SFARSITUL OMULUI (III)

Proorocul Daniil: „Şi, în zilele cele de pe urmă ale împărăţiei lor, când se vor împlini păcatele lor, se va scula un împărat, fără de ruşine la faţă, care va înţelege ghiciturile (vrăjile şi farmecele). Şi puterea lui se va întări, (măcar că nu cu puterea sa), şi minunat va strica şi va spori şi va face şi va pierde pe cei tari şi pe poporul cel sfânt. Şi jugul sarcinii lui va spori, vicleşug va fi în mâna lui şi în inima sa se va mări şi cu vicleşug va strica pe mulţi şi spre pierderea multora va sta, şi, ca pe nişte ouă, în mâini îi va zdrobi pe ei. Şi vedenia cea de seară şi cea de dimineaţă, ce s-a zis, adevărată este şi tu pecetluieşte vedenia, că după multe zile va fi” (8, 23-26).

Tâlcuire
Împăratul despre care zice Proorocul aici are să fie Antihrist.
Proorocul Daniil: „Şi vor intra întru el chitimii cei ce ies, şi se va smeri, şi se va întoarce şi se va mânia pe aşezământul de lege cel sfânt. Şi braţuri şi seminţii dintru el se vor scula şi vor spurca sfinţirea puterniciei, şi vor muta neîncetarea, şi vor da urâciunea celor stinşi. Cei ce fac fărădelegi, aşezământul de lege îl vor aduce în înşelări, iar popoarele, cele ce cunosc pe Dumnezeul lui, se vor întări. Cei pricepuţi ai poporului se vor pricepe la multe şi vor slăbi întru sabie şi întru pară de foc şi întru robie şi întru jaf de zile. Şi, slăbind ei, se vor ajuta cu ajutor mic; şi se vor adăuga la ei mulţi întru înşelări. Şi din cei ce înţeleg vor slăbi a-i lămuri pe ei, şi a-i alege, şi a-i înălbi până la sfârşitul vremii, că încă va fi vreme. Şi va face după voia lui şi împăratul se va înălţa şi se va mări peste tot dumnezeul şi peste Dumnezeul dumnezeilor şi va grăi cu semeţie (mândrie) şi se va îndrepta până unde se va sfârşi mânia (căci spre sfârşire va fi), şi spre toţi dumnezeii părinţilor săi, peste toţi se va mări. Şi pe dumnezeul Maozin în locul său îl va mări şi pe dumnezeul pe care nu l-au cunoscut părinţii lui îl va mări, cu aur şi cu argint şi cu pietre scumpe şi în pofte. Şi va face acestea, ca să întărească tăriile cu dumnezeu străin, pe care îl va cunoaşte şi căruia îi va înmulţi mărirea; şi va supune pe mulţi şi pământ va împărţi în dar” (11, 30-39).
Osea: „Că zile multe vor şedea fiii lui Israil fără de împărat şi fără de căpetenie şi fără de jertfă şi fără de altar, fără de preoţie şi fără de arătători (fără de prooroc). Şi după aceasta se vor întoarce fiii lui Israil şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Şi se vor minuna întru Domnul şi întru bunătăţile Lui în zilele cele de apoi” (3, 4-5).

Tâlcuire
Şi va trimite Domnul pe Enoh, să spună faptele oamenilor care au fost mai înainte de potop.
Şi pe Ilie, să arate ale celor mai dinainte de Hristos; şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul, după Hristos, care vor propovădui la evrei să creadă în Hristos, de aceea zice că vor cunoaşte pe Domnul Dumnezeu.
Osea (4, 1-3): „Ascultaţi cuvântul Domnului, fiii lui Israil, că va să judece Domnul pe cei ce locuiesc pământul, că nu este adevăr, nici milă, nici cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ. Blestem şi minciună, şi ucidere şi furtişag şi preacurvie s-au revărsat pe pământ şi sângiuiri cu sângiuiri se amestecă. Pentru aceasta va plânge pământul, şi se va împuţina cu toţi cei ce locuiesc pe dânsul, cu fiarele pământului, cu cele ce se târăsc pe pământ şi cu păsările cerului şi peştii mării se vor împuţina.”
Proorocul Ioil: „Încetat-au jertfa şi turnarea din casa Domnului. Plângeţi preoţi, care slujiţi Altarului Domnului, că s-au pustiit câmpurile. Să plângă pământul, că s-a stricat grâul, vinul s-a uscat, untdelemnul s-a împuţinat. Uscatu-s-au plugarii; plângeţi moşiile pentru grâu şi pentru orz, că a pierit culesul din ţarină. Via s-a uscat şi smochinii s-au împuţinat, rodiile şi finicul şi mărul şi toţi copacii ţarinei s-au uscat, că au ruşinat bucuria fiii oamenilor, încingeţi-vă şi plângeţi preoţilor. Plângeţi cei ce slujiţi altarului, intraţi, dormiţi în saci cei ce slujiţi lui Dumnezeu, că au încetat din casa Dumnezeului vostru jertfa şi turnarea. Sfinţiţi postul, vestiţi slujba, adunaţi pe bătrâni, pe toţi cei ce locuiesc pământul, în casa Domnului Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul întins: Vai mie!!! Vai mie!!! Vai mie!!! Că aproape este ziua Domnului şi ticăloşie din ticăloşie va veni. Că înaintea ochilor voştri au pierit bucatele, din casa Dumnezeului vostru veselia şi bucuria. Sărit-au junicile în ieslele lor, pierit-au vistieriile, surpatu-s-au teascurile, că a secat râul. Ce ne vom aduna nouă? Plâns-au cirezile boilor că n-aveau păşune şi turmele oilor au pierit. Către Tine, Doamne, voi striga, că focul a ars cele frumoase ale pustiului şi para focului a aprins toate lemnele ţarinei. Şi dobitoacele câmpului au căutat spre Tine, că au secat izvoarele apelor şi focul a mâncat cele frumoase ale pustiei” (l, 9-20).

Tâlcuire
Fraţilor creştini, mari şi înfricoşate lucruri au să se lucreze în vremea lui Antihrist, că va porunci prea spurcatul la slujitorii lui ca să facă curvii în faţa lumii, pe drumuri se vor împreuna ca şi câinii, vor cumpăra copii de parte bărbătească şi femeiască spre stricare şi spurcare. Atunci va stăpâni sabia curviei cea cu două ascuţişuri, văpaia cea nestinsă. Sfântul Nil Athonitul, zice că vor face chipul lui Antihrist cioplit din piatră şi din lemn, şi se vor închina chipului ca lui Dumnezeu.
Iar Proorocul, în citatul de mai sus, zice pentru sfârşitul pământului că se vor aprinde dintr-însul toate metalele, pe care le-a făcut Dumnezeu şi vor arde pământul şi toate stihiile (elementele), toate se vor desfiinţa. Atunci va fi vai tuturor oamenilor, dobitoacelor, fiarelor şi tuturor vietăţilor. Cerul şi pământul vor plânge pentru om, stăpânul lor, pentru că a părăsit pe Dumnezeu, Mântuitorul său. Şi vor zice toate: Nevinovate suntem noi înaintea Ta, Dumnezeule.
Proorocul Ioil (2, 6 şi 10-11, 30-31): „De faţa Lui se vor sfărâma popoarele; toată faţa, ca arsura oalei, înaintea feţii Lui se va tulbura pământul şi se va clătina cerul, soarele şi luna se vor întuneca şi stelele vor ascunde lumina lor. Şi Domnul va da glasul Său înaintea feţii puterii Sale, că foarte multă este tabăra Lui, că tari sunt faptele cuvintelor Lui, că mare este ziua Domnului, luminată foarte, şi cine va fi vrednic ei? Şi voi da minuni în cer, sus şi semne pe pământ, jos, sânge şi foc şi abur de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, mai înainte de venirea zilei Domnului, cea mare şi luminată.”
Proorocul Ioil (3, 2 şi 12-15): „Şi voi aduna toate neamurile şi le voi pogorî în valea lui Iosafat, şi Mă voi judeca cu ei acolo, pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea, Israil. Să se scoale şi să se suie toate neamurile la valea lui Iosafat, că acolo voi şedea ca să judec toate neamurile de primprejur. Trimiteţi seceri, că a sosit secerişul, intraţi şi călcaţi, că e plin jgheabul, se varsă tocitorile, că s-au înmulţit răutăţile lor. Glasuri au răsunat în valea judecăţii, că aproape este ziua Domnului în valea judecăţii. Soarele şi luna se vor întuneca şi stelele îşi vor ascunde lumina lor.”
Proorocul Amos (7, 1-5): „Aşa mi-a arătat mie Domnul Dumnezeu: iată prăsilă de lăcuste, venind de dimi-neaţă, şi iată un gândac; era Gog împăratul. Şi va fi după ce va sfârşi a mânca iarba pămâtului. Am zis: Doamne! Doamne! Fie-Ţi milă. Cine va scula pe Iacov? Că s-a împuţinat. Pară-Ţi rău, Doamne, de aceasta. Nu va fi aceasta, zice Domnul. Aşa mi-a arătat mie Domnul Dumnezeu; iată a chemat judecata cu foc Domnul Dumnezeu şi a mistuit adâncul cel mult şi a mâncat partea Domnului!”
Proorocul Miheia (l, 3-4; 4, 3): „Că iată, Domnul va ieşi din locul Său şi Se va pogorî şi Se va sui peste înălţimile pământului. Şi se vor cutremura munţii sub Dânsul şi văile se vor topi ca ceara de faţa focului şi ca apa ce curge în jos. Şi va judeca între popoare multe, şi va mustra neamuri tari, până departe, şi vor tăia săbiile lor să facă pluguri şi suliţele să facă seceri şi mai mult neam peste neam nu va mai lua sabie, şi nicidecum nu vor mai învăţa a se război.”

Tâlcuire
Aici spune Proorocul că nu se vor mai învăţa a se bate. Că de la împăratul cel bun pe care îl vor pune îngerii în Constantinopol, până la al cincilea împărat după dânsul va urma pace, iar acesta va lăsa împărăţia la patru feciori ai lui care se vor război între dânşii şi astfel se va strica pacea. De aceea zice că se vor strica armele, dar în vremea păcii. Iar începând cu aceşti patru împăraţi, tulburarea şi războaiele nu vor mai înceta până la sfârşit.
Proorocul Naum: „Munţii s-au cutremurat de El şi dealurile s-au clătinat şi s-a îngrozit pământul de faţa Lui, toată lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. De faţa mâniei Lui cine va putea suferi? Şi cine va sta înaintea iuţimii mâniei Lui? Mânia Lui topeşte stăpâniri, iar pietrele s-au sfărâmat dinaintea Lui” (l, 5-6).
Proorocul Sofonie (l, 2): „Cu sfârşire să se sfârşească de pe faţa pământului, zice Domnul: sfârşească-se omul şi dobitoacele, sfârşească-se păsările cerului şi peştii mării şi vor slăbi necredincioşii şi voi pierde pe cei fără de lege de pe faţa pământului.”
Proorocul Agheu (2, 22-23): „Eu cutremur cerul şi pământul, marea şi uscatul. Şi voi pierde scaunele şi puterea împăraţilor neamurilor, şi voi sfărâma carele şi călăreţii, şi se vor pogorî caii şi călăreţii lor, fiecare cu sabia asupra fratelui său.”
Proorocul Zaharia (14, 12-13): „Usca-se-vor trupurile lor stând pe picioarele lor şi ochii lor se vor scurge din găurile lor şi limba lor se va usca în gura lor. Şi va fi în ziua aceea groaza Domnului mare peste ei, şi se va apuca fiecare de mâna aproapelui său şi se va încleşta mâna lui cu mâna aproapelui său.”
Proorocul Zaharia (11, 9): „Şi am zis: nu vă voi paşte pe voi; cine moare, să moară şi ce lipseşte, să lipsească; şi ceilalţi mănânce fiecare cărnurile aproapelui său.”
Proorocul Miheia (4, 5-6): „Iată, Eu vă trimit vouă pe Ilie Tezviteanu, mai înainte până ce va veni ziua Domnului, cea mare şi luminată. Care va întoarce inima tatălui spre fiu şi inima omului spre vecinul său, ca să nu vin şi să bat pământul de tot.”
Proorocul David (Psalmul 21, 31): „Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pămân-tului.”

Tâlcuire
Că va trimite Domnul pe Enoh şi pe Ilie şi pe Sfântul Ioan Teologul, mai înainte de a împărăţi Antihrist, cu şapte ani, şi vor propovădui de sfârşitul lumii şi de a doua venire a lui Hristos. Şi atunci vor veni şi se vor întoarce la Domnul toate neamurile; precum şi Domnul a zis în Sfânta Evanghelie: când se va propovădui Evanghelia de la o margine a pământului până la cealaltă margine a pământului, atunci, să ştiţi că aproape este sfârşitul.
Psalmul 43, 3: „Mâna Ta neamuri a pierdut, şi i-ai sădit pe dânşii, chinuit-ai neamuri şi le-ai gătit pe ele.”
Psalmul 96, 5: „Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului.”
Psalmul 106, 2-3: „Şi din ţări i-a adunat pe dânşii; de la răsărit şi de la apus şi de la miazănoapte şi de la miazăzi.”
Înţelepciunea lui Solomon (5, 18-24): „Lua-va toată arma râvna Lui, şi va într-arma (întări) făptura spre izbânda (împotriva) vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în ziua dreptăţii, şi îşi va pune Lui coif, judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită, sfinţenia, şi va ascuţi cumplit mânia ca o sabie, şi va da război împreună cu El lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi, ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi, din mânia cea zvârlitoare de pietre pline, se vor arunca grindinile, întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca năpraznic. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor îi va vântura pe ei. Şi fărădelegea va pustii tot pământul, iar răutatea va răsturna scaunele puternicilor.”
Înţelepciunea lui Solomon (14, 22-27): „Apoi, nu a fost destul a rătăci întru cunoştinţa lui Dumnezeu, ci, în mare luptă a neştiinţei vieţuind, pe atâtea rele, pace le numeau. Că, sau pe fiii lor omorând, îi jertfeau, sau taine ascunse, sau nebuneşti, beţii, din obiceiuri străine făceau. Şi nici viaţa, nici nunţile nu le mai păzeau curate; ci unul pe altul viclenind omoară, sau, amăgind, fac întristare. Toate amestecate sunt: sângele şi uciderea, furtişagul şi vicleşugul, stricăciunea şi necredinţa, gâlceava şi jurământul strâmb, şi tulburarea celor bune, neaducerea aminte de facerea de bine, spurcăciunea sufletelor, schimbarea neamului, amestecarea nunţilor, preacurvia şi necurăţia.”
Evanghelistul Matei (10, 21): „Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula feciorii asupra părinţilor şi îi vor omorî pe dânşii.”

Tâlcuire
Aici se spune după cum şi la Apocalipsă scrie: „Şi a ieşit un cal roşu (roib) şi celui ce şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca să se omoare unul pe altul.” Şi acestea au să fie în vremea împărătesei aceleia care are să scufunde Constantinopolul cu totul în adâncul mării.
Evanghelistul Matei (24, 3): „Şi va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi şi vor aduna din toată lumea smintelile şi pe cei care fac fărădelege şi îi vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Evanghelistul Matei (24, 3-14): „Şi, şezând El pe muntele Măslinilor, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Lui, deosebi, zicând: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Şi care este semnul venirii Tale şi a sfârşitului veacului? Şi, răspunzând, Iisus, a zis lor: Căutaţi să nu vă amăgească cineva pe voi. Căci mulţi vor veni în numele Meu zicând: „Eu sunt Hristos” şi pe mulţi îi vor înşela. Şi veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Căutaţi să nu vă înspăimântaţi. Că se cuvine toate acestea să fie; dar încă nu va fi atunci sfârşitul. Că se va scula neam peste neam, şi împărăţie peste împărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Şi acestea toate vor fi începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi în necazuri, şi vă vor omorî pe voi, şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci se vor sminti mulţi, şi se vor vinde unul pe altul şi se vor urî unul pe altul. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi. Şi pentru înmulţirea fărădelegii, dragostea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.”
Evanghelistul Marcu : „Şi la toate neamurile trebuie mai întâi să se propovăduiască Evanghelia” (13, 10).

Tâlcuire
Acestea toate, despre care a zis Domnul, au să se împlinească după luarea Constantinopolului de la turci, că atunci are să trimită împăratul cu sinodul la propovăduirea Evangheliei la toate neamurile cele neluminate cu Sfântul Botez; şi vor face minuni în numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Şi după împăratul cel bun, vor sta doi împăraţi răi şi cu totul fără de lege; şi de la aceştia au să se împlinească cuvintele Domnului şi ale Proorocilor: „că au să se omoare unul pe altul, părinţii pe fiii lor şi fiii pe părinţii lor; şi unul pe altul se vor vinde spre moarte şi frate pe frate.”
Zice Domnul: „Cerul şi pământul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece; şi nici o iotă sau o cirtă nu va trece până nu se vor împlini toate. Luaţi aminte ca să nu se îngreuneze inimile voastre cu saţiul mâncării şi al beţiei şi cu grijile lumii şi, fără de veste, să vină asupra voastră ziua aceea, căci ca un laţ va veni asupra tuturor celor ce locuiesc pe faţa pământului. De aceea privegheaţi, în toată vremea, rugându-vă, ca să vă învredniciţi a scăpa de toate acestea care vor să fie şi a sta înaintea Fiului Omului.”
Sfântul Apostul Pavel scrie către Timotei: „Iar Duhul arătat grăieşte, că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti, ale celor ce în făţărnicie grăiesc minciuni, fiind înfieraţi în cugetul lor” (I Timotei 4, 1-2).
Sfântul Apostol Pavel (II Timotei 3, 1): „Şi aceasta să ştii că, în zilele cele de apoi, vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreţi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, necuraţi. Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având chipul bunei credinţe, dar tăgăduind puterea ei; şi de aceştia să te fereşti.”
Sfântul Apostol Petru în a doua epistolă sobornicească (3, 3-13), scrie: „Aceasta mai înainte să ştiţi, că vor veni în zilele cele de apoi batjocoritori, care vor umbla după poftele lor. Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când părinţii au adormit, aşa rămân toate precum au fost de la începutul zidirii. Că ei nu voiesc a şti aceasta, că prin cuvântul lui Dumnezeu cerurile au fost făcute de demult, iar pământul din apă, şi prin apă, s-a aşezat. Prin care lumea cea de atunci, cu apă înecându-se, a pierit. Iar cerurile acestea de acum şi pământul cu acelaşi cuvânt sunt puse sub păstrare, păzindu-se focului la ziua judecăţii şi a pierderii oamenilor celor necredincioşi. Iar aceasta una să nu se tăinuiască de voi, iubiţilor, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o zi. Nu va întârzia Domnul făgăduinţa Sa, după cum unii întârziere o socotesc, ci rabdă îndelung pentru noi, nevrând ca să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, noaptea, în care cerurile cu sunet vor trece, şi stihiile, arzând, se vor strica şi pământul şi lucrurile cele de pe dânsul vor arde. Deci, dacă acestea toate se vor strica, în ce fel trebuie să fiţi voi în sfintele petreceri, cele dimpreună şi în faptele bunei credinţe, aşteptând şi dorind mai degrabă venirea zilei lui Dumnezeu, pentru care cerurile, arzând, se vor strica şi stihiile, aprinzându-se, se vor topi? Că cer nou şi pământ nou în care dreptatea locuieşte după făgăduinţa Lui, aşteptăm.”
Sfântul Ioan Evanghelistul (Apocalipsa 16, 18): „Şi s-au făcut glasuri şi fulgere şi tunete şi cutremur mare s-a făcut, cum n-a mai fost de când sunt oamenii pe pământ, ca acest cutremur (aşa mare).”
Apocalipsa: „Şi a strigat întru tărie, cu glas mare, zicând: a căzut Babilonul cel mare, şi s-a făcut locaş dracilor şi pază la tot duhul necurat, şi pază la toată pasărea necurată şi urâtă. Că din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile, şi împăraţii pământului cu ea au curvit, şi neguţătorii pământului din puterea desfătărilor ei s-au îmbogăţit” (18, 2-3).

Tâlcuire
Prin cetatea Babilonului se înţelege Constantinopolul; dar şi toată lumea aceasta este babilon. Că „babilonie”, în limba greacă, înseamnă amestecări. Că zice: au curvit cu ea toate neamurile, adică cei ce n-au avut frica lui Dumnezeu, făcând curvii, preacurvii, nedreptăţi, ucideri, prihăniri, vrajbă, mândrii, beţii, iubire de argint, răpiri, nedreptăţind, răpind cu nedreptate ale altora şi făcându-le ale lor şi ucigându-se unul pe altul. Când Dumnezeu îşi va ridica darul Său şi toţi se vor pleca spre rău, oare atunci ce răutate nu va face satana cu oamenii, când toţi se vor pleca spre vicleşuguri? Şi negustorii pământului din puterea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. „Şi negustorii aceştia departe de ea vor sta pentru frica chinului ei, plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu vison şi cu porfiră şi cu roş (adică cu sângele drepţilor), cea poleită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Într-un ceas s-au pustiit atâtea bogăţii. Şi tot cârmaciul şi toată gloata cea din corăbii şi corăbierii, şi oricâţi lucrează în mare, departe au stat; şi strigau văzând fumul focului ei: «Care cetate era, asemenea cu cetatea cea mare!» (Apocalipsa 18, 5 şi 15-17). Prin „fum” se înţelege vestea scufundării Constantinopolului, că, precum face cineva un foc mare şi se vede de departe fumul, aşa se va auzi vestea scufundării lui până la marginile pământului (şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau, plângând şi tânguindu-se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit de preţul ei toţi acei ce au corăbii pe mări, că într-un ceas s-au pustiit!).
Sfântul Ioan Evanghelistul , (Apocalipsa 17, 11): „...Şi fiara care era şi nu este, şi acesta al optulea este, şi din cei şapte

Tâlcuire
Prin „fiară” se înţelege toată lumea aceasta: care ca o fiară răpeşte pe oamenii cei iubitori de cele deşarte ale lumii acesteia, îi răpeşte de la Dumnezeu (cu voinţa lor) şi îi pierde şi îi face robi satanei. Cele şapte capete sunt cele şapte puteri ale lumii acesteia, care cârmuiesc lumea, şi nu lasă nici pe unul dintre dânşii să ridice războiul; şi ochii tuturor au privirea la Constantinopol, care mai de care l-ar lua, şi mare neînvoială este între dânşii. Cele şapte capete închipuiesc şi cele şapte mii de ani de la facerea lumii; în al optulea veac (a opta mie) Dumnezeu are să facă sfârşitul tuturor. Cele şapte capete mai închipuiesc şi cele şapte păcate de moarte. Cei şapte munţi închipuiesc cele şapte puteri, care mai înainte (de la facerea lumii) nu au fost şi care acum s-au făcut, toate, spre alunecări, ca să se strice toate. Muntele întru care bine a voit Dumnezeu a locui într-însul este Maica Domnului. Munţii întru care bine a voit Dumnezeu a locui într-înşii, sunt toţi sfinţii, pentru că a locuit Dumnezeu în dânşii, că au strălucit cu nevoinţele faptelor bune şi au luminat lumea, că i-a împodobit Dumnezeu cu lucrarea minunilor şi cu mari puteri, fiindcă scoteau draci din oameni şi boli nevindecate tămăduiau. Unii din Sfinţi făceau mari minuni, că mutau şi munţii, precum Ioachim, Patriarhul Egiptului, cel ce a mutat muntele care se numeşte Durdana, care se tâlcuieşte din turceşte pe româneşte „stai acolo”. Muntele întru care a binevoit Dumnezeu a locui de acum şi până în veac este Maica lui Dumnezeu, împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele dumnezeieşti: adică cu cele şapte daruri (din care Sfinţii numai câte unul sau două aveau, potrivit cu nevoinţa pe care au făcut-o pentru dragostea lui Dumnezeu). Cele şapte capete pe care stă muierea, sunt şapte munţi. Muierea este Constantinopolul, pentru că muierea o închipuieşte pe cetate. „Şapte împăraţi sunt: cinci au căzut şi unul mai este,” care va fi creştin. Iar după căderea turcilor, va dărui Dumnezeu creştinilor împărăţia şi încă mai mult se vor proslăvi creştinii, pentru că au păzit credinţa nevătămată de tot eresul, într-atâtea strâmtorări, fiind robiţi de agareni. Iar „unul care nu a venit,” este Antihrist. Şi dacă va veni, puţin se cade lui să rămână, pentru că numai trei ani şi jumătate are să împărăţească, fiindcă şi sfârşitul lumii are să sosească degrabă. Şi fiara care este şi nu era, aceasta, este a opta; „fiara” este veac, adică în a opta mie de ani (veac) are să facă Dumnezeu sfârşitul tuturor şi învierea tuturor oamenilor de la începutul zidirii; şi judecata se va face. Că de toţi Sfinţii s-a spus că în al optulea veac are să fie sfârşitul.