PREGATIRI SAU MANIPULARE?

Războiul care vine- ATAC CIBERNETIC ASUPRA IRANULUI

Cu un an în urmă, Israelul confirma public că a dezvoltat capacităţi tehnologice specifice războiului cibernetic, cu care poate perturba sistemele iraniene de control, atât militare, cât şi cele industriale. Anul acesta, la 21 mai a fost oficial inaugurat Comandamentul Cibernetic al S.U.A./USCYBERCOM. Din luna octombrie a.c., această structură, subordonată Comandamentului Strategic al Statelor Unite a devenit 100% operaţională, la Fort Meade, în Maryland.

Primele împuşcături virtuale

Înfiinţarea USCYBERCOM constituie o reacţie la vulnerabilitatea S.U.A. faţă de atacurile cibernetice. Secretarul Apărării, Robert Gates a declarat că acest nou comandament va cumula resursele adecvate ale Pentagonului pentru a contracara eficient ameninţările la adresa sistemului electronic de comandă şi control din armata americană.

Iar Robert Fry, ex-locţiitor al comandantului Forţelor Coaliţiei din Irak, observa că „viteza operaţiunilor cibernetice le pun în postura de a da prima lovitură, astfel inversând principiul lui Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz, despre avantajul inerent al apărării.”

USCYBERCOM supervizează capacităţi ofensive cibernetice, care implică dezvoltarea de arme specifice, pe baza unei doctrine ce prevede când şi cum pot fi acestea folosite.

Astfel, „viermele de Internet” Stuxnet, recent detectat părea a fi fost special făcut pentru spionaj, ţintele sale fiind sistemele de control ale utilităţilor energetice, de transport şi alte sisteme vitale.

Elias Levy, director tehnic la Symantec Security Response crede că acest „troian” a avut cel mai mare impact în Iran deoarece „acela care a creat asemenea ameninţări a vizat, în mod clar, companii din anumite zone geografice.”

Vâlva creată de efectul Stuxnet constituie, probabil, primele împuşcături virtuale dintr-un război cibernetic declanşat împotriva Iranului. Faptul că au fost vizate sisteme vulnerabile ale infrastructurii iraniene induce concluzia că instigatorul unei asemenea operaţiuni cibernetice nu poate fi decât o ţară inamică, precum S.U.A. sau/şi Israelul.




Capabilităţi nemaivăzute




Mahmoud Alyaee, secretar general al sistemului de servere din industria iraniană, care include şi pe cele utilizate în centralele nucleare a declarat că 30.000 de computere, aparţinând unităţilor productive secrete au fost infectate de virusul Stuxnet, care a fost conceput special pentru a lovi sistemele de control industrial din Iran, fiind probabil produs de firma germană Siemens.

Fiind invitat în faţa Comitetului Forţelor Armate din Congresul S.U.A., viceamiralul Bernard McCullough, şeful departamentului pentru războiul cibernetic, din Pentagon, a declarat că Stuxnet are capabilităţi nemaivăzute până acum, fiind cel mai avansat şi sofisticat troian depistat pe Internet.

Confruntat cu dificultăţile apropiatelor alegeri parţiale, din noiembrie a.c., preşedintele Barack Obama pare să fi optat pentru o nouă strategie în relaţia cu Iranul, prin declanşarea, împreună cu Israelul, a unui război cibernetic secret, concomitent cu aplicarea sancţiunilor O.N.U., dar şi a celor americane vizând diminuarea resurselor financiare iraniene destinate programului nuclear promovat de Teheran.




Anterior, armata israeliană a recrutat specialişti în utilizarea ultimelor tehnici lansate pe Internet, capabili să acţioneze în circumstanţe dificile, adesea imprevizibile, cu misiuni clare de a distruge tehnologia inamicului. Ei sunt membrii unor unităţi de elită, care execută asemenea misiuni pe perioade determinate. De pildă, cu trei ani în urmă, acestea au jucat un rol important în distrugerea reactorului cu plutoniu construit de Coreea de Nord la A-Zur, în nordul Siriei.

Virusul amintit a lovit o parte a infrastructurii nucleare iraniene, precum centrala de la Bushehr şi facilitatea similară de la Natanz. Începând din luna august a.c., s-a produs o încetinire a procesului de îmbogăţire a uraniului, cauzată de probleme tehnice apărute la un număr mare de centrifuge, pe care experţii iranieni nu au fost în măsură să le repare. Astfel, numai la Natanz, 3000 de centrifuge au devenit inactive.

Stuxnet are capacitatea de a schimba mediul în care acţionează, preluând controlul asupra sistemelor automatice industriale şi „golindu-le” de informaţiile secrete pe care le transferă în exterior.

Este pentru prima oară când Teheranul atribuie în mod direct agenţiilor de spionaj din S.U.A. şi Israel efectuarea acestor atacuri cibernetice. Deci, eficienţa Stuxnet este rodul unei operaţiuni concertate israeliano-americane.

Ironia sorţii

Jurnalistul englez Peter Apps nota că „ nu vom cunoaşte, probabil, niciodată dacă acest vierme de calculator Stuxnet a fost într-adevăr un atac cibernetic declanşat de un stat asupra facilităţilor nucleare iraniene, dar asemenea atacuri informatice tind să devină o caracteristică a conflictelor posibile în secolul 21.”

Tehnologia sofisticată care a produs acest troian şi faptul că 60% din computerele infectate au fost localizate în Iran sunt argumente solide pentru un atac declanşat la ordinul unui guvern inamic celui de la Teheran. Executivul israelian fiind bănuit că ar fi iniţiat operaţiunea efectuată cu Stuxnet la centrala nucleară de la Bushehr.

Au investit masiv în tehnologia destinată atacurilor cibernetice şi S.U.A., China şi Rusia. Jonathan Wood, analist pe probleme globale la Control Risks susţine că statele vor continua să dezvolte atacuri asimetrice, cibernetice şi informaţionale, tot mai sofisticate şi negabile public. Unele fiind folosite pentru ţeluri strategice şi militare, altele pentru spionaj comercial sau diplomatic.

Creşterea gradului de utilizare a sistemelor de computere pentru infrastructura naţională pare a fi direct proporţională cu sporirea efectelor dăunătoare ale atacurilor cibernetice, precum oprirea iluminatului public, crearea haosului în circulaţia urbană, prin stoparea luminii semafoarelor, scoaterea din funcţiune a sateliţilor şi a aparaturii de la bordul navelor de război.

Ironia sorţii ar fi ca, aşa cum a scris Richard Clarke - expert al Casei Albe în acest domeniu -, în cartea sa „Războiul cibernetic”, atacurile online să aducă Statele Unite într-un asemenea impas, încât militarii să nu poată nici măcar identifica ce ţară a declanşat agresiunea!

Iar statul inamic să pună în mişcare unităţile specializate în acest tip de conflict fără ca parlamentul şi opinia publică să ştie că a început războiul.