Arsenie Boca este una din marile comori spirituale ale neamului si el ar trebui pus cel putin alaturi de marii oameni ai neamului. El este una din valorile care ar trebui promovate alaturi de celalalte mari nume ale culturii si spiritualitatii. Ar trebui scrise monografii ale vietii sale macar in limbile de circulatie. Statul roman ar trebui sa se ocupe de asta.
Intreaga lui viata este un mesaj spiritual autentic care ar fi bine sa fie descifrat de cat mai multi.
Biserica este sustinuta de Dumnezeu si nu invers. Sfintii sunt ai Lui si nu ai bisericii, El ii face sfinti si nu biserica. Boca atunci cand a imbracat haina monahala era deja un veritabil sfant in viata...
Probabil Arsenie este un inger divin intrupat. Mesajul spiritual al existentei sale incepe inca inainte de a parasi trupul mamei sale. Aceasta visand ca poarta in pantece "Soarele si Luna" ...
Va rog inca o data sa observati ca Domnul insusi s-a tinut departe de sexualitate si la fel I-a tinut pe toti marii sai sfinti. Asta nu inseamna ca nu va puteti mantui daca faceti dragoste, inseamna ca modelul divin cel mai inalt traieste in puritate si castitate si ca ceilalti care nu traiesc asa sunt pe un prag inferior si trebuie sa recunoasca acest lucru si sa se umileasca in lui Dumnezeu recunoscandu-si slabiciunea si pacatele.
Tatal trupului lui Boca era marinar si se specifica in cartile care ii sunt dedicate lui Arsenie ca aceasta marturiseste ca a ramas "neprihanit in pantecul mamei", parintii lui facand dragoste numai atunci cand l-au conceput…
Avem aici alta invatatura divina importanta. Dumnezeu spune ca femeia nu ar trebui sa faca dragoste in timpul sarcinii, din mai multe motive. Cel mai important este acela ca orice copil trebuie tinut departe de energiile sexuale pana cel putin in perioada adolescentei. Pentru ca daca aceste energii patrund in fiinta lui, ele vor creste odata cu el si se vor amplifica , copilul neavand posibilitatea sa le controleze mai tarziu. De asemenea nu ar trebui sa se faca dragoste langa copiii mici, intr-un cuvant ar trebui protejati cu atentie… Daca totusi nu se respecta regula, se poate remedia efectul acesta prin binecuvantari constante facute acelor copii si mentinerea lor intr-o energie divina. Tineti copiii departe de sexualitate intr-un cuvant, mesajul lui Arsenie Boca este acelasi, o confirmare in plus pentru ca eu aflasem acest lucru din alta sursa :
„Când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea, sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili (sunt certaţi cu disciplina; unii genetic prezintă cromozomul criminalităţii – circumstanţe atenuante în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile. Deci, tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri”. - Arsenie Boca
Arsenie este unul din sfintii mei preferati. Termina liceul ca sef de promotie si apoi absolva doua facultati : Teologie – Sibiu si Academia de arte frumoase - “Bellearte” din Bucuresti unde ajunge cu o bursa a Mitropoliei Ardealului. In Bucuresti in paralel cu Academia de arte merge si la cursurile de medicina si la cele de mistică creştină predate de Nichifor Crainic( Crainic il va numi “zugravul de suflete” mai tarziu) In scurta sa autobiografie scrisa in 1945 aminteste si numele lui Mircea Eliade. O puteti citi aici. Colegii de la teologie ii spuneau “Sfantul" iar mai apoi oamenii i-au spus "Pustincul".
Aproape fiecare zi a marelui sfant este insotita de minuni mai mari sau mai mici, putem sa numim aceste minuni si fenomene paranormale daca dorim…
Cum a devenit Arsenie sfant inainte de a deveni calugar? In 1939 merge, este trimis, la muntele Athos si se roaga fierbinte lui Dumnezeu sa-i trimita o calauza spre a fi initiat in tainele rugaciunii, in tainele caii spirituale crestine.
Aici avem o mare surpriza, o mare minune. Cine credeti ca ii apare? Fecioara Maria in persoana!!! Care il poarta prin vazduh in mijlocul unui munte unde se afla un mare sfant rus pe nume Serafim de Sarov care plecase din aceasta lume in urma cu mai bine de 100 de ani… Urca apoi in munte timp de 40 de zile postind rugandu-se si primind initierea spirituala de la acest mare sfant rus.
Din punctul de vedere al semnelor si minunilor facute prin intermediul acestuia probabil ca ar trebui sa se numere printre cei mai amri sfinti ai tuturor timpurilor.
Arsenie a suferit alaturi de alti sfinti si martiri marea prigoana antichristica a comunismului. A fost inchis la canal. A fost urmarit tot timpul de securitate, arestat din cand in cand si chiar i s-a interzis o vreme sa mai slujeasca in biserica. Se spune ca sotii Ceausescu ar fi auzit de profetiile despre sfarsitul lor apropiat, Elena Ceausescu dand ordin sa fie omorat.
Minunile curg in viata acestuia. Una din cele mai mari este atunci cand inchis fiind la canal i se da 3 ore liber timp in care pur si simplu dispare gardienii dand alarma. La exact 3 ore apare si chestionat fiind de cei care il pazeau raspunde ca a fost la inmormantarea mamei sale. Spre stupoarea generala ii este confirmata prezenta la inmormantarea mamei. Numai ca inmormantarea avea loc la cateva sute de kilometrii distanta de locul unde se afla inchis…
Este de asemenea stiut ca usa temnitei sale se deschidea in fiecare noapte, astfel ca un gardian trebuie sa stea permanent in fata ei, se spune ca disparea pur si simplu, intorcandu-se spre dimineata.
Marturiile celor care erau vazuti sau calauziti de la distanta de acesta sunt iarasi nenumarate.
Arsenie Boca este unul din cei mai mari luptatori monahi impotriva avortului. A dus o veritabila campanie folosindu-se si de faptul ca a urmat cursurile de medicina si incercand sa convinga cat mai multe femei atat despre efectul benefic al nasterii asupra organismului feminin cat si de greseala de a nu naste copiii deja conceputi. Recomanda tuturor familiilor care nu doresc sa aiba copii sa traiasca in puritate si castitate. Vedea in sufletele tuturor si nu se ferea niciodata sa atraga atentia pacatosilor. Bunaoara odata refuza sa miruiasca o femeie reprosandu-i ca nu s-a abtinut de la a face dragoste nici macar in noaptea dinainte…
A fost un mare duhovnic si sfaturile sale au calauzit mii de familii. O intamplare care mi-a placut foarte mult este aceea in care un barbat vine si I se plange ca are o sotie foarte rea care il cearta si ii face zile amare tot timpul. Arsenie il trimita sa faca un comision intr-o localitate vecina si acolo ii iese in cale o femeie care era atat de rea ca aproape era sa il ia la bataie. Cand se intoarce Arsenie ii spune ca sunt femei cu mult mai rele decat sotia lui si ca daca se desparte cu siguranta Dumnezeu nu ii va scoate in cale una mai buna… Totusi recomanda si divortul atunci cand e cazul: Părintele Arsenie sfătuia pe femeile care aveau soţi beţivi, să se despartă. „Despre beţie Părintele a spus: «Decât să scoţi pe diavol dintr-un beţiv, mai uşor scoţi un suflet din iad.»”
Oriunde este prezent Iisus Hristos este prezent si spiritul profetic. Si-a prezis propriul sfarsitul, de asemena moartea lui Ceausescu dar are si cateva profetii despre sfarsitul lumii si destinul Romaniei despre care se pare ca a scris si Radu Cinamar intr-o carte a sa. Am gasit aici o profetie despre sfarsitul lumii si alta despre Romania.
Una dintre primele informatii aflate despre Boca este o uluitoare minune si profetie care a declasat in sufletul meu un mare suvoi de dragoste pentru acest sfant care aproape ca l-a intrupat pe Iisus:
Arsenie lucra la o icoana neterminata in care il picta pe Iisus Hristos cand deoadata aude o voce :
Arsenie, nu mă mai picta pe icoane, mergi si pictează în sufletele oamenilor că vremea s-a apropiat, spune-le că vin peste ei necazuri si suferinte
Iar Părintele nu s-a grăbit să asculte Cuvântul Mântuitorului si Mântuitorul i-a spus: Iată, pentru că nu ai crezut cuvântul meu, vei fi mut, dar asta îti va aduce multă lume. Si cateva luni de zile nu mai poate vorbi. A stat asa de la Craciun pana in joia din Saptamana Mare ,in Postul Pastilor (in acest timp a scris insemnarile ,,Gura mutului " ,intr-un carnetel pe care il are maica Pahomia de la Sambata ) Vocea ii revine chiar inainte de impartasanie, primele cuvinte ce le-a rostit cand i-a venit vocea , cuvinte ce le-a auzit si lumea din biserica ,au fost :,, Cred Doamne si marturisesc ..." cu o voce ce a cutremurat biserica ,caci oamenii,cand au auzit vocea lui ,toti au cazut in genunchi si au plans si au laudat pe Dumnezeu ca i-a dat vocea,pentru ca multa lume venea dupa sfat ....
Este un sfant pe care il admir foarte mult si datorita faptului ca imi confirma foarte mult anumite efecte-binecuvantari ale apropierii de Iisus. Cum ar fi faptul ca aceia care comunica cu Iisus constient pot sa intuiasca destinul celor din fata lor si dincolo de aceasta lume si sa ii asigure de ajutor si in lumea de dincolo, sa stie care sunt cei care se vor mantui, sau faptul ca , asa cum si Boca spune, are si el ceva de spus la mantuirea lor. Acest lucru este adevarat pentru ca asa cum Hristos este piatra din capul unghiului, casa divina are mai multe camere si unghiuri si exista o astfel de piatra in fiecare dintre unghiuri, pusa acolo de Hristos si de relatia celor din camera cu acea piatra depind foarte multe lucruri…
Alt fenomen care imi este drag la Boca este observatia prezentei lui Iisus in fiintele din jurul lui, in sufletele celor care il urmeaza si il iubesc pe Dumnezeu, “in ochii celorlalti” cum spune Boca; se refera la cei care il iubesc si care I se roaga. Nu este asa complicat pentru nimeni sa inteleaga cum omul exista si dupa moarte si cum o fiinta asa de mare ca Iisus este nu numai vie in continuare dar atotputernica si divina. El exista, si coboara in sufletele celor care il iubesc. El ne naste a doua oara si El traieste in noi transformandu-ne in Copii ai lui Dumnezeu. Daca ne mai imaginam si ca fiinta sa este in continua expansiune de doua mii de ani…
Va rog sa priviti pozele sale. Este adevarat ca mesajul spiritual hristic e plin de metafore dar cand Iisus spune ca El va cobora impreuna cu Tatal si is vor face salas in sufeltul celor care raman in Cuavntul Sau nu este o metafora. Cei care se daruiesc lui Hristos, marii sfinti devin in asa masura una cu El incat seamana aporape si la nivelul trupului fizic cu acesta.Desigur ca binecuvantarea cerului si mantuirea poate fi primite si prin Fecioara sau prin marii sfinti sau marii Ingeri sau chiar prin alte entitati spirituale macrocosmice, dar aici vorbim despre fuziunea si comuniunea cu Iisus. Iisus Hristos este in interiorul acestor mari sfinti, in interiorul marilor profeti si a marilor predicatori dupa cum am aratat. Atat de present incat nu-ti trebvuie clarvedere sau alte puteri ca sa il observi ci doar putina cunostere spirituala si putine intuitie. E imposibil sa nu-l vedeti pe Iisus present in faptura acestui minunat Arsenie Boca, priviti si filmul va rog . Iisus este viu si este Intruparea lui Dumnezeu. Fiinta lui e plina de glorie si de neinchipuita maiestate divina. Inima Lui este mladiata de neimaginata iubire si compasiune. Maretia Lui este de negrait. Va spun ca toata creatie stie despre El, tot infinitul, de la cei mai mari ingeri si pana la locuitorii evoluati ai altor planete ale universului fizic.
Dupa o viata plina de minuni, binecuvantari si infranari intru totul dedicata lui Dumnezeu, Arsenie moare otravit la ordinul Elenei Ceausescu la varsta de 79 de ani la 28 noiembrie 1989 cu nici luna inainte de caderea comunismului, eveniment pe care il prezisese, marturisind ca si-a incheiat misiunea in aceasta lume.
O carte plina de marturii pe care trebuie neaparat sa o cititi o gasiti aici:Parintele Arsenie Boca
Si o mare profetie pe care o gasiti in cartea de mai sus :
Il urmau, mai intai fiindca vedeau ca are puteri mari. Putin dupa inceperea razboiului, intr-o seara de vara, se stransesera in jurul lui toti credinciosii veniti la slujba vecerniei. Nu stateau in biserica, ci afara, pe iarba, iar parintele - in picioare, deasupra tuturor, cu crestetul capului inconjurat de stele. Ion Ghindea tine minte vorbele acelea, mustind de primejdii, cuvant cu cuvant, pana la cele mai gingase intonatii: "Nu va mai trece multa vreme pana cand vor intra secera si ciocanul in tara si nu vor mai iesi aproape o jumatate de veac. Vi s-or lua pamanturile si veti lucra doua-trei familii cu cate-o vita. Viti duce si veti bea apa din parau si nu veti putea bea, caci apa va fi infectata si mirositoare. Se va termina acest razboi si cand va spune toata lumea <>, atunci sfarsitul va fi aproape. Se va certa frate cu frate, se va ucide copil cu parinte, va veti duce la morminte sa spuneti mortilor <>. Cand n-or mai fi hotare intre tari, cand s-or inmulti religiile si oamenii vor avea libertatea de-a face ce voiesc, atunci va fi vremea sa va pregatiti de Judecata cea Mare...".
Cele doua caprioare
"Era in vara lui 1989 cand parintele Arsenie l-a rugat pe-un tamplar, un vecin de-al meu de-aici din sat, sa-i faca cruce de lemn. Si i-a zis parintele omului ca sa-i scrie pe cruce anul nasterii, da mai ales - anul mortii. Asa i-a zis, sa scrie acolo, pe cruce: "1989". Insa parintele Arsenie parea inca sanatos si-n puteri si-atunci vecinul meu s-a mirat si i-a zis intristat: "Cum, parinte, nu vreti sa stati si-n 90 cu noi?". "Nici un ceas din 90!", i-a raspuns parintele scurt si taios, cum ii era felul. Si asa a si fost, ca n-au mai trecut decat cateva luni, si in noiembrie 1989 a murit. Isi stiuse moartea de dinainte, asa cum le spusese la atatia amar de oameni ce avea sa li se intample in viitor. Asa a murit, ca un Sfant Domnisor. "Eu ma duc, dar de acolo, de unde oi fi, am sa va ajut mai mult ca pana acum", a zis.
Era intre toamna si iarna cand a murit, intr-o zi de marti, 28 noiembrie 1989, la Sinaia, de ziua Sfantului Stefan cel Nou. S-a stins intr-o casuta unde stateau maicile alungate de la Manastirea "Prislop", dupa ce in 1962 comunistii inchisesera aproape toate asezamintele monahale din Romania. Asa. Si cateva zile, moartea parintelui s-a tinut in mare secret, ca se hotarase sa fie inmormantat la "Prislop", langa Hateg, si nu la "Sambata", unde avea loc pregatit dinainte - ca aicea fusese staret si ridicase, din ruine si balarii, manastirea lui Constantin Brancoveanu. Cine stie ce-o fi fost atuncea la mijloc, ca nu l-au adus aicea, acasa, in Fagaras. Ei, si cand am aflat eu ca parintele Arsenie a murit, era de-acum duminica, si a doua zi urma sa fie inmormantat. Eram de serviciu la Combinatul din Fagaras, unde lucram ca electrician. N-am mai trecut pe acasa, m-am suit direct in tren si pe urma, c-un autobuz si cu niste ocazii, am mers toata noaptea. Manastirea "Prislop" e departe de aici, tocmai in Hunedoara, nu departe de biserica din Densus. Am ajuns tocmai luni dimineata, cand incepea Liturghia pentru parintele. Si desi era omenire cat iarba, m-am apropiat de sicriu. Parea de parca abia adormise. M-am aplecat si, cu lacrimi pe fata, i-am sarutat mana dreapta. Atunci a fost prima oara cand l-am atins! E drept, ma mai dusesem de cateva ori la el cat traia, la Biserica "Draganescu", undeva langa Bucuresti, unde fusese exilat fara drept de-a sluji, dupa ce-l eliberasera comunistii din puscarie. Da la Draganescu nu ma putusem apropia prea tare, ca era multa lume, veneau si ziua, si noaptea, si el era obosit. Asa ca atunci, in sicriu, l-am atins prima data si va spun pe cuvant ca mi s-a parut ca ii viu. Si nu numa mie. Cata lume era acolo zicea ca parintele parca doarme, asteptau cu totii sa se ridice si sa vorbeasca, sa-i certe cu dragoste, asa cum facea tot mereu. Nu puteai sa crezi ca un om asa de mare ca parintele Arsenie are parte de moarte. Parea de-odata cu vesnicia, din alte lumi, cu judecati mai presus de cele omenesti. Era ca un stalp de lumina pentru fagaraseni. Si acuma zacea nemiscat in sicriu... Da cand i-am sarutat mana asezata pe piept, n-am vazut c-ar fi mutilata, desi toata lumea, si preotii, si calugarii, si mirenii de la inmormantare vorbeau cu glas tare ca parintele a murit dupa caznele groaznice la care fusese supus de Securitate, pentru ca ii prezisese lui Ceausescu sfarsitul; si atunci, aia, asa batran cum era, i-ar fi smuls unghiile si l-ar fi schingiuit ca pe bunul Hristos, sa le spuna de unde stie el sa ghiceasca ce-a fi, ca nu-l credeau calaii cand le zicea ca Dumnezeu il invata. Da sa stii ca asa a fost cum iti zic, mainile si fata parintelui erau neatinse, curate si albe, doar le-am vazut, am si-o fotografie cu parintele in sicriu. Dar asta nu-nseamna ca n-ar fi fost schingiuit, doar stiau ei cum se sterg urmele, desi mie tot nu-mi vine a crede c-ar exista asa niste bestii si sa-i rabde pamantul pe fata lui... In schimb, asa cum v-am spus, parintele era imbujorat in obraji! Avea asa o culoare frumoasa, ca de om viu si tanar, si el saracu murise de sapte zile! Si-n jurul lui, plutea asa, ca o boare, o mireasma de mir... Mai tarziu l-am intrebat pe parintele profesor Sebastian ce-au fost toate astea si el a zis: "Sunt dovezi de sfintenie, fiule, se intampla numai cu moastele!". Si n-a mai trecut mult timp dupa ce plecase parintele Arsenie in vesnicie, cand, mergand eu iar la mormantul lui la Prislop, ma opresc niste maici: "Frate", imi zic monahiile, "stii tu cine strajuieste noaptea la mormantul parintelui?". "Nu, de unde sa stiu", le-am zis. "Doua caprioare!!!" "Cum?" "Uite-asa: vin in fiecare noapte, se-aseaza si dorm incovrigate, cu boturile una in alta, pe mormantul parintelui. De parca ar vrea sa-l incalzeasca!... Si cand ne apropiem, pleaca, da incet, fara frica, si pe urma vin iar!". In toata iarna lui 89-90, caprioarele au strajuit noapte de noapte la mormantul parintelui, ca doi ingeri tacuti, credinciosi si cuminti..."
Revelatia de pe Muntele Athos
"Cate stiu de parintele le-am aflat exact asa cum vi le spun dvs., mai mult de la ucenicii lui, ca eu eram prea tanar sa le apuc. Dar m-am intrebat in tot timpul: de unde a avut parintele Arsenie harul, forta asta dumnezeiasca sa faca atatea minuni? Si iata ce mi-au spus ucenicii. Prin 1937-1938, mitropolitul Balan al Ardealului l-a sfatuit pe tanarul Zianu Boca, fiu de tarani din Muntii Apuseni, care pe-atunci era student de frunte la Cernauti, la Teologie, sa se faca calugar. Si l-a calugarit mitropolitul la Manastirea "Sambata" si tot el i-a dat numele de Arsenie. Si dupa scurt timp, in 1939, mitropolitul l-a trimis pe calugarul de doar 29 de ani, monahul cu ochi de foc, precum ingerii, la Muntele Athos, sa se induhovniceasca. Si parintele Arsenie s-a dus la manastirea romaneasca "Prodromu", care-i veche manastire domneasca, foarte veche si nespus de frumoasa. Staret era pe atunci un parinte cu forta mare, Antipa Dinescu il chema. Ei, si acolo, pe muntele Athos, s-a petrecut cu parintele o minune: o iluminare puternica ce i-a schimbat toata viata. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit foarte deslusit niciodata despre ce i s-a intamplat atunci, in 1939, la Sfantul Munte. Decat o data, si chiar si-atunci, putin. Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea "Sambata", era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa."
Semne si minuni la Manastirea "Sambata"
Pogorata pe pamant ca un duh, inserarea de aur se stinge si se transforma in umbre mari, care aduc peste sat intunericul. Dar crasnicul mai are de povestit.
"Cat despre celelalte fapte ale parintelui, savarsite aici, la Sambata, sunt prea multe ca sa le incapa o minte de om. De altfel, le stie tot satul. Pe masura ce timpul trece, in loc ca ele sa se stearga din amintire, se intetesc. Nu stiu, zau, pare ca cineva ar vrea dinadins sa-l tina pe parintele Arsenie aici, printre noi... Au mai fost si alti oameni de seama aicea, prin Fagaras, dar de nimeni nu se vorbeste ca de Arsenie Boca, nimeni nu ne-a intrat in suflet ca el. Nu stiu, e un dor, un fel de asteptare, de parca ar urma sa se intoarca de undeva. A murit si nu prea. Moartea n-a avut putere cu el. Vorbim de parca ne-ar astepta, si acum, in biserica." "Bunaoara", spune crasnicul, "parintele Dometie, ce a murit acuma, in 1995, a fost unul din ucenicii cei mai apropiati sufletului parintelui Arsenie, ca el l-a calugarit. Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: "Nu-i asa!". Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, "N-ai plecat bine!", ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: "N-ai plecat bine!". Si ajunge acasa tulburat foarte. "Ce-i ma, Danila?", ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. "Ce-i ma, Danila?", ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: "Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da spune-le ca a zis parintele Arsenie ca "asa-i"!". Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Cam inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la "Sambata", s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: "Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa voi nu ma ascultati!"."
Cele doua indracite
"Cand o zis el, parintele, inainte de-a muri, ca de-acolo de unde se va duce are sa ne ajute mult mai mult decat a facut-o pe pamant, o stiut el mai bine ce zicea. Ca de la moartea sa, de 15 ani, minunile de la mormantul sau nu mai contenesc. Ba se-nmultesc. Mai ales asupra indracitilor. Am vazut si eu cu ochii mei doua si ma podideste plansul si-acuma. Odata, acum vreo doi-trei ani, a fost adusa o femeie indracita la mormantul parintelui si, pe cand o apropiau cu de-a sila de mormant, femeia a inceput sa urle: "Nu vreau la Arsenie, nu vreau la Arsenie, ma arde Arsenie!". Apoi i-au pus icoana parintelui, ca nu pot sa-i spun fotografie, de vreme ce-i Sfant, i-au pus-o pe cap si indracita urla si spumega ca sa i-o ia de pe cap, c-o arde! Si dupa o vreme s-a linistit, s-a inseninat - prima oara dupa nu stiu cat amar de vreme, spuneau printre lacrimi parintii fetei, si lumea de acolo-si facea cruce, incremenita.
Cealalta intamplare vazuta cu ochii mei a fost si mai devreme: era chiar in timpul bombardamentelor asupra sarbilor, din 1999. A fost adusa atunci la mormantul parintelui alta indracita si imediat asta a inceput sa zbiere cu glas barbatesc si neomenesc: "Am vrut sa va dau bombe si la romani, dar nu ma lasa Arsenie! Da, am vrut sa va dau si voua, la romani, dar nu ma lasa Arsenie!". Ca parintele tot asa se rugase si cand traia, in 1968, cand era sa intre rusii in tara, atata se rugase in altar, la Draganescu, ca a gasit parintele Bunescu podeaua altarului uda de lacrimi, si i-a zis atunci parintele Arsenie: "M-am rugat pentru neamul romanesc, sa nu ne lase la astia"."
La despartire, crasnicul Gheorghe mi-a daruit o fotografie: o icoana a parintelui Arsenie Boca, Sfantul cel aspru, cu ochii de foc. "Ii cu putere mare, sa stii", mi-a zis, "am dus-o la mormantul parintelui de la Prislop, unde iarna si vara florile nu lipsesc si nu se ofilesc niciodata."
http://minunicrestine.blogspot.com/2010/09/minunile-parintelui-arsenie-boca-cel.html
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu