Maica Ecaterina: “Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!”

Maica Ecaterina este o evreică ortodoxă, care trăieste la Ierusalim. Un dor divin a purtat-o către Israel, dar acelasi dor o aduce din nou în România, ţara care a format-o si care exercită asupra ei o atracţie irezistibilă... Foarte rar am văzut o călugăriţă ortodoxă să iasă din protecţia pe care i-o oferă chilia si să vină în lume să vorbească despre problemele tinerilor. Maica Ecaterina nu vorbeste în necunostinţă de cauză, nici cu superioritatea sfinţeniei, cu atât mai puţin într-o limbă neînţeleasă, plictisitoare. Cuvintele pe care le rosteste, nu acuză, nu mustră, nu judecă, dar răscolesc. Ea pune în faţa tinerilor cele două opţiuni: Dumnezeu sau Diavolul. Poate că unul dintre motivele pentru care se întoarce mereu aici, este acela că românii au nevoie să audă glasul Lui Iisus, iar propria mărturie pusă în cartea « Talita Kumi » este zguduitoare. Ar intra personal prin baruri, discoteci, locuri rău famate, si ar dărui cartea; apoi ar înfiinţa ceainării sau ceva asemănător în care ar fi dezbătute toate problemele vieţii actuale prin prisma credinţei. Ar sta de vorbă exact cu cei rătăciţi pe cărările întunericului, le-ar explica faptul că problemele pe care le au, le-a avut si ea, le-au avut si alţii. La fel ca mulţi dintre ei, în tinereţe, s-a refugiat în alcool si desfrânare, căutând acel ceva pe care doar îl intuia. Si acel “CEVA” a venit spre ea, nu a respins-o din cauza murdăriei în care se zbătea, ci i-a oferit tandreţea pe care nicio fiinţă omenească nu a putut să i-o ofere. Ea a avut curajul să deschidă usa inimii. Asa a primit adevărata viaţă, exact în momentul în care mândria striga înlăuntrul ei: “dacă Dumnezeu m-a creat, să mă suporte!” Tara în care raiul si iadul se împletesc dureros În timp ce o omenire adormită spiritual trăieste din plin visul rătăcirii într-o mlastină tot mai întunecoasă, refuzând să accepte mâna întinsă, în spatele cortinei se lucrează la un scenariu apocaliptic. Totul se petrece pe un tărâm unde raiul se împleteste cu iadul, într-o ţară de unde a răsărit mântuirea, în care urmele pasilor de sfinţi sunt stropite de sânge nevinovat în fiecare zi. Melodia Israelului este una dureroasă si totodată fascinantă. Te cucereste. Muzica aceasta este ca un imn al iubirii si urii în care se împletesc dureros ciripitul păsărelelor si zborul pescărusului cu scârţâitul zgomotos al tancurilor; soldaţii aleargă « la datorie » cu arma într-o mână si cu Tora în alta; zgomotele discotecilor cu tineri gălăgiosi si extravaganţi acoperă lacrimile de la zidul plângerii; pe ţărmuri, îndrăgostiţii se cheamă, dar sunt despărţiţi de o perdea de fum provenită de la nu stiu ce atac sinucigas cu bombă; cei doi copii ai lui Avraam (arabul si evreul) se pândesc pe la colţuri, caută gâlceavă… Câteva clipe de pace au ajuns să fie echivalente cu fericirea. Totul parcă este provocat de un păpusar ce stie să tragă sforile, în asa fel încât scena lumii să prezinte suferinţa maximă în care personajele pozitive, idealurile curate si iubirea trebuie să dispară. “Cu stimă, Mesia” În urmă cu ceva vreme, am primit un e-mail ce conţinea o scrisoare semnată de Mesia. Conţinutul scrisorii mi s-a părut o infantilitate. Acum, aflu că acea scrisoare a făcut, timp de sase luni, obiectul discuţiilor în parlamentul evreiesc si, desigur, înconjurul lumii. Evreii au fost atât de convinsi că acest pseudo mesia este cel profeţit de scrierile vechi, încât au creat în jurul lui un întreg curent mesianic pe care l-au răspândit în întreaga lume. Spre dezamăgirea lor, pe la vârsta de 100 de ani, acest Mesia a căzut în comă, după care a murit, undeva în America... Evreii speră în învierea acestui mesia. Urmasii lui Avraam îi pregăteasc terenul, reconstruind templul unde “salvatorul” va locui si de unde va conduce lumea. Piedica principală este moscheea lui Omar... Or, s-ar putea spune că locul acela eate punctul zero al credinţei, care adăposteste stânca pe care Dumnezeu a poruncit lui Avraam să-l jertfească pe Isaac, iar, mai târziu, pe acest loc a strălucit în toată măreţia, Templul lui Solomon... Unii s-au întrebat de ce Dumnezeu a stabilit ca poporul evreu să fie ales si nu altul. Explicaţia ar fi că “dintre toate popoarele, evreii sunt cei mai încăpăţânaţi si cuvântul Lui Dumnezeu a fost dus în istorie tocmai prin această trăsătură de caracter. Sunt atât de ancoraţi în credinţa lor încât, dacă se răstoarnă pământul, ei nu se clintesc din ideile pe care le au”, spune Maica Ecaterina Cetatea trebuie să se reclădească! Macheta Noului Templu este expusă în centrul Ierusalimului si poate fi vizitată de oricine. Banerele vorbesc: “Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului. Cetatea trebuie să se reclădească!” Măicuţa este convinsă că, dacă moscheea lui Omar va fi înlăturată, în 2-3 zile templul va putea fi văzut de o lume întreagă. Cum?! “Începând cu anul 1991 vedeam trailere imense ce cărau blocuri de piatră de 20 metri lungime si 10 lăţime. Ele dispăreau pe sub o arcadă din dedesubtul moscheei, vizavi de zidul plângerii, în niste catacombe subterane. Pietrele acelea fac obiectul construirii templului, în locul în care se presupune că, în trecut, a fost Sfânta Sfintelor. Partea superioară si stâlpii templului sunt pregătite de Mesia cel mort, cu banii adunaţi din lumea sionistă si rabinică de pe planetă. Practic, construcţia este gata. Acum, principala preocupare a evreilor este dărâmarea acestei moschei. Au avut câteva tentative de gâlceavă, dar intervenţia americanilor a linistit apele. Poporul evreu, chiar si rătăcit în privinţa Lui Mesia, nu poate trăi decât prin Dumnezeu. Ei îl doresc pe pământ cu toată fiinţa. Inconstient, instalarea lui Antichrist în templu poate provoca revenirea reală a lui Iisus. Cu alte cuvinte, ei caută să-l instaleze pe Satana si fac tot ce le stă în putinţă pentru aceasta, dar, de fapt, îl cheamă pe Mântuitorul cel adevărat. Sămânţa îndoielii care distruge Trăim timpuri ale schimbării în plan terestru. Se vorbeste despre o Nouă Ordine Mondială... Nu poţi fii un lider mondial deplin, care implică funcţiile de împărat al lumii si dumnezeu, dacă locul este ocupat. Trebuie să înlături tot ce-ţi stă în cale, să pui în loc o nouă religie, suficient de puternică să o spulbere pe cea dinainte. Doar asa poţi să aduci omenirea într-o stare de sclavie spirituală si materială. Numai că, există o religie care-L are la bază pe Mesia cel adevărat, a cărui împărăţie a prins contur taman în inimile, în constiinţele si în sufletele crestinilor. Credinţa aceasta reprezintă o relaţie vie, o trăire, nu un idol pe care-l poţi sfărâma cu un par. Ar fi ca si cum ai lovi lumina. Ce să faci? Să smulgi inimile... ai părea un despot. Misiune imposibilă ?!... Ca să o demolezi, ai nevoie de dovezi incontestabile că Mântuitorul nu a înviat si că totul este o invenţie (nu stiu de ce, parcă firul istoriei se întoarce la momentul în care fariseii voiau să acopere soarele cu degetul). Problemă serioasă, dar să nu subestimăm puterea Adversarului. El îsi suflecă mânecile si trece la treabă: toată mass-media prezintă decoperiri arheologice care, dacă ar fi crezute, ar demola chiar baza crestinismului. Asta e si ideea... Sămânţa îndoielii a fost aruncată si este de-a dreptul distrugătoare. De ce atâta osteneală pentru a demola o religie, dacă ea nu ar fi adevărată? Provocările continuă. Lumea este testată pe toate căile. Se vânează reacţii, iar când teroarea va atinge apogeul, urmează lovitura de graţie. Numai că aceasta va fi marea surpriză de final. Asa cum spune Maica Ecaterina “Nu cred că există un rău pe care Diavolul să-l pună în miscare, pentru care Dumnezeu să nu aibă soluţie! Condiţia este ca omul să acceseze canalul prin care Domnul oferă salvarea. Eu cred în mila Domnului, dar trebuie cumva să-I miscăm si noi inima. Întrebarea mea este: dacă Urîciunea Pustiirii va veni în locul cel de cinste si va spune: toţi sunteţi supusii mei!, vă întreb eu, care vin de acolo, care stiu sigur că că se apropie cu pasi uriasi acest moment: veţi fi în stare să dovedim toţi că Hristos este Mesia , fiul lui Dumnezeu si altul nu va fi?”