CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Sfântului Talaleu

CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic - un mort neîngropat - care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!" (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul.

Însă această putere de a vindeca bolnavi, această putere taumaturgică, pe care o are Hristos, o dă şi oamenilor Săi, oamenilor care cred cu adevărat în El şi trăiesc conform cu sfânta Sa voie. Mulţi Sfinţi au primit de la Hristos această putere taumaturgică şi au făcut minuni. Au vindecat bolnavi, ba chiar şi morţi au înviat.

Unul dintre Sfinţii care au avut harisma vindecării bolnavilor, a fost şi Sfântul pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte pe 20 mai, pe Sfântul Talaleu. Acestui Sfânt, care nu este prea cunoscut, îi închinăm această omilie a noastră.

* * *

Aţi auzit vis-a-vis de insula Cipru se află un mic stat, Libanul. În Liban s-a născut, a trăit şi a activat în veacul al III-lea sub împăratul Numerian, prigonitorul creştinilor, Talaleu. Tatăl lui Talaleu era un creştin evlavios. Se spune că era şi cleric. Şi Talaleu a primit prima educaţie creştină în casa părintească. Talaleu a studiat la diferite şcoli şi a învăţat carte şi, în cele din urmă, a studiat ştiinţa medicală şi a devenit un medic minunat. Un medic care se deosebea de ceilalţi, nu doar pentru că stăpânea bine ştiinţa lui, nu doar pentru că el era iubitor de oameni şi făcea vizite gratuite bolnavilor, ci, în principal, pentru că el credea în Hristos, credea că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Credea că Hristos are puterea să facă minuni în toate timpurile. Puterea lui Hristos este inepuizabilă, este izvor care niciodată nu seacă. Şi orice om care trăieşte în zilele noastre, dar şi cel care va trăi peste 200 sau 300 de ani după noi şi va crede în Hristos, poate să facă minuni, minuni mari, ca minunile care se întâmplau în vremurile de demult. Pentru că „Hristos ieri şi azi şi în veci este Acelaşi" (Evrei 13, 8).

Talaleu credea. Şi această credinţă a lui era puterea lui tainică. Bolnavilor pe care îi vizita le vorbea despre Hristos. Îi ruga să creadă. Credinţa în Hristos, zicea el, este cel mai puternic medicament pe care am să vi-l dau. Lângă cel bolnav, Talaleu îngenunchia şi făcea rugăciune fierbinte, Îl ruga pe Hristos să facă o minune şi minunea avea loc. Bolnavii se vindecau. Astfel, faima lui Talaleu ca medic s-a răspândit în toate părţile. Şi Talaleu era medicul cel mai căutat. Doar în el aveau încredere oamenii.

Dar ceilalţi medici care erau necredincioşi şi închinători la idoli, îl urau pe Talaleu pentru reuşitele sale şi s-au dus şi l-au denunţat guvernatorului: Talaleu este creştin. Guvernatorul a poruncit imediat arestarea lui. Talaleu, legat, a fost dus înaintea guvernatorului închinător la idoli. Este anchetat şi mărturiseşte cu curaj că este creştin. Guvernatorul îi cere să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor, dar Talaleu nu ascultă. Guvernatorul se mânie şi porunceşte să-l supună pe Talaleu la chinuri groaznice. Porunceşte să-i străpungă gleznele, să-i petreacă prin găuri o funie şi cu funia să-l spânzure de un copac cu capul în jos. Dar aici intervine puterea lui Hristos şi soldaţii, ca şi când ar fi fost orbiţi, în loc să-l prindă pe Talaleu, au prins un lemn, l-au găurit şi l-au spânzurat de un copac şi credeau că lemnul acela este Talaleu! Să nu vi să pară ciudat. Ceva asemănător vedem şi în Vechiul Testament. Dumnezeu, ca să-l ocrotească pe Dreptul Lot de atacurile oamenilor nedrepţi şi neruşinaţi, care voiau să-i distrugă casa, i-a orbit pentru un timp şi toată noaptea au căutat să găsească uşa casei lui Lot, au obosit şi s-au dus fără să poată să facă ceva. Cine are Sfânta Scriptură, să o deschidă să vadă pericopa respectivă (Facere 19, 1-11). Aşadar, Dumnezeu, Care l-a apărat pe Lot, l-a apărat şi pe Talaleu de nedreapta prigonire. Talaleu a fost salvat. Duşmanii lui au fost ruşinaţi. Soldaţii care au văzut minunea au crezut în Hristos, şi-au mărturisit credinţa şi au primit martiriul.

După această minune, Talaleu s-a întărit mai mult în credinţă şi cu mai multă râvnă continua lucrarea sa filantropică. Oamenii care îl auzeau pe Talaleu învăţând şi îl vedeau făcând minuni spuneau că el este ca şi Hristos. Învaţă ca şi Hristos, tămăduieşte ca şi Hristos, face bine ca şi Hristos. În felul acesta multă lume a crezut în Hristos prin mijlocirea credinciosului Său rob, Talaleu.

După multe întâmplări şi primejdii a ajuns şi clipa sfârşitului său mucenicesc. Într-o cetate oarecare din Asia Mică, a fost arestat, condamnat la moarte, dus în afara cetăţii şi acolo decapitat. Acolo unde a căzut mucenicul şi pământul s-a adăpat cu sângele lui, acolo, spune tradiţia, vreme de mulţi ani răsărea o iarbă rară, pe care mulţi bolnavi o luau şi se vindecau de boala lor. Să nu vă miraţi, pentru că ierburile sunt medicamentele lui Dumnezeu. Dar şi aceste medicamente pe care le fac oamenii sunt toate aproape din ierburi. Fără ierburile pământului n-ar fi existat medicamente.

* * *

Iubiţii mei! Talaleu, ca medic creştin, stă alături de alţi Sfinţi medici, precum este Sfântul Luca, Sfinţii-fără-de-Arginţi şi Sfântul Pantelimon. Este şi acest Sfânt o pildă luminoasă pentru medicii şi oamenii de ştiinţă de astăzi. El învaţă că şi ei au nevoie de credinţa în Hristos. Fără credinţă, oamenii nu vor putea să reuşească nimic important.

În zona noastră, Fericitul Talaleu a început să fie cunoscut acum, în ultimii ani, pentru că în tabăra Sfintei noastre Mitropolii, care este aproape de eroicul sat Proti, există un minunat paraclis, şi pe 20 mai locuitorii satului prăznuiesc şi aducerea moaştelor Sfântului Nicolae şi pomenirea Sfântului Talaleu.

Sfinte Talalee şi Sfinte Nicolae, nu încetaţi să mijlociţi şi pentru noi păcătoşii!



(traducere din elină: M.L., sursa: „Myripnoa anthi")