Cesiul şi stronţiul, emanate după Cernobîl, agravează riscul de cancer

Cesiul şi stronţiul, emanate după Cernobîl, agravează riscul de cancer

La 26 aprilie 1986, explozia reactorului 4 de la centrala nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, a generat un nor radioactiv care apoi a survolat o suprafaţă ce se întinde din vestul fostei URSS până în Europa de Nord, elementele cele mai periculoase fiind cesiul şi stronţiul.
Pe măsură ce norul radioactiv a înaintat, particulele pe care le conţinea s-au depus pe sol. În actuala Rusie, regiunea Briansk a fost cea mai afectată, fiind contaminate zone împădurite, scrie Le Nouvel Observateur, citat de NewsIn.
Incendiile de vegetaţie uscată mistuie, de luni, două hectare, la 60 de kilometri sud de centrala nucleară de la Cernobîl, au anunţat joi şi autorităţile ucrainene. Focul a izbucnit luni în localitatea Sosnivka, dar autorităţile, care asigură că nu este niciun pericol, spun că va fi stins la timp. Zona de securitate din jurul centralei de la Cernobîl se întinde pe o rază de 30 de kilometri.
Elementele radioactive cele mai periculoase lăsate "moştenire" de catastrofa de la Cernobîl sunt cesiul şi stronţiul, care pot agrava riscul de cancer şi malformaţii genetice, în caz de expunere prelungită. "Există o ameninţare mai mare în ceea ce priveşte cancerul şi mutaţiile în viitor, în special pentru copii, embrioni, în cazul femeilor însărcinate", a explicat Anton Korsakov, cercetător pe problemele mediului la Universitatea din Briansk, citat de cotidianul francez.
Unii experţi europeni spun totuşi că riscurile pentru sănătate rămân reduse, chiar dacă particulele radioactive din regiunile contaminate de accidentul de la Cernobîl sunt repuse în suspensie în aer de incendiile de pădure.
Cesiu 137 radioactiv ar putea fi transportat de vânt până în Suedia, dar riscurile sunt "mici, nesemnificative", a declarat Stig Husin, de la Autoritatea suedeză pentru Siguranţă Nucleară. "Dacă vântul suflă în direcţia corectă, se pot găsi urme de atomi radioactivi chiar şi în Suedia sau chiar la distanţe mai mari, aşa cum s-a întâmplat deja", a precizat specialistul, în condiţiile în care incendiile au devastat deja şi în 2002 zone contaminate din Rusia. Însă rata de radioactivitate s-a situat "mult sub nivelul de la care trebuie luate măsuri de precauţie sau trebuie acţionat", a adăugat expertul.
Acest lucru depinde de nivelul de radioactivitate în zona respectivă şi de distanţa pe care se răspândesc particulele, explică şi un expert de la Universitatea din Berlin, profesorul Ulrich Abram, biochimist şi specialist în radiaţii. "Nu cred că este un pericol important pentru om (...), dar reprezintă o extindere a contaminării şi este ultimul lucru de dorit", a declarat el. "Va însemna că unele regiuni vor fi contaminate radioactiv, în condiţiile în care înainte nu erau...în Rusia, în Belarus, acolo unde suflă vântul", a adăugat el, precizând că va trebui analizată şi hrana produsă în aceste regiuni.
"În 2002, incendiile uriaşe din Rusia au dus la creşterea contaminării cu cesiu 137 în Franţa" şi în alte ţări, reaminteşte Philippe Renaud, şef al laboratorului pentru expertizarea radioactivităţii mediului de la Institutul pentru radioprotecţie şi siguranţă nucleară (IRSN).
Pe de altă parte, Sophie Majnoni de la Greenpeace Franţa, spune că nu se poate vorbi de o radioactivitate de nivelul celei de la Cernobîl. Nivelul este cu mult inferior, dar atunci când sunt inhalate particule radioactive, ele se pot fixa în organism
. "Aceste doze se vor adăuga dozelor la care populaţia a fost deja expusă şi, la un moment dat, este posibil ca aceasta să ducă la mutaţii genetice şi la dezvoltarea unor cancere sau a unor tumori", a avertizat activista Greenpeace.
Jean-René Jourdain (IRSN), care conduce un program de cercetare ce evaluează consecinţele tragediei de la Cernobîl asupra sănătăţii copiilor care trăiesc în zonele contaminate, spune că, dacă pădurile din regiunile contaminate ard, "locuitorii din zonă vor fi expuşi în două rânduri radioactivităţii naturale".
Rusia trece în prezent prin cea mai caldă vară din istoria sa. Sute de incendii de pădure devastează vestul ţării. Un nor gros de fum a sufocat Moscova timp de o săptămână. Ministerul Situaţiilor de Urgenţă anunţa miercuri că 165.000 de persoane şi 39 de aparate sunt mobilizate pentru a lupta cu cele peste 600 de focare de incendii, care mistuiseră până miercuri peste 90.000 de hectare de vegetaţie.
Autorităţile ruse au asigurat că nivelul radioactivităţii în ţară a rămas în limite normale, în ciuda incendiilor, inclusiv în zonele contaminate în 1986 de la Cernobîl. Totuşi, serviciul de protecţie a pădurilor din regiunea Briansk a decis să îşi intensifice patrulele în jurul pădurilor.
Miercuri, agenţia federală care se ocupă de monitorizarea pădurilor a stârnit îngrijorare după ce a anunţat că 4.000 de hectare din zone contaminate cu elemente radioactive au ars, începând din iulie, în Rusia, inclusiv 270 de hectare din regiunea Briansk, de la graniţa cu Belarus şi Ucraina. Ministrul pentru situaţiile de urgenţă, Serghei Şoigu, îşi exprimase îngrijorarea, săptămâna trecută, în cazul în care incendiile ar ajunge în această zonă.
Experţii ruşi şi occidentali au minimalizat riscul. Expertul Aleksei Iablokov, fost responsabil cu ecologia în Consiliul rus de Securitate, a subliniat totuşi joi că particulele radioactive se pot propaga pe sute de kilometri. "Propagarea se poate face, în funcţie de condiţiile meteorologice, pe sute de kilometri. Dacă regiunea Briansk arde, particulele pot ajunge în regiunea Novgorod, din nord-vest, la Moscova sau, în anumite condiţii, în Europa de Est", a spus expertul, citat de Interfax.
Apărătorii mediului şi unii oameni de ştiinţă consideră că riscul zero nu există, chiar dacă acele cantităţi de pulberi radioactive care ar putea fi proiectate în aer de incendii şi apoi diseminate de vânt ar fi minime. "Pericolul este încă acolo", spune Vladimir Ciuprov, de la Greenpeace Rusia. "În aer s-ar putea forma un nor, amestecat cu cenuşă, şi apoi s-ar putea extinde pe un vast teritoriu", a explicat Aleksander Isaiev, de la Centrul pentru productivitatea şi ecologia pădurilor din Moscova