O parte din moastele sfintilor mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel se afla in Catedrala Sf Petru si Pavel din ConstantaSfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel
In martirologiul siriac si cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniti, pe langa alti 25 de martiri, si patru martiri originari din Rasaritul Europei, numiti: Zotic, Atal, Camasie si Filip. Acesti sfinti mucenici au patimit pentru Hristos sub imparatia lui Diocletian si Maximian. Se crede ca erau ostasi in armata romana, dar, pentru credinta lor in Hristos, au fost osanditi la moarte prin taiere cu sabia.
Nu se stie exact data mortii lor, nici locul unde au fost martirizati. Unii cred ca au fost surghiuniti la Gurile Dunarii, in nordul Dobrogei de astazi, unde erau exilati numerosi crestini ai Imperiului Roman, care nu voiau sa jertfeasca idolilor. Dupa traditie, acesti sfinti martiri ostasi au fost judecati de autoritatile romane in orasul Noviodunum, tot in Dobrogea.
Prin secolele IV-V, s-a construit in localitatea Niculitel, din judetul Tulcea de astazi, o basilica din piatra cu hramul Sfantul Atanasie cel Mare, care a fost reinnoita in secolul XIII, in care au fost asezate moastele acestor sfinti mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, in anul 1971, luna septembrie, datorita ploilor abundente, paraul Niculitel a inundat si a scos la lumina o cripta sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, in care se aflau, intr-un sicriu comun, moastele acestor patru sfinti mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie in limba greaca: "Martyres tou Hristou". Iar pe peretele opus scrie numele lor: "Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos".
Aceasta cripta martirica, recent descoperita, este unica in Romania si in sud-estul Europei.
Moastele acestor sfinti martiri au fost asezate in patru racle de lemn si depuse spre inchinare in biserica Manastirii Cocos si la Catedrala Sf Petru si Pavel din Constanta, unde se pastreaza si astazi, avand zi de praznuire 4 iunie.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Nu se stie exact data mortii lor, nici locul unde au fost martirizati. Unii cred ca au fost surghiuniti la Gurile Dunarii, in nordul Dobrogei de astazi, unde erau exilati numerosi crestini ai Imperiului Roman, care nu voiau sa jertfeasca idolilor. Dupa traditie, acesti sfinti martiri ostasi au fost judecati de autoritatile romane in orasul Noviodunum, tot in Dobrogea.
Prin secolele IV-V, s-a construit in localitatea Niculitel, din judetul Tulcea de astazi, o basilica din piatra cu hramul Sfantul Atanasie cel Mare, care a fost reinnoita in secolul XIII, in care au fost asezate moastele acestor sfinti mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, in anul 1971, luna septembrie, datorita ploilor abundente, paraul Niculitel a inundat si a scos la lumina o cripta sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, in care se aflau, intr-un sicriu comun, moastele acestor patru sfinti mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie in limba greaca: "Martyres tou Hristou". Iar pe peretele opus scrie numele lor: "Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos".
Aceasta cripta martirica, recent descoperita, este unica in Romania si in sud-estul Europei.
Moastele acestor sfinti martiri au fost asezate in patru racle de lemn si depuse spre inchinare in biserica Manastirii Cocos si la Catedrala Sf Petru si Pavel din Constanta, unde se pastreaza si astazi, avand zi de praznuire 4 iunie.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Tot astazi:
Sfantul Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului
Cel dintre sfinti parintele nostru Mitrofan a trait pe vremea marelui Constantin, intaiul imparat crestin. El era fiu al lui Dometie Romanul, cel ce a fost de neam imparatesc; pentru ca Dometie era frate cu Prov, cel care a fost mai inainte imparat al Romei. Acest Dometie, fiind bine cunoscator, a priceput inselaciunea si ratacirea inchinarii de idoli si, cunoscand ca este dreapta si adevarata credinta crestineasca, s-a lepadat de zeii cei mincinosi si a crezut in adevaratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.
Iar fiindca in acea vreme se savarsea mare paganatate de indracire de idoli in Roma si se facea ucidere nevinovata de crestini in toate zilele fara numar, de aceea Dometie, lasand Roma, a venit in Vizantia cu doi fii ai sai, cu Prov si Mitrofan. Pe atunci era episcop in Vizantia Tit, barbat placut lui Dumnezeu si sfant. Pe langa acesta petrecea Dometie cu fiii sai, invatand credinta cea intru Hristos si legea Domnului, si bine povatuindu-se la viata cu fapte bune. Iar episcopul vazandu-l pe el lipit cu toata inima si cu tot sufletul sau de Hristos, iar cu duhul arzand si slujind Domnului, l-a randuit pe el in randul clericilor bisericii, hirotonindu-l preot.
Iar dupa ce episcopul Tit s-a mutat la Domnul, Dometie a luat scaunul dupa el, iar dupa sfarsitul fericitului episcop Dometie, scaunul patriarhal l-a luat fiul sau Prov. Iar dupa mutarea lui Prov, acest Sfant Mitrofan, fiul lui Dometie si fratele lui Prov, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Vizantiei. Si venind marele imparat Constantin in partile Traciei, si vizitand si Vizantia, a vazut pe Sfantul Mitrofan si, vorbind cu dansul, l-a cunoscut ca este mare placut al lui Dumnezeu. Deci s-a minunat de imbunatatita lui viata si de intelepciunea sa, iubindu-l foarte mult; si dorind sa auda cuvintele lui cele insufletite de Dumnezeu, l-a dus pe el la Roma.
Apoi marele Constantin a voit sa-si mute scaunul imparatesc de la Roma la Vizantia pentru ca a socotit ca acel loc este foarte frumos si i-a placut ca sa fie la acel loc o cetate imparateasca; caci era indestulat cu roadele pamantului si asezat langa Marea Euxinului (Marea Neagra), intre Europa si Asia, avand caile bune, atat pe mare, cat si pe uscat. Deci a intemeiat o cetate mare, cu ziduri frumoase, si a numit-o pe ea dupa numele sau, Constantinopol sau Noua Roma. Si a adus din Roma veche in Roma noua si pe Sfantul Mitrofan, numindu-l parinte al sau si mijlocind pentru dansul cinstea cea patriarhiceasca de la cei 318 Sfinti Parinti, care au luat parte la intaiul Sinod a toata lumea de la Niceea. Si a fost Mitrofan cel dintai patriarh al Constantinopolului.
Si neputand Sfantul Mitrofan, intaiul patriarh al Constantinopolului - Roma cea noua -, sa vina el insusi la soborul acela din cauza batranetii si a slabiciunii sale, a trimis in locul sau pe horepiscopul sau Alexandru, barbat cinstit, sfant si batran, care a suferit multe osteneli in Tracia si in Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a tinut in sobor locul patriarhului Mitrofan si s-a nevoit impotriva lui Arie. Iar dupa ce s-a sfarsit acel Sinod a toata lumea, dreptcredinciosul imparat, marele Constantin, a rugat pe toti arhiereii sa mearga cu dansul la Prea Sfintitul patriarh Mitrofan si sa-1 cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul mortii.
Deci mergand la dansul toti impreuna cu imparatul, intr-o zi de Duminica, si stand de vorba, imparatul a zis catre dansul: "O, prea cinstite parinte, te vad ca ai slabit de batranete si boala; deci, te rog spune si ne arata noua, cine va fi vrednic dupa tine, ca sa fie pastor al turmei!"
Iar Sfantul Mitrofan, cu fata vesela, a raspuns catre imparat: "Cu adevarat Duhul Sfant a vorbit prin gura ta, de vreme ce eu gandindu-ma la aceasta cu sapte zile mai inainte, Domnul mi-a descoperit ca dupa zece zile ma voi duce din cele de aici, iar dupa mine are sa vina la scaunul patriarhicesc slujitorul meu, Alexandru, cel vrednic cu adevarat de alegerea si de darul Sfantului Duh; iar dupa el are sa fie mostenitor scaunului Pavel, care este acum intre citeti". Dupa aceea Sfantul Mitrofan, cautand spre dumnezeiescul Alexandru, patriarhul Alexandriei, a zis catre dansul: "O, frate, si tu vei lasa dupa tine mostenitor ales". Apoi, luand de mana pe Atanasie, arhidiaconul lui, a grait: "Iata viteazul ostas al lui Hristos! Acesta va fi dupa tine mostenitor si nu numai impreuna cu fratele meu, Alexandru, va sta tare impotriva paganatatii lui Arie, dar va intra si in mari nevointe; si multe patimiri il asteapta pe el, impreuna cu viteazul Pavel".
Astfel a proorocit sfantul despre cele ce aveau sa fie, iar dupa acele zece zile de la descoperirea Domnului, s-a savarsit cu pace, in 4 zile ale lui iunie, si a trait toti anii de la nasterea sa, 117; iar acum traieste in viata cea fara de sfarsit, stand inaintea scaunului marelui Arhiereu care a strabatut cerurile, al lui Hristos, Mantuitorul nostru, a Carui slava este in veci. Amin.
Sfantul Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului
Cel dintre sfinti parintele nostru Mitrofan a trait pe vremea marelui Constantin, intaiul imparat crestin. El era fiu al lui Dometie Romanul, cel ce a fost de neam imparatesc; pentru ca Dometie era frate cu Prov, cel care a fost mai inainte imparat al Romei. Acest Dometie, fiind bine cunoscator, a priceput inselaciunea si ratacirea inchinarii de idoli si, cunoscand ca este dreapta si adevarata credinta crestineasca, s-a lepadat de zeii cei mincinosi si a crezut in adevaratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.
Iar fiindca in acea vreme se savarsea mare paganatate de indracire de idoli in Roma si se facea ucidere nevinovata de crestini in toate zilele fara numar, de aceea Dometie, lasand Roma, a venit in Vizantia cu doi fii ai sai, cu Prov si Mitrofan. Pe atunci era episcop in Vizantia Tit, barbat placut lui Dumnezeu si sfant. Pe langa acesta petrecea Dometie cu fiii sai, invatand credinta cea intru Hristos si legea Domnului, si bine povatuindu-se la viata cu fapte bune. Iar episcopul vazandu-l pe el lipit cu toata inima si cu tot sufletul sau de Hristos, iar cu duhul arzand si slujind Domnului, l-a randuit pe el in randul clericilor bisericii, hirotonindu-l preot.
Iar dupa ce episcopul Tit s-a mutat la Domnul, Dometie a luat scaunul dupa el, iar dupa sfarsitul fericitului episcop Dometie, scaunul patriarhal l-a luat fiul sau Prov. Iar dupa mutarea lui Prov, acest Sfant Mitrofan, fiul lui Dometie si fratele lui Prov, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Vizantiei. Si venind marele imparat Constantin in partile Traciei, si vizitand si Vizantia, a vazut pe Sfantul Mitrofan si, vorbind cu dansul, l-a cunoscut ca este mare placut al lui Dumnezeu. Deci s-a minunat de imbunatatita lui viata si de intelepciunea sa, iubindu-l foarte mult; si dorind sa auda cuvintele lui cele insufletite de Dumnezeu, l-a dus pe el la Roma.
Apoi marele Constantin a voit sa-si mute scaunul imparatesc de la Roma la Vizantia pentru ca a socotit ca acel loc este foarte frumos si i-a placut ca sa fie la acel loc o cetate imparateasca; caci era indestulat cu roadele pamantului si asezat langa Marea Euxinului (Marea Neagra), intre Europa si Asia, avand caile bune, atat pe mare, cat si pe uscat. Deci a intemeiat o cetate mare, cu ziduri frumoase, si a numit-o pe ea dupa numele sau, Constantinopol sau Noua Roma. Si a adus din Roma veche in Roma noua si pe Sfantul Mitrofan, numindu-l parinte al sau si mijlocind pentru dansul cinstea cea patriarhiceasca de la cei 318 Sfinti Parinti, care au luat parte la intaiul Sinod a toata lumea de la Niceea. Si a fost Mitrofan cel dintai patriarh al Constantinopolului.
Si neputand Sfantul Mitrofan, intaiul patriarh al Constantinopolului - Roma cea noua -, sa vina el insusi la soborul acela din cauza batranetii si a slabiciunii sale, a trimis in locul sau pe horepiscopul sau Alexandru, barbat cinstit, sfant si batran, care a suferit multe osteneli in Tracia si in Iliric, pentru pacea Bisericii. Acesta a tinut in sobor locul patriarhului Mitrofan si s-a nevoit impotriva lui Arie. Iar dupa ce s-a sfarsit acel Sinod a toata lumea, dreptcredinciosul imparat, marele Constantin, a rugat pe toti arhiereii sa mearga cu dansul la Prea Sfintitul patriarh Mitrofan si sa-1 cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul mortii.
Deci mergand la dansul toti impreuna cu imparatul, intr-o zi de Duminica, si stand de vorba, imparatul a zis catre dansul: "O, prea cinstite parinte, te vad ca ai slabit de batranete si boala; deci, te rog spune si ne arata noua, cine va fi vrednic dupa tine, ca sa fie pastor al turmei!"
Iar Sfantul Mitrofan, cu fata vesela, a raspuns catre imparat: "Cu adevarat Duhul Sfant a vorbit prin gura ta, de vreme ce eu gandindu-ma la aceasta cu sapte zile mai inainte, Domnul mi-a descoperit ca dupa zece zile ma voi duce din cele de aici, iar dupa mine are sa vina la scaunul patriarhicesc slujitorul meu, Alexandru, cel vrednic cu adevarat de alegerea si de darul Sfantului Duh; iar dupa el are sa fie mostenitor scaunului Pavel, care este acum intre citeti". Dupa aceea Sfantul Mitrofan, cautand spre dumnezeiescul Alexandru, patriarhul Alexandriei, a zis catre dansul: "O, frate, si tu vei lasa dupa tine mostenitor ales". Apoi, luand de mana pe Atanasie, arhidiaconul lui, a grait: "Iata viteazul ostas al lui Hristos! Acesta va fi dupa tine mostenitor si nu numai impreuna cu fratele meu, Alexandru, va sta tare impotriva paganatatii lui Arie, dar va intra si in mari nevointe; si multe patimiri il asteapta pe el, impreuna cu viteazul Pavel".
Astfel a proorocit sfantul despre cele ce aveau sa fie, iar dupa acele zece zile de la descoperirea Domnului, s-a savarsit cu pace, in 4 zile ale lui iunie, si a trait toti anii de la nasterea sa, 117; iar acum traieste in viata cea fara de sfarsit, stand inaintea scaunului marelui Arhiereu care a strabatut cerurile, al lui Hristos, Mantuitorul nostru, a Carui slava este in veci. Amin.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu