LA EI NU, LA NOI DA!

Vaccin interzis in SUA, acceptat cu bratele deschise de Romania

Un vaccin interzis in Statele Unite ale Americii poate fi folosit fara nici un fel de problema in Romania. Este vorba despre Rotarix, vaccin antidiareic, împotriva virusului rotavirus, pentru copii, despre care, in urma cu aproximativ o luna, autoritatile din SUA au stabilit ca are in componenta sa o tulpina a virusului gripal porcin.

Intr-un raspuns trimis senatorului Iulian Urban, Ministerul Sanatatii sustine ca vaccinul poate fi folosit in continuare in Romania atat timp cat este considerat eficient de catre Agentia Europeana a Medicamentului. "Rotarix a fost autorizat in februarie 2006 in Uniunea Europeana si este disponibil in toate tarile membre fara a fi insa cuprins in calendarele nationale de imunizare ale copilului. Rotarix nu este autorizat prin procedura nationala, de catre Agentia Nationala a Medicamentului, ci prin procedura centralizata, de catre Comisia Europeana, pe baza evaluarii efectuate de Comitetul pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) al Agentiei Europene a Medicamentului (EMA, fosta EMEA)", a precizat Ministerul Sanatatii.

De asemenea, in acelasi raspuns se precizeaza faptul ca Grupul de lucru pentru vaccinuri, ale caror recomandari au fost adoptate de Comitetul pentru Medicamente de Uz Uman, a stabilit ca "nu este necesara restrictionarea utilizarii vaccinului Rotarix". Mai mult ca sigur ca de acest artificiu nu e strain Adrian Streinu Cercel, cel care a indus si isteria gripei porcine .

sursa: agentia.org

PROFETII PE CALE SA SE IMPLINEASCA

Damascul nu va mai fi oras-o profetie biblica

Putem determina cand profetiile se vor implini cronologic, prin intermediul altor profetii? Multe profetii ofera indicii care par a fi legate de alte profetii.

Isaia 17, un oracol cu privire la Damasc, pare a fi o astfel de profetie. Exista indicii care il leaga de Iezechiel 38-39, profetia razboiului Gog/Magog, un atac multinational impotriva Israelului.

Iezechiel, la randul sau, pare sa fi scris capitolele 36-43 in ordinea in care evenimentele vor avea loc. Aceasta secventa indica faptul ca al treilea templu va fi construit dupa ce razboiul Gog/Magog va fi avut loc ( vezi Iezechiel 40 intitulat Vedenie asupra templului ce va sa fie- Biblia Ortodoxa varianta Anania).

Aceste trei evenimente par a fi cronologice si, probabil, iminenete.

Isaia 17- Profeţie asupra Damascului şi a lui Efraim. Sfârşitul idolatriei. Grădini pentru zeii străini.

Conform Enciclopediei Britannica : ” Dintre orasele antice ale lumii, Damascul este, probabil, cel mai vechi oras continuu locuit. Numele sau, Dimashq in araba… deriva din Dimashka, un cuvant de etimologie pre-semita, sugerand ca inceputurile Damascului merg inapoi in timp pana inainte de consemnarea istorica.”

Isaia, cu toate acestea, a profetit ca, in viitor, Damascul nu va mai fi un oras. Isaia 17 spune:

” Proorocie împotriva Damascului: “Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.” Isaia 17:1-2

Oraşul Aroer se afla pe malul nordic al râului Arnon, cu vedere la defileul adanc prin care râul se varsă în Marea Moartă, cincisprezece mile spre vest, in prezent in Iordania.

” Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.” Isaia 17:3

Pamantul lui Efraim este Cisiordania( West Bank) centrala. In prezent palestinienii si arabii locuiesc acolo.

” Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.” Isaia 17:4

Iacob ii reprezinta pe israeliti.

” Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim; Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.” Isaia 17:4-9

Vedem de aici ca evreii vor fi combatanti.

” Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte.. ...” Isaia 17:10

Acesta pare a fi motivul pentru care Dumnezeu permite ca aceste evenimente sa aiba loc.

” …Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu străin. În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac. ” Isaia 17: 10-11

Aceasta referire la vita de vie poate fi un indiciu despre perioada din an cand evenimentul va avea loc. Vita de vie se planteaza in aprilie, iar la sfarsitul lui mai inceputul lui iunie infloreste. Deci acest eveniment nu va avea loc inainte de perioada de inflorire.

” Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună. În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.” Isaia 17:12-14

O alianta multinationala se ridica impotriva lui Israel.

Razboiul Gog/Magog- Atacul multinational- Iezechiel 38-39

Indiciile lui Isaia arata faptul ca atacul multinational, care urmeaza dupa distrugerea Damascului, este razboiul Gog/Magog din Iezechiel 38-39.

” Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Gog şi spre ţara lui Magog, regele [ţinuturilor] Roos şi Mosoh şi Tubal, şi profeţeşte asupra lui.” Iezechiel 38:1,2[ Varianta Anania spune Capitolele 38 şi 39 cuprind o profeţie asupra lui Gog, personaj menţionat mai întâi în Nm 24, 7 drept rege foarte puternic, dar care aici, prin context şi prin toată desfăşurarea apocaliptică a evenimentelor, devine simbol al oricărei puteri ce se ridică împotriva lui Dumnezeu. Cu această dimensiune va fi reluat de către Evanghelistul Ioan în Apocalipsa,20, 7-9].

” Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege peste Roos şi Mosoh şi Tubal; şi te voi aduna pe tine şi toată oştirea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în platoşe, cu o mare gloată de scuturi şi de coifuri şi de săbii: Perşi şi Etiopieni şi Libieni, toţi cu coifuri şi cu scuturi; Gomer şi toţi ai lui; casa lui Togarma, de la capătul Miazănopţii, cu toţi ai lui; şi multe neamuri cu tine.” Iezechiel 38:3-6

Gog este un om. Prima data este mentionat in Numeri 24:7 in Biblia-varianta Anania( vezi explicatia de mai sus) si il mai gasim(pentru prima oara in alte variante traduse ale Bibliei) in Cronici 1, cap.5:4 ” Fiii lui Ioil: Şemaia, fiul său; fiul acestuia, Gog; iar al acestuia, Şimei “. Gog a fost un descendent al lui Ruben, intaiul nascut al lui Iacov, patriarhul celor 12 triburi ale lui Israel. Daca luam in considerare si mentiunea din Numeri 24:7, ca el a fost un rege foarte puternic, avem un comandant al atacului multinational care poate fi un descendent direct al lui Gog, un descendent al lui Ruben, fiul lui Iacov.

Iezechiel descrie starea lui Israel din momentul invaziei, prin cuvintele profetice ale Dumnezeu catre Gog: ” Găteşte-te şi fii gata, tu ai toată mulţimea ta strânsă împrejurul tău, şi fii căpetenia lor. După zile multe tu vei primi porunci. În anii de pe urmă vei veni în ţara izbăvită de sabie, ai cărei locuitori au fost adunaţi dintr-o mulţime de popoare, în munţii lui Israel, care au fost mult timp pustiiţi. De când au fost despărţiţi de celelalte popoare, ei locuiesc toţi în siguranţă. ” Iezechiel 38:7-8

Poporul lui Israel din zilele noastre se potriveste cu descrierea de mai sus pentru prima data in istorie.

Conform explicatiilor din varianta Anania : ” Ca şi în cazul lui Nabucodonosor, Gog devine instrumentul lui Dumnezeu, prin care Acesta Îşi îndeplineşte un anume plan; aceasta însă nu înseamnă că el va rămâne nepedepsit pentru nelegiuirile lui, ca unul care s’a întrecut pe sine în toată răutatea.”

Gog, liderul aliantei multinationale, pune la cale un plan si va spune: ” ca să apuc, să jefuiesc şi să le iau prada, să-mi întorc mâinile împotriva ţării pustii care acum e locuită şi împotriva unui neam care s’a adunat de printre multe neamuri, împotriva celor ce şi-au agonisit moşii, locuind ei în mijlocul ţării.” Iezechiel 38:12-varianta Anania.

Motivul atacului este jefuirea si pradarea Israelului. In momentul atacului condus de Gog, Israelul se va fi recuperat dupa razboiul descris in Isaia 17, cand Damascul este distrus. Dovada ca Israelul va fi bine dupa razboiul ce distruge Damascul, se gaseste in Iezechiel 38:11 , in ceea ce gandeste Gog ” Şi vei zice: Mă voi ridica împotriva unei ţări lepădate; voi veni asupra celor ce se odihnesc în linişte şi locuiesc în pace, toţi locuind o ţară fără nici un zid, fără zăvoare, unde nu au uşi ” caci cum altfel ar putea fi o tara fara ziduri, zavoare si usi decat daca se afla in deplina siguranta si nu are nici un dusman imprejur.

In concluzie, dupa ce Damascul va fi distrus, razboiul Gog/Magog poate fi urmatorul.

Cu privire la Damasc, Efraim si Israel mai exista cateva profetii biblice:

“Efraim va fi pustiit în ziua judecăţii; pentru seminţiile lui Israel vestesc un lucru care se va adeveri. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge după idoli. ” Osea 5.9,11

” Vai de cununa trufiei! vai simbriaşilor lui Efraim ! vai de floarea care a căzut din slava de pe vârful muntelui mănos! vai celor ce se îmbată fără vin ” Isaia 28:1[ varianta Anania- care explica " După Teodoret, „cei ce se îmbată fără vin“ erau închinătorii la idoli, a căror practică ducea deseori la extaze frenetice (mai ales în cultul misterelor orientale) si care face trimitere la Osea 5:5 " Umilită fi-va trufia lui Israel în chiar'naintea feţei lui, iar Israel şi Efraim se vor slei în propriile lor nedreptăţi; şi împreună cu ei se va slei şi Iuda ", la Ieremia 2:19 " Lepădarea ta de credinţă te va certa şi răutatea ta îţi va fi mustrare; cunoaşte dar şi vezi că amară ţi-a fost lepădarea de Mine, zice Domnul, Dumnezeul tău, şi că nici o plăcere n'am aflat Eu în tine, zice Domnul, Dumnezeul tău."]

” Vai de cununa trufiei! vai simbriaşilor lui Efraim a! vai de floarea care a căzut din slava de pe vârful muntelui mănos! b vai celor ce se îmbată fără vin c! Cununa trufiei, simbriaşii lui Efraim, va fi călcată’n picioare“. Isaia 28.1,3

Pentru Damasc: i „Umplutu-s’au Hamatul şi Arpadul de ruşine, că au primit o veste rea, tulburate, mânioase, nu pot avea odihnă. Damascul s’a slăbănogit şi-i pus pe fugă, cutremur l-a cuprins.” Ieremia 49.22,23

” Iar Eu voi aprinde foc în zidul Damascului şi va mistui răspântiile fiului lui Benhadad” Ieremia 49.26

Oare intamplator atat Israelul cat si SUA ameninta Siria cu aducerea ei in ” epoca de piatra” ?
sursa: mucenicul's blog

DESPRE RUGACIUNE

SFANTUL EFREM SIRUL
DESPRE RUGACIUNE

Comoara nelipsita, bogatie care niciodatat nu se cheltuieste, liman neinvaluit, pricina de alinare, si radacina de nenumarate bunatati, si izvor si maica este rugaciuena, si decat insasi imparatia mai puterbnica. pentru aceea de multe ori insusi cel ce cu coroana este incoronat in fierbinteala cazand, si pe pat zacand si arzand ca fpocul, stau inainte doctorii, purtatorii de sulite, slujitorii, voievozii si nici mesterul de doctorii, nici venirea de fata a prietenilor, nici slujirea sligilor, nici indestularea doctorilor, nici scumpetea gatirii, nici avutia banilor, nici nimic altceva din cele omenesti, nu poate sa mangaie si sa usureze boala ceea ce zace asupra-i. Iar daca cineva din cei de au indrazneala catre Dumnezeu ar veni, si de trup numai s-ar atinge, si rugaciune curata pentru dansul ar face, toata boala trupului ar izgonit-o. Si ceea ce nu a putut bogatia si multimea celor ce slujesc, si stiinta iscusintii, si marimea imparatiei, aceasta a putut de multe ori rugaciunea unui sarac si scapatat. iar rugaciune zic, nu pe aceasta rece si de trandavirte plina, ci pe ceea ce cu osardie se face, cu durere in suflet, cu minte intinsa. Ca aceasta este care se suie la cer. Si precum apele, pana pe loc neted si potrivit se poarta, si de multa latime se impartasesc, nu se ridica la inaltime, iar dupa ce pe dansele mainile sligilor de jos imprejur, ingradindu-le si necajindu-le, si strangadu-le, decat toata sageata mi iute catre inaltime izbucnesc, asa cu adevarat mintea omeneasca, pana dobandeste slobozenie multa, se revarsa si curge. Iar dupa ce intamplarea lucrurilor de desupt pe dansa o va stramtora, storcandu-se si tescuindu-se bine, curate si intinse rugaciuni la inaltime trimite.
Si ca sa te inveti ca mai ales rugaciunile acelea pot sa se auda care cu necaz si cu stramtoare se fac, auzi ce zice proorocul catre Domnul: "Cand ma necajeam am strigat, si m-a auzit pe mine". Deci sa en infierbantam stiinta, sa necajim sufletul nostru prin pomenirea pacatelor. Sa-l necajim, nu ca sa-l stramtoram, ci ca sa fim auziti sa-l gatim, sa se trezeasca si sa privegheze, si sa-l facem de insusi cerurile sa se apuce. Ca nimic nu goneste trandavirea si lenevirea, ca durerea si necazul care de pretutindeni aduna mintea, si catre sine o intoarce. Cel ce asa se necajeste, si asa se roaga, multa dulecata dupa rugaciune in sufletul sau va putea salaslui. Si precum adunarea norilor, la inceput intunecos face vazduhul, iar dupa ce se amesteca unii cu altii slobod ninsorile, si dupa ce slobod ploaia, tot vazduhul alinat si luminat il lucreaza; asa cu adevarat si mahniciunea, pana inlauntru se intoarce si se invarteste, intuneca gandul nostru. Iar dupa ce prin graiurile rugaciunii cu lacrimile acelea se va deserta, si afara se va rasufla, multa stralucire a sprijinirii lui Dumnezeu pune inlauntru, care ca o raza in mintea celui ce se roaga se sloboade.
Dar care este cel rece al celor multi? Fara indrazneala, zice, sunt, plin de rusine, nici a-mi deschide gura nu pot. Sataniceasca este aceasta evlavie; ale trandavieii sunt aceste acoperamanturi. Ca voieste diavolul sa le incuie usile intrarii cele catre Dumnezeu, fara de indrazneala esti? Mare indrazneala este aceasta, adica a socoti ca esti fara de indrazneala, precum cu adeavrat cea mi de pe urma rusinare si osandire este, a socoti ca ai indrazneala. Ca amcar multe ispravi de ai avea, si nici un rau intru sine de nu ai sti, dar socotesti ca ai indrazneala, din toata rugaciunea ai cazut. Si macar nenumarate sarcini de pacate intru stiinta ta de ai purta, si numai cu acestea de te-ai incredinta pe sine, ca decat toti esti cel ami de pe urma, multa indrazneala vei avea catre Dumnezeu. macar ca ceasta nici smerita cugetare nu este, ca cel pacatos sa se socoteasca ca este pacatos. Ca smerita cugetare este cand cineva multe si mari ispravi, de fapte bune intru sine stiind, nimic n-are pentru sine sa nu se naluceasca. Cand cineva ca Pavel fiind, si a zice putand: "nimioc intru sine-mi nu stiu" si iarasi sa zica" ca Hristos Iisus a venit in lume sa mantuiasca pe pacatosul, dintru care cel dintai sunt eu. Aceasta este smerita cugetare, ca adica, inalt fiind cineva din ispravirea faptelor bune, sa se smereasca pe sinesi cu gandul. (I TIM. 1,15). Dar cu toate acestea Dumnezeu pentru negraita Sa milostivire, nu p ecei cu adevarat smeriti numai , ci si pe cei ce au buna cunostinta, si isi marturisesc pacatele ii imbratiseaza si ii primeste, si se face milostiv si bland celor ce se afla asa.
Si ca sa te inveti cat de mare bunatate este, nimic mare pentru sine a socoti si a se naluci, doua care fa-ti cu cuvantul. Injuga dreptatea si mandria, si pacatul cu smerita cugetare si vei vedea jugul pacatului intrecand dreptatea, nu dintru a sa putere, ci dintru taria sotiei sale, a smeritei cugetari. Si pe acela iarasi micsorandu-se si scazand, nu din neputinta dreptatii, ci si din greutatea si povara trufiei. Ca precum smerita cugetare pentru inaltimea cea covarsitoare a ei, greutatea pacatului o biruieste, si poate sa se suie catre Dumnezeu, asa si trufia pentru multa greutate si povara a ei, poate si pe dreptatea cea mai usoara sa o biruiasca, si cu lesnire sa o traga pe dansa jos. Si cum ca perechea aceasta este mai grabnica decat aceea, adu-ti aminte de fariseul si de vamesul. A injugat fariseul dreptatea si mandria, asa zicand: "Multumesc Tie, ca nu sunt ca ceilalti din oameni, rapitori, lacomi, nici ca vamesul acesta. (Luca 18,11)". O nebunie! Nu a saturat trufia lui toata firea oamenilor ci si asupra vamesului celui ce sta aproape, cu multa nebunie a sarit. Dar acela ce afacut? Nu a impins inapoi ocarile, nu l-a durut pentru prihanire, ci a primit pe cea zisa cu multumire si i s-a facut lui sageata vrajmasului doctorie si vindecare, si oacara lauda, si defaimarea cunun. Atata de buna este smerita cugetare, atata este castigul, a nu se musca de ocarile cele de la altii, nici a se salbatici pentru dosadirile cele de la cei de aproape. Ca este cu putinta si de la dansii a dobandi mare oarecare si vitejeasca bunatate, care lucru cu adevarat si la vamesul s-a facut. Ca primind ocarile, a lepadat pacatele, si zicand: "Dumnezeule fii milostiv mie pacatosului", s-a pogorat mai indreptat decat acela. (Cap 18,13), si cuvintele au biruit lucrurile, si graiurile faptele le-au covarsit. Ca acela, adica dreptatea pune inainte, si postiri si zeciuieli. Iar acesta graiuri numai goale a zis, si toate pacatele le-a lepadat. Ca nu numai graiurile le-a auzit Dumnezeu, ci si mintea vedea cu care pe acestea le pune inainte, si smerita cugatare si inima lui zdrobita aflandu-o, l-a miluit si iubire de oameni cu dansul a facut.
Si acestea le zic, nu ca sa pacatuim, ci cu buna cunostinta si multumire sa fim. Ca vamesul ca om, felul cel mai de pe urma al rautatii, nu ca smerit a cugetat, ci cu buna cunostinta si multumire s-a aratat numai si pacatele si le-a spus, si ceea ce era a marturisit, atata dragoste asupra-si a primit de la Dumnezeu, cata cei ce mari adica bunatati a ispravit, dar nimic mare pentru sine-si socotesc, trag asupra-si ajutorul lui Dumnezeu. Pentru aceasta va indemn si ma rog, si va poftesc sa ne marturisim adeseori lui Dumnezeu. Ca nici nu te aduc pe tine in privelistea celor impreuna robi cu tine, nici te silesc sa descoperi oamenilor pacatele tale, Stiinta ta desfa-o si descoper-o inaintea lui Dumnezeu: arata-i ranile tale, si de la dansul cere-ti doctoriile, arata acelui ce nu te ocaraste, ci te tamaduieste. Ca desi vei tacea, stie Acela pe toate ale tale. Deci spune-i Lui toate pacatele, ca sa castigi, spune-i Lui, ca aici lepadand pacatele, sa et duci acolo curat de greseli, si de nesuferita acea judecata sa te izbavesti. Cei trei tineri in cuptor petreceau, si sufletul lor, l-au dat pentru marturisirea cea catre Stapanul. Dar cu toate acestea dupa atatea si acest fel de fapte zic: "nu este cu putinta noua a deschide gura". Rusine si ocara ne-am facut robilor, gura? Ca insasi aceasta sa o zicem. Zic ei, ca nu este cu putinta noua a deschide gura, si cu aceasta insasi Stapanul sa-l tragem catre noi. Puterea rugaciunii, puterea focului au stins-o, manie de lei a infranat, razboaie a dezlegat, lupte a incetat, viforile a domolit, draci a gonit, Porti ale cerului a deschis, lagaturi ale mortii a risipit, boli a alaungat, suparari a impins, cetati clatinate a intarit, si ranile de sus aduse, si bantuielele cele de la oameni, si inscurt toate lucrurile cumplite le-a pierdut. Si rugaciunea zic iarasi, nu pe ceea ce asa simplu in gura se poarta, ci pe ceia ce dintru adancul mintii si al sufletului iesa. Ca precum din copaci cati inntru adanc isi intind radacinile, macar nenumarate izbiri de vanturi de ar primi, nu se frang, nici nu se zmulg, radacinile cu dinadinsul si cu tarie intru adancul pamantului stranse fiind, asa cu adevarat si rugaciunile cele de desupt dintru adancul mintii se inalta, inradacinate fiind cu intemeiere, si catre inaltime se intind, si de nici o asupreala de gand nu se rastoarna. pentru aceasta si proorocul zice: "Dintru adancuri am strigat catre tine Doamne". Lui se cuvine slava in veci. Amin.

~ ~ ~
Fericit lucru este, intr-adevar, a nu pacatui. Iar daca oarecari vor pacatui, sa nu se deznadajnuiasca, ci sa planga pentru acelea intru care au pacatuit, ca prin plans iarasi sa dobandeasca fericire. deci bun lucru este totdeauna a ne ruga, si a nu ingreuia si a nu ne slabanogi, dupa cum zice Domnul. Si iarasi spune apostolul: "Neincetat rugati-va", adica noaptea si ziua, si in tot ceasul. Si nu numai cand intri in biserica, iar cealalta vreme sa fii fara de grija. Ci ori de lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei, ori de stai, sa nu iti curmi rugaciunea ta. Ca nu stii cand va veni cel care va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti duminica sau vreun praznic, sau deosebiri de loc; ci precuma zis proorocul David: "In tot locul stapanirii Lui". Deci ori in biserica de esti, ori in casa ta, ori in tarina, ori de pasti oi, ori zidiri de faci, ori la ospete te afli, de rugaciune sa nu te departezi. Si cand poti, pleaca-ti si genunchii, iar cand nu poti, roaga-te cu mintea. Si seara si dimineat ai sla maiaza-zi. Daca rugaciunea te va povatui inaintea lucrului, si sculandu-te din pat, miscarile tale cel edintai prin rugaciune se vor face, atunci pacatul nu afla intrare asupra sufletului tau. Rugaciunea este pazitoare intregii intelepciuni, pedepsirea maniei, prigonia ingamfarii, curatire a pomenirii de rau, surparea invifdiei, indreptarea paganitatii. Rugaciunea este virtutea trupurilor, ocarmuirea casei, buna asezare a cetatii, taria imparatiei, biruinta razboiului, intemeire a pacii. Rugaciunea este pecete a fecioriei, credinta a nuntii, arma calatorilor, aparatoar celor ce dorm, indrazneala a celor ce privegheaza, a lucratorilor de pamant buna aducere de roade, mantuire calatorilor pe mare. Rugaciunea este a celor ce judeca ajutatoare, a celor legati slabire, inima buna celor scarbiti, celor ce se bucura dulceata, mangaiere celor ce plang, a nasterilor praznic, cununa a celor casatoriti, a celor ce mor igropare. Rugaciunea este vorbire cu Dumnezeu, intocmai cinstire cu ingerii; a bunatatilor sporire, abatere de la rautati; a apcatelor indreptare. Rugaciunea lui Iona i-a facut din chit casa, iar pe Iezechia din portile mortii la viata l-a intors. Iar tinerilor din Vavilon in duh de roua vapaia a intors. Prin rugaciune Ilie a legat cerul sa nu ploua trei ani si sase luni.
Vedeti fratilor cat poate rugaciunea? Nu este alta avere mai cinstita decat rugaciunea intru toata viata oamenilor. De aceasta nici o data sa nu va despartiti, de aceasta nici o data sa nu va departati; ci precum a zis Domnul nostru, sa ne rugam ca nu desarta sa ni se faca osteneala noastra. "Cand stati de va rugati, iertati orice aveti asupra cuiva, ca si Tatal vostru cel Ceresc sa va lase greselile voastre". Vedeti, iubitilor, ca in zadar ne ostenim rugandu-ne, daca avem ura asupra cuiva. Si iarasi zice Domnul: " Daca iti vei aduce darul tau la altar, si acolo iti vei aduce aminte ca are cineva ceva asupra ta, lasa-ti darul tau inaintea altarului, si du-te mai inati de te impaca cu fratele tau, apoi venind, adu-ti darul tau". Deci dar, aratat este, ca daca aceasta intai nu o vei face, toate cate aduci sunt neprimite. Iar daca vei implini porunca Stapanului, atunci cu indrazneala roaga-te Domnului zicand: " Lasa-mi mie, Stapane, datoriile mele, precumsi eu am lasat fratelui meu, porunca ta plinind-o. Eu neputincios fiind, am lasat. Ca iti va raspunde Iubitorul de oameni : " Daca ai lasat iti las si Eu. Daca i iertat iti iert si Eu ale tale. Ca stapanire am sa iert pe pamant pacatele." Lasati si se va lasa si voua. Vedeti iubirea de oameni a lui Dumnezeu neasemanata? Vedeti bunatatea lui Dumnezeu nemasurata? Ati auzit, in scurt mantuirea sufletelor voastre...

Sfantul Efrem Sirul, Cuvinte si Invataturi, ed Bunavestire, Bacau
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

CE II ATRAGE PE ARTISTII SATANISTI IN ROMANIA?

Pe cand o reactie crestineasca a BOR fata de aceasta otravire a tineretului cu muzica satanista?

danutza

Demonul Ozzy Osbourne „concertează” în România

Ziarul Cotidianul ne oferă o ştire şocantă: Ozzy Osbourne, „tatăl heavy-metal-ului”, concertează la Bucureşti pe data de 2 octombrie, la sala Arena, într-un concert care va marca un turneu mondial al „starului” mondial. Cotidianul prezintă această ştire cu aerul că România este parte dintr-un mare act cultural. Sunt prezentate marile „performanţe muzicale” ale lui Osbourne. Prezentarea se încheie cu halucinanta frază: „…Ozzy a intrat în topul celor mai bizare performanţe pe scenă în momentul în care decapitează un liliac viu. Se spune că artistul nu ştia că are de-a face cu un liliac adevărat, ci cu unul de cauciuc aruncat de un fan din primele rânduri”.

Stilul acesta de prezentare, cu care deja ne-a obişnuit „presa culturală” română, pare a fi făcut de cineva care a coborât de curând din nava spaţială cu care a ajuns în galaxia noastră. Pentru că forma în care Osbourne este prezentat publicului român este de-a dreptul penibilă, o să apelăm în continuare la presa americană, care nu se sfieşte să spună adevărul despre „fenomenul Ozzy”.

Astfel, oricine dă o căutare pe Google a numelui lui Osbourne poate vedea un puhoi de articole care vorbesc despre vulgaritatea limbajului acestuia, despre violenţa „muzicii” (urletelor animalice) sale, despre tendinţele suicidale pe care le induce şi nu în ultimul rând despre satanismul afişat al „legendarului Ozzy”, cum este el numit de către cei ce nu ştiu ce spun.

În anul 1984, un tânăr de 19 ani s-a împuşcat în urma audierii volumului Suicide Solution. Cercetările de specialitate au arătat că „melodiile” conţineau mesajul subliminal „Împuşcă-te!”. Ozzy a scăpat de puşcărie în baza amendamentului 1 al Constituţiei americane care garantează libertatea de expresie (în cazul de faţă, libertatea de manipulare subliminală).
În 1969, Osbourne a pus bazele formaţiei de rock Black Sabbath (denumirea se referă la ritualurile magice ale Evului Mediu în care se consideră că vrăjitoarele făceau dragoste cu diavolul; potrivit cercetătorilor, Sâmbăta Neagră era un ritual satanic, săvârşit şi de către Sandor LaVay, „părintele” satanismului modern), formaţie cu care „a cucerit notorietate în întreaga lume”. Pe toate albumele trupei apare imaginea zeului antic Pan, zeul desfrâului şi al violenţei sexuale, devenit imaginea simbolică a demonului. Membrii săi au declarat în repetate rânduri că încearcă să facă „muzică vrăjitorească”. Dacă ne uităm la mulţimea de „naivi” care îi adoră încă, putem spune că au şi reuşit. Ozzy Osbourne şi-a declarat admiraţia deschisă faţă de un clasic al satanismului, Aleister Crowley, căruia i-a şi dedicat, împreună cu Black Sabbath, cântecul „Mr. Crowley”.

Din noianul de melodii cu tentă satanistă, vom cita câteva versuri din Nativity in Black , hit de „succes” a formaţiei Black Sabbath, care este un imn satanic:

Some people say MY LOVE cannot be true
Please believe me, MY LOVE, and I’ll show you
I will give you those things you thought unreal . . .
YOUR LOVE FOR ME has just got to be real . . .
Look into my eyes, you will see who I am
My Name Is Lucifer, Please Take My Hand!

[Unii spun că dragostea mea nu e adevărată
Crede-mă, dragostea mea, şi am să îţi demonstrez
Am să-ţi dau ceea ce nu ai crezut a fi posibil . . .
Dragostea ta pentru mine trebuie să fie reală . . .
Priveşte-mă în ochi, ai să vezi cine sunt
Sunt Lucifer, ia-mă de mână!] (cf. http://www.jesus-is-savior.com)

Cam aşa arată „ecorşeul” lui Ozzy Osbourne, fără make-up-ul minciunii sau al flecărelii celor care nu vor să gândească cu creierul din dotare, preferând să li se gândească de către alţii. Pentru că nu pot evita aceste manifestări deviante ale idolului lor (numai gândul că cineva îl poate idolatriza este înfricoşător), iubitorii români de Osbourne încearcă să-l umanizeze. Astfel, pe siteul www.carteadenisip.ro se spune despre el: „Odată cu fondarea trupei Black Sabbath, Ozzy intră în istorie. De-a lungul celor 11 ani petrecuţi alături de acest monument al rockului, îşi construieşte o imagine satanistă, fiind atras de magia neagră şi de ocultism”.

Cum de nu ne-am dat oare seama că sărmanul Ozzy „îşi construieşte” o imagine de satanist, în timp ce, în realitate, el e doar un artist cu suflet candid!

La aceeaşi pagină de internet, putem citi un interviu halucinant, în care Osbourne se prezintă ca un dandy englez, puţin introvertit, timid şi modest:
„Care este, după tine, cea mai eronată impresie pe care o are lumea despre Ozzy Osbourne?
Că aş fi diavolul în persoană… Multă lume încă face o relaţie simplă: Ozzy = Diavolul. În trecut mă jucam cu ideea asta. Mă îmbrăcam ca diavolul, mă comportam ca el şi cîntam despre el în piesele mele, dar 100% nu sînt diavolul în persoană, mai ales acum, în 2007. Se întîmplă să mai ies pe străzi şi mă opreşte lume care-mi spune: Wow! Te-am văzut la televizor! Nu mă aşteptam să trăieşti la modul acela. Nu ştiu la ce se aşteptau. Să mă vadă într-un castel din Transilvania mîncînd capete de lilieci în fiecare noapte? Îmi iubesc soţia, îmi iubesc copiii şi cîinii. Nu sînt diavolul, dar e posibil ca lumea să nu priceapă asta niciodată” (http://www.carteadenisip.ro/interviuri/ozzy-osbourne-nu-sint-anticristul/1534).

Aşadar, „mă îmbrăcam ca diavolul, mă comportam ca diavolul şi cântam despre el în piesele mele…”. A cântat despre diavol, s-a comportat ca diavolul şi a distrus mii de suflete nevinovate, dar, desigur, el nu are nimic de-a face cu acesta, mai ales că toate acestea se întâmplau „în trecut”, acum el fiind un mic burghez famelist care trăieşte ca orice om serios. (Apropo! De unde ştie Ozzy cum se îmbracă diavolul? Mărturisesc că eu am ajuns cu studiul teologiei până la doctorat, dar asta nu am aflat-o. O fi citit că Diavolul de îmbracă de la Prada?).

Dacă ar fi să ne luăm după aceste baliverne, în care Osbourne recunoaşte că şi-a trăit viaţa într-o totală imitatio diaboli, am putea să tragem concluzia că el e de fapt e un artist rebel, un neadaptat, un „nebun al marilor oraşe”, un om absolut inofensiv. Dar oare aşa să fie?

În ciuda afirmaţiilor manipulatoare din interviul de mai sus, Ozzy Osbourne rămâne una dintre cele mai nocive persoane din spaţiul mediatic. Fie că s-a jucat de-a diavolul, fie că îl adoră cu adevărat, aşa cum reiese din „muzica” lui, fapt este că „arta” sa e de inspiraţie demonică, fiind un real pericol pentru oricine o ascultă.

Nimeni nu îl acuză că ar fi „diavolul în persoană” cum se autogratulează el în stil mitoman în interviul de mai sus. Cel mult se poate spune despre el că „are diavol în persoană”, lucru care e greu de contestat. Prietenia sa cu Marilyn Manson, satanist declarat, membru al „bisericii” lui LaVey, admiraţia faţă de Aleistar Crowley, un „clasic” al satanismului, nenumăratele afirmaţii blasfematoare la adresa lui Iisus şi gesturi rituale precum cel de decapitare a unui liliac viu pe scenă (scuza că nu a ştiut că liliacul e viu e ridicolă, deoarece un om normal nu are asemenea porniri) ne arată că de fapt Osbourne se învârte în cercurile „sacerdoţiului” satanist, „concertele” sale nefiind altceva decât black sabbat-uri.

Acestea fiind spuse, trebuie să atragem în cel mai serios mod atenţia că:
1. Ozzy Osbourne nu este un artist, ci o persoană malefică, inspirată direct din stilul de viaţă demonic, pe care l-a trăit întreaga viaţă, fie din convingere, ceea ce îl face extrem de periculos, fie pentru că, după cum declară, i s-a părut cool, ceea ce îl face extrem de prost. Prezentarea lui ca un artist este o manipulare grosolană, cu atât mai periculoasă cu cât e făcută în limbajul pretenţios al criticilor muzicali.
2. Osbourne nu e „cool” (locul în care doreşte să îşi petreacă eternitatea e mai curând „hot”), „trendy”, „clasic”, iar trecutul său satanist nu poate fi uitat nici dacă luăm în seamă înţeleapta şi trista cugetare a lui A. Dumas: „îmbătrânind, nebunul devine om cu minte, şi fetele de stradă devin cu vârsta… sfinte” („eroul” articolului nostru încadrându-se la ambele categorii).
3. Participarea la concertele sale este de fapt o participare la un ritual satanic, lucru extrem de periculos pentru oricine şi inacceptabil pentru o persoană care împărtăşeşte credinţa creştină. Părinţii au dreptul să fie informaţi la ce riscuri îşi expun copiii atunci când îi lasă la astfel de manifestări.
4. Muzica lui Osbourne nu este un protest împotriva nedreptăţii sistemului capitalist (sistemul l-a făcut bogat pe măsură ce „fanii” dădeau ultimul sfanţ ca să îl audă) aşa cum îşi imaginează cei ce îl ascultă, nu e un manifest antisistem şi nici un act cultural, ci professio fidei a unui satanist care propune o adorare a unei entităţi spirituale extrem de periculoase şi nocive.

Cred că ar trebui să se ia atitudine faţă de o asemenea provocare la adresa securităţii psihice a celor care sunt expuşi la ea: problema ar trebui să preocupe atât autorităţile Bisericilor creştine (ele trebuie să aibă o atitudine inteligentă care să nu le facă să apară ridicole, cum se mai întâmplă atunci când, foarte rar, emit o opinie pe anumite teme controversate), cât şi pe fiecare creştin în parte. Să ne imaginăm că la acest concert se vor duce mii de oameni, minţiţi de marketingul agresiv care îl prezintă pe Ozzy ca pe un artist, când de fapt el nu e decât o sursă de infecţie morală şi, după cum s-a văzut, un pericol pentru sănătatea psihică şi chiar fizică a celor mai slabi de înger. Unii dintre aceşti oameni sunt „rockerii” noştri cei de toate zilele (mulţi dintre ei sunt adepţii acestui stil de gândire şi nu cred că ar asculta un sfat bun, chiar dacă nu ar veni de la cineva din „tabăra adversă”). Alţii însă sunt „victime colaterale”, persoane cu o cultură medie, care cred că e de bun augur să vezi o „legendă” a rockului (şi să povesteşti apoi la serviciu ce experienţă epocală a fost). Mulţi dintre oamenii care se vor duce la concertul lui Osbourne sunt creştini, poate chiar practicanţi, care fie nu ştiu nimic despre satanismul acestuia, fie au fost educaţi de Zeitgeist-ul zilelor noastre să facă distincţii schizofrenice între „credinţa religioasă intimă” şi „participarea la acte culturale” şi nu înţeleg că în momentul în care fredonează alături de Osbourne „cântecele” lui, dând din cap şi facând semnul satanic al coarnelor de fapt participă cu toată fiinţa la un ritual satanic, lucru perfect incompatibil cu statutul de creştin. Aici trebuie să intervină cei ce conduc Bisericile, nu pentru a cere interzicerea concertului, lucru imposibil de altfel, ci pentru a-i convinge pe cei ce participă la el de pericolele reale la care se expun.

Strategia ignorării totale a unor astfel de manifestări este profund perdantă. Când Iisus a fost insultat în diferite ocazii (piesa Evangheliştii, care s-a jucat în Iaşi o stagiune întreagă, emisiunile lui Coruţ etc.) nu s-a luat nici o atitudine. Când sfinţii Bisericii au fost insultaţi (interzicerea unei expoziţii dedicate sfinţilor închisorilor) nu s-a luat nici o atitudine. Când s-a pus problema atacului la libertatea umană prin abuzul tehnologic al cipurilor biometrice nu s-a luat nici o atitudine oficială. Când alte religii au oficiat ritualuri în biserici ortodoxe (ritualuri masonice săvârşite în biserici) nu s-a luat nici o atitudine convingătoare. Acum, ca o consecinţă firească a acestei delăsări, sataniştii ţin ritualuri publice (formaţia satanică AC/DC [After Christ Devil Comes] va concerta pe 16 mai tot la Bucureşti).

Ne permitem oare să nu avem nici o atitudine nici de data asta? Dacă da, oare de ce ne mai mirăm că poporul nostru este din ce în ce mai degenerat? Ce ar trebui să se mai întâmple ca să ieşim din această catalepsie spirituală?

sursa: Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)

LISTA CU SFINTII SI MARII DUHOVNICI IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Daca toti acesti mari sfinti si duhovnici nevoitori intru Hristos s-au pronuntat categoric impotriva catolicismului, de ce BOR si patriarhul Bartolomeu se incapataneaza sa ne uneasca cu ei? Oare sunt acestia mai presus de atatia invatati si oameni traitori in Duh? Chiar sa nu conteze deloc in fata lor parerea acestor sfinti si duhovnici despre eresul catolic?
danutza

Mărturii impotriva eresului catolic

Toţi sfinţii şi toţi marii duhovnici contemporani care s-au remarcat printr-o viaţă sporită şi bineplăcută lui Dumnezeu, mărturisesc că Biserica Ortodoxă este singura Biserica şi că nu există biserici “surori”. Ei numesc catolicismul erezie şi ne-au lăsat nenumărate mărturii din care putem învăţa cum să ne raportam şi noi la mişcarea ecumenistă.

Iată doar câţiva dintre sfinţii şi părinţii mărturisitori ai ortodoxiei care numesc catolicismul erezie şi îndeamna la păstrarea credinţei ortodoxe:

•Sf. Ierarh Fotie cel Mare (+895)
•Sf. Teodosie de la Pecerska (+1073)
•Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului (+1240)
•Sf. Grigorie Palama (+1340)
•Sf. Ier. Simeon al Tesalonicului (+1429)
•Sf. Marcu Mitropolitul Efesului (+1444)
•Sf. Maxim Grecul (+1555)
•Sf. Sfintit Mucenic Cosma Etolianul (+1779):

◦“Pe Papa sa-l blestemati, fiindca el este cauza… Noi avem o poruca ce spune sa anatemizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre [Profetii despre urgiile ce vor veni]“

•Sf. Paisie de la Neamt (+1794)
◦afurisirea catolicilorSF.
•Sf. Nicodim Aghioratul (+1809)
•Sf. Ignatie Brianceaninov (+1867)
•Sf. Ambrozie de la Optina (+1891)
•Sf. Teofan Zavoratul (+1894)
•Sf. Ioan de Kronstadt (+1908):
◦Despre unirea cu catolicii
•Sf. Ier. Nicolae Velimirovic (+1956)
•Sf. Ioan Iacob Hozevitul (+1960)
◦despre respectarea canoanelor
•Sf. Averchie Tausev (+1976)
•Sf. Iustin Popovici (+1979)
◦Biserica Ortodoxa si ecumenismul
◦despre dogma infailibilitatii papale
•Cuv. Filotei Zervakos (+1980)
•Cuv. Seraphim Rose (+1982)
•Cuv. Paisie Aghioratul (+1994)
•Pr. Ilie Cleopa:
◦despre credinta catolica
•Pr. Dumitru Staniloae:
◦despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicism
◦despre ecumenism
◦despre diferentele dintre ortodoxie si catolicism
•Pr. Arsenie Papacioc:
◦“Nu este o intamplare ca suntem ortodocsi”
•Pr. Gheorghe Calciu:
◦despre ecumenism
•Pr. Rafail Noica
◦despre erezia catolica
•Pr. Lavrentie Sovre

SF. PAISIE DE LA NEAMT ii afuriseste pe catolici
Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. [...]

Unia (uniatismul) este o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica ramleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica . Unia este ca si ramlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt ramleni, cand toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele ramlenesti le-au adoptat, zicand cu nerusinare, precum ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic, aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au. [...]

Un asemenea juramant, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pana la sfarsitul lumii va ramane tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.”

(Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)

SF. IOAN DE KRONSTADT – despre unirea cu catolicii
Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. [...] Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul? (SF. IOAN DE KRONSTADT)

SF. IOAN IACOB HOZEVITUL – despre respectarea canoanelor
“Iar cîtiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimã aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Pãrinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: “Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic cã ei de multã grãsime si nefricã de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au nãpîrlit, cãzîndu-le si pãrul si barba si mustata, fãcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcã în picioare, dar predicã sus si tare cã sunt ortodocsi.” (Hranã duhovniceascã, Buc., 2000)

SF. IUSTIN POPOVICI – Biserica Ortodoxa si Ecumenismul

“Ecumenismul este o miscare ce naste o multime de întrebari: si toate întrebarile acestea, în întemeierea lor, izvorasc dintr-o singura dorinta si se varsa într-o singura dorinta – si aceasta dorinta vrea un singur lucru: adevarata Biserica a lui Hristos. Iar adevarata Biserica a lui Hristos poarta – si trebuie sa poarte – raspunsuri la toate întrebarile si sub-întrebarile pe care le pune Ecumenismul; caci, daca Biserica lui Hristos nu dezleaga vesnicele întrebari ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea în vesnicele întrebari chinuitoare. Si orice om arde în ele, cu stiinta sau fara stiinta, de voie sau fara de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde constiinta, îi arde sufletul, îi arde întreaga fiinta. “Si nu este pace întru oasele lor”. Între planete, planeta noastra este cetatea de scaun a tuturor vesnicelor probleme chinuitoare: ale vietii si ale mortii, ale binelui si ale raului, ale faptei bune si ale pacatului, ale lumii si ale omului, ale nemuririi si ale vesniciei, ale raiului si ale iadului, ale lui Dumnezeu si ale diavolului. Între toate fiintele, omul este cea mai complicata si mai enigmatica; si, mai presus de toate, cea mai chinuita. Tocmai pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe pamînt, pentru aceasta s-a facut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca sa raspunda la toate chinuitoarele, vesnicele noastre întrebari. Din aceasta pricina a si ramas întreg pe pamînt, în Biserica Lui, careia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adevarata Biserica a lui Hristos, Biserica Ortodoxa, si în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate bine- vestirile Sale si cu toate desavîrsirile Sale.”

“Urmand pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca intelepciune serafimica si ravna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de inteles ravna inflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. In aceasta privinta, de exceptionala insemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica intelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, in El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau impartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo impartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie raman sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut in felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au incetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai intai gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica.”

Sf. Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sf. Iustin Popovici

În istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).

Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.

Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

PR. ILIE CLEOPA – despre credinta catolica

Credinta schismatica este si credinta catolica, care inseamna universala, dar nu mai este dreapta, adica ortodoxa, caci au schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceasta cauza ei s-au rupt de credinta si de crezul ortodox si cred in Papa.

Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?

Fragment din cartea Dreapta credinta

PR. DUMITRU STANILOAE – Despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicism
In Occident, despartirea lui Dumnezeu de lume a dus in catolicism la intelegerea Bisericii ca avand mai putin prezent pe Hristos in ea, fiind inlocuit de un vicar (loctiitor), preocupat de extinderea puterii lui si a subordonatilor lui in lume, in mod accentuat de stapanirea peste domeniile vietii omenesti in sens politic.

Fragment din De ce suntem ortodocsi?

Pr. Prof. Dr. Acad. Dumitru Stăniloae
“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sîrb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinta adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoti, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia si alte tări au legiferat homosexualitatea”.

(fragment dintr-un dialog purtat de părintele Stăniloae cu un grup de tineri de la Liga Tineretului Ortodox din Braşov în primăvara anului 1993)

PR. ARSENIE PAPACIOC – Nu este o intamplare ca suntem ortodocsi
Biserica este trupul tainic al lui Hristos. Nu poti sa fii crestin universal decat prin modalitatea ortodoxa. In alegerea, trairea si adancimea unei structuri, trebuie neaparat sa tinem cont de niste date reale ale problemei in care ne angajam. Este o greseala sa iesi dintr-o structura spirituala puternica – Ortodoxia, atat de deplina, de autentica, de universala, care ofera realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trairi interioare. Nu este o intamplare ca noi suntem ortodocsi, si nu suntem romano-catolici. Sigur, este vorba de a ne angaja cu toata seriozitatea pe drumul esential istoric, care este marele Adevar – Orto-Doxia.

Despre erezia catolica – Pr. Rafail Noica
Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand.

ARCA LUI NOE

Un grup de exploratori evanghelici chinezi şi turci au spus că au descoperit rămăşiţelor Arcei lui Noe, sus pe muntele Ararat.

O echipă de exploratori evanghelici susţin că au recuperat rămăşiţe de lemn pe muntele Ararat, în estul Turciei, iar datarea cu carbon 14 a indicat o vârstă de 4800 de ani vechime, aproape de ceea ce susţin cei care cred că este Arca lui Noe.

„Credem în proorţie de 99,9% că este Arca lui Noe, dar nu putem spune acest lucru cu certitudine”, a declarat Yeung Wing-cheung, un realizator de filme documentare Hong-Kong care a făcut parte din echipa de 15 oameni.

Structura descoperită are mai multe compartimente, câteva cu grinzi de lemn, în care se crede că erau ţinute animalele. Grupul de exploratori a exclus însă posibilitatea unei aşezări umane la acea altitudine.

Oficialii locali din Turcia vor discuta cu guvernul de la Ankara pentru a cere protecţia Unesco a situl. Potrivit breitbart.com, situl ar trebui protejat până la efectuarea unor cercetări arheologice serioase.

DISCRIMINAREA SI PERSECUTAREA CRESTINILOR IN CHINA

Chinezii fac trafic cu organele creştinilor, tibetanilor şi uigurilor

Potrivit activiştilor de la Fundaţia pentru Protejarea Democraţiilor, aceste practici sunt asemănătoare cu cele aplicate de nazişti faţă de prizonierii capturaţi în al II-lea Război Mondial.

Politica secretă a Chinei de executare a membrilor sectei Falun Gong şi de comercializare a organelor acestora a fost extinsă la tibetani, creştini şi uiguri, susţin activişti pentru drepturile omului.

Într-o conferinţă de presă, David Matas, reprezentând organizaţia B'nai Brith Canada, şi Ethan Gutmann, de la Fundaţia pentru Protejarea Democraţiilor, susţin, pe baza unor investigaţii, că 9.000 de membri Falun Gong au fost executaţi, iar organele şi ţesuturile acestora au fost vândute.

Activiştii susţin că aceste practici sunt asemănătoare cu cele aplicate de nazişti faţă de prizonierii capturaţi în al II-lea Război Mondial.

În plus, potrivit activiştilor, China a început prelevarea de organe şi de la alţi deţinuţi politici, în special de la disidenţi creştini, uiguri şi budhişti.
Aceste grupuri sunt considerate inutile de către statul chinez", afirmă Ethan Gutmann, autorul unei lucrări despre secta Falun Gong. "Sunt consideraţi nocivi, deci nu pot fi eliberaţi. Dar valorează foarte mult din punctul de vedere al organelor", explică expertul, precizând că organele şi ţesuturile prelevate de la o singură persoană valorează 100.000 de dolari pe piaţa globală.