Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 8 ianuarie 2010


Fostul deţinut politic Paulin Clapon (Mînăstirea Petru Vodă) acuză:

"PATRIARHUL A FOST ALES DE MASONERIE. EMIL CONSTANTINESCU A VÎNDUT BUCOVINA-UCRAINEI. ION ILIESCU A VÎNDUT BASARABIA" - Părinte Paulin, aţi făcut 22 de ani de puşcărie pentru idealurile Sfinţiei Voastre. Practic, v-aţi petrecut tinereţea în detenţie. Cu ce aţi rămas în urma acestei îndelungate suferinţe? - Nu doresc nimănui să treacă prin închisorile prin care am trecut eu. Avem oseminte ale celor care au murit în puşcării. Care este definiţia sfîntului sau a mucenicului? Sfinţii ar trebui să fie cei care au avut o viaţă frumoasă şi care au putut să păstreze pînă la moarte credinţa, mergînd la preot să se spovedească şi să se împărtăşească. Aceştia merită să fie mîntuiţi. Dar vă spun un lucru. Nici în mineiele noastre nu toţi pe care-i serbăm noi ca sfinţi astăzi au avut o astfel de viaţă. Sînt sfinţi canonizaţi pentru că s-au opus autorităţilor romane, fiind chinuiţi şi omorîţi.

Eu nu zic că toţi pot fi canonizaţi ca sfinţi, dar mă întreb, în cazul celor închişi la Aiud, care au suferit nu numai bătaie fizică, ci şi foamete, persecuţii şi moarte, ce judecată putem avea? La Aiud sînt oseminte. Nu cred că aceştia nu se pot mîntui! Noi, care am fost chinuiţi pentru un crez, şi mulţi au murit chinuiţi, credem că acest chin contează mult pentru viaţa de dincolo. Nu pot să spun dacă ăsta e sau nu adevărul, dar asta e părerea mea. În mineie n-avem să găsim despre toţi că au fost schingiuiţi, omorîţi, bătuţi aruncaţi în gropi cu fiare sălbatice. Cred că în nici o închisoare din lume nu s-a întîmplat ceva similar închisorii Piteşti. A fost dezbrăcat omul de tot ce avea mai sfînt în el. Trebuia să spună că tatăl său este un hoţ, că mama sa este o curvă. Oamenii ajunseseră nişte schelete care răspundeau la comandă.
La Piteşti a avut loc spălarea creierelor
- Aţi prins perioada reeducării de la închisoarea Piteşti?
- Da! La Piteşti a avut loc spălarea creierelor. Aceasta s-a făcut prin bătaie, prin schingiuiri. Fapta cea mai infamantă a fost contra Bisericii. Ce s-a întîmplat la Piteşti de-un Crăciun? L-au pus pe unul cu fundul în sus şi ne cereau să mergem să sărutăm icoana Mîntuitorului, adică să-l pupăm în fund pe ăla. Cred că mai mare degradare ca asta nu există. Ca să-l bagi pe unu' cu capul în tineta cu rahat, şi să-l pui să mănînce rahatul altuia, zicînd că-i bun... S-au dezbrăcat oamenii de tot ce a fost mai sfînt şi mai omenesc în ei, au devenit nişte lepădături, nu datorită lor, ci din cauza aplicării sistemului de-acolo. E adevărat că 95% dintre ei şi-au revenit la ieşirea din puşcărie. Unii dintre ei şi-au revenit chiar în puşcărie.
Aproape toţi intelectualii români de vîrf şi-au pierdut viaţa la Aiud
Aiudul a fost cu-adevărat temniţa Neamului Românesc. Aproape toţi intelectualii români de vîrf şi-au pierdut viaţa acolo. În primul rînd, pentru că Aiudul a fost considerat puşcăria legionarilor.
În 1948 a fost foamete. Erau patru ţigani, cu un car cu bivoli, care tăiau urzicile, le malaxau, aduceau un sac de mălai, un sac de făină de soia şi făceau mîncare pentru 3.500-4.000 de oameni. Asta pentru două zile!
O altă crimă pe care a făcut-o regimul comunist a fost cu generalii care au condus Armata Română şi au murit la Aiud. Criminalii de război, cum i-au numit comuniştii. Practic erau ca nişte schelete. Asta a făcut regimul comunist. Şi poate e prea puţin acest lucru, pentru că, dacă am suferit în puşcărie, sînt sigur că au suferit şi cei de afară. Poate chiar mai mult!
La Aiud a fost închisă toată elita Neamului Românesc. Domnule, de unde or fi adus călăii ăia de gardieni, ce lapte or fi supt de la mamele lor? Nişte criminali ordinari. Deşi erau poate special înrăiţi, pentru că dimineaţa, cînd veneau la serviciu, îi dezbrăcau la pielea goală, să vadă dacă n-au scrisori pe care să le aducă deţinuţilor.
N-am vrut să le spun gardienilor "Să trăiţi!"
De la Piteşti, am fost dus la mina de la Baia Sprie, vreun an şi jumătate. N-am vrut să mai lucrez. M-au băgat la izolare, mi-au pus lanţuri la mîini. La Aiud am fost 9 luni băgat la nebuni pentru că am fost "rău". Am fost respectuos, dar n-am vrut să le spun "Să trăiţi!". M-au băgat la izolare, la Zarcă. Ştiu ce se vorbea la reeducare, pentru că tîlharii ne-au pus difuzoare ca să auzim ce se vorbeşte acolo.
Puşcăriile au fost mai uşor suportate de cei ce nu au avut familie. Celor care aveau familie le era mai greu, se gîndeau la soţie, la copii. Mie nu mi-a fost frică decît de două persoane: de tatăl meu şi de Dumnezeu. Tatăl meu a murit, mi-e frică doar de Dumnezeu. N-am permis nimănui să mă insulte cu nimic. Aici, la Mînăstirea Petru Vodă, eu mă ocup cu îngrijirea cimitirului. Am schimbat crucea, l-am închis, am făcut scările care coboară spre cimitir.
Nici în catacombele romane nu cred că s-a întîmplat vreodată ce s-a făcut la mina Baia Sprie!
În catacombele romane nu cred că s-a întîmplat vreodată ce s-a făcut la mina Baia Spriei. În 1950, de Sfintele Paşti, Învierea a fost făcută la 700 de metri adîncime. Parcă îl văd pe Părintele Antal, care fusese consilier la Patriarhie, un bărbat înalt de vreo 2 metri, cu un şervet în faţă în loc de epitrahil. În rest, am avut de toate. Am avut şi vin, şi Sfîntul Antimis. Un preot dintre noi avea o cunoştinţă prin partea locului şi i-a adus de toate. Eram împărţiţi în mai multe orizonturi, lucram pe mai multe etaje. La ora fixată am coborît cu toţii. Gardienii au anunţat că nu mai vrem să muncim. Dimineaţa au început bătăile, am fost trimişi la izolare. Dar tot am cîştigat ceva. Începînd de atunci, nu am mai lucrat duminica. Vedeţi, asta înseamnă "unirea face puterea". Dacă ar şti bietul român acele cuvinte ale ţăranului cu două clase, Moş Ion Roată! Nu ştiu azi ce se întîmplă. Toţi borfaşii au ajuns la conducerea ţării!
Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit pentru Tine!
- Cum a fost regimul din închisoarea Aiud?
- Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov, din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport, în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întîmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sînt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată... În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci, ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lîngă patul lui şi a spus: "Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine!".
În 19 ani şi 7 luni, cît am stat în închisoarea Aiud, n-am ştiut nici de mama, nici de tata, nici de scrisoare, nici de vorbitor, nici de cămaşă, nici de izmană, nimic. Am lucrat zi-lumină şi am primit o pastă de dinţi şi-o batistă. La Piteşti, casierul şi contabilul de acolo mi-au spus cît am cîştigat lucrînd în mină: 45 de bani.
- Ce personalităţi aţi cunoscut la Aiud?
- Cam pe toţi pe care îi ştiţi şi dumneavoastră, eu i-am cunoscut acolo.
- L-aţi cunoscut pe Traian Trifan?
- Cum să nu! Trifan era în închisoare din 1941. L-am cunoscut şi pe Părintele Arsenie Papacioc, şi pe mulţi alţii.
Părintele Justin nu este de acord cu proiectul dirijat de Dan Puric
- Vi se pare moral să se ridice ceva la Aiud fără avizul foştilor deţinuţi politic?
- Acolo sînt osemintele celor care au fost în puşcărie. Monumentul de la Aiud este al foştilor deţinuţi politic. Episcopul poate face ce vrea, dar osuarul a fost sfinţit de IPS Bartolomeu Anina. La sfinţirea mesei din Sfîntul Altar am participat şi eu.
- Ce se întîmplă cu plănuita Mînăstire de la Aiud?
- Sînt două planuri. Unul dintre ele este dirijat de un om al masoneriei, Dan Puric. P.S. Andrei al Alba Iuliei e de acord cu planul lui Puric. Părintele Justin nu a fost de acord cu acest proiect şi-acum totul a rămas baltă. Eu cred că Părintele Justin ar face biserica. Ce vedeţi aici, la Petru Vodă, e făcut de el. Dacă nu e făcut cu mîna lui, atunci cu banul văduvei pe care l-a primit de la credincioşi.
Mai avem Armată? Unde e Biserica?
- Cum vedeţi situaţia ţării, a instituţiilor noastre fundamentale?
- Azi e mai rău decît pe vremea comuniştilor. Am trimis femeile noastre să culeagă căpşuni în Spania. Cîte se întorc înapoi cinstite? Eu citesc pomelnice. A plecat Maria de 7 ani, n-a mai scris, a plecat Ana de 5 ani, n-a mai scris... Cui i-au rămas sutele de mii de copii, care umplu străzile, fără carte? Ce ajung ăştia mîine? Tîlhari la drumul mare? Hoţi de buzunare?
Plus de asta, se plîng oamenii din Roşia Montană. Cine răspunde de asta? I-a întrebat cineva pe politiceni cîţi bani au luat pe acest lucru? Trebuie să ne ia aurul. Cui să te plîngi? Doar lui Dumnezeu, atît. Şi Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă. Trebuie să-ţi bagi tu. Ce au făcut ai noştri cu democraţia adusă în '90? Au vîndut ţara străinilor. Unde e Armata noastră? În Irak sau Afganistan. Armata păzeşte graniţele ţării, este scutul ţării. Mai avem Armată astăzi? Mai avem industrie? Ca să nu mai vorbim de dezmăţ şi de desfrîu. Am auzit undeva de un preot care are două discoteci. Preot! Unde e Biserica? Unde e conducerea ei? De către cine a fost ales Patriarhul? Vă spun eu, de masonerie. V-aţi pus întrebarea cine putea să plece în străinătate la studii pe vremea comuniştilor? Patriarhul a stat 12 ani de zile, a studiat şi a predat la mai multe facultăţi sectare din Europa. Majoritatea celor care pleacă se întorc cu barbă de mason.
Mîntuitorul nu vine pînă nu se împlineşte Apocalipsa!
Cînd a fost întrebat preotul Stoica, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, de apartenenţa la masonerie a Patriarhului, a infirmat, iar cu cipurile se oferea să fie primul, să dea exemplu credincioşilor! Mai merită să-i acorzi respect? Poate pe acest pămînt nu are cine să-i tragă la răspundere, dar Dumnezeu o să-i tragă! Nu le urez decît să se îndrepte! Eu am curajul să spun, mie nu-mi mai pot face nimic, dar mă gîndesc la cei care rămîn. Ce se întîmplă cu cei care au familii, copii la şcoală, cum o să-i crească? La început or să spună "care vrea să-şi pună cip", după care o să-i oblige. Trebuie să se întîmple toate. Aţi citit Apocalipsa! Pînă nu se împlineşte tot ce scrie în Apocalipsă, Mîntuitorul nu vine, sau dacă nu, a scris minciuni Sfîntul Ioan.
- Asta nu se poate!
- Tocmai asta e. Vin timpuri grele. În Apus, Biserica nu-i mai interesează. Care aveţi copii, încercaţi să-i creşteţi în dragostea de Dumnezeu!
- Care a fost crezul pentru care aţi luptat şi suferit, Părinte?
- Dragostea de Neam, Ţară şi Dumnezeu. Singurul om politic pe care l-a avut România şi care a vrut să facă ceva în cadrul Neamului, fără să împrumute nimic din Apus, sau Răsărit, a fost Corneliu Zelea Codreanu. În afară de el, am mai avut un singur om politic: Ion I.C. Brătinau. Restul n-au nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu Neamul.
Eminescu trebuie citit integral. Este mai mult decît un martir!
- Ne-aţi spus că aveţi o apreciere deosebită pentru Eminescu. Cum ar trebui receptat astăzi Eminescu?
- Eminescu trebuie citit integral. Bietul de el, a fost omorît. La moartea lui n-au fost decît 5 persoane. A fost înmormîntat ca un cîine. Eminescu a fost cel mai mare om politic al Neamului Românesc şi pentru asta l-au redus la tăcere!
- Putem afirma că Eminescu a fost martir?
- Poate mai mult ca un martir! În primul rînd, numai suferinţele pe care le-a îndurat din cauza bolii pe care ei i-au creat-o cu medicamentele pe care i le-au administrat. Asta trebuie să ştie românii!
Cea mai mare poezie a Neamului Românesc, "Doina", Eminescu a scris-o. Nu-l poate înlocui nimeni pe Eminescu. Există o conspiraţie împotriva lui Eminescu. Presa noastră a fost străină şi este străină şi azi, fiind condusă de masonerie.
Pentru execuţia lui Eminescu a intervenit Apusul, prin acest sistem satanic, care cerea "să-l mai potolească pe Eminescu".
Eminescu a fost creştin. Hai să citim "Rugăciunea" lui către Maica Domnului!
- Sînt unii care afirmă că Eminescu nu ar fi fost un credincios creştin. Cum priviţi aserţiunile lor?
- Susţin contrariul celor afirmate de ei. Hai să citim "Rugăciunea" lui Eminescu! Sau "Oda (în metru antic)"!
Eu cred că, din moment ce Eminescu s-a spovedit şi împărtăşit, a avut ceva bun în el. Aşa cred! Ca să nu mai spun de suferinţele pe care le-a îndurat!
- Păstraţi resentimente celor care v-au chinuit în închisoare?
- Eu i-am iertat pe toţi securiştii care m-au bătut. N-am, cu nici unul, nimic.
- Dar v-a cerut vreunul iertare?
- Tocmai asta mă interesează. Nu a venit nici unul să zică: măi, Ioane, mă numesc Stan Păpuşă, te-am bătut la Securitate, îmi cer iertare! Nu-i nici unul!
Eu nu am nimic cu ei. M-au bătut, m-au chinuit. Păcatele sînt ale lor. Dar mă doare că au vîndut ţara. Emil Constantinescu a vîndut Bucovina-Ucrainei! Ilinescu a vîndut Basarabia. Şi-a cerut vreunul scuze? Nici unul!
Tăriceanu, cînd autorităţile internaţionale ne-au dat o parte din platoul de la Insula Şerpilor, a zis că nu ştie ce a semnat cînd a venit vorba de înstrăinarea lui pe mai nimic. E vreunul tras la socoteală?
Cîţi ani credeţi că o să ne mai numim români?
Neamul Românesc va avea de suferit. Aş vrea să vă mai întreb: cîţi ani credeţi că o să ne mai numim români? Cînd sînt atîţia străini în ţară! Cum au venit, au primit imediat cetăţenie. Cetăţenia se vinde ca la piaţă. Plus de asta, Ministerul de Externe din Israel a cerut Ambasadei României ca toţi evreii care au plecat din România în timpul comuniştilor şi în timpul lui Antonescu să-şi reprimească cetăţenia: ei, copiii şi nepoţii lor! Să-şi ia cetăţenie română, să vină în ţară şi să cumpere tot ce se găseşte. Pămînt, case, ape, munţi! Ăsta e Noul Ierusalim, România?
- Consideraţi că România e o ţară ocupată?
-Noi am fost la cheremul altor state mai tot timpul. De ce? Pentru că n-am avut oameni politici. Cum de Ungaria a ajuns unde e? Acum vor Ardealul. Şi o să-l ia, o să vezi!
- Ferească Dumnezeu!
- Domnule, sîntem în Uniunea Europeană. Ce sînt tratativele cu autonomia? Acesta este primul pas. Eminescu a protestat împotriva Imperiului Austro-Ungar. Clasa noastră politică nu zice nimic.
- Există vreo şansă de a răsturna dictatura biometrică?
- Serbia a refuzat din capul locului cipurile! Noi n-avem conducere! Mai avem cîteva state, aşa-zis ortodoxe: Georgia, Ucraina, Rusia. Să vedem ce vor face: vor accepta sau nu cipurile? Dar, să ştiţi că şi în Rusia e ceva putred. Cum a murit la noi Patriarhul Teoctist, cu cîntec, aşa a murit şi Patriarhul ruşilor.
Plîng sălciile pentru Neamul Românesc!
Mi-amintesc de prinţul Ghika. A fost scos într-o maşină, cu un securist la volan şi cu însoţitori, la o plimbare prin ţară, ca să vadă realizările regimului comunist. La Aiud era o grădină modernă, făcută de deţinuţi. Şi l-au dus şi pe Ghika acolo, care lucrase şi el la grădină. Lucrase prin '42-'43. Crăciun, care era comandantul puşcăriei, zice: "Puneţi-i domnului Ghika o ladă cu roşii şi castraveţi". Şi-l duc pe Ghika în faţa deţinuţilor, cărora le spune: "Am fost prin ţară şi, uite, v-am adus nişte roşii". "Ei, dar ce aţi mai văzut altceva?". "Măi băieţi, plîng sălciile, măi! Jos e apă, sub sălcii, de plînsul Neamului Românesc".
- Pe Petre Ţuţea l-aţi cunoscut la Aiud?
- El a fost socialist în tinereţe. S-a întîlnit cu Petre Pandrea, care era cumnatul lui Pătrăşcanu.
Ţuţea a avut o întorsătură de 180 de grade. A fost un om onorabil. Prea puţin s-a scris despre el. Nu prea a avut cine să scrie pentru el. A avut o viaţă demnă, fără compromisuri.
- De Radu Gyr cum vă aduceţi aminte?
- Nu există poet în închisoare de talia lui Radu Gyr. Un talent, un condei de excepţie. "Bădie Radu, fă-mi şi mie nişte versuri!". "Bine, da' dă-mi un subiect". Îi dădeai subiectul, a doua zi aveai versurile. El le făcea, el le reţinea. A mai fost un poet talentat în închisoare, Nichifor Crainic. Are poezii excepţionale, cum ar fi "Cîntecul Potirului".

Poezia a fost singura armă pe care am avut-o în închisoare!
- Ce a însemnat poezia în detenţie?
- E singura armă pe care am avut-o în închisoare! Am ştiut atîtea poezii, pe care nu le mai ştiu. Ştiam pe dinafară Noul Testament. De dimineaţă pînă seara nu reuşeam să le spun pe toate!
- Din punct de vedere spiritual aţi transformat închisoarea în mînăstire.
- Da, da. Pentru aceşti oameni care au scris am un respect deosebit. Au fost sute de poeţi care, dacă ar fi fost în libertate, nu ar fi scris un vers. E una cînd scrii pe hîrtie şi alta cînd scrii pe talpa pantofului, după ce dai cu săpun, cu un beţişor, versuri! Sau să asculţi versurile primite prin Morse, bătute la ţeavă.
Părintele Justin e un om deosebit!
- Cum priviţi lucrarea Părintelui Justin Pârvu?
- Părintele Justin e un om deosebit. În primul rînd, a avut o viaţă frumoasă. Petru Vodă este lupta lui. A stat 2 ani într-o colibă. Şi copiii de 5 ani l-au ajutat la construcţia bisericii. Plus de asta, l-au iubit oamenii de aici din sat şi au avut pentru ce să-l iubească. E ceva deosebit la el!
Ştiţi cum s-a întîmplat cu încercarea de schimbare a lui de-aici? Cînd au venit să-l schimbe pe Părintele Justin, veniseră 2 arhimandriţi, unul de la Bucureşti şi altul de la Iaşi. Eu eram în dreapta bisericii, acolo stau tot timpul. Şi am văzut lume multă. S-au aşezat cei 2 arhimandriţi în faţa uşii împărăteşti şi au început să citească cum că Părintele Justin îşi dă demisia. M-am dus repede, le-am luat hîrtia şi am rupt-o. Şi am început să strig: "Bandiţilor, masoni ce sînteţi!". Lumea, să dărîme catapeteasma, nu alta! S-a pus gardă călugărilor.
Preotul care urma să ia locul Părintelui Justin, Părintele Lavrentie, şi-a chemat şi familia în acea zi. I-a bătut lumea! Lumea protesta, n-a mai fost nici masă, nici nimic! Au adus 20 de jandarmi, a aruncat lumea cu pietroaie, cu sticle, le-au spart geamurile! Văzînd că nu reuşesc, i-a chemat actualul Patriarh la Mitropolie pe amîndoi, şi pe Părintele Justin, şi pe Părintele Lavrentie. "Rămîne Părintele Justin pînă la moarte, iar tu rămîi ca ajutorul lui!". Pînă la urmă, Părintele Lavrentie a plecat de-aici
Eu i-am spus, înainte să se întîmple asta: "Părinte, nu-ţi dai seama că Mitropolitul vrea să-şi bată joc de Sfinţia Voastră, să vă compromită? Cum puteţi să luaţi locul Părintelui Justin? Toţi cei care vin la Mînăstirea Petru Vodă vin pentru Părintele Justin". Părintele Justin Pârvu e deosebit, cum este şi Părintele Arsenie Papacioc, şi cum au fost Părintele Ilie Cleopa sau Părintele Arsenie Boca.

Sfinţii închisorilor nu sînt canonizaţi din motive politice
- Credeţi că vor fi canonizaţi sfinţii închisorilor?
- Noi, Biserica Ortodoxă Română, serbăm mii de sfinţi care nu-s ai noştri. Nici nu ştiu de ce neam sînt. Şi bine facem, din moment ce Biserica i-a canonizat. Dar pe-ai noştri de ce nu-i canonizăm? Părintele Ilie Lăcătuşu, scos de 20 de ani afară, nu a putrezit. De ce nu-l canonizăm? Nu-l putem canoniza din cauză că a fost legionar, mi-a spus un ierarh. Dar, dacă ar fi fost comunist, îl canonizaţi?, l-am întrebat.
- Părinte, vă rugăm să ne adresaţi un cuvînt nouă şi cititorilor noştri.
- În primul rînd, vă doresc sănătate. Să faceţi în aşa fel încît să mergeţi pe drumul de onoare, indiferent ce s-ar întîmpla! Chiar dacă ar fi să pierdeţi ceva material. Dar să nu vă arate nimeni cu degetul.
- Sărut mîna, Părinte! "

sursa: ziarul Tricolorul
A consemnat FLORIN PALAS
Foto: CRISTINA NICHITUŞ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu