CUVINTELE SFINTILOR

Matei 7:15 ~ „Luaţi-vã aminte de proorocii mincinoşi, care vin cãtre voi în veşmintele oilor, iar dinlãuntru sun t lupi rãpitori.”

Matei 24:24 ~ „Cã se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, cît sã înşale, de va fi cu putinţã, şi pre cei aleşi.”


Faptele Apostolilor 5:29 ~ „Şi rãspunzînd Petru şi apostolii, ziserã: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decît pre oameni.”

Fapte 20:28 ~ „Luaţi drept aceea aminte, şi vouã şi la toatã turma întru care pre voi Duhul Cel Sfânt v-au pus socotitori, ca sã paşteţi Biserica lui Dumnezeu, pe care o au câştigat prin sângele Lui.”

Fapte 20: 29-30 ~ „Pentru cã eu ştiu aceasta cã vor intra, dupã venirea mea lupi grei între voi, necruţînd turma. Şi dintre voi, singuri se vor scula bãrbaţi grãind îndãrãtnicie, ca sa tragã pre ucenici dupã dînşii.”

Romani 16:17-18 ~ „Şi rog pre voi fraţilor sã socotiţi pre aceia ce împerecherile şi smintelile fac afarã de învãţãtura care voi aţi învãţat, şi vã abateţi de la ei. Pentru cã unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pîntecelor lor, şi prin bunãcuvîntare şi bun grai înşalã inimile proştilor.”

Galateni 1:8 ~ „Ci mãcar de noi sau înger din cer va binevesti vouã afarã de ce am vestit vouã, anathema sã fie!”

Efeseni 4:5 ~ „Este un Domn, o Credinţã, un Botez.”

Efeseni 4:14-16 ~ „Ca sã nu fim prunci, învãluindu-ne şi purtîndu-ne cu tot vîntul învãţãturii, cu rãtãcirea oamenilor întru vicleşug, spre meşteşugirea înşelãciunii. Ci adeveriţi fiindu-I, cu dragoste sã creştem la El toate, Carele este capul Hristos.”

II Tesaloniceni 2:15 ~ „Drept aceea fraţilor, staţi şi tineţi învãţãturile carele v-aţi învãţat, ori prin cuvânt, ori prin cartea noastrã.”
II Tesaloniceni 3:6 ~ „Şi poruncim vouã fraţilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sã vã feriţi voi de cãtre tot fratele ce umblã fãrã de tocmealã, şi nu dupã învãţãtura care au luat de la noi.”

I Timotei 4:1 ~ „Iarã Duhul aievea zice cã în cele de apoi vremi, se vor depãrta oarecare de cãtre credinţã, luînd aminte la duhuri de înşelãciune şi dãscãlii ale dracilor.”

I Timotei 4:6-8 ~ „Acestea arãtîndu-le fraţilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hrãnindu-te cu cuvintele credinţei şi ale celei bune învãţãturi, cãreia ai urmat. Iar cele spurcate şi bãbeşti basme le pãrãseşte şi te învaţã pre tine cãtre buna credinţã.”

I Timotei 4:16 ~ „Ia aminte ţie şi învãţãturii: rãmîi întru acestea; pentru cã aceasta fãcînd şi pre tine vei mîntui şi pre cei ce te ascultã.”

I Timotei 6:20-21 ~ „O, Timotei, ce ai pus înainte pãzeşte, depãrtîndu-te de cele spurcate glasuri deşarte şi prigoane ale ştiinţei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii lãudîndu-se, împrejurul credinţei nu nimerirã.”

II Timotei 4:3-4 ~ „Cãci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învãţãtura sãnãtoasã ci – dornici sã-şi desfãteze auzul – îşi vor grãmãdi învãţãtori dupã poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevãr şi se vor abate cãtre basme.”

Tit 3:9-10 ~ „Iar cele nebune cercãri şi graiuri de neamuri şi pricini şi sfãdiri de lege, pãrãseşte-le, pentru cã sunt nefolositoare şi deşarte. Pre omul eretic, dupã întîia şi a doua mustrare, pãrãseşte-l, ştiind cã s-a îndãrãtnicit unul ca acela şi pãcãtuieşte, fiind singur de sine osîndit.”

Iacov 2:10 ~ „Pentru cã cine va pãzi toatã legea, dar va greşi într-o singurã poruncã, s-a fãcut vinovat faţã de toate poruncile.”

I Petru 5:2-3 ~ „Pãstoriţi turma lui Dumnezeu, datã în paza voastrã, cercetînd-o nu cu silnicie, ci cu voie bunã, dupã Dumnezeu, nu pentru cîştig urît, ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stãpîni peste Biserici ci pilde fãcîndu-vã turmei.”

II Petru 1:20-21 ~ „Dar mai înainte de toate, trebuie sã ştiţi cã nici o proorocie a Scripturii nu se tîlcuieşte dupã socotinţa fiecãruia. Pentru cã niciodatã proorocia nu s-a fãcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grãit, purtaţi fiind de Duhul Sfînt.”

I Ioan 4:1 ~ „Iubiţilor, nu daţi crezare oricãrui duh, ci cercaţi duhurile dacã sunt de la Dumnezeu, fiindcã mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”

I Ioan 4:6 ~ „Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce ştie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu ascultã pre noi (apostolii).”

II Ioan 1:10-11 ~ „De vine oarecine cãtre voi şi aceastã învãţãturã nu aduce, nu-l primiţi pre dînsul în casã şi „Mulţam” lui nu-i ziceţi. Pentru cã acela ce-i zice lui „Bineţe” se amestecã cu lucrurile lui cele rele.”

Apocalipsa 12:3-4 ~ „Şi iatã balaur mare de foc avînd capete şapte şi coarne zece şi preste capetele lui steme şapte. Şi coada lui trãgea a treia parte din stelele cerului şi le puse pre ele la pãmînt.” (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucureşti)

Psalmul 100:9 ~ „Cel ce grãieşte nedreptãţi nu va sta înaintea ochilor mei.”

Psalmul 118:126 ~ „Vremea este sã lucreze Domnul, cã oamenii au stricat legea Ta.”

Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacã cineva s-ar ruga, chiar şi în casã cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sã se afuriseascã.”

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacã numai s-ar ruga împreunã cu ereticii, sã se afuriseascã, iar dacã le-a permis acestora sã sãvîrşeascã ceva ca şi clerici (sã sãvîrşeascã cele sfinte), sã se cateriseascã.”

Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sã se cateriseascã. Cãci ce înţelegere poate sã fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacã vreun cleric sau laic intrã în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sã se roage, sã se cateriseascã şi sã se afuriseascã.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îngãduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacã stãruie în eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvîntãrile ereticilor, care sunt mai mult absurditãţi decît binecuvîntãri.”

Canonul 15 al Sinodului al Nouãlea din Constantinopol (861)
„Cei ce propovãduiesc public eresul sau îl învaţã în Biserici, sã fie îndepãrtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismã şi sfãrîmã unitatea Bisericii.”

Din cuvântul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
„Sã nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am pãzit-o cu evlavie pînã acum. Deoarece toţi cîţi s-au pãstrat înlãuntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsã va fi condamnat cel ce va face fie adãugiri, fie omiteri.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie şi vor pãrãsi pãrinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decãdea şi se vor îndepãrta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor mãslui adevãrul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sînt, nici nu se mai numesc creştini cu adevãrat, ci se taie şi se despart de totalitatea mãdularelor Bisericii şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afarã din sfîntul staul ca nişte oi rîioase şi mãdulare putrede.”

Anatema împotriva ecumenismului a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
„ANATEMA celor ce atacã Biserica lui Hristos învãţînd cã Biserica Sa este împãrţitã în aşa-zise „ramificaţii” ce se deosebesc în doctrinã şi în felul de viaţã, sau cã Biserica nu existã vizibil, ci va fi formatã în viitor cînd toate „ramificaţiile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile - vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun cã botezul şi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bunã-ştiinţã sunt în comuniune cu aceşti eretici înainte-menţionati sau celor ce susţin, rãspîndesc sau pãzesc erezia lor ecumenistã sub pretextul dragostei frãţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despãrţiţi, sã fie Anatema!”
(Datã de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscãlitã de toţi episcopii, spre a fi adãugatã la sfîrşitul anatemelor din Credinţa Ortodoxiei, şi pomenitã mereu în prima Duminicã a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

Avva Pamvo (sec.V)
„Ca iatã iţi zic ţie fiule, vor veni zile cînd vor strica creştinii cãrţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergînd Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revãrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depãrta. Pentru aceasta Pãrinţii noştri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta sã nu scrie vieţile şi cuvintele pãrinţilor pe pergament, ci pe hîrtii, cã va sã şteargã neamul cel de pe urmã vieţile pãrinţilor şi sã scrie dupã voia lor, fiindcã mare este necazul ce va sã vinã.” Şi i-a zis lui fratele: „Aşadar se vor schimba obiceiurile şi aşezãmintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în bisericã sã facã acestea?” Şi a zis bãtrînul: „În astfel de vremuri se va rãci dragostea multora şi va fi necaz mult. Nãpãdirile pãgînilor şi pornirile noroadelor, neastîmpãrul împãraţilor, desfãtarea preoţilor, lenevirea cãlugãrilor. Vor fi egumeni nebãgînd seama de mîntuirea lor şi a turmei, osîrdnici toţi şi silitori la mese şi gîlcevitori, leneşi la rugãciuni şi la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vieţile bãtrînilor şi cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocãrîndu-le şi zicînd: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecînd judecãţi cu daruri, nepãrtinind pe cel sãrac la judecatã, necãjind pe vãduve şi pe sãrmani chinuindu-i. Va intra încã şi în norod necredinţã, curvie, urîciune, vrajbã, zavistie, întãrîtãri, furtişaguri şi beţie.” Şi a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile şi anii aceia?” Şi a zis bãtrînul: „Fiule în acele zile cel ce îşi mîntuieşte sufletul sãu mare se va chema în împãrãţia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)
“Acei care cuteazã sã scoatã sau sã adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, suferã de o boalã sau alta: ori nu cred cã Dumnezeiasca Scripturã a fost dictatã de Duhul Sfînt, ceea ce îi aratã necredincioşi, ori se cred mai înţelepţi decît Sfîntul Duh, şi asta înseamnã cã sunt smintiţi” (Migne 78 A)

Sfîntul Efrem Sirul (+379)
„Vai acelora care se întineazã cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei cîţi murdãresc sfînta credinţã cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mãrturisirea credinţei şi unirea Botezului. Şi dacã am pãstrat credinţa curatã de orice eres şi pecetea neştearsã şi haina neîntinatã… Se cuvine ca toţi cei ce se apropie de Dumnezeu şi vor sã se învredniceascã vieţii celei veşnice, sã pãzeascã mai înainte de toate Credinţa Ortodoxã neîntinatã. Dar nu trebuie sã fie trãdatã nepreţuita comoarã a credinţei nici în schimbul dobîndirii vreunei vrednicii, nici pentru linguşirile ocîrmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”
”Cuvine-se deci, sã dispreţuim orice ostenealã pentru dreapta mãrturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Sã fugi de purtarea familiarã faţã de schismatici şi eretici! Mai mult, sã te fereşti de erezia acelora care Îl despart în douã pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Aceştia cred în chip contrar celor 318 Sfinţi Pãrinţi care s-au întrunit la Niceea.”
”Pe eretici, ca pe nişte blasfemiatori şi vrãjmaşi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini şi lupi şi porci şi antihrişti, dupã cum zice Domnul: Nu daţi cele sfinte cîinilor! (Matei 7:6). Şi Ioan zice cã mulţi antihrişti s-au arãtat (I Ioan 2:18). Pe aceştia deci, nu se cuvine sã-i iubim, nici sã ne întreţinem cu ei, nici sã ne rugãm împreunã cu ei, nici sã mîncãm împreunã, nici sã-i primim în casã, nici sã-i salutãm, ca sã nu ne facem pãrtaşi faptelor lor celor viclene.”
”Pãcatul fãrã iertare e fapta care se îndreaptã împotriva Duhului Sfînt şi pãcatele tuturor ereticilor, pentru cã au blasfemiat şi blasfemiazã pe Duhul Sfînt. Acestora nu li se va ierta pãcatul nici în viaţa aceasta, nici în viaţa ce va sã fie, pentru cã s-au opus lui Dumnezeu Însuşi, de la Care se dã izbãvirea.”

Sfîntul Vasile cel Mare (+380)
„Vãdita necredinţã a ereticilor ne vatãmã puţin. Cu toate acestea, cei ce poartã piele de oaie şi se prezintã pe dinafarã cu chip paşnic, sfîşie dinãuntru oile cele înţelegãtoare ale lui Hristos şi vatãmã mult, înşelîndu-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se aparã cineva de ei. Ce lucru îndrãzneţ nu au fãcut aceşti înnoitori? Din aceasta pricinã, i-a despãrţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au fãcut mincinoasa adunare… Totuşi, trebuie sã cunoaşteţi cã, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe mulţi împreunã cu voi care apãrã Ortodoxia Sfinţilor Pãrinţi, care au alcãtuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei.”
„Una este crima care se pedepseşte acum cu asprime: nepãzirea Predaniilor Pãrinţilor. Sã ne luptãm pînã la sfîrşit ... nu pentru bani, nu pentru slavã… ci pentru a dobîndi de obşte comoara credinţei sãnãtoase şi sã rãmînem luptându-ne…”

Sfîntul Grigorie Teologul (+389)
„Unde este evidentã necredinţa, trebuie sã preferãm mai bine focul şi sabia şi situaţiile critice şi mîinile tiranilor - şi toate cu dãruire - decît sã luãm parte la aluatul pãcatului şi sã ne unim cu cei care bolesc în credinţã… De mii de ori este mai bunã dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinţe ortodoxe decît pacea, cînd aceasta este unitã cu patimile.”

Sfîntul Ioan Gurã de Aur (+ 407)
„Dacã cineva contraface mãcar o micã parte a chipului regelui pe moneda regalã, în felul acesta o falsificã; la fel şi în credinţa cea adevãratã, acel care va schimba chiar cît de puţin în ea, o vatãmã pe toatã. Cãci dacã, pe de o parte, dogma este rãstãlmãcitã, şi înger de ar fi, sã nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasã, dacã credinţa nu este sãnãtoasã.”
„Dacã episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapãdã-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de-ar fi. Cel care doreşte mîntuire personalã, cel care vrea sã fie un adevãrat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cautã la corabia lui Noe scãpare de potop. Cel care are teamã de trãsnetul straşnic al anatemei, care omoarã sufletul şi trupul, acela sã ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sã-şi îmblînzeascã îndãrãtnicia cugetului sãu, cu ajutorul legilor bisericeşti şi sã se supunã în toate maicii sale – Biserica… Dupã mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fãrã rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceascã. Mulţi distrug astãzi tocmai aceastã unire, cînd, dintr-o rîvnã nechibzuitã, neluînd în seamã hotãrîrile noastre şi dînd mai multã importantã celor iudaice, socotesc pe iudei drept învãţãtori care meritã o încredere mai mare decît Pãrinţii noştri.”

Sfîntul Chiril al Alexandriei (+444)
“Dacã cineva schimbã ceva în sfintele şi dumnezeieştile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sã-l luãm drept clarviziune, ci drept crimã şi abatere de la dogmã şi pãcãtuire împotriva lui Dumnezeu.”
„Atunci se mãreşte numele pãcii, cînd nu ne vom împotrivi pãrerilor Sfinţilor, nici nu vom fãptui împotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)