Cinci motive pentru care Occidentul nu poate ataca Siria, in ciuda macelului

Cinci motive pentru care Occidentul nu poate ataca Siria, in ciuda macelului


Pana la un punct, Siria seamana perfect cu Libia. Acelasi tip de regim dictatorial care concentreaza toata puterea in mainile sale si suprima drepturile omului, acelasi val de revolte populare, acelasi tip de reactie in care guvernul inabuse in sange demonstratiile. Si totusi, NATO a intervenit in Libia, dar e practic imposibil s-o faca si in Siria. Si nu numai pentru NATO ca organizatie, ci si pentru membrii sai individuali. De ce, daca avem acelasi tip de genocid?

E simplu. Siria nu e Libia. Tarile in sine nu sunt asemanatoare, iar conditiile si consecintele unui atac ar fi mult diferite. Regimul de la Damasc e mult, mult mai puternic, mai bine conectat si cu o capacitate de retaliere mai mare decat cel al lui Gaddafi.

Desi, in cazul in care represiunea devine extraordinar de sangeroasa, cu ucideri in masa, Occidentul ar putea interveni militar, ipoteza e utopica, iar la aceasta ora un atac pe modelul Libia e imposibil. Din cinci motive mari si late, toate tinand de faptul ca pierderile ar fi mult prea mari. Iar sansele de reusita, infime.

1. Interventia ar starni un conflict regional

Sa fie clar, regimul dictatorial al lui Bashar al-Assad domina tara dupa aceeasi reteta folosita in interior de Gaddafi, dar sta cu totul altfel pe plan extern. Are aliati. Aliati puternici. Aliati care pot aprinde intregul Orient Mijlociu.

Primul dintre ei este Iranul, al carei regim islamist radical sprijina Siria din toate puterile. Pentru ca acesta e antiamerican si antiisraelian si el, dar mai ales pentru ca e la randul sau unul dintre putinii sustinatori ai regimului de la Teheran, vazut ca amenintator de multe state din regiune si din lume.

Daca regimul de la Damasc ar cadea, Iranul ar pierde nu numai un aliat, dar ar avea un vecin mult mai putin prietenos, dar mai inclinat spre Occident. Iar iranienii nu-si pot permite asta. Asa ca sunt dispusi sa ajute, armat sau pe alte cai, Siria. Un conflict cu Damascul ar insemna, in acelasi timp, un conflict cu Teheranul.

Nu e vorba insa doar de Teheran. Siria mai are aliati, chiar daca nu vorbim de state. Siria se sprijina si mai multe grupari considerate teroriste in Occident, extrem de bine inarmate si care nu ar ezita sa sara in sprijinul unui regim ce are multe obiective asemanatoare, pe care le si sprijina extrem de mult.

Gruparea Hezbollah, din Liban, care are practic un stat in stat in aceasta tara si cu care chiar si premierul e aliat, e cea mai importanta din ele. Iar Hezbollah are zeci de mii de rachete, zeci de mii de fanatici dispusi sa moara in lupta, si o pozitie intarita si extrem de greu de cucerit in sudul Libanului. Daca Siria ar fi atacata, sunt sanse mari ca Hezbollahul sa atace Israelul, aliatul Occidentului din regiune, pentru a speria lumea cu un conflict la scala mare.

Acelasi lucru e valabil si cu Hamas, gruparea extremista palestiniana, al carei prim scop e distrugerea Israelului si care controleaza Fasia Gaza, unde are un arsenal impresionant.

Sa te pui cu regimul din Siria inseamna sa te pui cu toti acesti actori periculosi. Si nu numai.

2. Opozitie din interiorul NATO. Turcia si altii

NATO, ca organizatie, n-ar putea interveni in Siria, cum a facut-o in Libia. Pentru ca are nevoie de consens si nu-l poate obtine. In primul rand, Turcia s-ar opune. Nu numai ca aceasta nu ar fi de acord cu o interventie militara intr-o tara vecina, dat fiind ca ar fi afectata de conflict, dar guvernul de la Ankara are relatii bune cu cel de la Damasc.
Schimburile economice sunt masive si in crestere, investitiile, la fel, colaborarea pe chestiuni de securitate e la un nivel ridicat - de la colaborari pe chestiunea kurda in sus, iar cele doua tari tocmai au convenit instituirea unui regim fara vize intre ele.

Motive suficiente ca Turcia sa nu-si doreasca o interventie militara aici. Si nu doar Turcia. Mai multe tari din NATO au relatii suficient de bune cu regimul sirian cat sa refuze ideea unei interventii. Sigur, ele ar putea accepta, insa doar in ipoteza in care vom avea un genocid comparabil cu cel din Kosovo. Sau poata nici atunci, ci cu cel din Rwanda.

Si in exterior opozitia ar fi mult prea mare. Spre exemplu, Rusia sau China, vechi partenere ale Siriei, ar opune dreptul de veto in Consiliul de Securitate al ONU, lipsind o eventuala interventie militara de acoperirea legala avuta in Libia.

Sigur, se poate interveni si fara umbrela NATO, intr-o "coalitie a vointei". Doar ca nimeni nu pare dispus la asta.

3. Siria - greu de batut

Si, daca regimul politic din Siria seamana cu cel din Libia, potentialul si fortele lor nu seamana deloc. Libia e o tara desertica, cu circa 6 milioane de oameni, concentrati in cateva localitati usor de atacat. Siria, de partea cealalta, are aproape 23 de milioane de oameni, un relief foarte variat si potential armat mult mai important.

Atacarea Siriei, chiar daca ramane doar pe cont propriu, inseamna confruntarea cu o armata puternica, de la aviatie la capabilitati de operatiuni teroriste, care ar putea pricinui daune Occidentului, in ciuda faptului ca ar putea-o invinge foarte clar.

4. Situatia din Libia, greu de repetat

Tarile NATO au intervenit in Libia in momentul in care Gaddafi era gata sa infranga cvasistatul creat de rebeli si sa macelareasca orase intregi. In Siria, inca nu avem acest lucru, ci avem grupuri disparate de oameni care nu controleaza un teritoriu concret.

Chiar si daca situatia s-ar repeta in Siria, prin instituirea unui control rebel in parti ale tarii, protejarea lor prin atacuri aeriene e mult mai dificila. In primul rand, localitatile sunt mult mai multe, iar relieful permite ascunderea unei mari parti a potentialului militar sirian.
Nu in ultimul rand, al-Assad a invatat lectia lui Gaddafi. Stie ca va putea sa-si ascunda tancurile sau artileria in orase, din timp, pentru eventualitatea unui atac.

5. Efortul pentru Vest, prea mare

Atacarea Siriei ar insemna supraextinderea potentialului militar al Vestului, lucru deloc de neglijat in acest moment. Sa nu uitam ca America e implicata in doua razboaie intense in Irak si Afganistan, pe langa Libia. Un al patrulea, pentru ca interventia nu poate fi facuta fara America, ar fi deja mult prea mult. Ca resurse militare, dar mai ales economic. Si in ochii unei populatii care vrea orice, numai razboi nu.

La fel stau lucrurile si pentru celelalte state occidentale, care au capabilitati mult mai reduse ca SUA si nici nu sunt dispuse la o implicare ce i-ar costa. Din toate punctele de vedere.

Concluzia: o interventie militara in Siria e imposibila acum. Demonstrantii din Siria sunt pe cont propriu. Si le va fi infinit mai greu sa rastoarne regimul decat le-a fost celor din Tunisia, Egipt sau Libia.