TOT DESPRE HALLOWEEN

O sărbătoare care ne arată că sîntem lipsiţi de raţiune

După cum ne anunţă mass-media internaţională şi locală în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie se sărbătoreşte sărbătoarea Halloween. Această sărbătoare îşi are originea în tradiţia celtă prin care se încerca izgonirea duhurilor rele în preajma sărbătorii Tuturor Sfinţilor care este sărbătorită în această zi de Biserica Catolică. Această sărbătoare a început să fie sărbătorită în secolul al XIX-lea în SUA de către diaspora irlandeză, iar în secolul al XX-lea s-a răspîndit şi în alte ţări din lume (Franţa, Italia etc.). În multe ţări această sărbătoare şi-a pierdut, oarecum, semnificaţia religioasă şi a devenit o formă de afacere profitabilă (în Italia circuitul financiar în urma acestei sărbători constituie 250 mln de euro, în SUA se cheltuiesc aproximativ 7 milioane de dolari pentru această sărbătoare ). Recent, această sărbătoare a început să se sărbătorească şi prin şcolile noastre.

Una dintre poveştile celtice spune că în această zi sufletele celor morţi se întorc şi caută corpului în care vor să trăiască în anul următor. Pentru celţi această zi simbolizează începutul unui an nou care reprezintă o trecere de la “sezonul soarelui” spre “sezonul întunericului şi frigului”. În această zi, în timpul nopţii sînt suspendate toate legile care guvernează spaţiul şi timpul şi spiritele pot lua contact cu cei vii. Această noapte mai este numită şi Samhain, după numele zeului morţii. În această noapte în case focul era stins pentru ca ele să fie reci şi întunecoase, iar oamenii se îmbrăcau cît mai înspăimîntător pentru a alunga spiritele. În ziua următoare focul era aprins de la o sursă comună care ardea în Usinach, considerat centrul Irlandei. Acest foc era considerat druidic (de la druizi) şi făcea parte din religia vechilor celţi.

Pentru a modifica conţinutul acestei sărbători Biserica Romano-Catolică, în anul 1835, a stabilit în această zi sărbătoarea tuturor sfinţilor (All Hallows’Eve ceea ce în traducere înseamnă noaptea tuturor luminilor sau sfinţilor) în conformitate cu o tradiţie mai veche prin care sărbătorile păgîne erau înlocuite de altele creştine.

Această sărbătoare a ajuns în America la începutul sec. al XIX-lea, o data cu imigranţii irlandezi. Americanii au preluat această sărbătoare treptat, abia în 1846, cînd un mare val de imigranţi irlandezi a sosit în America, iar obiceiurile de Halloween au devenit tot mai populare.

Obiceiul trick-or-treating care s-a păstrat pînă în zilele noastre pare să vină de la sărbătoarea romano-catolica. În Ziua Tuturor sufletelor, creştinii mergeau prin case pentru a cere “prăjiturele pentru suflete”, bucăţi de pîine în formă pătrată, ornate cu stafide. Cu cît primeau mai multe prăjiturele, cu atît mai multe rugăciuni spuneau aceştia pentru sufletele morţilor. Acest obicei trebuia să ajute sufletele morţilor să ajungă în Rai.

Cu timpul însă oamenii au început să revină la vechile obiceiuri păgîne, iar această sărbătoare a căpătat o nouă formă care se îndepărtează tot mai mult de conţinutul ei creştin. Sărbătoarea de astăzi are semnificaţia sărbătorii vechi Samhain cu unele elemente din creştinism. Din anii ’50 ai secolului al XX-lea această sărbătoare devine preponderent a tinerilor, în care ei se pot masca pentru a alunga spiritele rele.

În ultimul timp se observă o întoarcere tot mai pronunţată la credinţele păgîne şi exemplu poate servi această sărbătoare care îşi pierde caracterul său creştin. Pe de altă parte, halloween-ul arată cît de neclară este părerea multora despre viaţa veşnică, suflet, duhuri, iar dorinţa omului de a renunţa la propriul său chip (îmbrăcînd o mască înspăimîntătoare) indică lipsa conştiinţei legată de valoarea omului ca creaţie a lui Dumnezeu după chipul Său. Dorinţa de a-şi schimba chipul denotă o tendinţă firească spre chipul pierdut pe care l-a avut omul în rai. Schimbarea chipului său spre rău, înspăimîntător, urît etc. îl îndepărtează pe om de chipul său adevărat, iar consecinţa acestei transformări pune în pericol identitatea persoanei umane ceea ce este o lucrare a celui rău.

În acest context preotul catolic din Italia, Gabriel Amort, care este exorcistul oficial al eparhiei din Roma, spune că această sărbătoare este o cinstire a diavolului, iar societatea italiană îşi pierde raţiunea devenind tot mai bolnavă. Este greu să nu fii de acord cu această constatare, deoarece mulţi oameni cred că aceste jocuri nu au nici o influenţă negativă asupra lor. Naivitatea lor este speculată de însăşi duhurile rele, spre dauna omului. Cea mai mare minciună a diavolului este aceea cu ajutorul căreia sînt convinşi oamenii că el nu există sau că el nu este periculos. Istoria Evei este grăitoare în acest sens arătîndu-ne rolul (ne)vinovat pe care l-a avut diavolul în această “campanie de spălare a creierilor” a primilor oameni.

Într-adevăr, el nu este periculos pentru cei care sînt cu Iisus Hristos Mîntuitorul lumii căzute în păcat, iar pentru cei care, din naivitate, cred că totul este doar un joc, s-ar putea să aibă surprize neplăcute. Interesant este faptul că mulţi oameni au o imagine eronată despre această sărbătoare, habar neavînd de unde provine, care este semnificaţia ei, care este conţinutul ei spiritual, religios etc. Şi mai interesant este faptul că unii dintre ei pretind că cunosc foarte bine cum stau lucrurile cu această sărbătoare (o părere o puteţi citi la anexe, mai jos). Îmi este greu să fiu optimist privind la această dorinţă morbidă de a scăpa de propriul tău chip, iar parafrazîndu-l un pic pe Descartes, putem spune: “Ai chip, ai raţiune, ai raţiune înseamnă că exişti”.

Morala:

“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curînd de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă” (Matei 10, 28).

“Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va cîştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26)

Anatolie Negruţă

Anexe:

Povestea unor liceeni din Republica Moldova

Părerea mea e că Halloween-ul e interesant şi distractiv, fiind o sărbătoare nereligioasă. Copiii pregătesc bostani şi măşti, pentru a produce groază celor din jur. Prima oară am auzit despre Halloween de la televizor. Ştiu că el se serbează anual, cu petreceri grandioase. Cred că s-a creat cu ocazia lichidării vrăjitorilor. Dintr-o sărbătoare a unui anumit popor, s-a transformat în una internaţională, unica în felul ei.

(Vlad Frolov şi Gorpin Artur, clasa 9A. http://www.soroca.iatp.md/pm/arhiva/obicei.htm)

Povestea lui Jack O’Lantern

Jack O’Lantern este numele dovleacului care luminează casele în noaptea de Halloween. Originea sa este relatată de o poveste irlandeză, despre un bărbat numit “Zgîrcitul Jack “. Acesta a băut cu Diavolul şi, cum nu vroia să plătească pentru băutură, l-a convins să se transforme într-o monedă de aur pentru a putea plăti. Dar Jack a păstrat moneda şi a pus-o într-un buzunar alături de o monedă de argint care făcea imposibil ca Diavolul să îşi revină la starea iniţială. Jack l-a eliberat, în cele din urmă, pe Diavol, cu promisiunea ca acesta să nu îl deranjeze timp de un an, iar în cazul în care va muri, să nu-i revendice sufletul. În anul următor, Jack l-a ademenit pe Diavol şi l-a rugat să se urce într-un copac pentru a-i aduce un măr. Între timp, Jack a scrijelit pe scoarţa copacului semnul crucii şi Diavolul nu a coborît din copac pînă nu i-a promis că nu îl va deranja timp de zece ani. La scurt timp, Jack a murit iar Dumnezeu nu l-a primit în Rai. Nici Diavolul, aşa cum s-au înţeles, nu l-a primit în Iad, nerevendicîndu-i sufletul. L-a trimis afară, în noapte, doar cu un cărbune aprins care să îi lumineze drumul. Jack a pus cărbunele într-un nap şi, de atunci, călătoreşte pe Pămînt. O dată ajunşi în America, irlandezii au adus cu ei obiceiul de a face napi luminoşi şi de a-i pune în geam, pentru a speria spiritele morţilor şi pe cel al lui Jack. Aici au descoperit dovleacul, perfect pentru a-l transforma în “Jack O'Lantern”.(http://www.reportaje.ro/rt,Happy-Halloween,9.htm).

sursa: moldovanoastra