Apariţie editorială la Fundaţia Justin Pârvu: Fericitul Theodorit - 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie
După ce ne-a oferit un ghid pentru copiii zilelor noastre, "Temele lui Vlad - Lumea văzută prin ochii unui copil creştin", Fundaţia Justin Pârvu vine cu o nouă propunere pentru lectură. "Zece cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie" este o carte dedicată celor slabi în credinţă, ereticilor şi ateilor, propunându-şi să-i întoarcă pe aceştia la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mântuire. Despre Pronie" este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Dar să vedem părerea editorilor despre această lucrare.
"Cartea "Despre Pronie" însumează 10 cuvântări dedicate celor slabi în credinţă - ereticilor şi ateilor -, prin care aceştia, citindu-le, să se întoarcă la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mântuire. Acesta bănuim că a fost şi motivul pentru care cartea de faţă a fost tradusă de Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Bucureştilor, aflat, încă de mai înainte de a ajunge arhiereu, în luptă cu rătăcirile veacului său. Majoritatea cercetătorilor opinează că lucrarea de faţă a fost scrisă în jurul anilor 425-435, datorită lipsei din ea a argumentelor hristologice abordate de Fericitul Theodorit în vremea dintre Sinoadele III şi IV Ecumenice. "Despre Pronie" este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Stilul, elocvenţa şi vocabularul autorului sunt acelea ale unui fin cunoscător al literaturii clasice Elline, care vorbeşte intenţionat în graiul unor Herodot, Thukydide, Sofokle şi Homer, pentru a aduce pe înţelesul intelectualilor vremii sale, dar mai ales celor păgâni, Adevărul, Calea şi Viaţa cea veşnică.În ceea ce priveşte ediţia prezentă, ea a fost începută în anul 2001, după un original tipărit la 1828, dar proiectul editării sale a fost suspendat în acel an din cîteva motive, între care unul din ele a fost dat de dificultăţile textului Ellin al cărţii. În ceea ce priveşte originalul folosit la traducere, bănuiala noastră este că, spre diferenţă de cele mai multe dintre traducerile sale, făcute mai ales de pe manuscrise greceşti din spaţiul răsăritean şi mai puţin de pe cărţile tipărite, Sfântul Grigorie Dascălul a tradus, de data aceasta, direct din ediţia tipărită de J. Sirmond şi J. Garnier, în 1642, respectiv 1684, sau din cea reeditată de J. L. Schulze şi J. A. Noesselt între 1769 şi 1774. Am căutat să păstrăm, pe cît s-a putut, vocabularul original, menţionând ori de câte ori a fost nevoie, schimbările făcute pentru uşurarea lecturii şi verificând traducerea sfântului ierarh al Bucureştilor cu textul din P.G., care îl reproduce pe cel tipărit în secolele XVII şi XVIII.
Lucrarea de faţă se poate cu uşurinţă constitui nu doar în tratat apologetic, ci şi într-unul exegetic sau dogmatic sau cosmologic, şi credem cu tărie că au găsit folos în ea nu numai creştinii, ori cei însetaţi de cunoaştere, dar bolind de necredinţă, ci şi bătrânii şi tinerii, şi chiar copiii care iubesc adevărul şi cele ascunse ale înţelepciunii dumnezeieşti. Cu bucuria şi recunoştinţa de a fi lucrat pe un text sfânt, scris de un autor cu viaţă sfîntă şi tradus tot de un sfânt, cerem cititorului iertare pentru greşelile pe care mintea cea pământească şi mîna cea de ţărână le-a săvîrşit până la acest sfârşit de carte", potrivit editorilor.
În ediţia din 1828 a celor 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie, traducătorul acestora, Mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834), spunea că Fericitul Theodorit s-a născut în Antiohia, unde a şi intrat într-o mănăstire, unde l-a cunoscut pe Sfântul Ioan Gură de Aur, căruia i s-a făcut următor, notează Revista Atitudini.
După ce ne-a oferit un ghid pentru copiii zilelor noastre, "Temele lui Vlad - Lumea văzută prin ochii unui copil creştin", Fundaţia Justin Pârvu vine cu o nouă propunere pentru lectură. "Zece cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie" este o carte dedicată celor slabi în credinţă, ereticilor şi ateilor, propunându-şi să-i întoarcă pe aceştia la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mântuire. Despre Pronie" este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Dar să vedem părerea editorilor despre această lucrare.
"Cartea "Despre Pronie" însumează 10 cuvântări dedicate celor slabi în credinţă - ereticilor şi ateilor -, prin care aceştia, citindu-le, să se întoarcă la Biserică, la Viaţă, la Credinţă, la Mântuire. Acesta bănuim că a fost şi motivul pentru care cartea de faţă a fost tradusă de Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Bucureştilor, aflat, încă de mai înainte de a ajunge arhiereu, în luptă cu rătăcirile veacului său. Majoritatea cercetătorilor opinează că lucrarea de faţă a fost scrisă în jurul anilor 425-435, datorită lipsei din ea a argumentelor hristologice abordate de Fericitul Theodorit în vremea dintre Sinoadele III şi IV Ecumenice. "Despre Pronie" este una din lucrările cele mai reprezentative pentru stilul şi elocvenţa Fericitului Theodorit, care s-a adresat, de cele mai multe ori în scrierile sale, unui public foarte bine educat. Stilul, elocvenţa şi vocabularul autorului sunt acelea ale unui fin cunoscător al literaturii clasice Elline, care vorbeşte intenţionat în graiul unor Herodot, Thukydide, Sofokle şi Homer, pentru a aduce pe înţelesul intelectualilor vremii sale, dar mai ales celor păgâni, Adevărul, Calea şi Viaţa cea veşnică.În ceea ce priveşte ediţia prezentă, ea a fost începută în anul 2001, după un original tipărit la 1828, dar proiectul editării sale a fost suspendat în acel an din cîteva motive, între care unul din ele a fost dat de dificultăţile textului Ellin al cărţii. În ceea ce priveşte originalul folosit la traducere, bănuiala noastră este că, spre diferenţă de cele mai multe dintre traducerile sale, făcute mai ales de pe manuscrise greceşti din spaţiul răsăritean şi mai puţin de pe cărţile tipărite, Sfântul Grigorie Dascălul a tradus, de data aceasta, direct din ediţia tipărită de J. Sirmond şi J. Garnier, în 1642, respectiv 1684, sau din cea reeditată de J. L. Schulze şi J. A. Noesselt între 1769 şi 1774. Am căutat să păstrăm, pe cît s-a putut, vocabularul original, menţionând ori de câte ori a fost nevoie, schimbările făcute pentru uşurarea lecturii şi verificând traducerea sfântului ierarh al Bucureştilor cu textul din P.G., care îl reproduce pe cel tipărit în secolele XVII şi XVIII.
Lucrarea de faţă se poate cu uşurinţă constitui nu doar în tratat apologetic, ci şi într-unul exegetic sau dogmatic sau cosmologic, şi credem cu tărie că au găsit folos în ea nu numai creştinii, ori cei însetaţi de cunoaştere, dar bolind de necredinţă, ci şi bătrânii şi tinerii, şi chiar copiii care iubesc adevărul şi cele ascunse ale înţelepciunii dumnezeieşti. Cu bucuria şi recunoştinţa de a fi lucrat pe un text sfânt, scris de un autor cu viaţă sfîntă şi tradus tot de un sfânt, cerem cititorului iertare pentru greşelile pe care mintea cea pământească şi mîna cea de ţărână le-a săvîrşit până la acest sfârşit de carte", potrivit editorilor.
În ediţia din 1828 a celor 10 cuvinte despre Dumnezeiasca Pronie, traducătorul acestora, Mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834), spunea că Fericitul Theodorit s-a născut în Antiohia, unde a şi intrat într-o mănăstire, unde l-a cunoscut pe Sfântul Ioan Gură de Aur, căruia i s-a făcut următor, notează Revista Atitudini.
sursa: ziuaonline
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu