SFINTELE TAINE

Tainele au fost instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Harul divin, pierdut prin păcatul lui Adam, a fost redobândit şi dăruit oamenilor prin jertfa pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Căci legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17)
Această putere sau energie care izvorăşte din jertfa de pe cruce, care îi îndreptează şi îi sfinţeşte pe credincioşii ortodocşi, nu lucrează în mod nemijlocit asupra acestora, ci este legată de anumite semne şi lucrări văzute.
Sfintele Taine sunt purtătoarele şi transmiţătoarele harului divin în mod real.

• Fiinţa Tainelor •
Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, prin care celor ce le primesc se împărtăşeşte harul nevăzut al Duhului Sfânt.
Tainele au o funcţie unificatoare a credincioşilor în Hristos şi în Biserica Ortodoxă.
Tainele au fost instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„…iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17)
Sfinţii Apostolii sunt: „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1; I Petru 4, 10)
Partea văzută :
Este rânduiala sau slujba stabilită de Biserica Ortodoxă pentru săvârşirea ei, cuprinzând:
Materia ;
Actele făcute ;
Cuvintele rostite de săvârşitor;
Partea nevăzută :
Este împărtăşirea harului divin celor care le primesc ;
Scopul Tainelor fiind sfinţirea oamenilor, harul ce se împărtăşeşte prin ele se numeşte har sfinţitor.
Taina, deşi e rânduită de Biserica Ortodoxă, este expresia voinţei Întemeietorului Tainelor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care lucrează nemijlocit în Biserica Sa Ortodoxă prin Duhul Sfânt, deci partea văzută lucrează în Taină nu de la sine şi prin sine, ci prin prezenţa Duhului Sfânt, în conformitate cu voinţa Celui ce le-a instituit.
La fiecare Taină există un săvârşitor şi un primitor.
Validitatea Tainei nu depinde de vrednicia morală a săvârşitorului deoarece principalul şi adevăratul săvârşitor este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

• Necesitatea Tainelor •
Sfintele Taine sunt singurele mijloace de împărtăşire a harului divin în mod real.
Tainele sunt absolut necesare pentru mântuirea şi sfinţirea credincioşilor ortodocşi.

• Numărul Tainelor •
Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna numărul de şapte Taine.
Sfânta Scriptură nu precizează nicăieri numărul Tainelor, dar conţine dovezi despre fiecare Taină în parte.
Sfânta Tradiţie nu precizează numărul Tainelor – la început noţiunea de Taină în sens restrâns nu este precis delimitată, prin acest termen înţelegându-se şi alte lucrări sfinte sau ierurgii.
Prima precizare a numărului Tainelor apare în anul 1274 în Mărturisirea de credinţă prezentată de împăratul bizantin Mihai Paleologul la Sinodul unionist de la Lyon.

• Sfânta Taină a Botezului •
Sfânta Taină prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei Botezului de către săvârşitor, din starea de robie a păcatului intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc şi de păcatele făcute până atunci, fiind renăscut spre o viaţă nouă şi părtaş roadelor răscumpărării prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii Ortodoxe.
Alte numiri în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie:
Baia naşterii a doua, naştere de sus, baie mântuitoare, scăldătoare sfântă, izvor sfânt, renaştere, luminare, sfinţire, apa vieţii veşnice.
Instituirea : înainte de Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la cer:
„Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…” (Matei 28, 19)
Materia : este apa naturală, curată, iar din Tradiţie s-a moştenit ca ea să fie sfinţită.
Formula : „Botează-se robul lui Dumnezeu (Numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin”
Săvârşitorul : este preotul sau episcopul hirotonit canonic, în caz de nevoie poate fi şi diaconul sau chiar un creştin ortodox care n-a decăzut de la dreapta credinţă.
Primitorii : sunt toţi cei nebotezaţi care voiesc să se curăţească de păcatul strămoşesc.
Botezul sângelui : moartea martirică pentru credinţa în Hristos suferită de o persoană nebotezată.
Botezul dorinţei : dorinţa arzătoare a unui om nebotezat de a deveni membru al Bisericii Ortodoxe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împreunată cu pocăinţă, evlavie şi viaţă virtuoasă. Dacă un om nu poate primi Botezul dintr-o cauză pe care n-o poate înlătura, acesta se socoteşte a fi botezat cu Botezul dorinţei.

• Sfânta Taină a Mirului •
Sfântul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, îndată după Botez, primeşte harul Duhului Sfânt spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită după botez.
Alte numiri:
Ungerea mântuirii, împărtăşirea Duhului, confirmare, desăvârşire.
„Taină a punerii mâinilor” – modul în care se administra la început de Sfinţii Apostoli.
Harul primit prin Taina Sfântului Mir este necesar creşterii şi desăvârşirii moral-spirituale a celui renăscut prin Botez.
Instituirea : nu se cunoaşte momentul instituirii dar câteva fragmente vorbesc despre importanţa acestei Taine:
„Iar cel ce ne întăreşte pe noi … şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi” (II Corinteni 1, 21-22)
„Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost pecetluiţi în ziua răscumpărării” (Efeseni 4, 30)
Materia : este mirul sfinţit, care se sfinţeşte de Patriarhul fiecărei Biserici Autocefale, înconjurat de tot soborul ierarhilor în funcţiune, în Joia Patimilor.
Formula : „Pecetea darului Duhului Sfânt” .
Săvârşitorul : este preotul sau episcopul hirotonit canonic.
Primitorul : este creştinul care a primit botezul. Biserica Ortodoxă administrează Taina Sfântului Mir îndată după Botez.

• Sfânta Taină a Euharistiei •
Numele vine de la cuvântul grecesc eucaristia = mulţumire – Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înainte de a institui Taina la Cina cea de Taină, a mulţumit lui Dumnezeu prin rugăciune.
Sfânta Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor (pâinea şi vinul) la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie.
Este cea mai însemnată dintre toate Tainele, deoarece în timp ce prin celelalte Taine creştinul ortodox primeşte numai harul divin, prin Sfânta Euharistie el se împărtăşeşte cu însăşi izvorul harului, cu Domnul Iisus Hristos întreg.
Sfânta Euharistie este prin excelenţă Taina unităţii Bisericii:
„căci o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Corinteni 10, 17)
Alte numiri:
Cina Domnului, Ospăţul Stăpânului, Frângerea pâinii, Paharul binecuvântării, Paharul mântuirii, Paharul vieţii, Ospăţul iubirii, Dumnezeieştile şi înfricoşătoarele Taine, Împărtăşanie, Cuminecătură …
Instituire: Taina Sfintei Euharistii a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea în mâinile Sale, a mulţumit şi a binecuvântat, a frânt şi a dat Sfinţilor Săi Apostoli, zicând:
„Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu…, apoi luând paharul şi mulţumind, a zis: Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi…” (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22; Luca 22, 10)
„Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19)
Materia : este pâinea şi vinul – pâinea trebuie să fie de grâu curat, dospită iar vinul de asemenea curat, din struguri, amestecat cu puţină apă.
Momentul prefacerii este acela în care preotul liturghisitor rosteşte epicleza sau rugăciunea de chemare sau invocare a Duhului Sfânt peste darurile euharistice şi le binecuvântează, pentru ca Duhul Sfânt să le prefacă în Trupul şi Sângele Domnului.
Formula : „Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem, trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte, şi fă adică pâinea aceasta cinstit trupul Hristosului Tău, iar ce este în paharul acesta, cinstit sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”.
Săvârşitorul : este episcopul sau preotul ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli.
Primitorii : sunt toţi creştinii care nu s-au despărţit sau n-au fost excluşi din Biserica Ortodoxă şi care s-au pregătit pentru primirea Sfintei Euharistii prin Taina Pocăinţei.
Efecte :
Unirea celui ce se împărtăşeşte cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi cel ce bea sângele Meu petrece întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56)
Curăţirea de păcate şi arvuna vieţii veşnice.
Garanţia învierii şi a nemuririi.

• Sfânta Taină a Mărturisirii •
Pocăinţa este Taina prin care creştinul ortodox, pocăindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea preotului duhovnic ortodox, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor, fiind reaşezat în starea harică.
Instituirea :
„Amin grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18)
„Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23)
Formula : „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (sau fiică)… şi să-ţi lase toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Efecte :
Curăţirea de păcate şi împăcarea omului cu Dumnezeu.
Uşurare sufletească şi apropiere de Dumnezeu.
Săvârşitorul : este episcopul sau preotul ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli.
Primitorii : sunt toţi creştinii care s-au despărţit de Hristos prin săvârşirea unor păcate mai mult sau mai puţin grele.

• Sfânta Taină a Preoţiei •
Taina prin care o persoană e consacrată în scopul de a săvârşi toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adevăratul săvârşitor al tuturor Tainelor.
Preoţia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti, împărtăşindu-i acestuia puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi lucrările sfinte şi de a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii.
Efecte :
Împărtăşeşte celui hirotonit harul şi puterea de a împlini toate cele ce ţin de treapta în care a fost sfinţit.
Imprimă asupra celui hirotonit un caracter neşters, făcându-l membru al cinului preoţesc.
Instituirea: Taina a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi, atunci când arătându-Se Apostolilor, le-a zis:
„Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi. Acestea zicând, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23).
Formula : „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele lipsite le împlineşte, hirotoneşte pe cucernicul ipodiacon, diacon, preot (Numele) în diacon, preot, episcop. Să ne rugăm dar pentru dânsul ca să vină asupra lui harul Sfântului Duh”.
Săvârşitorul : acestei Taine este numai episcopul.
Primitorul : Tainei este o persoană de parte bărbătească, de religie ortodoxă, care îndeplineşte condiţiile fizice, morale şi intelectuale necesare, având o pregătire specială în acest sens.
Taina Preoţiei se dă în trei trepte: episcop, preot şi diacon, plenitudinea puterii preoţeşti primind-o episcopul.

• Sfânta Taină a Nunţii •
Nunta este Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreaga lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naşte şi a creşte copii şi a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfinţeşte legătura lor şi îi ajută la împlinirea scopului ei.
Efectele : acestei Taine sunt transformarea legăturii dintre cei doi soţi în una asemănătoare celei dintre Hristos şi Biserica Ortodoxă.
Săvârşitorul : este episcopul sau preotul care reprezintă în mod vizibil pe Hristos.
Primitorii : Tainei sunt doi creştini ortodocşi de sex diferit, necăsătoriţi, care nu se află într-un grad de rudenie apropiată.
Formula : „Se cunună robul lui Dumnezeu (Numele) cu roaba lui Dumnezeu (Numele), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Însuşiri speciale : unitatea şi indisolubilitatea.

• Sfânta Taină a Maslului •
Maslul sau Eleoungerea este Taina în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertare de păcate.
Dovezi :
„Şi ieşind ei (Apostolii), au propovăduit tuturor să se pocăiască. Şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi” (Marcu 6, 12-13)
„De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15)
Materia : este untdelemnul sfinţit printr-o ierurgie premergătoare ungerii.
Formula : este rugăciunea rostită de şapte ori asupra celui bolnav în timpul ungerii: „Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor… tămăduieşte pe robul tău acesta de neputinţa trupească şi sufletească ce l-a cuprins…”.
Săvârşitorii : sunt preoţii Bisericii Ortodoxe, aşadar nu un singur preot. În practică, Biserica Ortodoxă a stabilit ca Maslul să fie săvârşit de şapte preoţi.
Primitorii : sunt credincioşi bolnavi, indiferent de felul şi gravitatea bolii.
Efectele :
Vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti ;
Iertarea păcatelor.