Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 22 decembrie 2010


Mi-a placut articolul de pe blogul pelerinul ortodox, asa ca l-am preluat in ideea de a-l viziona cat mai multi dintre noi!

Nici eu nu consider ca trebuie sa-l primim pe papa oficial si, mai ales, sa participam la vreo slujba in comun!!!! Daca vrea sa vina in vizita particulara, n-are decat! Dar, ceea ce se va intampla, va fi sminteala curata!

danutza
PAPA ESTE CAUZA TUTUROR EREZIILOR DIN AL DOILEA MILENIU ŞI DE ACEEA NU ESTE BINEVENIT ÎN ROMÂNIA, AFARĂ DACĂ VREA SĂ SE POCĂIASCĂ ŞI SĂ SE BOTEZE!!

Toţi îşi laudă credinţa ca fiind dreaptă, dar drept nu este cel care se laudă, ci cel pe care îl laudă Dumnezeu – iar credinţa noastră este proslăvită neîncetat de Dumnezeu însuşi prin sfinţii Lui. Mergeţi la moaştele sfinţilor şi vedeţi a cui credinţă este dreaptă. In ce credinţă mai face Dumnezeu minuni ca în cea ortodo-xă ? In ce credinţă se mai învrednicesc oamenii de nestricăciune şi de buna mireasmă a trupurilor după moarte ?..(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Cum s-au purtat oamenii cu însăşi Bunătatea şi însuşi Adevărul Ceresc întrupat, cu Domnul Iisus Hristos ? L-au ispitit în fel şi chip, au viclenit înaintea Lui, L-au zavistuit, L-au linguşit cu făţărnicie ca să ÎI prindă cu vorba şi să ÎI dea pe mâna judecăţii romane şi, în cele din urmă, după tot felul de batjocuri şi de chinuri, să îl omoare pe cruce. Ce au făcut oamenii cu credinţa adevărată, pe care Hristos a adus-o din cer, cu toată învăţătura Lui cea dumnezeiască, cu tainele de Dumnezeu rânduite ? Le-au schimonosit de nu maipoţi să le recunoşti, unii le-au lepădat şi în locul învăţăturii Lui au pus propriile născocirii, cum au făcut cărturarii şi fariseii, iar în zilele noastre – Lev Tolstoi.(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)



Din tâlcuirea greşită de către catolici a spuselor Mântuitorului: tu eşti Petru, şi pre această piatră voi zidi Biserica Mea (Mt. 16,18) vin multe rătăciri ale lor, mai ales nălucirea cum că papa este vicarul lui Hristos pe pământ. Ei sunt doar slujitori…(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)
Dacă Iisus Hristos ar fi avut de gând să dea Bisericii Sale, după înălţarea la cer, alt cap sau vicar în locul Său (cum pretind papii, socotindu-se vicari ai lui Hristos pe pământ), ar fi vestit limpede acest lucru dinainte de înălţarea Sa, pentru că este vorba de o dogmă foarte însemnată în ce priveşte mântuirea sufletelor omeneşti; dealtfel, şi apostolii ar fi vorbit despre acest lucru sau ar fi numit vicar pe unul dintre ei – însă nici unul dintre ei n-a suflat o vorbă, amintindu-şi de spusa Domnului: care între voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă (Mt. 20,26).
Cred în atotcurăţitoarea mijlocire a preacinstitului Sânge al lui Hristos Dumnezeu, care a fost vărsat spre iertarea păcatelor întregii lumi (ce crede după adevăr) şi spre iertarea păcatelor mele; cred în atotputernica mijlocire a Sângelui acestuia, care grăieşte mai bine ca al lui Abel. Catolicii nu le mai dau mirenilor acest atotmijlocitor Sânge – pesemne din economie, ca să consume mai puţin vin. Dar cu ce râvnă turbată se străduie să-i atragă pe ortodocşi la catolicism, la credinţa lor pierzătoare! Apără, Doamne, Ortodoxia de cumplitul catolicism, în care totul este supus samavolniciei papei…
Cât de sfântă este credinţa şi Biserica ortodoxă ! Cât de dreaptă este, cât de plină de pacea lui Dumnezeu, cât de plină de frumuseţe nesfârşită şi nedescrisă (aminteşte-ţi chipul fiecărui sfânt, aşa cum l-ai văzut în icoană, aminteşte-ţi viaţa lui, plină de toată fapta bună şi de minuni în timpul vieţii şi după moarte)! Biserica îndeplineşte toate cerinţele duhului omenesc şi îl mântuieşte pe orice om care sa dăruit ei şi a rămas credincios până la sfârşitul vieţii sale. Slavă sfintei credinţei Tale ortodoxe, Doamne! Papistaşii, recunoscându-l pe papă drept cap al Bisericii, l-au ridicat pe tron în locul lui Hristos, făcându-şi dumnezeu din el, iar pe Hristos l-au pus pe planul al doilea. Pe papă l-au făcut vicar al lui Hristos, deşi Hristos rămâne cu noi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20). Dar uitaţi-vă câte rătăciri au fost îngăduite în credinţa papei (care nu este a lui Hristos!), câte ciudate rătăciri hulitoare, şi întoarceţi spatele acestei credinţe cu nemulţumire şi groază! O, trufie omenească! O, trufie satanicească! Papa – infailibil! O, iezuitism!
Dacă papa Romei ar fi întru totul de un cuget şi de un suflet şi de o învăţătură cu Domnul, ar putea – deşi nu în deplinul înţeles al cuvântului – să îşi dea numele de „Cap al Bisericii”. Dar întrucât este de alt cuget şi de altă învăţătură decât Hristos, este eretic şi nu poate fi numit „Cap al Bisericii”, pentru că ea e stâlpul şi întărirea adevărului (1 Tim. 3, 15), iar papa şi papistaşii sunt trestie clătinată de vânt şi au schimonosit cu desăvârşire adevărul lui Hristos şi în învăţătură, şi în slujbe (azime, lipsa proscomidiei), şi în cârmuire, făcând întregul catolicism rob ereziei lor şi făcându-l de neîndreptat.(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)


Un comentariu:

  1. “ 18. Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea d şi porţile iadului nu o vor birui.”

    Relaţia semantică Petru-piatră din acest verset este următoarea: În limba greacă, primul termen este substantiv de gen masculin: o pétros şi înseamnă „piatră“ în sens generic, materie pietroasă, simbol al durităţii („tare ca piatra“) sau al insensibilităţii („inimă de piatră“), dar piatră mobilă, cu dimensiuni între pietricică şi pietroi; al doilea termen e substantiv de gen feminin: e pétra şi înseamnă eminamente „stâncă“, aceasta fiind şi simbol al imobilităţii („neclintit ca o stâncă“) sau al inflexibilităţii („voinţă de stâncă“). Aşadar, traducerea riguros exactă a textului este: „tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea“, dar, în acest caz, ea nu mai poate reproduce jocul de cuvinte în virtutea căruia Iisus i-a schimbat lui Simon numele în Petru. Consecinţa exegetică este aceea că expresia „pe această piatră“ (epitávte té pétra) nu se referă la persoana lui Petru, ci la mărturisirea acestuia din versetul 16, (16Răspunzând Simon Petru, a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!“) ca temelie a Bisericii lui Hristos. De altfel, adresându-i-Se lui Petru, Iisus fusese cât se poate de limpede: „pe această piatră (stâncă) voi zidi Biserica Mea“, nu: Biserica ta. – din: Sfanta Scriptura – versiunea Anania.
    http://www.dervent.ro/biblia.php

    RăspundețiȘtergere