BINE PUNCTAT!

Cand capitalismul ne spală creierul
Matei Visniec

Despre cum funcţiona îndoctrinarea pe vremea comunismului, toată lumea ştie câte ceva. Unii au trăit-o pe viu, iar generaţia mai tânără a aflat destule lucruri de la cei vârstnici. Este disecată însă mult mai rar îndoctrinarea din lumea occidentală şi din noua eră capitalistă.

Despre cum ne îndoctrinează societatea de consum şi mai ales doctrina ultraliberală, care a fost dominantă în ultimele două decenii se vorbeşte mai puţin. Şi pe bună dreptate, pentru că este o formă de spălare pe creier mai subtilă, mai puţin directă decât cea pur ideologică. Este tipul de îndoctrinare infinit mai complexă, la care suntem noi înşine complici şi la care participă maşina mediatică şi foamea noastră de imagini, complexele noastre istorice şi mai ales distanţa, faptul că suntem departe de modelul nostru suprem care este cel american.

Faptul că sistemul comunist a fost unul dezastruos pentru om şi pentru natură nu înseamnă însă că nu trebuie să observăm derivele, excesele şi tendinţele monstruoase ale orândurii comerciale excesive în care trăim. Folosesc această formulă pentru a spune de fapt că lumea globală de astăzi este din ce în ce mai mult o creaţie a negustorilor. În jurul mesei unde s-au adunat “arhitecţii” lumii globale nu a fost invitat nici un filosof, nici un artist, nici un scriitor, nici un profesor, nici un medic, nici un fermier, nici un sindicalist. Nu, cei care ne organizează viaţa şi viitorul sunt exclusiv negustori şi bancheri, oameni de afaceri şi traderi. Altfel spus, indivizi care au nevoie de un spaţiu vast, fără oprelişti, în care să circule liber în primul rând mărfurile şi nu oamenii, întreprinderile şi nu democraţia, banii şi nu ideile.

Iar lucrul cel mai grav pe care îl ascunde această arhitectură este, de altfel, faptul că ea nu mai are nevoie de democraţie, dovadă că pentru foarte multe ţări de pe Pământ, China este principalul partener comercial. În naivitatea noastră, înainte de căderea comunismului, unii dintre noi credeam că liberalismul economic emana din sfera democraţiei, dar nu, cele două dimensiuni nu sunt legate între ele, capitalismul poate funcţiona şi fără democraţie, ba chiar la un moment dat începe să fie jenat de ea.

Europa de Est – ochelari de cal ?

Toate aceste aberaţii sunt observate de mult de unii intelectuali occidentali, dar mai rar într-o Europă de Est scăpată de comunism şi care are tendinţa de a trece de la o extremă la alta, cu o stupefiantă auto-cenzură faţă de evoluţia ultra-liberalismului şi mai ales cu o incredibilă diminuarea a spiritului critic.

Până şi americanii sunt uneori mai critici faţă de propria lor societate, decât est-europenii, când vine vorba de modelul american. Faptul că noul tip de capitalism ultra-liberal începe să-şi bată joc nu numai de om, ci şi de democraţie este disecat în sute de articole, eseuri şi de cărţi şi aş cita doar un titlu, o carte scrisă de americanul Neil Postman, intitulată “Amusing ourselves to Death” (Să ne distrăm până când ne dăm sufletul), publicată în 1985. Pentru a rezuma, această carte reeditată anul acesta în Franţa denunţă abrutizarea oamenilor prin divertisment, precum şi modul în care televiziunea distruge democraţia.

Revin însă la subiectul enunţat iniţial, spălarea creierelor în Occident. Iată cum am putea rezuma îndoctrinarea ultra-liberală sub formă de sfaturi, pe care un bun “tată” le-ar putea da fiului său :

- tu, fiule, ai să-ţi doreşti toată viaţa ta un singur lucru : să ai bani; iar aceşti bani pe care îi vei câştiga cu îndârjire nu trebuie să doarmă, îi vei investi mereu şi în aşa fel încât să fie în mişcare continuă;

- toată viaţa ta va trebui să consumi cu îndârjire, pentru că numai consumul este motorul economiei; ce trebuie să-ţi cumperi ca să te simţi realizat şi fericit ai să vezi la televizor, de altfel cam trei sau patru ore pe zi ar fi bine să le dedici televizorului ;

- din când în când ţi se va spune că eşti un “tigru” şi atunci vei face ca irlandezii din Irlanda (“tigrul celtic” era numele ei prin anul 2000), adică te vei îndatora până la sânge, ca să cumperi case şi alte bunuri, chiar cu preţuri astronomice şi vei fi mândru că ai cele mai mari venituri din Europa şi vei fi mândru şi de faptul că în ţara ta se instalează mii de întreprinderi din toată lumea; însă, atunci când brusc vei descoperi că eşti ruinat şi că salariul tău va fi redus cu 25%, să nu încerci să înţelegi ce s-a întâmplat, continuă să munceşti şi ascultă ce-ţi spune Guvernul;

- marele tău model, dragul meu va fi America; crede orbeşte în Statele Unite ale Americii şi nu încerca să înţelegi nici acest lucru, cum de a fost posibil ca ţara care dădea lecţii de gestiune întregii lumi să fie şi ţara de unde izbucneşte una dintre cele mai grave crize financiare din ultima sută de ani; nu încerca să înţelegi nici ce înseamnă aceea “produs financiar toxic”, sute de experţi încearcă, chiar în America, să o facă, pentru a descâlci hăţişul celor opt sute de bănci, care au dat faliment în lanţ şi nu le este uşor;

- tu, fiule, în ţara ta mică din Estul Europei vei învăţa la un moment dat limba engleză; fără ea eşti mort; să nu te intereseze cum se spune “bună ziua” în limbile din ţările vecine cu tine (de exemplu în ucraineană, în bulgară, în sârbă sau în maghiară); nu, tu vei învăţa engleza şi numai engleza : hello, coca-cola, shit, time is money… shit este un cuvânt important, foloseşte mult în viaţă, ca să înţelegi valoarea unor doctrine şi al unor bunuri de consum;

- şi pentru că vorbeam de vecinii tăi : tu, fiule, nu te vei uita niciodată la ei, nu te vei interesa niciodată de ei, tu vei privi spre Occident şi spre America; nu vei şti niciodată cum se spune shit în bulgară, ucraineană, sârbă sau maghiară; nu vei citi niciodată vreo carte scrisă de vreun bulgar, ucrainean, sârb sau maghiar şi nu vei vedea niciodată vreun film făcut de ei; nu, tu vei citi numai cărţi traduse din engleză, vei vedea filme făcute la Hollywood şi vei asculta muzică anglo-saxonă;

- când ai să auzi că în diverse ţări (Franţa, Grecia, Spania) unii încep să manifesteze, să facă greve şi să spună că poate există şi un alt model socio-economic de viaţă (adică nici comunist, dar nici ultra-liberal) tu să nu-i crezi, să-ţi spui că a face grevă şi a ieşi în stradă este un lux, că democraţia este o imensă pierdere pentru economie; de altfel uite ce realizări are China şi fără democraţie şi uite cum nu crâcneşte nimeni în Marea Britanie (ţara în care se învârte o mare parte din banii Planetei), chiar dacă se anunţă suprimarea a jumătate de milion de posturi;

- ca să fii trendy în privinţa concepţiilor tale despre viaţă şi lume, nu încerca niciodată să spui ceva de rău despre modelul suprem ango-saxon, că rişti să fii tratat de comunist, de populist, poate chiar de fascist sau, cine ştie, s-ar putea să ţi se reproşeze ceva extrem de grav, că ai început să gândeşti; or, dragul meu, lumea globalizată nu are nevoie de cetăţeni, ea are nevoie de buni consumatori; fă-ţi, deci, datoria ta de consumator şi nu uita să priveşti din când în când în pubelele tale : când vei vedea că ele sunt pline ochi şi că ai ajuns să arunci zilnic tot atâtea cantităţi de deşeuri menajere ca un american (adică de patru ori mai multe decât un european), atunci să ştii că ţi-ai atins ţelul.

sursa: hotnews