Scrieri athonite pe teme contemporane -DESPRE HOMEOPATIE SI ACUPUNCTURA

Despre sănătate şi homeopatie

 din cartea PĂRINTELE PAISIE MI- A SPUS
de Athanasie Rakovalis

CAPITOLUL 2

DESPRE SĂNĂTATE

42. Dacă am fi ştiut cât folos primim din boli, nu am fi dorit să ne facem bine, ci am fi preferat să răbdăm, pentru a dobândi un loc mai bun în rai şi nu 1-am fi rugat pe părinteleŞtefan să facă rugăciune.
«Părinte Ştefan, de ce mi-ai făcut aceasta? Dacă ai ştiut, părinte Ştefan, că nu vreau sănătate, de ce te-ai rugat pentru mine? Mai bine îmi spuneai "bine, bine" şi să nu fi făcut rugăciune. De ce ai făcut aceasta, părinte Ştefan?».

43. - Părinte, antibioticele pricinuiesc vătămare omului. De data aceasta, am fost nevoiţi să-i dăm fetiţei noastre (în vârstă de doi ani) antibiotice. Unii de la şcoala unde lucrează soţia mea, au mers la homeopat şi cu o pastilă mică le-au trecut durerile. Şi ne-au spus că de la început trebuia să tratăm copilul prin homeopatie.

Doi călugări ai părintelui S. se ocupă cu homeopatia. Nu ştim dacă este aşa, dar am auzit că Părintele Porfirie ar fi spus că medicamentele homeopate, şi mai ales cele ale primei doze pe care o dau, nu sunt fabricate în Grecia, ci le aduc din Olanda, unde sunt "citite" în cadrul unei ceremonii speciale. Adică sunt vrăjite.

- Ascultă, pentru acupunctura există două şcoli. Una este curat satanică. Iar cealaltă ce face? Să presupunem că mă doare degetul. Cel care se ocupă cu aceasta ştie pe unde trec nervii, bagă un ac, omoară nervul, iar durerea încetează. Da, dar oare l-a făcut bine? A îndepărtat pricina? Apoi, să spunem că mă doare şi cealaltă mână; va omorî şi acel nerv, apoi altul şi altul, iar la sfârşit ce se va întâmpla?

Homeopatia este încurcată. Mulţi s-au încurcat în această poveste şi au amestecat în ea multe teorii. După ce vei lua o doctorie, îţi vor spune aceia: "La început te vei simţi mai rău, dar apoi îţi va trece". Să spunem că te doare obrazul. Celălalt îţi dă o palmă puternică şi te doare mai tare, aşa încât starea de mai înainte, ti se pare o glumă, şi o suporţi uşor.
Mai există şi unii care sunt bolnavi numai cu închipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela îi spune: "Pleacă, nu ai nimic". Merge din nou şi medicul iarăşi îi spune: "Pleacă, nu ai nimic". Merge apoi la homeopat. Acesta ştie că nu are nimic, dar nu îi spune, ci îi dă un praf, pentru a-i linişti gândul aceluia şi astfel îi trece durerea. "M-am făcut bine", spune acela.
- Ei, dar acest lucru este bun, Părinte, căci i-a corectat gândul.
- Bre, fiule, aceasta este înşelăciune! în felul acesta îi mai umflă şi egoismul, căci va cugeta: "Ai văzut? Nu spuneam eu bine? Doctorii nu au ştiut".
Apoi mai sunt şi alţii care neputându-se aranja nicăieri în altă parte, merg la homeopatie şi astfel îşi găsesc o ocupaţie.
Dar lucrul acesta este primejdios. Se încurcă diferiţi inşi în treaba aceasta şi nimeni nu poate avea încredere în ei.
Apoi resping toate celelalte tratamente, zicând: "Acesta nu este corect !". Dacă cineva are febră 40°C, tu ce vei mai face atunci când tratamentul recomandat de medicina clasică îşi face treaba lui, alungă temperatura?

Îmi face mare impresie faptul că Hipocrate a descoperit atâtea lucruri, a făcut atâtea observaţii şi a alcătuit atâtea terapii. Aceasta nu a fost întâmplător, ci a fost o iluminare dumnezeiască. Altul a făcut penicilină din mucegai.
Un bătrânel la o mănăstire a văzut cum arăt* şi mi-a spus să mănânc pâine mucegăită, căci ajută. Dar câtă pâine poţi să mănânci? În timp ce acela a făcut medicamentul din mucegai şi a salvat atâţia oameni. Un astfel de medicament nu este de aruncat.

Eu aş fi de acord mai degrabă cu un botanist, cu un om de ştiinţă. Iată, cineva a scris o carte despre o sută de plante şi o mie de terapii. Vezi, acolo citim despre atâtea plante, dintre care pe unele le călcăm în picioare şi care vindecă o mulţime de boli.
A venit aici un oarecare medic credincios, nu vreau să-i spun numele, care a scris şi o carte şi îi spun: "Menta ajută mult la astmă". "Nu ştiu" îmi spune. "Bre, tu eşti doctor şi spui că nu ştii?".

Vezi aceştia nu au un scop bun, vor să dea la o parte plantele şi să rămână numai medicamentele, în mâncăruri se pun atâtea şi atâtea plante iar ca medicamente şovăiesc să le folosească.
Cum am spus, sunt de acord mai degrabă cu un om de ştiinţă, botanist. Vezi, germanii au pus deja menta în pliculeţe şi o vând.
Dar există şi mulţi escroci. Unul spune că poate cunoaşte TOATE bolile numai privind în ochii celui bolnav. Sunt şi eu de acord că unele boli se pot depista în felul acesta, dar cum va cunoaşte acela inima privind în ochi. Altul spune că prin ureche poate vindeca toate bolile.
Bagă în ea nişte ace... Prostii. Aceştia sunt nişte escroci. Este nevoie de discernământ în toate acestea.

- Adică, Părinte, să nu facem tratamente homeopate la copil?
- Nu, nu este un lucru în care să ai încredere.
- Părintele S. are câţiva călugări medici, pe care i-a trimis să înveţe homeopatia.
Bătrânul şi-a clătinat capul şi nu a spus nimic.
* Bătrânul bănuia că Stareţul are tuberculoză.

- Chiar şi părintele S. a făcut tratament homeopat şi deşi a fost foarte bolnav, în cele din urmă s-a făcut bine.
Stareţul şi-a clătinat din nou capul cu amărăciune în semn de dezaprobare şi la sfârşit a întrebat:
- Prin ce s-a făcut bine părintele S.? Oare prin homeopatie? (dând de înţeles că poate
rugăciunile altora l-au tămăduit).

44. După aceste sfaturi ale Stareţului m-am hotărât să cercetez mai profund subiectul homeopatiei şi al acupuncturii. Iată aici câteva din constatările mele pe scurt:

Acupunctura: S-a dezvoltat în China şi s-a impus ca un mod terapeutic, printr-un decret împărătesc. Ea este strâns legată de concepţia despre lume a vechilor chinezi. Potrivit acestei concepţii ei credeau că boala trupească este urmarea influenţei unui duh rău asupra trupului omenesc. Astfel de exemplu, daca te durea stomacuL aceasta însemna pentru vechii chinezi că un demon se cuibărise în acel loc. Pentru a-l sili pe demonul, care provoca boala să plece, înfigeau ace în punctele respective ale părţii bolnave, făcând în acelaşi timp şi diferite exorcisme. Aceasta este o ramură a acupuncturii, pe care Stareţul a caracterizat-o a fi "curat"
SATANICĂ.

Oare în zilele noastre nu există SATANIŞTI? Oare unii dintre aceştia nu practică şi în ziua de astăzi această ramură a acupuncturii? Şi dacă există astfel de persoane viclene şi rău intenţionate, care l-au băgat pe satana în viaţa lor, înlăuntrul sufletului lor, nu cumva să aşteptaţi să v-o spună sau să v-o scrie sub tabela lor medicală.

Homeopatia: Întemeietorul homeopatiei în Grecia, a acestei "medicini alternante", este un SUBINGINER! Domnul Vitulkas. Este considerat părintele homeopatiei în Grecia, dar este şi foarte cunoscut în cercurile mondiale homeopate.
Domnul Vitulkas a fost discipol şi colaborator al maestrului (guru) hindus Krişnamurti. Pe Krişnamurti, Societatea Teosofîcă (de provenienţă masonică) a vrut să-l impună ca Hristosul Noii Ere. (Timp de mai mulţi ani a umblat prin toată lumea, dându-se drept "Hristosul" epocii noastre). Dar planurile lor au eşuat.

În acest mediu s-a mişcat domnul Vitulkas, şi este firesc ca gândirea lui să fie adăpată cu concepţii orientale despre Dumnezeu, lume şi om.
Pentru a deveni cineva "homeopat" în Grecia, acum câţiva ani, când începuse această poveste, era suficient să înveţe între trei şi şase luni lângă un homeopat experimentat, iar apoi îşi putea deschide "magazinul" său propriu.
Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. După ciocnirile cu lumea medicală a Greciei este necesară diploma de absolvire a medicinei, pentru ca cineva să practice homeopatia.
Nu există şcoli homeopate organizate, nu există date statistice, pentru a putea compara rezultatele acţiunii medicamentelor homeopate. Nu există nici o statistică care să spună că, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopată, atâţia s-au făcut bine, atâţia şi-au îmbunătăţit starea, atâţia au rămas în aceeaşi stare şi atâtora li s-a înrăutăţit sănătatea.
NIMIC ! Nici o dată statistică ! Şi interesant este faptul că aceia îţi spun că "homeopatia nu lucrează statistic".
În trecut chiar şi eu însumi am urmat de două ori şedinţe de terapie homeopată împreună cu soţia mea şi cu mulţi prieteni şi cunoscuţi.
În majoritatea situaţiilor nu s-a întâmplat nimic. Nici o ameliorare ! În alte situaţii boala avansa atât de mult încât ajungea la punctul critic în care bolnavul era nevoit, în starea avansată a bolii în care se afla, să ceară ajutorul medicinei clasice.
Uneori a existat şi "vindecare", aşa cum s-a petrecut în cazul conjunctivitei pe care am avut-o la ochi. Această boală uşoară s-a vindecat... Dar după o vreme m-a consultat din nou unoftalmolog, şi s-a mirat că partea vitroasă a ochilor mei a fost vătămată.

Semăna cu cea a unui om foarte înaintat în vârstă. Oare aceasta este "vindecarea" pe care mi-au făgăduit-o?
Nişte prieteni de ai noştri le-au făcut copiilor lor tratament homeopatic, încă de la o vârstă foarte mică. De la trei ani, poate şi mai puţin, copiii lor nu au luat niciodată antibiotice.
Gripele, infecţiile şi viruşii, le treceau cu uşurinţă, cu o pastilă "mică" homeopată.
Însă, mai târziu, ce s-a întâmplat?
După destui ani de terapie homeopată, unul din copiii lor s-a îmbolnăvit foarte grav.
Cantitatea de cupru şi de celelalte metale pe care le luase în toţi aceşti ani prin aceste "mici" pastile a crescut într-o măsură atât de mare încât i-a provocat această boală foarte gravă.
Speriaţi, părinţii au recurs la ajutorul medicinii clasice, având grijă de a-i înştiinţa pe cunoscuţii lor despre "păţania" suferită, blestemând de aici înainte homeopatia.
Cum putem fi siguri că după o folosire de ani de zile a medicamentelor homeopate, nu vom avea efecte negative? Şi fiindcă nu există perioadă lungă de timp, o experienţă acumulată, pe ce se sprijină homeopaţii când încredinţează lumea că "medicamentele homeopate nu au efecte negative"?


Chiar şi în domeniul teoriei, al principiilor, există nepotriviri. Chiar ei înşişi nu ştiu foarte bine ce anume cred. Fondatorul homeopatiei este considerat S. Haneman. El a scris o carte cu titlul "Organul tehnicii terapeutice", unde sunt expuse principiile de bază ale homeopatiei.
În revista pe care o editează Centrul Medicinei Homeopate din Atena, cu titlul "MEDICINA HOMEOPATĂ", în nr. 3 din 1992, editorul revistei lui şi întemeietorul homeopatiei în Grecia, domnul G. Vitulkas, referindu-se la cele de mai sus, scrie:
"1) Diferenţele care există între ediţia a cincea a "Organului", când Haneman trăia încă, şi a şasea care s-a tipărit după moartea lui şi alte diferente care apar probabil nu aparţin acestuia.
2) Contradicţii posibile care există în "Organ", spre exemplu în paragraful 18 care menţionează: "...prin urmare, rezultă fără nici o îndoială că totalitatea simptomelor la fiecare caz personal de boală trebuie să fie singurul indiciu, singurul ghid care ne va conduce la alegerea medicamentului...".

În timp ce vorbeşte atât de clar despre totalitatea simptomelor, totuşi, în paragraful 153 menţionează: "...în încercarea noastră de a descoperi medicamentul corespunzător, cel maipotrivit pentru simptomele bolii pe care vrem să o tratăm... acele simptome pe care ar fi trebuit prin excelentă şi în mod exclusiv să le avem în vedere, sunt cele mai importante, cele mai curioase, cele mai neobişnuite şi unice în felul lor - simptome generale, dar şi cele mai imprecise, care nu trebuie să ocupe prea mult atenţia noastră...".
Oare nu avem aici o contradicţie? Dacă da, care este ea?
Mai există şi alte contradicţii de acest fel în "Organ", care vor trebui discutate? se întreabădomnul Vitulkas.

45. Un copil a venit să-l roage din nou pe Stareţ pentru tatăl său, care era în spital bolnav de cancer. Era gata să izbucnească în plâns. Stareţul l-a întărit sufleteşte.
- Nu plânge! Nu s-au pierdut toate! Ce s-a întâmplat? Pentru Dumnezeu nimic nu este greu.
Numai că şi el trebuie să vrea să fie ajutat. Trebuie să răsucească puţin butonul; să se racordeze la frecvenţa care trebuie. Să-i spui să se mărturisească şi să se împărtăşească.

46. Odată mi-au adus o fetiţă paralizată. O lovise trăsnetul şi îi arsese toate celulele
nervoase, nu putea merge, nici vorbi, şi nici să se îngrijească.
Mi-a fost tare milă de ea. Oare este greu pentru Hristos să facă din nou celulele? Acum s-a făcut cogeamite fată.

47. Părinte, acesta are tensiune, nu ştiţi cumva vreun medicament?
- Tensiune? Ia vino aici să ţi-o cobor! (Şi zâmbind, îi prinde capul între mâini şi îl apasă, în timp ce acela stătea bucuros şi cu evlavie, primind tratamentul Stareţului asupra capului său).
Tensiunea este din nelinişte, binecuvântatule, continuă serios Stareţul. Tu să rezolvi problemele cele uşoare. Pe cele grele să le laşi lui Hristos. Să nu încerci să le rezolvi tu pe toate. După ce vei pleca de aici, să treci pe la Talea (băcanul din Căreia) să cumperi nişte indiferenţă bună. Îţi va da şi pe datorie, a spus Stareţul râzând.
48. Să mâncaţi morcovi mulţi. Fac bine. Curăţă sângele.

49. Odată am avut infecţie urinară, în decursul unui an luasem de cinci ori antibiotice puternice. Şi de fiecare dată am făcut aceasta timp de o lună de zile. Dar fără nici un rezultat, în cele din urmă am mers la Stareţ să-i cer sfatul.
- Ia orz curat, fierbe-l până se va desface bobul, şi bea numai zeama.
- Cât să beau?
- Bea cât vrei. Rău nu o să-ţi facă. Este şi întăritor. Curăţă tot sistemul... rinichii, vezica urinară. Să bei câte un pahar dimineaţa, la amiază şi seara.
- Pentru cât timp, Părinte?
- Ei !... bea timp de o lună.
Într-un termos mare, cam de un litru, puneam apă fiartă şi aruncam înăuntru o mână de orz,
spălat mai dinainte de praf. îl lăsam toată noaptea, iar dimineaţa îl strecuram şi beam zeama.
După cincisprezece zile m-am făcut cu desăvârşire bine şi nu am mai continuat tratamentul.
Orzul a făcut o treabă mai bună decât antibioticele, fără să pricinuiască efecte negative.

50. Odată, când l-am cercetat pe Stareţ după operaţia pe care o făcuse pentru cancer şi după intervenţia la ficat, de îndată ce m-a văzut, mi-a spus:
- Să nu ceri! Să nu ceri! Nu poţi suferi durerea, Nu poate fi suportată. Este înfricoşătoare!
Am plecat capul ruşinat, în rugăciunea mea, ceream de la Dumnezeu să-mi dea "puţin" din boala Părintelui, atât cât puteam suporta. Mă ruşinam pentru că nu am avut jertfire de sine pentru a cere să sufăr eu în locul său, aşa cum făcuse Stareţul în trecut pentru mine. Nu i-am spus nimic despre aceasta, ci el singur a înţeles.

Apoi Stareţul a continuat:
- Dintru început nu ceream de la Hristos să mă facă bine. Şi sfătuiam şi pe alţii să facă răbdare, să facă mai întâi cele omeneşti şi apoi să ceară ajutorul lui Dumnezeu, însă nu aşa, ci trebuie de la început să cerem ajutorul lui Hristos. Căci Hristos vine cu o mângâiere şi le îndreaptă pe toate fără durere, fără efecte negative, în chip desăvârşit, în timp ce oamenii...
Chiar şi binele pe care ţi-l vor face, ce fel de bine este?

Părintele Paisie mi-a spus, Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti 2002,
SCHITUL LACUL – SFÂNTUL MUNTE ATHOS pag. 47-57

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia, o noua inselare


 Homeopatia, o practica medicala controversata

Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: "homoios" (asemanator) si "pathos" (suferinta).

Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".

Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei

Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.

Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in "loja teutonica", inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.
Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca "sentimentalist inflacarat". De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.

Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.
Esenta homeopatiei devine astfel "principiul similitudinii", care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.

Hahnemann va enunta teoria despre "homeopatie" in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca "tata al misticismului", si elogiaza teoria acestuia despre "magnetismul animal".
In cartea lui, numita "Organon-ul artei de a vindeca", el spune: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput."

Aceasta existenta a elementului "dumnezeiesc" in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: "Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe."

James Tyler Kent (31 martie 1849 - 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.
In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita "Repertoriu al Medicinei Homeopate". In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: "Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital."

Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra "infectiilor", prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. "Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala." (Kent)

Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).

Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte "in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala".

Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: "Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida "centrele" superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala."

Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Homeopatia, cadere din dreapta credinta

Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.

Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."

Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".

Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.

Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.

Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.

Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).

Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).

Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"

Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.

Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."

Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.

Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !

"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.

Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.

Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.

Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.

- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?

- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.

Teodor Danalache

crestinortodox

EU UNA SUNT DE ACORD CU EI, CA ACESTE MEDICAMENTE NU AU NICI UN EFECT! SI CONSIDER HOMEOPATIA O RATACIRE!!!

Protest faţă de remediile homeopate: Peste 1.000 de voluntari din 10 ţări au luat supradoză de medicamente

Remediile homeopate nu sunt altceva decât apă cu zahăr. O spune un grup de... sceptici. Ei cred că eficacitatea homeopatiei nu poate fi dovedită ştiinţific şi cer ca pacienţii să fie informaţi înainte să li se prescrie remedii homeopate. Au şi protestat în acest sens.

Tinerii s-au întâlnit dimineaţă în centrul Capitalei şi au făcut, pe loc, o demonstraţie.

Au luat câteva zeci de tablete cu efect de sedativ.

Tineri cred că remediile homeopate nu au o eficacitate dovedită ştiinţific.

Însă medicii homeopaţi îi contrazic. Şi, spun ei, tocmai dozajul este cheia în tratamentul homeopatic.

În lume, homeopatia are tot mai mulţi adepţi. Printre ei se numără şi medicul personal al reginei Marii Britanii, doctorul Goodwin Fisher. În România, câteva sute de medici au aderat la acest tip de medicină alternativă. Ei spun că, pe tremen lung, rezultatele obţinute prin tratamentele homeopate sunt mai bune decât în medicina clasică.

Pacienţi care au fost şi la protestul scepticilor de sâmbătă.

Peste 1.000 de voluntari din zece ţări au luat sâmbătă supradoza de remedii homeopate. Medicii spun că deşi efectele secundare nu se văd pe loc, ele pot apărea în timp.

HOMEOPATIA între magie şi Ortodoxie

HOMEOPATIA între magie şi Ortodoxie

de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos

Cuvânt înainte

Homeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astazi provoaca confuzii între credinciosii crestini. Aceasta pentru ca multi apeleaza la ea fara sa cunoasca clar despre ce este vorba. Astfel, exista marele pericol ca homeopatia sa aiba rolul unui “pod” care o sa conduca pe multi crestini nestiutori la religiile orientale, pentru ca aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

Homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicala

În primul rând, când vorbim despre homeopatie trebuie clarificat ca homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicala, asa cum este chirurgia ginecologia etc., pentru ca, dupa cum spun si homeopatii însisi dar si legislatiile sanatatii din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscuta ca specializare universitara. Homeopatia este un sistem de tratare în totalitate care are la baza privirea integrala asupra lumii si omului. Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, în cartea, sa principala “Organon artei vindecarii”, sustine urmatoarea teorie: “Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar în plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnzeiesc au ele, pe acestea toate înca nu le-am perceput”.

Aceasta existenta a elementului dumnezeiesc este dezvaluita si de catre un urmas al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie ca: “…energia însasi nu este energie, ci o substanta dinamica … exista un Dumnezeu Suprem care este alcatuit din substanta si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel supe­rior si pana la ultimul corp material fiind legate în acest mod. Bineînteles, daca exista separare si curgere continua de la primul pîna la ultimul, ultimele o sa înceteze sa existe”.

Aici este foarte important sa întelegem ca, Kent nu vorbeste despre Dumnezeu si creatie în acelasi fel în care îl priveste credinta ortodoxa, adica un Dumnezeu Creator care are substanta diferita de creaturile Lui, pentru ca El însusi esle Necreat. Conform parerii lui Kent, exista un Dumnezeu “de substanta” impersonal care este aceeasi cu creaturile lui, deoarece substanta Lui Dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale.

De asemenea, nu separa energia Dumnezeiasca de substanta Dumnezeiasca, separare pe care ortodoxia o face, învatîndu-ne ca numai la Energia Dumnezeiasca putem participa, iar la Substanta Dumnezeiasca, nu. Dupa aceasta teorie a lumii care este exprimata prin cunoscuta dogma a apocrifismului, adica toate sunt una, homeopatia explica si fenomenul bolii: viata exista atât cât “Dumnezeul Suprem”, care este “o substanta”, curge continuu catre fiinte. Daca o sa se opreasca sa curga, atunci “o sa se opreasca sa existe”. Deci, tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent scrie: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga în ordine sau dezordine, poate sa ne bolnava sau normala”. (cu aceasta eroare apare text n.ed.)

Aceasta substanta sau energie dumnezeiasca care exista în om si la care reactioneaza medicamentul homeopat este ceea ce homeopatia numeste “energie vitala” a omului. Dupa homeopati, aceasta “energie vitala” nu este altceva decât energia “Ki sau Chi” a chinezilor sau “orgoni” a lui Wilhelm Reih. Un medic american, coleg al lui Michael Winer, o echivaleaza cu energia hinduista “prana sau kudalini”. Alti medici o echivaleaza cu “energie bioplasmatica”, care este exprimata în fenomenul Kirlian, si cu “orgoni” lui Reih si cu “forma energiei animale care s-a numit mesmerism în cinstea lui Mesmer, care a descoperit-o în secolul XVII”. Aici e de subliniat ca Antonie Mesmer se considera fondatorul “parapsihologiei”.

Unii homeopati o numesc “energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care hindusii o numesc “Prana, Paracelsus o numeste Magnale, Van Helmod îi spune Alcahest, cabalistii o numesc Lumina stelelor, alchimistii ii spun Azorth, Fludd îi spune Spiritus, Puterea Fiintelor la Reihenbach, magnetism animal la Mesmer, energia vazduluilui sau bioenergie sau substanta sinpla la mistici ca Suedeborg, energie vitala sau putere vitala sau corp vital la Institutia Vitalistica, Orgoni la Reih, Bioplasma la cercetatorii rusi etc.”.

De asemenea, se mentioneaza de catre aceiasi homeopati si extazul în care cad yoghinii ca un mod prin care cineva poate sa vina în contact cu aceasta “energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante. Echivalarea “energiei vitale” cu toate care s-au raportat mai înainte nu se face întamplator, ci izvoraste din teoria totala a lumii (absolut monism panteistic), care “inspira” pe lânga homeopatie si toate sectele religioase ale tarilor orientale de ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu ortodoxia.

Boala, adica modificarile din fluxul energetic al omului au capacitatea, dupa cum spune Kent “într-o mare varietate… sa fie observate sau provocate de catre om însusi. Omul poate sa o faca sa curga dezordonat. Dar si tratarea se realizeaza de catre om însusi când este mobilizata ratiunea lui sufleteasca”. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea cu tehnici rationale si medicamentul homeopat. Winer scrie: “Când pacientul cunoaste ca tulburarile lui se reflecta si asupra constiintei lui, pe masura înaintarii tratamentului poate sa continue sa observe situatia lui interna si în acest fel sa învete sa vina în contact cu energia vindecatoare a “puterii vitale”, exact cum fac si yoghinii care învata sa-si controleze functiile “spontane” ale corpului. Dintre tehnicile pe care le recomanda Winer. pentru a se reusi aceasta, este si reflectarea.1

Dar si în alte parti ale textelor pe care le-au scris homeopatii se observa ca medicamentul homeopat este simplu, înca un mod în plus ca sa reuseasca cineva ceea ce ofera tehnicile autoevolutiei religiilor orientale. Si spun homeopatii mai departe: “Medicatia homeopata exista peste tot în jurul nostru, în exteriorul si în interiorul nostru, este fiecare câmp energetic dinamic care fie este administrat cu capsula de la vindecator, fie este produs sau exploatat de subconstient si vine sa completeze vindecator regiunile corespunzatoare din mediul câmpului nostru energetic”. Cel ce face tratamentul mobilizeaza “puterea terapeutica a vietii.”

“Vindecatorul, dupa teoriile homeopate, o sa trebuiasca sa înteleaga ca el reprezinta doar conducta care prin legatura lui cu bolnavul mobilizeaza puterea vindecatoare a vietii… Binînteles, asa ceva presupune trairea de catre cel care trateaza a diferitelor tehnici traditionale si noi, a tuturor acestor fenomene fizice care alcatuiesc manifestarea solida a unei realitati independente de fenomene. Aceasta a reusit probabil vindecatorul saman prin modul în care a crescut si a venit în contact cu puterile naturii, astfel încît sa fie capabil sa treaca conform vointei la o stare neobisnuita a constiintei ca sa-l trateze pe cel bolnav; dupa cum se vede, acest lucru îl învata vindecatorul chinez înca din copilarie simtind miscarea vietii în spatele chipurilor… În chip asemanator simteau medicii antici ai lui Asclepios în timpul oficierii slujbelor de tratament bazat pe visele din timpul somnului înauntrul templului. Dupa homeopati, acest principiu de vindecare nu-l cunoaste medicul modern al medicinei alopate.

"Tehnicile energetice de tratament, asa cum sunt homeopatia, acupunctura, Tai-Chi, reflectarea, Yoga, tratarea bioenergetica si tehnicile lui Reith, dau confirmarea absoluta ca fenomene ca: magnetismul, iradierea, dispozitia celui ce trateaza sunt evenimente la fel de obiective ca trairea sentimentelor lui si a functiilor lui rationale. Este caracteristica sustinerea unor homeopati care spun ca: “Deci, pentru a cunoaste cel care trateaza si pentru a reusi sa se plaseze corect în aceste domenii care trateaza va trebui el însusi sa le traiasca si sa fie supus unei educatii psihospirituale, asa ca din experientele lui personale sa dobândeasca o echipare sufleteasca si rationala echilibrata. Adica, în primul rând el o sa trebuiasca sa se faca sanatos cât mai mult posibil. Prin exercitarea diferitelor tehnici o sa traiasca tot spectrul sentimentelor care sunt dezvaluite de la seninatate pâna la extaz”.

Aici este important sa fie mentionate si parerile unor homeopati si acupunctori care sustin, pe de o parte, ca mai exista o metoda de tratament care poale sa influenteze câmpul energetic, aceasta fiind “atacul mâinilor”, adica, tratamentul cu mâinile unui individ care are un înalt nivel spiritual, în realitate fiind râul energiilor. Ca exemple de “giganti spirituali” sunt citati Ramana Maharishi si Ramakrishna. Si, pe de alta parte, alti homeopati spun ca acele folosite de acupunctura reprezinta conducte care fac legatura între energia corpului si energia universala.

În final, Kent, unul dintre fondatorii homeopatiei, scrie ca: “Ceea ce vedem în jurul nostru este universul urmarilor, însa universul cauzei ramâne nevazut. Omul are capacitatea sa perceapa lucrurile cele mai profunde si este foarte important ca poate sa cunoasca si sa vada din interiorul lui toate lucrurile pe care le contine universul naturii, în loc sa înceapa de la cosmosul natural si sa încerce sa constientizeze universul imaterial”. Aici, Kent considera cauza si urmarea existentei universului ca putând fi cunoscute de catre om prin procedurile interioare misticiste ale acestuia, pentru ca, dupa el, toate se afla în interiorul nostru.

Dar acest lucru, bineînteles, vine în contradictie cu învataturile Bisericii, conform carora cunoasterea universului imaterial si cauza existentei universului natural sunt urmarea apocalipsei dumnezeiesti, iar nu a “cercetarii interioare”. Din toate acestea rezulta clar în ce spatii “se desfasoara” activitatea homeopatiei.

Cauza actiunii “medicamentului” homeopat, conform homeopatilor

În legatura cu medicamentul homeopat, tot “secretul” eficacitatii lui este în modul prin care se prepara medicamentul, adica, cunoscutul dinamism caruia îi este supus medicamentul homeopat (dizolvari în serie si agitari ale “substantei medicamentoase”, deseori pana când nu ramâne nici o molecula din ea în “medicamentul fi­nal”). Kent scrie: “facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla”, adica substanta dumnezeiasca, cum este explicata în alte texte din cartea lui. Deci, conform homeopatiei, actiunea “medicamentului” ei se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se descopera prin dinamism, ce este evident de natura spirituala, asa cum însusi Hahnemann o recunoaste raspicat: “Puterea medicamentoasa nu se afla în moleculele materiale a acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici în suprafata lor fizica (cum ar fi masurate în mod normal), ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atât mai mare actiune, cu cât mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism.”

În alta parte, Hahnemann scrie “plasarea substantei medicamentoase si agitarea ei (la dinamismul care se face la râsnita de medicamente) dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce în ce mai mult pâna când se spiritualizeaza materia”. Si, continuând, spune: “Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet pâna la natura ei spirituala si de aceea, în starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita într-adevar numai din aceasta substanta spirituala.” Toate acestea au strânsa legatura cu calitatea de alchimist a lui Hahnemann.

De asemenea, dupa homeopati, Hahnemann a fost un chimist perfect, dar calitatea lui de alchimist se deosebeste de cea de chimist, pentru ca cea alchimista se refera la semnificatia metafizica.

Referitor la medicamentele homeopate, Winer mai adauga: “În simptomele rationale gasim o confirmare a imaginilor alchimiste”

Pentru Hahneman, Confucius a fost superior lui Hristos, pe care îl considera “sentimentalist înflacarat”

De asemenea, din manualele homeopate mai aflam ca Hahnemann a avut strânse legaturi cu misticismul si cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se stiu eu claritate, urmatoarele: “Hahnemann a fost theist, adica credea într-o religie naturala”. Parerea lui a fost ca învatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca “sentimentalist înflacarat”. Credea ca exista o strânsa legatura între fiinta suprema si actiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns sa dea pacientilor sa miroase substante foarte puternic dinamizate ca sa se trateze. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar radacinile homeopatiei se afla în misticism .

Este foarte bine cunoscut ca intrarea lui Hahnemann în loja teutonica, înca de tânar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase. Legatura lui cu misticismul se dovedeste net din cea mai cunoscuta carte a sa “Organon al artei vindecarii” în care are foarte multe capitole dedicate elogiului “tatalui” misticismului. Anton Mesmer, în a carui teorie despre “magnetismul animal” credea si o practica el însusi. Din toate acestea rezulta ca homeopatia îsi are radacinile în misticism si spiritism, lucruri clar dezaprobate de biserica ortodoxa si în general de lumea crestina.

Sunt de mentionat parerile unor homeopati care sustin ca legea principala a homeopatiei, adica cea “a asemanarilor”, nu este corect sa fie atribuita initial lui Hahnemann. pentru ca aceasta lege a fost inclusa în “arta” magiei. Exista si alte exemple de practicare a homeopatici care sunt bazate pe principiile magiei. Asadar, este evident ca principiile homeopatice magice nu coincid cu credinta si viata ortodoxa, nici într-un caz.

Un alt punct important al teoriei homeopate este legea “infectiilor”, prin care homeopatii înecarca sa explice cauza producerii bolilor. În legatura cu acest subiect este mentionata ideea lui Kent, care sustine: “Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gândeasca si sa faca sau binele, sau raul. Deci, pentru a avea predispozitie la infectia psoriatica, ar fi trebuit, mai întâi, sa existe în gândirea omului o stare care sa prezinte împrejurarile potrivite pentru atragerea bolii, ar fi trebuit sa existe dorinta pentru a gresi si a provoca raul. Astfel, omul, gândind si dorind raul, îsi pregateste corpul sa primeasca boala”.

În alta parte, Kent spune urmatoarele: “Starea sufleteasca si trupeasca a omului este o situatie de sensibilizare la boala când cineva doreste raul. Specia umana care traieste astazi pe Terra este un pic mai buna decât un lepros sufletesc… Fiecare om are psoriasis… o noua infectie vine cu fiecare copil.”

Bineînteles, aici se confunda raul spiritual cu cel material, lucru care vine în contradictie cu traditia ortodoxa, conform careia o boala trupeasca nu este în mod obligatoriu urmarea unui gând pacatos sau a unei fapte pacatoase a bolnavului. Pentru ca, ce am putea sa spunem despre Iov sau despre atâtia alti sfinti ai bisericii noastre, care, desi aveau o desavârsire spirituala atât de mare, totusi sufereau, dupa iconomia lui Dumnezeu, de o multime de boli, confirmând cele spuse de apostoli: “…puterea Mea se desavârseste în slabiciune…” (II Corinteni, XII, 9) ?

Conform homeopatiei, infectiile psoriasisului, sifilisului si hepatice (care nu au legatura cu bolile corespunzatoare din medicina clasica) se mostenesc, si în felul acesta raul material si spiritual se eternizeaza. Fara teama, Winer adauga urmatoarele: “…psoriasisul este o manifestare simbolica a pacatului originar”.

Dupa parerea fondatorilor homeopatiei, “nu exista nimic în lume care sa fie capabil sa modifice si sa îmbunatateasca o infectie, în afara de medicamentul homeopat spiritualizat”. Asa se descopera ca homeopatia este un sistem care depaseste limitele tratarii, intervenind un sistem care propune “moduri de mântuire” pentru om, pentru ca este autodeclarata ca fiind capabila sa inverseze consecintele spirituale si trupesti ale pacatului originar!

Winer mentioneaza niste comentarii ale homeopatului Schwartz, care se raporteaza la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spunând ca: “…homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala – medicamentul homeopat într-adevar salveaza sufletele cu acest mod de actiune, Homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida “centrele” superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala”. De asemenea. Winer, punând întrebarea “daca homeopatia este un sistem de desavârsire pentru ispasirea omului de pacatul originar”, da raspunsul ca homeopatia “poate sa fie un mijloc care sa ajute oamenii sa alunge «straturile» necunoasterii, orbirii si egoismului, iar în final o viata perfecta si morala poate fi tinta tuturor metodelor de tratament”.

Asadar, si aici se observa ca homeopatia se extinde si la vindecarea patimilor spirituale, ca de exemplu egoismul. Dar, pentru un crestin ortodox, vindecarea unei astfel de patimi cum este egoismul se trateaza numai cu participarea la viata bisericeasca, bineînteles nu cu medicamentul homeopat.

Deci, homeopatia uneste legea de tratament cu legea spirituala a carei încalcare produce boala. De aceea si marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al asociatiei homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, în afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte” …în legatura cu «igiena» de natura morala si sufleteasca, astfel încât sa nu se mai repete aceleasi greseli care le-a facul înainte încalcând legea, în acest fel provocându-si boala sau cele facute de stramosii lui… Prevedem o purificare a speciei umane…

Medicul homeopat, pentru a merita aceasta denumire trebuie sa fie un întelept sintetic si în acelasi timp instruit spiritual.

Deci, ce ne-au învatat întelepciunea secolelor si religia tuturor oamenilor? Ca diminuarea dorintelor, înlocuirea sau materializarea patimilor, concentrarea sunt cele mai sigure moduri pentru ca sa dobândeasca cineva bucuria dezvoltarii si sanatatii perfecte. Dar, pentru aceasta, pacientul are nevoie de instruire pentru a pricepe necesitatea alinierii lui la poruncile sfinte ale legii. Puteti sa spuneti ca nu este necesar medicul pentru a-1 instrui în biologia metafizica pe pacientul care cere ajutor? Tocmai aici este marea diferenta între alopatul care trateaza doar corpul material care se pierde o data cu moartea si homeopatul care-l hraneste pe cel care continua sa traiasca si sa sufere, adica pe omul viu, lucru pe care nici o stiinta nu a reusit sa-l determine înca.

Reînnoiti-va, reînsufletiti-i pe pacientii vostri eliberati omul de infectia cronica, eliberati-l prin homeopatie, prin homeopatie pura, din aceasta catastrofa numita psoriasis faceti omul potrivit pentru treapta lui Dumnezeu”.

Asadar, este clar ca homeopatia înecarca sa “elibereze” omul si ca tinta ei principala este sufletul pacientului, nu corpul lui. Sa subliniem ca homeopatia trateaza mergând de la suflet catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie, si continua sustinând ca, în principiu, homeopatia este interesata de cele care “în conceptia crestina sunt considerate adânci si întnecacioase”. Aici trebuie subliniata si legatura homeopatiior cu hindusii si punctele comune pe care le are legea hindusa a lui Karma cu tratamentul homeopat.

Asa ca în afara de contemplarea în totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta “elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.

Dar noi, fiind crestini, stim foarte clar ca numai biserica este cea care poate sa-l elibereze pe om din pacatul originar si din raul spiritual si sa refaca relatia omului cu Dumnezeu, însa aceasta prin participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu, iar nu printr-o falsa coincidenta a substantelor.

Înainte de încheierea acestui vast subiect care, desigur, nu poate fi finalizat într-un studiu atât de scurt dar a carui intentie este sa arate aceasta mare problema si sa ne dea motive sa problematizam, as dori sa mentionez foarte pe scurt înca trei puncte de vedere asupra acestei probleme:

a) Cauzele raspândirii metodelor homeopate

b) Cum este explicata actiunea “medicamentului” homeopat când apare vreun
rezultat

c) Daca într-adevar nu este periculos “medicamentul” homeopat, dupa cum spun sustinatorii lui.

Observam urmatoarele:

a) Cauzele raspândirii metodelor alternative

Nu sunt scutiti de vina pentru raspândirea metodelor alterna­tive, neconventionale de tratament niste reprezentanti inconstienti ai medicinei clasice, care exagereaza cu administrarea medicamentelor si deseori cu privirea impersonala asupra pacientului. Aceste situatii, care cu siguranta trebuie corectate, în principiu se datoreaza practicarii gresite a medicinei. Multi medici apartinând medicinei clasice nu au rabdarea sa ia bolnavului un istoric complet, care este cel mai important element pentru un diagnostic corect. De asemenea, comunicarea corecta medic-pacient ajuta la tratament, mai ales în situatiile afectiunilor cronice psihosomatice.

În orice caz, raspândirea metodelor alternative de tratament (homeopatie, acupunctura etc.) nu este independenta de raspândirea ereziilor din vremurile noi, de tendinta de înselaciune si de confuzia care exista în ziua de astazi.

b) Explicarea actiunii “medicamentului” homeopat

În cazurile în care da rezultate “medicamentul” homeopat, acestea o sa trebuiasca sa fie explicate cu actiunea medicamentului figurativ Placebo. Nu este corect ca unii sustin ca ceea ce ne intereseaza este numai rezultatul tratarii. Sa nu uitam ca si în spatiul magiei exista “tratari”, precum si în spatiul protestantilor cu “darul vindecarii”. “Tratari” exista si cu fenomenul extravagant al uroterapiei, adica administrarea orala a urinei la pacient sau prin alte modalitati. Dar, în general, aceste tratari sunt de scurta durata, boala revenind.

Trebuie subliniat ceea ce ne este cunoscut din Sfânta Scriptura si din traditia noastra ortodoxa, ca ispita poate sa trateze pentru a castiga sufletul omului. Deci, nu ar fi trebuit sa excludem si elementul ispititor al “tratarii”, mai ales când aceasta este practicata în strînsa legatura cu practicile provenite din traditiile orientale.

În orice caz, metodele alternative de tratament “dau rezultat”, în general, la afectiunile de natura psihica, dar în cazuri mai dificile “ridica mîinile sus “, adica nu au nici o propunere sau solutie pentru rezolvarea lor.

Specialistii bisericii în tema ereziilor încadreaza homeopatia în capitolul alchimiei. Într-adevar, metodele alternative de tratament nu reprezinta nimic altceva decât reîntoarcerea anticului medic magician-vrajitor în viata societatii de astazi.

c) Pericolele homeopatiei

Sunt periculoase “medicamentele” homeopate?

Vom aminti situatia “medicamentelor homeopate nocive” (Nosodes) care sunt preparate din tesuturile canceroase, din cele cu lichid tuberculotic, din lichid sifilitic, din secretii gonoreice, din venin de sarpe, din mercur etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatatea celor care le folosesc si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.

Situatiile în care “medicamentul” homeopat este extrem de periculos sunt cele în care pacientii cu boli grave renunta la tratamentul medicinei clasice pentru a urma o metoda de terapie hemeopata sau o alta alternativa. Deseori evolutia acestor boli este irevrsibila dupa ce oamenii descopera gresala lor si revin la tratamentul traditional pe care îl luau iar vina pentru aceste situatii este absolut a “terapiilor alternative” cu promisiunile lor false.

Epilog

Toate acestea au fost scrise cu intentia de a fi clarificata problema homeopatiei, care nu are nici baza stiintifica, este clar ca este întemeita în spatiul misticismului si pe modul de gîndire al teoriilor religiilor orientale.

Exista pericolul major, daca se dezvolta homeopatia, precum si celelalte metode alternative de tralament (acupunctura. reflexoterapie etc.) ca aceasta sa aiba un loc de “punte” care sa-i conduca prin înselaciuni pe multi crestini neinformati spre religiile orientale, în prima faza crescând sentimentele lor crestinesti. Crestinii apeleaza la astfel de metode necunoscând acest aspect care a fost mentionat în text.

Dar homeopatii care spun ca sunt crestini, cum este posibil sa nu cunoasca aceste aspecte ale problemei sau însala cu ipocrizie sustinând ca homeopatia nu este contrara crestinismului ? :
Este cunoscut ca pe iubitorii “New Age-ului” îi repreznita astfel de teorii si chiar îi satisfac. Este aplicarea teoriilor lor despre univers la nivel medical.

De asemenea, trebuie clarificat ca “metodele alternalive” de tratament (homeopatie-, acupunctura etc.) nu trebuie confundale cu reigimul sanatos de hranire si cu tratamentele cu plante simple care trebuie sa faca parte dintr-un mod de viata echilibrat..

Exista multe grupari mistice si cu caracter religios, care folosesc în mod foarte periculos în învataturile lor idei referitoare la sanatate. Toate aceste grupari, împreuna cu credintele lor, sunt bazate pe religii si conceptii orientale, amestecate cu diferite forme si practici de magie.

Învatatura principala a acestor grupari este totalitatea “cosmosului”. Conform acestei teorii, exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala sau o energie care coincide cu universul (bioenergie). Absolut tot ce se întâmpla este manifestarea acestei energii absolute. Nu exista deosebire între substanta lui Dumnezeu si cea a omului. Dumnezeu nu exista în afara omului. Luând ca baza acest punct de vedere pentru Cosmos, cei care se ocupa cu misticismul învata ca omul, descoperindu-l pe “Dumnezeu – El însusi” si activând puterile care se ascund în interiorul lui, are puterea sa se vindece singur.

Homeopatia este si ea una dintre aceste practici terapeutice bazate pe aceasta teorie despre cosmos. Bineînteles ca toate aceste metode mistice care izvorasc din învataturi si credinte specifice religiilor orientale si magiei sunt contrare cu credinta crestin-ortodoxa, mai ales în ceea ce tine de conceptia despre viata si despre cosmos, conceptie total opusa celei crestinesti.

Cum este oare posibil ca practicantii crestini ai acestei metode sa nu stie ca fondatorul homeopatiei, Samuel Hahneman, sustinea ca Confucius a fost mai mare decât Iisus Hristos? Si oare cum este posibil ca o metoda “terapeutica” sa fie dupa voia lui Dumnezeu, daca fondatorul ei a vorbit împotriva lui Iisus Hristos?

Cu dorinta si în speranta ca, cu ajutorul si binecuvântarea lui Dumnezeu acest text o sa ajute la clarificarea confuziei.

sursa: sihastru.net

DOAR DUMNEZEU VINDECA!!!!

HOMEOPATIA - FORMA MODERNA DE VRAJITORIE

În zilele nostre, cand magia si vrajitoria sunt intens promovate, cand valorile tradisionale sunt luate în zeflemea, iar Morala pusa la zid, este imperios necesar sa luam atitudine noi, crestinii, care trebuie sa fim lumina lumii. Faptul ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru a salva neamul omenesc, este pentru noi un lucru de nezdruncinat, în ciuda tuturor loviturilor pe care le primim, iar Cuvantul Sau, în litera si duhul caruia trebuie sa ne manifestam, este pentru noi infailibil.
Ca atare este datoria noastra sa luam cat mai ferm atitudine în fata provocarilor contemporane, iar prin prezentul articol, împotriva homeopatiei – o forma moderna de vrajitorie prin care ne reîntoarcem la medicul-vrajitor din vechime.
Aceasta forma de “medicina alternativa”, laudata si promovata de multa lume, din pacate si de unii ortodocsi, este pierzatoare de suflet! Parintele Paisie Aghioritul o considera sarlatanie, iar Biserica Ortodoxa a Greciei a luat deja o pozitie împotriva acestei practici oculte.

Ce este homeopatia?

Homeopatia deriva din limba greaca si înseamna “suferinta similara”. Ea a fost fondata de germanul Samuel Hahnemann, alchimist si mason. Este mai degraba o forma mistica decat medicala, care nu se bazeaza pe stiiinta ci pe o anume conceptie despre om si cosmos, o conceptie anti-crestina.
Remediul homeopat se obtine practic din orice si consta în “ceva” care administrat cand esti sanatos te va îmbolnavi de respectiva boala, un fel de a contracara focul prin foc. Din punct de vedere medical nu are nici un efect si sa vedem concret de ce: daca esti alergic la “ceva”, homeopatia îsi va prescrie ca tratament tocmai acel “ceva” care în mod normal te-ar face alergic. Desigur acel “ceva” va fi diluat cat mai mult dar nu pentru a preveni un eventual risc în cazul substantelor otravitoare ci pentru un scop mistic, care vom vedea un pic mai încolo în ce consta, acum sa vedem modul de diluare care pune sub semnul întrebarii aceasta practica, determinandu-o a fi considerata sarlatanie: o picatura de “ceva” se dilueaza în 99 de picaturi de apa, obtinandu-se o solutie de concentratie C1. Apoi, o picatura din C1 se amesteca iar cu 99 picaturi de apa, obtinandu-se o concentratie C2, si tot asa. Ca fapt divers, C2 înseamna un raport de 1/10000, iar C6 1/1000000; C6 echivaleaza cu o picatura în 20 de piscine, iar C12 o picatura an Oceanul Atlantic. Ei bine, la aceste dilutii, nu mai exista nici o molecula din substanta initiala, adica din acel “ceva”. Asta o spune stiinta. Homeopatii sunt însa de alta parere: ei au inventat “memoria apei”. Dupa ei, apa – care stim sigur ca este cel mai puternic solvent, ar tine minte materia ce s-a pus în ea, si, mai mult ar transmite informatia mai departe, solutia fiind cu atat mai puternica pe cat mai diluata. Iata o afirmatie nu numai îndrazneata ci – din cum reiese si din experimentele facute – si stupida. De 200 de ani încoace, homeopatii nu au reusit sa demonstreze aceasta “memorie a apei”, apa care retine numai ce vor homeopatii sa retina, nu si celelalte materii cu care intra în contact. Desigur, medicina clasica are dezavantajele ei si efectele ei secundare, ceea ce ne face într-o anumita masura sa fim deschisi la noi idei. Dar a fi deschis la o alternativa e una, iar a astepta de 200 de ani demonstratia e cu totul altceva.
Si, ca sa încheiem oarecum analiza strict medicala a fenomenului, trebuie mentionat ca foarte multi doctori de o înalta calificare, precum si oameni de stiinta de pretigiu duc un adevarat razboi în Occident, împotriva acestei “terapii”. În America s-a înfiintat chiar Asociatia Medicala Americana (1846) cu scopul interzicerii homeopatiei.Sunt si alte organizatii precum National Council Against Health Fraud, NHS, revistele de specialitate “The Lancet” sau “The Technology Journal of the Franklin Institute”.

Din punct de vedere spiritual, homeopatia face parte din New-Age, Noua Religie Mondiala, care pregateste terenul lui Antihrist.

Conform homeopatiei, cauza bolii rezida în dereglarea fluxului energetic. Da, ati citit bine a fluxului energetic. Conform lui Hahnemann si urmasilor lui, persoana lui Dumnezeu este totuna cu energia Lui, adica Dumnezeu este impersonal ceea ce înseamna cî Biblia, Hristos, toate pica. Învatatura homeopata despre viata si suflet este identica cu cea orientala sau cu cea pagana, care printre altele sustin reîncarnarea. Adica exista o energie, nu o persoana, care curge prin tot universul de-a valma, si din care se adapa nu numai plantele si dobitoacele ci si oamenii, iar prin dereglarea ei, cumva, apare boala. Cert este ca prin acceptarea acestei conceptii pagane, omul devine propriul lui dumnezeu; nu mai are nevoie de Hristos, trebuie doar sa reintre în normal cu “energia vitala”. Alte tehnici dracesti din aceeasi categorie sunt bioenergia, acupunctura, Tai-Chi, magnetismul.

Necesitatea acelor dilutii este determinata tocmai de aceasta doctrina ce poarta numele de vitalism. Cu cat acel “ceva” este mai puternic diluat, cu atat solutia se “spiritualizeaza” mai mult, pana cand se ajunge la substanta simpla, adica la acea energie, care confera “putere” medicamentelor homeopate. Nu-i putin lucru sa precizam ca pentru Hahnemann, Hristos a fost un “sentimentalist înflacarat”, Confucius fiindu-i superior Mantuitorului. Din pacate, neglijenta noastra, care se manifesta din plin în toate sferele de activitate, implicit si în Biserica, face ca acest subiect, insuficient dezbatut în acest articol, sa treaca pe langa noi fara a-i acorda atentia cuvenita. Este foarte dureros pentru trupul Bisericii, ca o parte din credinciosi sa desconsidere si sa minimalizeze acest subiect, apeland chiar la medicamentatia homeopata.
De asemenea, este regretabil faptul ca la noi în tara Consiliul Medicilor nu a luat nici o hotarare ferma pentru stavilirea acestui fenomen si ca destul de multi medicide familie considera homeopatia o alternativa viabila.

Un anumit individ a pus la bataie 1 milion de dolari americani pentru oricine ar dovedi ca disolutiile homeopate ar fi mai mult decat apa chioara. Premiul este înca nerevendicat si cu siguranta va ramane asa mult timp de vreme ce experimentele homeopatilor au esuat în demonstrarea afirmatiei lor.
Singura ameliorare care provine din tratamentul homeopatic este datorata nu medicamentuluici auto-sugestiei, stiintific spus efectului placebo: daca crezi ca te vei îmbolnavi asa se va întampla, si invers.
Chiar si în cazul în care homeopatia ar da rezultate, crestinii nu ar trebui sa apeleze la ea, avand în vedere doctrina pagana ce sta în spatele ei. Sa speram ca, pe viitor, atat Biserica precum si forul medicilor sa adopte o pozitie ferma împotriva acestei înselatorii.
Americanii au o vorba: daca arata ca o rata, merge ca o rata si macaie ca o rata, atunci probabil e o rata. Sa luam si noi aminte!


BILBLIOGRAFIE:

http://www.homeowatch.org/

http://www.ncahf.org/pp/homeop.html

http://www.csicop.org/si/2004-09/strange-world.html

http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/2512105.stm

http://www.bbc.co.uk/science/horizon/2002/homeopathytrans.shtml

http://www.homeowatch.org/news/baum.html

http://www.colorado.edu/philosophy/vstenger/Medicine/Homeop.html

http://skepdic.com/homeo.html

http://www.homeowatch.org/articles/wagner.html



Revista Credinta Ortodoxa