Totalul afişărilor de pagină

Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

luni, 1 martie 2010

Virtutiile medicale ale postului
de Mihai Popa

sursa: razboiul nevazut

Omul, prin procesul chimic de metabolism, incorporeaza elemente chimice din mediul exterior in mediul interior pe baza individualitatii organismului sau. Astfel, substanta primita din exterior este metabolizata, transformata in compusi chimici din care se alcatuieste trupul omenesc, devenind tesuturi si organe. Dar tesuturile si organele noastre mor in fiecare clipa si, de aceea, sunt inlocuite, tot in fiecare clipa, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor.
Principala functie a celulei este nutritia, termen care poate tine locul termenului de "metabolism". Nutritia inseamna viata. In cadrul proceselor metabolice de nutritie, celula furnizeaza organismului si energia de care acesta are nevoie.

Pentru a fi utila organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformata in compusi chimici care pot fi primiti de catre celule. Celula primeste proteine, zaharuri si grasimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizeaza acesti compusi in fragmente din ce in ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele in substante complexe, pe care le incorporeaza in propria sa substanta, realizand astfel permanenta inlocuire a tesuturilor noastre.

Schimburile chimice la nivelul celulelor isi mentin ritmul si in cele mai vitrege conditii, adica si in situatia in care organismul nu mai este hranit. In acest caz, celula consuma substante din rezervele organismului.

Orice schimb chimic produce deseuri la nivel celular. Cand aceste deseuri devin importante, ele perturba mecanismele de nutritie, in special in prima lor componenta, aceea de fragmentare a substantelor primite de celula. Mai pe intelesul tuturor, celula rupe aceste substante conform unor scheme precise pentru a obtine niste compusi precisi; exactitatea este esentiala, fiindca altfel acesti compusi nu pot fi folositi mai apoi.

Din diverse cauze, printre care se numara si acumularea acestor deseuri, celula face la un moment dat o greseala: in loc sa rupa corect o substanta, o fragmenteaza aberant, ceea ce rezulta din aceasta operatie fiind un compus pe baza caruia nu se poate sintetiza nici o substanta utila, fiind si nociv in acelasi timp. Asemenea compusi aberanti sunt celebrii "radicali liberi", iar nocivitatea lor este data de faptul ca pot afecta ADN-ul, informatie genetica necesara celulei pentru a functiona.

Deci, nutritia, esentiala vietii, este in acelasi timp cauza imbatranirii si mortii si se afla la originea unor afectiuni extrem de grave, cum ar fi cancerul.

Revenind la problema bolii, trebuie facute cateva precizari:

•bolile infectioase sunt boli de atac, produse de agresiuni asupra organismului; ele sunt rezultatul virusilor si bacteriilor patrunse in corp. Chiar si o banala "raceala" este, in realitate, o viroza, iar o amigdalita este o infectie bacteriana;
•bolile degenerative sunt rezultatul fie al lipsei unor hormoni (de pilda cazul diabetului), fie al absentei unor vitamine sau a altor elemente chimice necesare organismului;
•bolile fara leac cele mai grave au la origine ceea ce am putea numi "auto-intoxicatia", adica prezenta in organism a unor substante nocive produse chiar de tesuturile umane.
Cea mai mare parte a cazurilor de cancer se pot explica prin aceasta notiune de "auto-intoxicatie" prin care radicalii liberi pot deregla informatia genetica a celulei, prin afectarea lantului ADN, perturband ritmul de multiplicare a celulelor, in urma careia se formeaza tesuturile.

Tumorile maligne sunt dezvoltari aberante ale unui tesut, rezultate in urma unei multiplicari celulare incorecte.

Perturbarea procesului de diviziune celulara se datoreaza erorilor ivite in mecanismul de nutritie, iradierilor puternice sau indelungate, atmosferei din ce in ce mai poluate din orase, stilului de viata caracterizat prin stress, supraalimentatie si sedentarism.

Mancam si bem ceea ce ne place, nu neaparat ceea ce ne face bine. In tot ceea ce priveste stilul de viata, ne-am departat de natural, de ceea ce-i prieste organismului. De pilda, unele mecanisme fiziologice esentiale, numite functii adaptative, sunt din ce in ce mai putin folosite. Prin aceste functii, organismul se adapteaza la modificarile mediului exterior, mecanismul de termo-reglare fiind una din aceste functii.

In atmosfera vietii modeme de astazi, aceste functii au ajuns aproape nefolosite, ele fiind inlocuite cu mecanisme artificiale, de investitii ale omului in perpetua sa cautare a maximei placeri prin efort minim.

Stingerea functiilor adaptative duce la disparitia functiilor fiziologice importante. Organismul nostru, creat de Dumnezeu cu legi precise de functionare, este dereglat datorita acestor schimbari petrecute intr-un interval foarte scurt de timp.

Am inlocuit din dieta noastra produsele naturale, imbuibandu-ne cu o gramada de otravuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea pana si ritmul alimentatiei. Frecventa si mai ales abundenta meselor noastre au facut sa dispara o functie esentiala a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporana, facand din ce in ce mai putin efort fizic, ar fi normal sa manance mai putin. S-a intamplat insa invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundente alimentare incredibile.

Singurul obicei bine incetatenit, prin care s-a pastrat functia de adaptare la lipsa de hrana, este postul. El este urmasul normalitatii alimentare pe care am uitat-o de mult. Exista o ordine, o intelepciune in asezarea posturilor:

•postul Pastilor se tine primavara si reprezinta cea mai benefica si mai radicala cura de dezintoxicatie, fiindca in mesele zilnice apar o multime de plante cu efecte depurative (diuretice);
•postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara si, respectiv, anunta venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utila in cadrul igienei alimentare din acea perioada a anului;
•postul Craciunului este ultima perioada de detoxificare din cursul anului.
Acestor intervale de post le corespund perioade fara oprelisti alimentare, in care gastronomia romaneasca se desfasoara in toata bogatia sa.

In timpul unei perioade de post negru intra in actiune o multitudine de mecanisme subtile in care este implicat intregul organism, pana la nivelul celular:

•lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate;
•arderile se obtin si pe seama proteinelor din tesutul muscular;
•tot ce este in exces in trupul nostru se consuma, tot organismul participand la efort.
Cea mai mare parte a "miraculoaselor" vindecari de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sarac in proteine animale, grasimi si zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de inmultirea aberanta a unor celule care au degenerat; acestea invadeaza tesutul in care au aparut si, prin metastaza (fiind transportate prin vasele de sange sau prin sistemul limfatic), prolifereaza in noi zone ale organismului. Interesant este insa faptul ca organismul nu poate, practic, lupta impotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reactioneaza cum ar trebui, fiindca nu considera noile tesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt in mod fundamental straine organismului pe care-l invadeaza si de aceea nu sunt distruse.

Medicina, in lupta impotriva unui inamic atat de perfid, cunoaste trei mari mijloace:

•extirparea chirurgicala a tumorilor;
•chimioterapia prin citostatice;
•radioterapia.
Solutia chirurgicala se preteaza in situatiile in care cancerul a fost depistat devreme, iar celelalte mijloace au ca scop incetinirea sau chiar stoparea multiplicarii celulare in tesuturile canceroase, adica oprirea dezvoltarii tumorilor, fie prin substante chimice, fie prin iradiere.

Exista, in medicina populara, atat de dispretuita astazi plante cu efect anticancerigen, o parte din aceste plante urmand a fi prezentate in aceasta lucrare. Dar la fel de important este regimul alimentar.

Tumorile sunt considerate de catre organism tesuturi normale si, din acest motiv, sunt perfect irigate; toate substantele necesare dezvoltarii lor le parvin din abundenta. Dar, intr-o perioada de abtinere de la hrana, organismul incepe sa consume din propria sa substanta, tot ce este in exces contribuind la acest efort de a mentine necesarul energetic fara "aprovizionare" din exterior.

Dupa ce lipidele din tesuturile subcutanate sunt consumate primele, organismul foloseste, intr-o ordine precisa, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce pana si proteinele din tesutul muscular sunt consumate, este logic ca tesuturile bolnave, tumorile maligne, sa fie si ele utilizate.

Explicatiile de mai sus, asa simplist cum au fost enuntate, sunt singurele care pot arunca o raza de lumina asupra asa numitelor "vindecari miraculoase" in care postul apare ca o constanta. Natura este cel mai bun medic si abtinerea de la hrana a organismelor bolnave este o regula. Sa ne aducem aminte de reactia in fata bolii a unui animal bolnav care este mult mai normala decat a noastra. El refuza orice fel de hrana, multumindu-se cu putina apa.

S-a observat, chiar si statistic, ca in "vindecarile miraculoase" exista o relatie intre aceste cazuri si ceea ce se numeste "stare de rugaciune", "starea mistica". Indiferent daca suntem credinciosi si intelegem ca rugaciunile pot fi implinite sau daca suntem rationalisti si ajungem la concluzia ca auto-sugestia face minuni, realitatea ramane: exista oameni care se vindeca in cazuri pe care medicina le considera pierdute, iar, in vindecarea lor, o anumita stare de spirit - specifica momentelor in care ne rugam cu credinta nestramutata - are o importanta covarsitoare.

Trebuie sa fim convinsi ca vindecarea adevarata nu se datoreaza doar regimului alimentar, stilului de viata si ceaiurilor de plante pe care le-am baut; toate acestea nu ar fi de ajuns fara acea convingere intima stimulata de rugaciune, ca bunatatea lui Dumnezeu se poate revarsa asupra omului in suferinta, vindecandu-l.

Mergand pe firul acestei dimensiuni spirituale, putem cita in continuare cuvintele Mantuitorului nostru: "Eu sunt calea, adevarul si viata" si tot Domnul nostru Iisus Hristos ne indeamna: "Rugati-va neincetat". Mantuitorul nostru este viata pentru ca ne-a rascumparat din pacatul savarsit in urma neascultarii protoparintilor nostri Adam si Eva, care au creat pe pamant boala si moartea.

Mantuitorul ne-a repus la dispozitie energiile harice necreate ale Duhului Sfant, care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si implineasca functia de nutritie normal, suplinind in acelasi timp lipsa de energie rezultata in urma abtinerii de la mancare (vezi anexa 2).

In anul 1940 cercetarile americanului Edward Howell au adus o noua lumina fudamentului stiintiific al rigorilor ascetice crestine, prin descoperirea faptului ca enzimele sunt purtatorii si producatorii de viata in alimentatia noastra. Enzimele pot fi gasite numai in hrana vie, nefiarta, care, de altfel, a fost utilizata de toti sfintii nevoitori crestini de-a lungul timpului. Ele sunt niste fermenti specifici ce sustin scanteia de viata, actionand viata vegetativa, toate celulele vegetale si animale, imprimand oricarei fiinte particularitatea specifica, individualitatea proprie, cladind organele acesteia, mentinandu-le functiunea, neexistand nici o divizare celulara, nici o crestere si nici o reproducere fara ele. Acestea sunt administratorii si executorii pe care Creatorul i-a pus in orice creatura vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.

In corpul uman exista doua categorii de enzime. Dintr-una fac parte asa-numitele indogame, numite si fermenti. Acestea sunt realizate de glandele digestive si reglementeaza astfel digestia. Celelalte enzime propriu-zise, care intereseaza in problema noastra, sunt exogamele. Acestea conduc actiunile mai sus amintite si indeosebi realizeaza metabolismul in celule, fiind mult mai importante decat vitaminele care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si de "curieri" ai acestora.

In contrast cu fermentii digestivi, corpul nostru nu poate produce singur aceste exogame, fiind procurate din afara, cu ajutorul alimentatiei, ca si vitaminele. Toata aceasta putere si frumusete scanteietoare, pe care le-au desfasurat enzimele, intai intr-o planta tanara, gata sa incolteasca, in zarzavat sau in fruct, ni le ofera noua, fiindu-ne daruite ca parti componente ale alimentatiei de cruditati, in noul lor cerc de actiune, si anume in celulele propriului nostru corp, pentru vietuirea noastra sanatoasa. Aceasta determinare inteleapta a enzimelor nutritive constitute legea naturii. Acesti gestionari vii controleaza toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu mana indemanatica procurarea hormonilor, in ficat functioneaza ca chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele ingrijesc ca sangele sa fie curatat bine.

Cu cat alimentatia noastra contine mai multe enzime proaspete, cu atat mat multa viata noua se rezerva in corp si pot fi formate mai multe celule tinere. Acestea inseamna energie, mai multa rezistenta, mai multa imunitate impotriva bolilor, inseamna frumusete, o buna functionare a glandelor si, ca atare, o buna reglementare a greutatii corporale, curatire a sangelui si a tesutului celular de tot felul de substante reziduale, de aici vindecare de artrita (una din cele mai neplacute depozitari), calculi biliari, arteroscleroza, boli de inima, vindecare de cancer si de o serie de alte boli (hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic).

Daca poate curata si vindeca, prezenta enzimelor va putea cu atat mai mult sa fereasca de toate aceste suferinte, mai ales in ceea ce priveste neplacerile varstei. Cu cat omul este mai tanar, cu atat corpul este mai bogat in enzime. Prin imbatranire, acestea scad si, odata cu ele, scade si puterea de viata. De aici rezulta ca persoanele mai in varsta au indosebi nevoie de o alimentatie bogata in enzime. Astfel, vor fi ferite de oboseala si de neplacerile batranetii.

Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei de enzime, o constitute devalorizarea sarurilor nutritive, ca: fosforul, calciul, sulful, fierul si multe altele, din care cauza iau nastere boli suparatoare si altele sunt favorizate. Chimistii sustin ca prin fierbere se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde la fiert, sunt enzimele, care sunt legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, aceste saruri nu pot fi transformate in corp. De aceea raman, in cea mai mare parte, fara valori organice, transformandu-se in saruri minerale anorganice.

Alimentatia naturala (nefiarta) fereste de carii dentare si de multe alte boli distrofice ca: artroza, sciatica, dureri ale articulatiilor soldurilor si ale coloanei vertebrale.

Paralel cu lipsa de saruri minerale, inainteaza umplerea sangelui si a organelor cu sedimente, ceea ce are ca urmare o alta serie de boli. Alimentele fierte dovedesc o mai mare cantitate de deseuri si acizi care ajung in sange, pentru ca apoi sa fie eliminate, cum este normal. Dar, deoarece organele excretoare nu sunt dezvoltate pentru o asa mare cantitate, acestea se depun in mare parte in corp si pricinuiesc suferinta. Unii acizi care se strang in muschi si in incheieturi se cristalizeaza si dau nastere la reumatism si artrita. Alte substante nefolositoare se depun in alta parte si dau nastere la arterioscleroza, hipertensiune arteriala, boli de inima, calculi biliari, boli de piele si nenumarate alte suferinte.

Acelasi cercetator american, Edward Howell, sustine ca si cauza tuturor bolilor infectioase este aceeasi: sedimentarea din cauza unei rele alimentatii. Se arunca vina pe un germen de boala sau pe un asa-numit virus; cauza bolii este tot sedimentarea, fara de care virusul nu poate face nici un pas. Deci, un corp curatat prin cruditati nu se imbolnaveste, creandu-se imunitate paraimunologica.

Gripa constitute o "solutie de nevoie", la care face apel natura, pentru a curata din cand in cand corpul, pentru ca boala aceasta obliga la nemancare.

Se poate obiecta: "Cum se face ca oamenii care mananca totul fiert mai pot vietui ?" Aceasta depinde de puterea de adaptabilitate a organelor. De fapt, biologii au descoperit ca pentru metabolismul unor anumite alimente sunt necesare acele enzime care sunt legate organic de acestea. Dar, daca enzimele respective lipsesc, corpul stie sa se ajute, luandu-si in ajutor ferment digestivi, mai ales cei produsi de pancreas. Din pacate, nu pot inlocui decat in mica masura procesul natural. Sunt persoane care poseda bune aptitudini mostenite, mananca moderat si in toate privintele dovedesc cumpatare, reusind sa ajunga la batranete si cu o alimentatie obisnuita. Dar rareori sunt ferite de bolile si de infirmitatile batranetii.

Prin urmare, se poate afirma ca postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor, intre care cancerul are un loc de frunte, ci si cea mai naturala cale de vindecare.

2 comentarii:

  1. Rugati-va si pentru semnatarul articolului (acum preot). Din ingaduinta lui Dumnezeu este f. grav bolnav. Dumnezeu sa-l aiba in paza!

    RăspundeţiȘtergere
  2. Doamne -ajuta sa se vindece! Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti!

    RăspundeţiȘtergere