IUBIRE DE SINE SAU SLAVA DESARTA?

Operatiile estetice sau despre drama omului contemporan de a fi mai indragostit de sine insusi

Progresul pe care l-a cunoscut medicina, sub aspect stiintific si al tehnologiilor folosite, mai ales pe parcursul secolului trecut, aduce cu sine o serie de provocari adresate moralei crestine. In acest sens, chirurgia estetica este una din ramurile medicinei care ridica in prezent foarte multe semne de intrebare, daca ne raportam la aceasta in duh ortodox.
Inca de la inceput, trebuie sa spunem ca nu exista o pozitie oficiala a Bisericii Ortodoxe, concretizata intr-un corp de legi bisericesti sau canoane, cu privire la acest domeniu, pe motivul ca problematica este relativ noua. Operatiile estetice sunt, in mod cert, o provocare mult mai mare la adresa crestinismului contemporan, decat la adresa celui din vremea in care s-au stabilit cele mai multe din canoanele si regulile bisericesti.Acest lucru nu insemna insa ca Biserica nu are un raspuns. Ea isi intemeiaza atitudinea pe invatatura de credinta cu privire la om si pe unele canoane care, desi nu se refera in mod expres la o asemenea problematica, au totusi o legatura tangentiala cu aceasta.Operatiile estetice au aparut ca raspuns la unele necesitati concrete, ca act reparatoriu al unor deficiente fiziologice provenind din nastere sau in urma unor accidente. Au devenit insa in prezent, in cea mai mare parte, raspunsul dat unor simple mofturi. Tot mai multi oameni se hranesc cu propria imagine si de pe urma propriei imagini. Or, in opinia lor, pentru a obtine profit, totul se cere cosmetizat, retusat. Unde nu mai pot produsele de machiaj, unde nu mai sunt de folos programele de prelucrare a imaginilor digitale, poate bisturiul. De aceea, de unde prisoseste, se taie, iar unde lipseste, se adauga. Totul se supune rigorilor "esteticii”.Drama omului contemporan este aceea de a fi mai indragostit de sine insusi, decat de ceilalti oameni sau de Dumnezeu. Acesta poarta o lupta gresita cu propria natura. Sau, mai bine spus, foloseste arme gresite. Razboiul cu timpul, in care incercam sa stopam sau sa intarziem procesul imbatranirii este unul purtat in zadar. Urmele timpului lasate asupra trupului nostru, din ce in ce mai slabit si lipsit de vigoare, tot vor iesi la iveala. Mai curand sau mai tarziu, acest trup care ne este atat de drag isi va afla sfarsitul in moarte.Parintele Teofil Badoiu adresandu-se unui monah mai tanar spunea: "tineretea cu ispite si batranetea cu neputinte.” Altfel spus, exista o vreme pentru toate. Important este sa stim cum sa intampinam si sa ne asumam fiecare etapa a vietii. In acest sens, crestinul trebuie sa vegheze neincetat asupra omului launtric. Pe acesta cauta sa il infrumueseteze prin felurite virtuti si sa il curateasca prin lacrimi de pocainta. El cauta sa nu imbatraneasca in pacat.In Biserica, omul este chemat sa intalneasca Adevarul in Persoana lui Hristos. De aceea, omul care traieste in Hristos nu se poate minti pe sine si nici pe ceilalti. Devine el insusi adevar. Zilele trecute, am descoperit intamplator un documentar TV in care cativa aborigeni iau parte la viata de zi cu zi a unor familii din diferite regiuni ale Statelor Unite ale Americii. La un moment dat, acestia asista la o operatie estetica, la care era supusa doamna in casa careia fusesera primiti. Unul dintre acestia, marcat parca de actul cu totul artificial la care ea era supusa, a afirmat: "Pacat, ca nu ii pot intineri si sufletul!”Aborigenul, martor al arficilaitatii omului modern, poate este cu o mie de ani in urma, din punct de vedere al gradului de civilizatie, dar nu este mai putin intelept. Chiar si acesta nefiind crestin, in simplitatea lui, vede adevarul si ramane intru el.Pe langa consideratiile de ordin medical si estetic, ce sunt astazi cel mai des invocate, mai sunt si sunt cateva consideratii duhovnicesti de care trebuie sa tinem seama, inainte de a apela la o astfel de procedura medicala.Una este aspectul fiziologic (morfo-functional), unde interventia chirurgicala se impune pentru a readuce la normal respectivul organ, si altceva este aspectul fizic. Este necesar un motiv serios si valid. Nu este de ajuns doar intentia de ne schimba infatisarea, pe motiv ca noi nu suntem multumiti de modul cum aratam. Acesta se arata, din pacate, a fi un gand care deja obesedeaza cultura noastra ce poate fi definita ca narcisista. Multi dintre cei ce apeleaza astazi la chirurgia plastica numai din motive estetice, invoca faptul ca sunt stapani peste propriul trup. Dar Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Cel ce este intru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Il aveti?; si ca voi nu sunteti ai vostri?: caci cu pret ati fost cumparati! Slaviti-L dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu! (I Cor. 6 ; 19-20)Sa nu uitam ca intentia de a ne schimba infatisarea, in cele mai multe cazuri, fie provine din pacatul mandriei, fie conduce la el. De aceea, toate aceste situatii particulare trebuie discutate mai intai de toate cu parintele duhovnic. Altfel, ne aratam a fi doar "morminte varuite”.

(Articol preluat de pe crestinortodox.ro)