Despre icoana Maicii Domnului "Portarita" facatoare de minuni si Acatistul Maicii Domnului “Portarita”

Acatistul Maicii Domnului “Portarita” / Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Acatistul Maicii Domnului “Portarita”

(Aveti mai jos un Imn Acatist inchinat Maicii Domnului si Icoanei sale facatoare de minuni, Portarita – “Portaitissa” de la Manastirea Iviron din Sf. Munte Athos. Icoana se afla in paraclisul de la poarta Manastirii, de aici si numele. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit singura pe mare, din Bizant. Este una dintre cele mai cunoscute si mai cinstite Icoane ale Maicii Domnului si e praznuita cu procesiune aleasa pe 25 febr. si 26 oct. – LD.)

Despre icoana Maicii Domnului "Portarita" facatoare de minuni:

Între icoanele Maicii Domnului zugrăvite de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, scrierile mai vechi, cât şi mai noi, pomenesc şi vestita icoană a Panaghiei Portaitissa, de la Mănăstirea atonită Iviron (Iviru). Icoana a aparţinut unei văduve din părţile Niceei, care avea un singur fiu. Dar atunci împărăţea Teofil, şi era mare prigonire împotriva sfintelor icoane. Acest „urâtor de Hristos" a trimis ostaşi prin cetăţi ca să cerceteze de se vor mai afla icoane, fie prin biserici, fie prin case, să le coboare şi să le ardă, iar pe cinstitorii acestora să-i muncească cu felurite chinuri. Căutând cu multă iscodire, catanele împărăteşti aflară de icoana văduvei. Ca să o ocrotească, femeia iubitoare de Hristos trimite icoana pe mare, iar pe fiul ei îl sfătuieşte să fugă. El merse spre Tesalonic, iar de-acolo în Sfântul Munte, unde s-a şi călugărit. După multă vreme, oarecare bătrâni din mănăstirea ivirilor, văzură deodată pe mare ceva asemenea unei flăcări. Aceasta văzând ei, s-au ridicat strigând: „Kirie eleison!" (Doamne miluieşte!). Şi, adunându-se toata obştea, priveau şi se minunau de acea privelişte, însă ce anume era nu puteau să priceapă nicidecum. Iar aceasta nu numai ziua se arăta, ci şi noaptea. Şi alţi monahi s-au adunat din Sfântul Munte, din Lavră, de la Vatopedu şi din alte mănăstiri, şi încercând să se apropie cu luntrile, au văzut icoana Maicii Domnului, dar prea tare nu au putut să se apropie de dânsa, căci cum se apropiau, ea tot se depărta. Însa, rugându-se ei cu lacrimi Domnului ca să poată lua icoana Maicii Lui, ca să o aibă spre mângâiere străinătăţii lor, le-a ascultat Domnul rugăciunea. Şi-apoi toate s-au întâmplat în acest chip: Un oarecare Cuvios Gavriil, cunoscut pentru fericita lui simplitate, primeşte porunca în vis de la Maica Domnului să coboare la mare şi, umblând fără temere pe apă, să aducă icoana „ca să cunoască toţi dragostea şi purtarea de grijă ce o are către mănăstire, căci am venit într-adins aici pentru ajutorul vostru". Acestea săvârşindu-le cuviosul, s-au umplut de bucurie toţi părinţii, trei zile priveghind şi cântând imn de slavă. După aceasta, aducând sfânta icoană cu Preacuratul chip în biserica cea mare, au pus-o în partea cea mai dinlăuntru a jertfelnicului. Dar a doua zi, aprinzătorul candelelor intrând la ceasul Utreniei spre a pregăti cele după rânduială, n-a aflat icoana la locul ei, ci tocmai deasupra porţii mănăstirii. Deci luând-o acesta a dus-o cu evlavie şi mare grijă la locul cel mai dinainte. Dar iarăşi Maica Domnului şi-a schimbat locul şi tot asemenea s-a întâmplat de mai multe ori, făcându-se fireşte aceasta pricină de nedumerire pentru toţi părinţii. Numai Cuviosului Gavriil i s-a arătat iarăşi „Raza Soarelui celui înţelegător", zicându-i: „Mergi la mănăstire şi spune părinţilor să nu mă mai necăjească, căci eu n-am venit aici ca să mă păziţi voi, ci pentru ca eu să vă fiu păzitoare vouă, nu numai acum, ci şi în veacul ce va să fie". Acestea auzindu-le purtătorul de Dumnezeu Gavriil, Părintele nostru, s-a pogorât îndată la mănăstire vestind egumenul şi întreaga obşte. Apoi au zidit o biserică la poarta mănăstirii, în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Portăriţei, si au aşezat-o acolo.

O altă minune la această icoană: un tânăr n-a primit pâine de la bucătar, atunci Maica Domnului i-a dat un galben să-l ducă bucătarului - bucătarul şi-a dat seama de unde era galbenul respectiv şi s-a căit.
Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otravă.
Pe vremea venirii Arabilor în Sf. Munte un soldat arab a lovit cu cuţitul în chipul icoanei acesteia, şi îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricoşat şi căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea creştinească şi s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.

O veche proorocie spune că la sfârşitul lumii această icoană va pleca pe mare aşa cum a venit.

Mănăstirea Iviron - Μονή Ιβήρων, Iviru, Iveron - este una dintre principalele mănăstiri ce înalţă rugăciuni Domnului pe Sfântul Munte Athos.
Mănăstirea athonită Iviron, care păstrează cu mare bucurie şi evlavie Icoana Maicii Domnului Portăriţa, este construită la mică distanţă de mare, pe coasta nord-estica a peninsulei, pe un mic şes şi se ajunge acolo din Kareia, pe o cărăre pietruita care coboară pe aproape tot parcursul ei.
Sfântul Munte Athos se afla în nordul Greciei, în regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu înălţimea maximă de 2.033 metri - Varful Athon - ce îşi înalţă culmea de piatră pe o peninsulă lungă de 60 de kilometri şi lată de 8-12 kilometri, aria totală a acestuia fiind de 360 de kilometri pătraţi.
Sfântul Munte Athos este o republică monastică cu regim administrativ autonom în cadrul Greciei, având capitala la Careia. Sfântul Munte găzduieşte douăzeci de mănăstiri mari, zise împărăteşti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.
Mănăstirea Iviron a fost fondată, din mila Domnului, în anul 980. Potrivit documentelor mănăstirii, zidirea acesteia ar fi ţinut trei ani, între 980 şi 983. Ctitorul mănăstirii a fost Sfântul Ioan Iviritul, general al armatelor bizantine şi prieten al Sfântului Atanasie cel Mare, venit din provincia Caucazului care se numea Ivirică (Iviria sau Georgia de astăzi).
Renunţând la înalta lui meserie, Ioan Iviritul a intrat în monahism, alături de cei doi fii ai săi, Gheorghe şi Eftimie. Tunderea în monahism a fost săvârşita de către prietenul sau, Sfântul Atanasie Athonitul. Adunând ajutoare din Iviria - Georgia, el va ctitori această mănăstire şi îi va pune drept hram Adormirea Maicii Domnului. Cei trei ctitori, părintele şi cei doi fii, sunt recunoscuţi drept sfinţi.
Deşi distrusă de piraţii francezi la anul 1259, iar mai apoi din porunca împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, pentru faptul că monahii acesteia se împotriviseră unirii cu catolicii, şi, în sfârşit, de către catalani, pe la începutul secolului al XIV-lea, Mănăstirea Iviron a renăscut, din mila Domnului.
Mănăstirea Iviron va trece prin mai multe încercări, de Dumnezeu rânduite. Ea a fost atacată de piraţi şi incendiată, în repetate rânduri. Martirii de la Iviron sunt şi astăzi pomeniţi, cu dragoste şi râvnă. În vremea Patriarhului latin Ioan Vecos au fost trecuţi prin sabie 13 călugări iviriţi, pe motiv că nu se supuneau politicii sale uniate.
Mănăstirea a fost amplu restaurată, după toate cele suferite de la necredincioşi, în anul 1513, de către călugărul georgian Gheorghe Varasvatzes. Acesta a şi condus obştea mănăstirii vreme de mai mulţi ani. Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) este şi el un ctitor al Mănăstirii Iviron, portretul lui fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale.
Mănăstirea Iviron este una dintre cele mai mari şi bogate mănăstiri de pe Muntele Athos. Într-o vreme, mănăstirea avea în jur de 200 de călugări. Clădirile ansamblului monahal sunt mari, spaţioase, măreţe, liniştea şi pacea domnind într-însele şi în curte pururea, atât ziua, cât şi noaptea, întrerupte fiind doar de sunetele clopotelor, de toaca de fier sau cea de lemn, care îi cheamă pe monahi la slujbele bisericeşti. „Dumnezeu este pace, dincolo de zgomot şi agitaţie, iar cei care voiesc să-L cunoască trebuie să se afle într-o stare de pace".
Cântările psaltice de la Manastirea Iviru sunt foarte frumoase. Străvechea tradiţie creştină a muzicii vocale bizantine s-a păstrat neschimbată.
Manastirea Iviron este unică printre mănăstirile atonite prin lucrarea ei misionara. Acest lucru a fost consemnat de catre Arhimandritul Gavriil Dionisiatul, în cartea sa "Lavsaikon al Sfântului Munte":"Timp de secole, Mănăstirea Iviron şi-a răspândit mireasma sa duhovnicească spre ţările ortodoxe, până în Caucaz şi Rusia. Din această mănăstire au fost trimişi în calitate de misionari în acele ţări îndepărtate, părinţi venerabili şi plini de virtuţi, cu multă dragoste şi lepădare de sine, părinţi care au fost credincioşi păstrători ai poruncilor Sf. Ap. Pavel, după care nu există „elin şi iudeu.. ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 3, 11). Iviron este singura mănăstire din Sfântul Munte care a sprijinit duhul misionar din monahism, care încă se păstrează aici. Vei găsi monahi iviriţi în America, Africa de Sud, Australia şi în alte părţi ale lumii. Aceşti monahi slujesc nevoile duhovniceşti ale Ortodoxiei şi îşi împrăştie lumina credinţei asupra tuturor".

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Icosul 1:

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;

Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 2:

Vazand Sfanta Fecioara minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roaba a Domnului pururi s-a supus sa fac voia lui, strigand: Aliluia!

Icosul 2:

Intelegerea cea neinteleasa a graiului ingerului, Domnul facand-o inteleasa tie, Preacurata, a indreptat mergerea ta catre muntele Athosului, unde s-a grait de tine celor ce se nevoiesc intru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigam catre tine:

Bucura-te, Ceea ce ai sfintit Athosul cu venirea ta;
Bucura-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucura-te, Ceea ce ai sadit acolo credinta cea adevarata;
Bucura-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredinciosi;
Bucura-te, Ceea ce ti-ai ales gradina tie Muntele acesta;
Bucura-te, Ceea ce locului acestuia darul tau l-ai fagaduit;
Bucura-te, datatoarea bunatatilor pamantesti tuturor credinciosilor ce locuiesc pe el;
Bucura-te, chezasuitoare mantuirii celei vesnice;
Bucura-te, mijlocitoare calda celor ce locuiesc in gradina ta;

Bucura-te, infricosarea tuturor vrasmasilor;
Bucura-te, Ceea ce ai fagaduit mila Fiului tau locului acestuia, pana la sfarsitul veacurilor;
Bucura-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va departa de la Sfantul Munte;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 3:

Puterea Celui Preainalt cu apararea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfantul Munte, surpaturile si vaile lui, ca un salas prea larg, l-a aratat tuturor celor ce in viata calugareasca doresc sa culeaga mantuire, si vor canta: Aliluia!

Icosul 3:

Avand purtare de grija pentru gradina ta si pentru poporul din pamantul Iriviei bine ai voit a se zidi, in locul unde insati ai statut cand ai venit la Athos, un locas al neamului lor ca un liman celor ce cauta mantuirea, si ai voit a le da icoana ta, ca toti sa zica tie:

Bucura-te, Ceea ce ai fost aleasa ocrotitoare pamantului Iviriei;

Bucura-te, ca tara aceasta s-a intors de la inselaciunea idoleasca la lumina lui Hristos;
Bucura-te, Odrasla mladitei celei nevestejite care ai odraslit acum viata luminata;
Bucura-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor si ai bunei credinte;
Bucura-te, livada duhovniceasca pe Athlon sadita;
Bucura-te, Ceea ce ai izvorat curgere cu duhovniceasca luminare pentru pamntul Iviriei;
Bucura-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucura-te, a lui Ioanichie cetate nebiruita;
Bucura-te, a calugarilor ingradire;
Bucura-te, liman lin celor ce cauta mantuire;

Bucura-te, Ceea ce fagaduiesti acelora odihna vesnica;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 4:

Izvor de ganduri de nedumerire avand intru sine, cinstita vaduva, cea din Niceea, s-a tulburat vazand Sfanta si prea laudata icoana a Maicii lui Dumnezu, impusa cu sulita ostasului celui stricator de icoane, dintru care indata a curs sange si ea de frica fiind cuprinsa, ca sa nu fie batjocorita Sfanta Icoana, cu rugaciuni si lacrimi varsand-o mergand spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!

Icosul 4:

Vazand calugarii Sfantului Munte, flacara ce se arata pe mare ca un stalp de foc, a carui inaltime ajungea pana la cer si stralucea ca un soare, si venind noaptea la malul marii au vazut Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu purtandu-se pe mare cu putere dumnezeiasca si au strigat celei pline de dar

Bucura-te, Rug nears ce te-ai vazut de puitorul de lege;
Bucura-te, stalp de foc care povatiesti pe cei din intuneric;
Bucura-te, scara care ajungi pana la cer, pe care s-a pogorat Dumnezeu;

Bucura-te, pod care treci la cer pe cei de pe pamant;
Bucura-te, raza zilei celei de taina;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut lumina cea neapusa;
Bucura-te, Ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost;
Bucura-te, Ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu darul si cu slava in toata lumea;
Bucura-te, stea care arati soarele;
Bucura-te, fulger care lumninezi sufletele si stralucesti gandurile celor credinciosi;
Bucura-te, stralucire care luminezi pe cei din intuneric;
Bucura-te, ca din tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;

Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 5:

Icoana ta cea cu Dumnezeiasca mergere vrand sa o dai lacasului Manastirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata calugarilor la malul marii si te pogoara in luciul ei si primeste Icoana mea”. Deci, el intraripat cu credinta si cu dragoste a mers pe apa ca pe uscat si au luat icoana in bratele sale si dobandind acea vistierie s-au bucurat zicand: Aliluia!

Icosul 5:

Vazut-au calugarii din Manastirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasa cu putere nevazuta stand deasupra portii, pe zidul curtii, si spaimantandu-se au zis unele ca acestea:

Bucura-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfanta Icoana ta;
Bucura-te, Ceea ce ne-ai fagaduit-o acoperamant a fi noua;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat dragostea ta catre lacasul nostru;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat purtarea ta de grija pentru el;

Bucura-te, ajutorul nostru in tara straina;
Bucura-te, bunavointa lui Dumnezeu catre noi;
Bucura-te, indraznirea noastra catre Dumnezeu;
Bucura-te, izbavitoarea lacrimilor noastre;
Bucura-te, apararea noastra a celor sarmani;
Bucura-te, ingradirea noastra;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 6:

Propovaduitor al voii tale facand pe Gavril, ai zis catre el, Stapana: ” N-am venit sa fiu pazita de voi, ci ca sa fiu Eu pazitoare voua, nu numai in veacul acesta de acum ci si in cel viitor. Iata, dau semn voua, pana cand veti vedea icoana mea in manastire nu va lipsi de la voi darul si mila Fiului meu, ca toti sa strige Lui: Aliluia”

Icosul 6:

Bucurie mare s-a facut la toti cei ce au auzit fagaduintele tale, Maica lui Dumnezeu, si tie, Portaritei ceresti, Biserica ti-au ridicat calugarii in poarta manastirii, strigand asa:

Bucura-te, statatoarea inainte pentru noi, in cele viitoare;
Bucura-te, Ceea ce frica Domnului ne inveti pe noi;
Bucura-te, Ceea ce ne indreptezi pe calea cea buna;
Bucura-te, indraznirea si nadejdea noastra;
Bucura-te, asteptarea noastra si acoperamantul;
Bucura-te, Ceea ce ce ai plecat catre noi milostivirea Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ne vestesti ca darul Lui va fi cu noi;

Bucura-te, Ceea ce Icoana te cea sfanta ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucura-te, Ceea ce departezi de la noi tot raul;
Bucura-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 7:

Vrand rau credinciosul Amira sa strice lacasul Manastirii Ivirului si obstea de calugari ce era adunata acolo sa o risipeasca, de graba au cunoscut apararea lacasului de catre Maica lui Dumnezeu, vazand corabiile sale in adancimea marii inecate si pe ostasii pierduti prin valurile marii. Deci infricosandu-se ei si venind cu smerenie au dat la manastire aur si argint, cerand iertare. Iar calugarii vazand acestea au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Multe si nenumarate minuni ai aratat, Maica lui Dumnezeu, plinind in manastire lipsa de vin, de faina si de untdelemn, pe cei indraciti vindecand, schiopilor darund umblare, orbilor vedere si toata neputinta vindecand, ca vazand aceste minuni sa-ti cantam tie:

Bucura-te, Aparatoare Doamna, care biruiesti pe vrasmasi;
Bucura-te, cea grabnica spre ajutor celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugaciunea noastra;
Bucura-te, Ceea ce de la fagaduinta nu te intorci;
Bucura-te, Ceea ce intristarea intru bucurie o prefaci;
Bucura-te, Ceea ce lipsa din manastire tu o acoperi cu indestulare;
Bucura-te, a orbilor vedere;
Bucura-te, a schiopilor umblare;
Bucura-te, a tuturor scarbitilor mangaietoare;

Bucura-te, ca nu incetezi a ne purta de grija si a ne mantui pe noi;
Bucura-te, ca dintru atatea rele ne izbavesti pe noi;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 8:

Auzind Patriarhul Nicon de lacasul Manastirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca si tara lui sa aiba impartasire de darul ei. Pentru aceasta zidind locas in cinstea acestei preaslavite Icoane, cu osardie a cerut inchipuirea Sfintei Icoane cea facatoare de minuni a Maicii lui Dumnezu, ca prin acoperamantul ei, acoperiti fiind, sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul intru cei de sus fiind si de cei de jos nedespartindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, sa daruiesti aceeasi binecuvantare a Athosului si peste lacasul Manastirii Pecersca, al robului tau Antonie, prin asemanarea cinstitului tau chip cu care ai binecuvantat Athosul. Pentru aceea strigam tie:

Bucura-te, acoperamantul cel mai lat decat norul;
Bucura-te, ingradirea si intarirea drept credinciosilor;

Bucura-te, stalp nemiscat al Bisericii dreptmaritoare;
Bucura-te, infruntarea eresurilor si a dezbinarilor;
Bucura-te, Ceea ce multimea credinciosilor o luminezi cu stralucitoarele raze ale Icoanei tale celei facatoare de minuni;
Bucura-te, Cea ce izvorasti de la ea darurile vindecarilor si ale minunilor tale;
Bucura-te, ingrozirea vrasmasilor;
Bucura-te, veselia arhiereilor si a preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea calugarilor si mantuirea a tot neamul crestinesc;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 9:

Toata osardia avand-o adunarea pustnicilor Manastirii Ivirul pentru zugravirea Preacinstitului chip al milostivei Portarite, savarsind cantari de rugaciune si cu apa de la minunata Icoana spaland scandura pe care voia sa zugraveasca cinstitul ei chip, au sfintit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toata obstea parintilor, in post si rugaciuni, au zugravit inchipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem, Nascatoare de Dumnezeu, a fi ca niste pesti fara de glas, ca nu se pricep dupa vrednicie sa laude toate minunile tale care le-ai aratat, neamului omenesc, de la Sfanta Icoana ta. Caci inca pe cale fiind spre tara ruseasca, s-au facut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil sa dea pretul rascumpararii celor necredinciosi care impiedicau mergerea Sfintei Icoane si indoit dupa aceea intorcandu-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credinta strigam asa:

Bucura-te, izvorul minunilor cel nedesertat;
Bucura-te, ca totdeauna esti mijlocitoare catre Dumnezeu;
Bucura-te, scaparea celor din nevoi;
Bucura-te, mangaierea celor scarbiti;
Bucura-te, vindecarea bolnavilor;
Bucura-te, Maica milostiva a celor sarmani;

Bucura-te, intoarcerea la calea adevarului a celor robiti;
Bucura-te, chemarea pacatosilor la pocainta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti multi oameni din nevoi si din tot felul de scarbe, izvor de mila neimputinata izvorasti, dumnezeiasca Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Ca iata esti grabnic ajutatoare in lacasul Ivirului celui nou, inmultind darurile tale si in alte orase si manastiri si sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le implinesti, pentru aceea slavim pe Dumnezeu, care ne-a dat noua un asa dar, si strigam: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti, Nascatoare de Dumnezeu, cinului calugaresc si tuturor celor ce alearga la tine, ca Facatorul cerului si al pamantului salasluindu-se in Feciorescul tau pantece, a invatat pe toti ravnitorii de curatie si de intreaga intelepciune sa strige catre tine:

Bucura-te, vas ales al curatiei;
Bucura-te, cununa fecioriei;

Bucura-te, camara nuntii celei fara de de samanta;
Bucura-te, Mireasa nenuntita;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe semanatorul curatiei;
Bucura-te, Ceea ce ai impreunat Domnului pe cei credinciosi;
Bucura-te, grabnica ajutatoare in viforul ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce izgonesti asupririle vrasmasilor;
Bucura-te, Cea ce risipesti intunecarea patimilor celor de suflet pierzatoare;
Bucura-te, Ceea ce curatesti gandurile;
Bucura-te, Ceea ce ne inveti a uri dulcetile cele pamantesti;

Bucura-te, Ceea ce indreptezi mintile si inimile catre cele de sus;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 11:

Se biruieste toata cantarea care vrea sa tinda catre multimea milelor tale celor multe, ca de-ti vom aduce cantari la numar tocmai ca nisipul marii, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cantam tie: aliluia!

Icosul 11:

Faclie primitoare de lumina aratata celor ce sunt in multimea necazurilor, vedem pe Preasfanta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, lumineaza pe toti cu razele minunilor, invatandu-i a canta asa celei prea binecuvantate:

Bucura-te, ca esti grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie si de navalirea altor neamuri;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti pe noi de foamete si de moarte naprasnica;

Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de toate relele cele aducatoare de moarte;
Bucura-te, ajutatoarea pe cale, pe uscat si pe ape, a celor necajiti;
Bucura-te, vindecarea durerilor celor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, milostiva mangaietoare a celor scarbiti si impovarati;
Bucura-te, Ceea ce pe cei deznadajduiti ii intorci din groapa pierzarii;
Bucura-te, Ceea ce nici pe mine nu ma lasi fara ajutorul si apararea ta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 12:

Vrand sa dea har datoriilor celor omenesti, datatorul de bine venit-a singur la cei ce se departasera de harul Lui, si rupand zapisul a daruit noua puternica mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar daruita, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugaciunile ei sa strigam pururi: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand minunile tale cele aratate in viata aceasta, te laudam pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfarsit al milei. Deci, cazand catre tine inaintea Icoanei tale celei facatoare de minuni, cu smerenie te rugam, fii noua acoperamant in ziua sfarsitului nostru, cand vom sta la infricosatul scaun de judecata al Fiului tau, ca sa cantam tie:

Bucura-te, ceea ce intru slava stai langa scaunul Fiului tau si acolo iti aduci aminte de noi;
Bucura-te, Cea ce dimpreuna cu Fiul tau si Dumnezeu imparatsesti in veci si pentru noi mijlocesti;
Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc la tine le daruiesti sfarsit vietii fara durere si pasnic;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de ranile cele amare;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de duhurile cele din vazduh;
Bucura-te, stergerea pacatelor prin pocainta;
Bucura-te, dupa Domnul, nadejdea noastra a vietii celei fericite;

Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc spre tine le randuiesti starea de-a dreapta a Fiului tau;
Bucura-te, ca fericitul glas care ne fagaduieste mostenirea imparatiei cerurilor, a-l auzi ne invredniceste;
Bucura-te, nadejdea cea tare a vesniciei mantuirii a tuturor crestinilor;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 13 : (acest condac se zice de trei ori)

O, Maica prea laudata, Preasfanta Doamna, Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, cauta spre noi, cei ce cu smerenie si cu lacrimi aducem aceste putine rugaciuni inaintea Preacuratei Icoanei tale, si toata asteptarea si nadejdea spre tine o punem. izbaveste-ne pe noi din toate nevoile si ispitele din viata aceasta, si ne scoate din munca ce va sa fie, ca prin tine sa fim mantuiti si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;

Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

si Condacul 1 :

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!
AMIN!