UN ARTICOL CURAJOS DESPRE UN SUBIECT DELICAT. MAI EXISTA SI ZIARISTI ADEVARATI! SA II OCROTEASCA BUNUL DUMNEZEU SI SA LE DEA INTELEPCIUNE!

Dumnezeu, treci la ghişeu!
de Luiza Moldovan

Moto: "Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei care strâng darea (pentru templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?El i-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. (Matei, 17: 24 - 26)

N-am mai auzit de Asociaţia Secular Umanistă din România (ASUR) şi probabil c-aş fi murit proastă dacă n-aş fi ascultat într-o ştire la radio că-i propune preşedintelui României, primului-ministru, Parlamentului, tuturor forurilor decizionale în domeniu să iniţieze o dezbatere publică privind impozitarea Bisericii Ortodoxe Romane conform legislaţiei aplicabile ONG-urilor. Oh. Aceste cuvinte ne doare. Despre ASUR, prezidată de Attila Nyerges, am aflat multe lucruri îmbucurătoare, printre care că sprijină predarea evoluţionismului în şcoli şi militează pentru o societate secularizată. Şi că să semnăm pentru o "zi Darwin". Da. Bine. Petre Ţuţea, când a văzut doi urangutani la intrarea în Muzeul Evoluţionismului din Moscova, a zis "eu nu sunt văr primar cu ăştia", dar, în mod evident, Atila & Co. sunt de altă părere; îşi revendică originile bătându-se în pieptul lor cel păros, de aceea cred că, dacă în continuarea textului voi folosi terminologia atât de familiară lor, nu va fi de natură să-i deranjeze câtuşi de puţin. Ba, dimpotrivă, zic. U-hu-hu-hu (fac io cu membrele anterioare sprijinite pe masă)!Bun. Tocăniţa asta pe care-o gătesc cimpanzeii din ASUR se poate rezolva simplu prin întrebarea "există sau nu există Dumnezeu?". Darwiniştii n-au de ce să mai citească în continuare articolul. Pentru ceilalţi citez: "Pe lângă acestea, cultele deţin monopolul comerţului cu obiecte de cult şi au activităţi economice, cum ar fi cele legate de turismul ecumenic, din care obţin câştiguri importante, pe care statul român ar trebui să le impoziteze, aşa cum procedează în cazul câştigurilor similare ale firmelor private". Sunt pomenite nunţi, botezuri, înmormântări şi clădiri în care nu se ţin liturghii. Se mai vorbeşte, pe un ton decisiv-rece, despre "reducerea personalului" (adică să trimiţi preoţi în şomaj "dohhh!!!"), "restricţionarea subvenţiilor şi donaţiilor" către bi-serici, fapt care ar avea ca efect "redresarea bugetului naţional". Că mă buşeşte şi râsu'. Cum o fi să mori şi să n-ai preot să te-ngroape, fiindcă e trimis în şomaj? Nicolae Steinhardt avea o mare vorbă. Zicea că dracii sunt nişte contabili de nota zece, cărora nu le scapă nici un păcat al omului, totul e trecut cu precizie diabolică (sic!!!) în dosarele lor odioase, niciodată uitat, mereu actualizat. În computerele dracilor, nici un system breakdown nu e în stare să dilească tot, să piardă vreo dată. Dacă Dumnezeu e gata să uite totul într-o secundă, dracii se silesc să păstreze totul. Ca nişte redutabili avocaţi ai acuzării. Ahtiaţi după calcule exacte şi contabilităţi amănunţite, exact ca dracii când treci vămile cerului, nepricopsiţii de la ASUR se scarpină ofuscaţi în cap, luând la numărat bisericile şi şcolile, întocmai ca Pristanda în "O scrisoare..." şi ajung la concluzia că în România se construieşte o biserică la două zile! Pasiunea lor pentru statistici o găsesc cu atât mai şarmantă, cu cât continuă şi spun că dacă biserici sunt opt mii în România, şcoli nu sunt decât cinci. Cincii mii vreau să spun. Aici, ASUR e o ţâră, dacă nu cumva cu zece octave mai ipocrită decât m-a obişnuit în general; ori, poate, se face că uită că trăieşte în plină eră a secularismului, aşa cum îi place ei să militeze pentru. În această eră şi-n această societate în care natalitatea e "sub pământ s.r.l.", cum era serialu' ăla, dacă-l mai ţineţi minte. Nu de şcoli ducem noi lipsă, ci de copii care să se ducă la şcoală. Dacă un copil din România nu se duce la şcoală, nu e din cauză că n-are şcoala cu zidurile ei fizice, ci din cauză că n-au părinţii bani. Că Biserica Ortodoxă le stă în gât unora m-am lămurit de mult. E o modă să te ridici împotriva "popilor", cum îi numesc cei mai mulţi dintre ei. Ne înghesuim să ne declarăm ortodocşi la referendumuri, dar avem pretenţia ca statul să trateze Biserica întocmai ca pe un ONG oarecare. Un ONG care fură e lacom şi avid de avuţie. Să nu fie! Multe voci ridica-se-vor şi spune-vor, de bună seamă, că ştiu ele nişte "popi" care fac şi care dreg lucruri care nu aduc cinste tagmei. Dar orice om de bun-simţ ştie că generalizările sunt nocive. Ar fi o greşeală să discreditezi toată tagma avocăţească din cauză că "unii" avocaţi sunt cum sunt, cum tot astfel, greşeală ar fi să faci acelaşi lucru cu orice altă profesie. Dacă io sunt proastă de rup nu înseamnă că toţi scribălăii sunt la fel ca mine. Păi, nu? Păi, da. Revenind, dacă tot suntem la capitolul "contabilitate primară" ("primară", adică făcută de rudele primatelor de la ASUR), nu ştiu câţi bani au strâns ei pentru sinistraţii inundaţiilor, dar, iată, Arhiepiscopia Iaşilor a strâns trei sute de mii de euro pentru ei. Doar aşa, o cifră contabilicească, dacă tot ne place în cifre să ne luptăm. Bonus: Biserica Creştină e o mişcare spirituală care de peste două mii de ani îşi înmulţeşte martirii, nu un ONG care se chinuieşte să-şi plătească secretara. D-aia nu suntem noi fericiţi, că nu e Biserica impozitată! D-aia nu dormim noi noaptea, că nu ne taie chitanţă la botez! Petre Ţuţea spunea că un popor care nu-şi respectă Biserica e un popor mort. În zilele noastre, prigoana asupra creştinismului a căpătat forme mult mai subtile şi mai perfide decât în vechime. Ideea impozitării Bisericii nu e decât începutul unui cumplit război îndreptat împotriva credinţei însăşi. Să tratezi Biserica Creştină ca pe un ONG oarecare e un afront de proporţii la adresa credinţei neamului românesc. Biserica n-o să fie niciodată un ONG oarecare. Dovadă sunt străzile pline de oameni care, în fiecare an, se duc la Înviere de bună voie şi nesiliţi de nimeni. Nu vine Biserica să le agaţe sticle cu ulei de clanţă. Biserica nu e un politician disperat după voturi. Biserica e iubită de poporul român.Când o să ne moară Biserica, să nu ne mai mirăm c-or să vină peste noi cu tăvălugul. N-o să mai fie nimeni care să ne apere. Nimeni care să ne pomenească pe noi, sălbaticii, jalnicii, pateticii, maimuţe bărbierite şi parfumate, în rugăciunile ei. Credinţa ortodoxă e identitatea însăşi a neamului românesc. Pentru ea au murit domnitori vrednici de pomenire.
Să ne apere Dumnezeu şi Măicuţa Lui!

articol aparut in Jurnalul National