ULTIMUL ARTICOL al lui Eminescu:

TIMPUL - 29 IUNIE 1883. FOTO-DOCUMENT

Marele nostru patriot-Eminescu

SCRISOAREA A III A- fragment ( foarte actual)
........................................................................................
De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Eminescu-dragostea mea

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne'nturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n'explicată
Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă -
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
Şi iubind-o fără margini, scrie: "visul de poet".

Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.

1870, 15 august

Pentru ca am vorbit de patriotism si pentru ca maine se maine sarbatorim ziua marelui patriot si poet national, M Eminescu, redau una dintre cele mai frumoase poezii patriotice:
Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Fiind total in asentimentul fratelui de la crestinul ortodox, sustin ca trebuie sa nu ne pierdem identitatea nationala, asa cum se fac mari eforturi sa se intample, sa ne mandrim cu faptul ca suntem o cultura de 2000 de ani, care are o bogata zestre spirituala su culturala, prea putin cunoscuta, ca ar trebui sa cultivam in tineri sentimentul de patriotism si sa promovam tara asa cum stim noi mai bine. Din pacate, discutand cu fiica mea de 15 ani, am constatat ca tanara generatie nu are nici un respect pentru valorile morale , culturale, istorice ale poporului roman, fiind de parere ca nu ai ce face in tara asta de 2 lei ( citat aproximativ). Daca prin mass media se propaga continuu aceasta idee, cat de inapoiati, necivilizati, corupti, hoti, inculti, etc suntem, cum sa se dezvolte mandria de apartenenta la o entitate nationala??? Cred ca e cazul sa incercam sa ne schimbam un pic,sa ne amintim ca suntem urmasii "celui mai viteaz neam dintre traci".

danutza

NU UITA CA ESTI ROMAN!
articol preluat de pe blogul crestinul-ortodox
http://uncrestinortodox2.wordpress.com/2010/01/14/nu-uita-ca-esti-roman/

E dureros cum uităm că suntem români. Cuvântul român vine de la latinescul “romanus”, care în secolul al IV-lea capătă şi înţelesul de “creştin”. Deci noi românii suntem creştini prin definiţie. Nu numai că ne-am născut creştini ca şi popor, dar şi numele nostru (român) înseamnă creştin. Ca şi creştini am fost dintotdeauna o ţară dreptmăritoare, făcând parte din Singura Biserică Adevărată: Biserica Creştin-Ortodoxă. Ea dăinuie de două milenii şi va dăinui până la sfârşitul veacurilor, însă, din păcate doar o mică parte din ea. Puţini sunt cei care îi vor mai rămâne credincioşi Adevăratului nostru Dumnezeu. Să ne ferească Dumnezeu să nu fim printre cei ce se leapădă şi se vor lepăda de credinţa noastră strămoşească şi dreptmăritoare.

Văd, cu durere, cum mulţi români, astăzi, se închină “Sfântului” Televizor, şi precum se duc vitele la abator, aşa se duc şi ei la vaccinarea împotriva aşa-zisei gripe porcine. Mai toată lumea, după ce au ascultat de “Sfântul” Televizor, că deh…, “tot ce se zice acolo aşa e”, zic unii, au urmat, de bună voie, drumul acesta spre moarte sigură. Cum s-a ajuns ca omul să asculte de Televizor? Foarte simplu! În locul Icoanelor, ce se pun în partea de răsărit a casei, au pus Televizorul. Şi cum omul are tendinţa să se închine spre răsărit, că deh…, aşa e când te naşti creştin, nu se mai închină în faţa Sfintelor Icoane ci se prosternează înaintea Televizorului. Nu degeaba spunea un bătrân (tatăl unei maici): “O să apară,în curând, în casele oamenilor o icoană vorbitoare înaintea căreia se vor închina oameni şi de care vor asculta.” Sau cum zicea un Sfânt Părinte: “În vremurile din urmă diavolul îşi va avea ţeasta în casa omului şi coarnele pe casă”.

Iaca aşa m-am gândit eu, păcătosul de mine, că vor evolua lucrurile:

Ce perfid e diavolul! Acum nu mai este prost să te oblige să faci ceva, că ştie că prin asta dă naştere la mucenici. El, pur şi simplu, ne-a învăţat cu confortul. Avem televizoare, unde credem că ne relaxăm. Avem internet, unde sunt atâtea şi atâtea lucruri ce distrug sufletele oamenilor. Avem electricitate, avem apă în casă, baie cu tot confortul aferent, frigidere, maşini de spălat etc. Prin acest confort vom fi constrânşi să luăm cipurile ce vor veni. De ce? Păi, omul modern poate trăi fără cele pe care le-am enumerat mai sus? Ştiţi ce o să se întâmple? N-o să poţi să mai trăieşti în acest confort dacă nu o să ai cip. Faza cu vaccinul este doar un experiment, să se ştie cât de cooperanţi sunt oamenii. De aceea vorbesc despre cipuri acum. Cum nu te-a obligat nimeni să-ţi faci vaccinul, aşa nu o să te oblige să iei cipul. Asta ar însemna noi mucenici. Diavolul nu vrea aşa ceva. Astfel, la început, se vor face : carduri cu cip pentru asigurarea medicală, buletin cu cip, paşapoartele deja sunt, carduri pe care primeşti salariile sau pensiile sau alocaţiile sau şomajul, care deja sunt cu cip. Pe toate şi le vor lua oamenii pentru că: dacă nu au card de asigurat de sănătate o să plătească o consultaţie la doctor de o să-l usture buzunarul. Poate nici n-o să te mai primească doctorul fără card. Dacă nu ai buletin cu cip, n-o să te poţi angaja, n-o să figurezi în nici o evidenţă. Deci mulţi şi-l vor lua din această cauză. Dacă nu ai card cu cip pentru bani n-o să-ţi poţi primi salariul, alocaţia, pensia sau şomajul. Dacă nu primeşti aceşti bani, nu poţi trăi. Atunci, după scurt timp, o să vină cu ideea ca toate acestea să fie trecute pe un singur cip, pe care îl vor implanta în mâna dreaptă. Oamenii îl vor lua. Nu pentru că sunt obligaţi, dar câţi au puterea să renunţe la confortul cu care ne-a cumpărat diavolul sufletele?

Liber eşti doar atunci când ţi-ai pus sufletul stăpân pe trup. Nu uita, frate, că ai viaţă în tine, tocmai datorită sufletului. Dacă Dumnezeu nu sufla suflare de viaţă în om, acesta era doar o statuie, un bibelou. Bine ar fi ca în aceste vremuri tulburi să ne concentrăm mai mult pe nevoile duhovniceşti decât trupeşti. Însă şi acest lucru este greu pentru că nu prea mai avem duhovnici. Asta mi-a spus un părinte cândva. Ca să suplineşti, oarecum, duhovnicul ai, cât se mai găsesc, cărţile Sfinţilor, pe care ar trebui să le citim. În ziua de azi te duci la preot doar să-ţi spovedeşti păcatele. Mare lucru e dacă mai primeşti şi un sfat. Un alt părinte mi-a zis să-mi fiu propriul meu duhovnic, căutând răspunsuri la frământările mele în cărţile Sfinţilor Părinţi, cât încă mai am acces la ele.

Aşa că, fraţilor, să nu uităm că suntem români, deci creştini. Să încercăm să fim creştini şi cu faptele, nu numai cu numele, ca astfel să se milostivească Bunul Dumnezeu şi de noi şi să ne scape (chiar să nu apucăm) de vremurile acelea…NU UITA CĂ EŞTI ROMÂN!

ALTERNATIVE LA VACCIN...

10 alimente necesare pentru a ne apara de gripa

Renuntati la medicamentele si vaccinurile ineficiente impotriva gripei si paziti-va de aceasta pe cale naturala, ne sfatuieste Dave Grotto, autorul publicatiei “101 alimente care iti pot salva viata”.
Grotto prezinta 10 alimente bogate in nutrienti si vitamine necesare pentru a ne apara de gripa. Ciupercile
Aceste alimente poseda doua arme importante de care avem nevoie in sezonul rece: seleniul, care ajuta la intarirea sistemului imunitar si beta-glucanul care este un tip de fibra antimicrobiana care ajuta la activarea celulelor care gasesc si distrug infectiile.
Usturoiul proaspat
Alimentele puternic mirositoare precum usturoiul contin substante fitochimice active care au proprietatea de a ne feri de bolile contagioase, precum gripa. Usturoiul este cel mai puternic antigripal natural cunoscut. De aceea expertii ne recomanda sa consumam zilnic doi catei de usturoi.
Somonul
Somonul este foarte bogat in vitamina D (12-20 micrograme la 100 g). Un studiu demonstreaza ca un nivel scazut de vitamina D in organism favorizeaza contactarea unei infectii respiratorii.
Ceaiul
Cercetatorii de la Universitatea Harvard au descoperit ca daca bem 5 cesti de ceai negru pe zi ne intarim de 4 ori mai mult sistemul imunitar.
Iaurtul
Organismele probiotice din iaurt maresc numarul bacteriilor brune din organism care ne protejeaza de infectii. Acest aliment ne protejeaza de racelile de sezon.
Ciocolata neagra
Ciocolata neagra, spre deosebire de alte gustari dulci, este foarte sanatoasa, spun expertii. Acest aliment are un continut foarte bogat de cacao care sporeste abilitatea sistemului imunitar de a se apara impotriva infectiilor..
Stridiile
Zincul este foarte important pentru sistemul imunitar. O stridie medie asigura necesarul de zinc pentru o zi..
Migdalele
Aceste alimente sunt foarte bogate in vitamina E care poate reduce riscul de a capata o raceala si de a dezvolta o infectie respiratorie, potrivit cercetatorilor de la Universitatea Tufts. Pentru a ne feri de raceala trebuie sa consumam o portie de migdale pe zi in sezonul rece.
Capsunile
Unele studii arata ca acest aliment poate reduce semnificativ intensitatea si durata unei raceli sau a unei gripe, deci nu strica sa incercam.
Cartofii
Beta-carotenul imbunatateste imunitatea corporala. Este esential in dezvoltarea celulelor sistemului imunitar si ajuta la neutralizarea toxinelor daunatoare.

Cititi si:

Imbunatateste-ti imunitatea sau: UN ALTFEL DE “VACCIN” ANTIGRIPAL
http://mignews.com.ua/en/articles/376969.html

Svetlana Fus, dietetician:
Pe perioada unei epidemii virale mai ales, este important ca dieta sa ne fie variata si echilibrata. Lipsa de vitamine si microelemente are un impact negativ asupra organismului–il epuizeaza si il face mai vulnerabil.
Acidul ascorbic (vitamina C), citric si alti acizi organici, vitamina E, zincul, seleniul, cuprul, magneziul, iodul si fierul sunt necesare protectiei impotriva virusilor. Aceste elemente combinate fortifica sistemul imunitar.
Dar nu faceti exces de zel! Organismul poate fi coplesit daca ii administram aceste substante in exces. Este de recomandat de asemenea sa inlocuim dulciurile si zaharul cu miere si fructe uscate–sunt mai sanatoase si nu contin grasimi in exces.
1. Apa cu lamiie
In timpul unei epidemii de gripa e bine sa va incepeti ziua bind un pahar de apa cu lamiie Apa sa fie la temperatura camerei si sa stoarceti in pahar un segment de lamiie. Puteti adauga si un pic de miere. In timpul zilei beti atit de multa apa incit sa consumati toata lamiia. In acest fel va faceti plinul de acid ascorbic si citric.
In afara de asta, acidul citric are un efect benefic asupra sistemului circulator, a vaselor de singe. Necesarul de acid ascorbic (vitamina C) este de 70 mg. Dar in timpul unei epidemii de gripa este de recomandat sa cresteti aceasta cantitate la 500 mg pe zi.
2. Cereale
Aveti nevoie de seleniu pentru a creste rezistenta corpului la infectii. Cerealele sunt o sursa buna de seleniu. Usturoiul contine si el mult seleniu.
3. Citricele si kiwi
In timpul zilei ar fi bine ca pe linga cocktailul de lamiie sa consumati o portie de citrice. 2 fructe de kiwi contin necesarul zilnic de vitamina C. Daca aveti alergie la citrice inlocuiti-le cu mere–si acestea contin acizii necesari pentru a va proteja de virusi. Alternativa: mere sau otet de vin.
4. Nuci
Nucile contin vitamina E, zinc, cupru, magneziu–toate sunt esentiale mentinerii imunitatii organismului la cote optime. Ratia zilnica de nuci: 50 grame. Vitamina E se gaseste de asemenea in ulei vegetal: de floarea soarelui sau porumb.
5. Pestele
Pestele si fructele de mare sunt bogate in iod care imbunatateste imunitatea. Acizii grasi tip Omega 3 din peste imbunatatesc circulatia sangvina.
6. Carnea
Nivelul redus de fier afecteaza negativ capacitatea organismului de a se apara de infectii. Acest lucru e important mai ales pentru femei si mai ales in timpul menstruatiei cind corpul pierde o cantitate semnificativa de fier.
Cel mai usor de asimilat tip de fier se afla in carnea de porc, vita si mai ales in ficat. Vegetarienii pot apela la spirulina (o alga, se gaseste in farmaciile naturiste sub diferite forme, n.tr.).
7. Usturoiul si ceapa
Aceste legume contin compusi volatili cu efect antibacterian. Atenti, trebuie utilizate crude deoarece prin gatire isi pierd din proprietatile curative.
Este indicat sa se faca inhalatii sau sa se consume usturoiul si ceapa crude.
8. Echinacea si gingsengul
Ceai de Echinacea, tinctura de Echinacea (in farmaciile naturiste se gaseste si sub forma de pastile n.tr) sau de gingseng ajuta substantial organismul in lupta cu infectiile si alte probleme. Sunt utile mai ales in sezonul rece cind temperatura joasa si lumina diminuata sunt percepute de corp ca si factori de stress ceea ce duce la slabirea capacitatilor de aparare. E insa mai bine sa discutam cu medicul inainte sa luam aceste intaritoare.
9. Varza si cartofi
Sunt surse aditionale de vitamina C. Varza murata sau gogonele sunt de asemenea surse de acizi organici.

Minutul de rasfat spiritual

Pomelnic
"Pe toti cei ce in veacuri au cazut luptand
Pentru biruinta Crucii prea cinstite,
Cei ce in clipa mortii au avut in gand
Numele Treimii prea blagoslovite,
Si pe toti aceea care au ravnit
Slava si cununa mai presus de minte,
Pomeneste-I Doamne,
Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.
Pe toti Mucenicii Neamului,
Eroi, Luptatori cu spada sau cu rugi sfintite,
Toti cei ce se roaga astazi pentru noi,
Si ne scot in graba tainic din ispite,
Si pe toti aceea care pentru neam,
Au trait in temniti, ca-n niste morminte,
Pomeneste-I Doamne,
Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.
Pe tot neamul nostru evlavios si sfant Voievozi si doamne, boieri, jupanese,
Toti cati dorm cu trupul in acest pamant
In hotarul tarii noastre prea alese,
Pe parintii nostri si pe fratii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneste-I Doamne,
Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte.
Si pe toti aceia care nestiuti
Stinsu-s-au in vremea asprelor prigoane,
Cei ce inca astazi zac necunoscuti
Si-n biserici nu au slujbe si canoane,
Pe toti sfintii care numai
Tu ii stii Si al caror nume numai
Tu-l tii minte,
Pomeneste-I Doamne,
Tu cand vei veni,
In Imparatia Slavei Tale sfinte."
Zorica Latcu - Maica Teodosia Latcu