolilor infectioase este aceeasi: sedimentarea din cauza unei rele alimentatii. Se arunca vina pe un germen de boala sau pe un asa-numit virus; cauza bolii este tot sedimentarea, fara de care virusul nu poate face nici un pas. Deci, un corp curatat prin cruditati nu se imbolnaveste, creandu-se imunitate paraimunologica.

Gripa constitute o "solutie de nevoie", la care face apel natura, pentru a curata din cand in cand corpul, pentru ca boala aceasta obliga la nemancare.

Se poate obiecta: "Cum se face ca oamenii care mananca totul fiert mai pot vietui ?" Aceasta depinde de puterea de adaptabilitate a organelor. De fapt, biologii au descoperit ca pentru metabolismul unor anumite alimente sunt necesare acele enzime care sunt legate organic de acestea. Dar, daca enzimele respective lipsesc, corpul stie sa se ajute, luandu-si in ajutor ferment digestivi, mai ales cei produsi de pancreas. Din pacate, nu pot inlocui decat in mica masura procesul natural. Sunt persoane care poseda bune aptitudini mostenite, mananca moderat si in toate privintele dovedesc cumpatare, reusind sa ajunga la batranete si cu o alimentatie obisnuita. Dar rareori sunt ferite de bolile si de infirmitatile batranetii.

Prin urmare, se poate afirma ca postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor, intre care cancerul are un loc de frunte, ci si cea mai naturala cale de vindecare.

Arhimandrit Ioil Konstantaros

Lectură apostolică la Duminica a II - a din Postul Mare
(Evrei 1, 10 - 2, 3)

Mari adevăruri dogmatice ne descoperă Sfântul Duh prin Apostolul Pavel, iar în acelaşi timp ne atrage atenţia necesară pentru a nu ne abate din drumul nostru drept şi în consecinţă să primim „dreapta răsplătire".

Primul adevăr de bază este măreţia incomparabilă a Domnului nostru Iisus Hristos faţă de îngeri. Hristos este „Cel prin Care toate s-au făcut" - aşa cum atât de semnificativ mărturisim şi în Sfântul Simbol al Credinţei noastre. Este Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, „Cel deofiinţă cu Tatăl", Care a creat toate din nimic; atât cele văzute (cele pe care le privim şi continuu le descoperim), cât şi cele nevăzute pe care le „sesizăm" şi le trăim prin Dreapta noastră Credinţă, cum este de pildă întreaga lume a oştirilor îngereşti.

Desigur că, practic, aceasta însemnă că noi credincioşii nu trebuie să ne temem de absolut nimic în viaţa noastră, ci să luăm curaj şi putere din dumnezeiasca putere a Domnului nostru şi să ne continuăm calea noastră de nevoinţă. Şi, aşa cum este firesc, noi ştim că toate făpturile se vor învechi odată şi se vor schimba, Domnul însă va rămâne totdeauna viu în veci, iar împărăţia Lui nu va cunoaşte niciodată sfârşitul. „Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit".

De asemenea, un alt mare adevăr dogmatic la care medităm în lectura noastră apostolică este despre cum sfinţii îngeri, care sunt făpturi ale lui Dumnezeu, sunt „duhuri slujitoare"; adică unelte slujitoare ale Sfatului lui Dumnezeu, care sunt trimise de El ca să ne slujească, aşa încât noi să moştenim mântuirea. Şi ce teamă, fraţii mei, ar trebui să simtă fiecare credincios, atunci când conştientizează că din binecuvântata clipă a dumnezeiescului Botez a primit ca străjer-ocrotitor pe viaţă pe Îngerul lui păzitor! Atât de mult s-ar cuveni să ne preocupe acest gând, încât să ne facă să ne străduim mult în lupta cea sfântă a virtuţii şi a sfinţeniei! Şi doar această realitate a îngerului păzitor este suficientă să ne inunde sufletul de bucurii cereşti şi să ne umple întreaga existenţă cu un sfânt entuziasm.

Aşadar, dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să luăm aminte. Şi chiar lucrul acesta ni-l subliniază foarte clar în continuare acelaşi mare apostol. Se cuvine, zice, să fim atenţi din ce în ce mai mult la dumnezeieştile cuvinte, deoarece există pericolul să fim târâţi şi înşelaţi şi - vai! - să naufragiem duhovniceşte. Şi să nu creadă cineva că este chipurile puternic sau de neclintit. Iubiţii mei, este atât de uşor să ne abatem de la drumul nostru drept, încât nu vă imaginaţi! Este suficient ca doar o privire să aruncăm în realitatea persoanelor şi a faptelor, şi cu amărăciune ne vom încredinţa de mulţimea nenumărată a naufragiilor morale şi dogmatice, tocmai pentru faptul că mulţi inşi şi-au început viaţa creştină fără atenţia necesară şi fără resursele necesare. Iar una dintre primele resurse duhovniceşti este, fără îndoială, sfânta şi mântuitoarea frică de Dumnezeu.

Această necesară atenţie priveghelnică ne va mântui la propriu de valurile şi curentele al căror scop este să ne abată din drumul nostru duhovnicesc. Să amintim atât de anticreştinele idei sau modul de viaţă nestatornic şi cu două feţe - care e consfinţit de acum, aproape fără proteste chiar de către oamenii Bisericii - şi care îl îndobitoceşte pe om?

Să amintim de atât de multele predici eretice, care se propagă şi se retransmit sistematic de către mass-media sau să plângem pentru predicile ecumeniste ale „capilor", care cu siguranţă provoacă cea mai mare stricăciune în sufletele credincioşilor şi ale necredincioşilor? Se pare că şi cuvântul Domnului nostru: „De va fi cu putinţă să înşele şi pe cei aleşi", comparativ cu trecutul, se împlineşte îndeosebi în zilele noastre. Aşadar, trebuie atenţie. Atenţie pentru a asculta nu orice sau pe oricine, ci predica dreaptă şi autentică a Sfintei Evanghelii, aşa cum este ea exprimată de către Sfinţii noştri şi luare aminte şi ataşament faţă de Sfânta Lui Lege, ca în cele din urmă să nu ne pierdem sufletul nostru nemuritor; să dobândim veşnica Împărăţie care ne aşteaptă de la întemeierea lumii. Atenţie priveghelnică pentru că, în cele din urmă, orice încălcare şi neascultare a Legii Dumnezeieşti are ca urmare dreapta răsplătire a pedepsei.

Zică lumea ce vrea. Propovăduiască falşii teologi înşelaţi că chipurile iubirea lui Dumnezeu nu va lăsa pe nimeni să se piardă şi să se chinuiască în iad. Fraţii mei, aceasta este o predică demonică, al cărei scop este ca sufletele noastre nemuritoare să se chinuie veşnic în iad. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde în acelaşi timp în ea şi dreptatea lui Dumnezeu, pe care cei neatenţi şi nepocăiţi o vor primi ca pe o dreaptă mânie. Şi tocmai pentru că suntem neputincioşi şi lesne schimbători şi tributari păcatului strămoşesc, ar trebui ca prin harul lui Dumnezeu să ne revenim imediat şi să ne pocăim, atunci când simţim că ceva nu merge bine în drumul nostru duhovnicesc.

Dea Sfântul Dumnezeu să înţelegem aceste adevăruri şi cu smerenie, dar şi prin luptă aspră, să rămânem pe binecuvântatul nostru drum al prea sfintei voinţe, care este îndrumată de către Însuşi Începătorul Credinţei noastre, Domnul Iisus Hristos. Amin.



(traducere din elină: monahul Leontie)