SI CARE AR FI SOLUTIA SALVATOARE PENTRU UE? OARE SE GANDESTE LA NOM?

Avertismentul unui laureat al Premiului Nobel pentru Economie: Europa merge spre dezastru dacă continue pe calea aceasta

Pentru unii analişti economici, obişnuiţi cu farul unic călăuzitor, tot ce vine de la FMI trebuie preluat imediat şi transpus ca atare, fără a se analiza impactul real al unor atare programe. Dar există şi situaţii în care Fondul are rezerve faţă de un proiect de rezolvare a crizei dintr-un anume loc şi o spune direct, însă poziţia sa nu este acceptată ori chiar este sfidată. În ambele ipostaze, lipsa de realism poate avea urmări dintre cele mai grave. Tocmai de aceea vocile lucide trebuie ascultate cu un interes aparte. Dintr-o atare perspectivă s-ar putea cita exemplul lui Joseph Stiglitz, care, în lumea economiştilor şi a marii finanţe a lumii, este foarte respectat, el fiind considerat o somitate în materie. În vârstă de 67 de ani, este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2001 şi a fost consilier economic al preşedintelui Bill Clinton între 1995 şi 1997, când SUA au avut o situaţie economică apreciată de specialişti drept excepţională şi fără precedent după 1945. Stiglitz a fost şi economist-şef al Băncii Mondiale (1997-2000), deşi este cunoscut pentru poziţiile sale critice la adresa instituţiilor financiare internaţionale şi pentru observaţiile sale privind mondializarea şi monetarismul.

Într-un interviu apărut sâmbătă în ediţia online a ziarului parizian „Le Monde", Joseph Stiglitz surprinde, ca şi altă dată, prin francheţea judecăţilor şi opiniilor sale. Astfel, el declară că „Europa merge într-o direcţie greşită. Adoptând moneda unică, ţările membre ale zonei euro au renunţat la două instrumente ale politicii economice: rata de schimb şi dobânzile. Trebuia găsit, deci, altceva care să-i permită să se adapteze conjuncturii, dacă este nevoie (....). Dar Uniunea Europeană n-a prevăzut nimic în acest sens. Iar azi, ea vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă ea continuă pe această cale, merge spre dezastru. După Marea Depresiune din anii '30, ştim că nu acest lucru trebuie să se facă".

Întrebat ce trebuie să facă Europa, reputatul economist american opinează că „există mai multe posibilităţi. De exemplu, ar putea crea fonduri de solidaritate pentru stabilitate, aşa cum a înfiinţat un fond de solidaritate pentru noii membri. Acest fond, care ar fi alimentat în perioadele economice mai îngăduitoare, ar permite ajutorarea ţărilor care au probleme când acestea intervin. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie. Nu de o austeritate care sporeşte şomajul şi duce la depresiune. În SUA, când statul este în dificultate, suntem implicaţi cu toţii. Suntem toţi pe aceeaşi navă. Lipsa de solidaritate este cea care, înainte de orice, ameninţă viabilitatea proiectului european".

La întrebarea dacă are în vedere un fel de federalism, el a răspuns că „da" şi a adăugat că e nevoie şi „de coeziune. Statele membre ale UE nu au, toate, aceleaşi păreri în ce priveşte teoria economică. Nicolas Sarkozy a avut dreptate când a făcut presiuni asupra Angelei Merkel pentru a o forţa să plătească pentru Grecia. Sunt numeroşi cei care, în Germania, au încredere totală în piaţă. În logica lor, ţările care o duc greu sunt răspunzătoare de acest lucru şi trebuie să se descurce".

În cazul crizei din Grecia, Joseph Stiglitz crede că guvernul de la Atena are partea sa de responsabilitate, „însă, înainte de orice, aceasta a fost provocată de criza mondială, de conjunctură". „Azi, aceste ţări (Grecia, Spania - n.n.) nu vor ieşi din criză decât dacă se reia creşterea economică europeană. Din această cauză trebuie susţinută economia, făcând investiţii, şi nu blocând-o prin planuri impuse (din afară - n.n.)".

Dintr-o atare perspectivă, reputatul economist american crede că scăderea cursului monedei euro este „cel mai bun lucru care se poate întâmpla în Europa. Franţa şi, mai ales, Germania vor fi cele care vor profita cel mai mult. Dar şi Grecia şi Spania, pentru care turismul este o sursă importantă de venituri, vor fi, şi ele, beneficiare".

Stiglitz speră ca viabilitatea euro să nu fie ameninţată şi că este „foarte posibil să se evite ca moneda unică să nu fie periclitată. Dar, dacă se continuă aşa, nimic nu este exclus. Chiar dacă eu cred că scenariul cel mai probabil este cel al unui deficit de plăţi. Nivelul şomajului tinerilor din Grecia se apropie de 30%; în Spania, el depăşeşte 44%. Imaginaţi-vă ce tulburări vor fi dacă el urcă la 50% sau 60%. Va fi un moment în care, la Atena, Madrid sau Lisabona se va pune serios problema de a şti dacă există interes pentru a urma planul care le-a fost impus de Fondul Monetar Internaţional şi Bruxelles. Şi dacă ţara respectivă nu are interesul să redevină stăpânul propriei politici monetare. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat în Argentina. Peso-ul (moneda acestei ţări - n.n.) era legat de dolar printr-o rată de schimb fixă. Se credea că Argentina nu va rupe legătura, întrucât costul ar fi fost foarte important. Argentinienii au făcut-o, au devalorizat peso, şi, aşa cum se prevăzuse, a apărut haosul. Dar, în final, ei au profitat foarte mult. De şase ani, Argentina are un ritm de creştere economică de 8,5% pe an. Azi sunt mulţi cei care cred că Argentina a avut dreptate când a făcut aşa ceva".
sursa: moldova noastra