Interviu cu Părintele Eftimie MITRA de la Schitul Huta, Bihor, 2007

Sfânta Lumină de la Ierusalim - a venit mai repede decât în alţi ani
Interviu cu Părintele Eftimie MITRA de la Schitul Huta, Bihor

- Aţi fost anul acesta de Paşti la Ierusalim. Ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină şi alte lucruri deosebite care v-au impresionat?

Am fost cu un grup de pelerini din România. Un pelerinaj organizat de Mitropolia Banatului în colaborare cu aşezământul românesc de la Ierihon. Totul a fost impresionant, locul unde S-a născut Mântuitorul, unde a copilărit, unde a fost botezat, unde a fost ispitit, unde S-a rugat cu ucenicii Săi, activitatea Sa de propovăduire, minunile, locul unde a fost judecat şi răstignit şi multe altele. Când treci prin aceste locuri încerci să retrăieşti clipe care s-au petrecut în urmă cu aproximativ două mii de ani şi e firesc ca acestea să te impresioneze. Ceea ce am citit în Evanghelie, am văzut acum cu ochii. Am mai văzut şi două mari minuni ce se petrec doar în Ortodoxie şi anume venirea Sfintei Lumini şi întoarcerea Iordanului.

- Cum a venit anul acesta Sfânta Lumină?

Anul acesta a venit sub formă de raze. Nu vine la fel în fiecare an. Altădată a venit în formă de fulgere sau spirală, sau ploaie de lumină etc.

- Cum au fost aceste raze?

Raza pe care am văzut-o s-a perindat pe la mai multe persoane. A venit de sus, a ricoşat în lumânarea unui arab ortodox, din lumânarea acestuia s-a îndreptat sus la etaj în lumânarea unui călugăr. După ce s-a aprins şi lumânarea acestuia, raza de lumină a mers direct în mănunchiul de lumânări ce le ţinea în mână un copil după care am pierdut-o din ochi. Se deplasa de la o lumânare la alta cu multă repeziciune. O altă rază a mers direct spre Altarul grecesc. Am fost foarte atent la candelele de la intrarea în Sfântul Mormânt. Nu am reuşit să văd momentul aprinderii acestora căci am urmărit raza despre care v-am povestit dar după ce am pierdut din ochi acea rază, m-am uitat spre candele şi erau deja aprinse. Totul s-a întâmplat în mai puţin de jumătate de minut. În acest interval de timp cei cărora li s-au aprins singure lumânările au dat şi celor din jur şi astfel foarte repede Sfânta Lumină a ajuns la o mare parte a celor prezenţi în Biserică. Un alt arab ortodox a aprins o făclie de la arabul căreia i-a venit Lumina şi a fugit repede cu ea afară să le-o dea şi celor ce erau în curte.

- Sfânta Lumină a venit doar la persoanele despre care ne-aţi povestit?

Eram în partea stângă a Sfântului Mormânt cam la 8-9 metri şi doar pe acestea le-am văzut. Se poate să fi venit şi la alte persoane din cealaltă parte a baldachinului în care se află Sfântul Mormânt. În fiecare an vine la Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. Uneori, cum a fost şi în cazul de faţă, vine şi la unele persoane din biserică. Şi anul acesta simultan cu venirea Luminii la patriarh, a venit şi la alţii.

- Ce se întâmplă practic în Sfântul Mormânt?

La ora 13:00 la Altarul grecesc se săvârşeşte Vecernia care durează până la aproximativ orele 14:00. După terminarea vecerniei, patriarhul înconjoară de 3 ori Sfântul Mormânt iar apoi se dezbracă de veşmintele arhiereşti, rămânând doar în stihar. Este controlat riguros de către poliţiştii evrei ca nu cumva să deţină vreo sursă de foc, brichetă, chibrit etc. La această percheziţie asistă şi reprezentanţi din partea musulmanilor, catolicilor, iudeilor, copţi, armeni şi alţii. După ce este controlat se rupe sigilul de pe uşă, iar patriarhul intră înăuntru cu un musulman, care îl supraveghează neîntrerupt. Pe Sfântul Mormânt se află presărată vată din Vinerea de după Prohod. Pe această vată se lasă de la sine o umezeală, ca un fel de rouă, şi partiarhul sub supravegherea musulmanului se aşează în genunchi şi se roagă lui Dumnezeu să trimită din Cer Lumina. Sfânta Lumină vine, după cum s-a mai spus, diferit de la an la an, şi aprinde vata umezită de pe Mormânt. După ce vata s-a aprins, patriarhul o ia cu mâinile şi o pune în două cupe pe care le dă diaconilor să le ducă în Sfântul Altar, iar el aprinde, din acea vată, două mănunchiuri mari de lumânări şi iese împreună cu musulmanul afară din Sfântul Mormânt, dându-le Lumina celor prezenţi acolo. Aceasta se face sub supravegherea continuă a musulmanului, care îl însoţeşte.

- Spuneaţi de un sigil pe uşă...

Autorităţile locale controlează încăperea în care se află Sfântul Mormânt de vineri după slujba prohodului, când se presară vata ca nu cumva să existe înăuntru vreo sursă de foc. După ce se termină de controlat fiecare colţişor, uşa se sigilează şi nimeni nu mai are acces înăuntru până după Vecernia din Sâmbăta Mare, când intră patriarhul împreună cu musulmanul care-l supraveghează. În comparaţie cu alţi ani, anul acesta Sfânta Lumină a venit mai repede. La aproximativ 2-3 minute după ce a intrat la Sfântul Mormânt patriarhul a ieşit cu făcliile aprinse.

- Altădată a aşteptat mai mult?

Au fost cazuri când a aşteptat şi jumătate de oră sau chiar o oră.

- Patriarhul a luat vata aprinsă în mână?! Nu l-a ars?

Sfânta Lumină nu e o lumină oarecare. Timp de aproximativ 3 minute nu arde deloc astfel încât poţi ţine mâna în ea şi nu te arde. După 3 minute începe să se încălzească şi treptat îşi intră în cursul firesc de flacără normală şi arde. Am pus-o pe barbă, pe haine am ţinut-o sub palmă nici măcar nu mi s-a înroşit locul unde m-a atins flacăra. Am şi fotografiat acest lucru.[…]

- Aţi mai spus de întoarcerea Iordanului.

De două ori pe an Iordanul îşi schimbă pentru puţină vreme cursul. Odată când în Biserica Ortodoxă se săvârşeşte Botezul Domnului şi a doua oară în marţea din Săptămâna Patimilor. Nu întâmplător Biserica Ortodoxă îi închină Sfântului Ioan Botezătorul ziua de marţi. În marţea din Săptămâna Patimilor am fost şi noi la Iordan. După ce Patriarhul a săvârşit slujba Agheazmei mari a aruncat crucea în apă iar apa s-a învolburat. Am privit la 50-100 de metri distanţă şi se vedeau uşoare valuri care veneau contra sensului de curgere a râului, aceasta doar pentru aproximativ 20 de minute după care totul a reintrat în normal. Mulţi dintre cei prezenţi s-au aruncat în apă, s-au scăldat iar pe toată durata acestor evenimente un porumbel alb stătea deasupra pe cortină. A fost un moment înălţător. Cei care au intrat în apă au ieşit plini de bucurie, pe faţa lor se vedea multă seninătate.

- Ca unul care a văzut cum vine Sfânta Lumină, ce ne puteţi spune despre aceasta?

E o minune ce, practic, te copleşeşte, oricât ai fi de împietrit la minte şi la inimă, când o vezi nu se poate să nu îţi pui câteva semne de întrebare.

- Totuşi sunt unii care o contestă?

O contestă pentru că nu o pot primi, asemenea cum contestă şi sfintele moaşte, care deşi se pot vedea în unele biserici şi mănăstiri, le neagă cu înverşunare venind cu fel de fel de explicaţii de-a dreptul puerile. Faptul că le contestă, nu înseamnă că nu îşi pun semne de întrebare. Dacă ar accepta că această minune Dumnezeu o săvârşeşte doar în ortodoxie, ar însemna să se nege pe ei înşişi, căci nu există două sau mai multe Adevăruri. Surprinderea cea mare e că şi dintre creştini o contestă. Anul acesta Paştile au căzut în aceaşi dată în toată creştinătatea. Catolicii au săvârşit Drumul Crucii odată cu ortodocşii, iar în timpul vecerniei din Sâmbăta Mare, când vine Sfânta Lumină, au organizat procesiuni şi slujbe cu fast în altă parte. Firesc, pelerinii catolici au participat la acestea neputând fi în acelaşi timp şi la Mormântul Mântuitorului, pentru a vedea minunea. Au fost şi câteva grupuri de protestanţi din ţările africane care au participat la Drumul Crucii, iar pe o parte dintre aceştia i-am văzut şi la venirea Sfintei Lumini. Nu ne miră că unii contestă această minune atâta timp cât unii dintre ei Îl contestă pe Cel ce o săvârşeşte, Hristos se bucură de mântuirea noastră dar nu ne obligă la aceasta, alegerea îi aparţine fiecăruia în mod individual.

- Cum explicaţi faptul că această minune se petrece doar la ortodocşi?

Această minune, la început, a venit pentru toată creştinătatea, dar pe măsură ce unii au introdus fel de fel de inovaţii doctrinare şi s-au depărtat de Biserica primară şi învăţăturile ei de credinţă, au pierdut şi comuniunea cu Capul Bisericii care, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Apusenii au primit şi ei Sfânta Lumină până la Schisma din 1054 dar după aceea nu au mai primit-o. În „Istoria Sfântului Mormânt” e relatată o istorioară din anul 1112 când, în timpul cuceririi Ierusalimului de către cruciaţi, i-au scos pe ortodocşi afară din Sfântul Mormânt iar slujba a fost făcută de cardinali şi preoţi catolici. Văzând că Sfânta Lumină nu vine, după lungi aşteptări, împăratul a poruncit să vină patriarhul ortodox. Imediat după sosirea patriarhului ortodox, Sfânta Lumină a venit în făcliile acestuia. Răspunsul Mântuitorului a fost categoric, El nu poate fi influenţat de bani şi putere politică. Dacă sub presiunile politicii mondialiste ni se spune că „toţi se mântuiesc” şi „toţi avem acelaşi Dumnezeu”, masoneria încearcă o uniformizare a credinţei, răspunsul pe care ni-l oferă Mântuitorul Iisus Hristos e la fel de prompt şi categoric şi în zilele noastre, la fel ca şi în urmă cu sute de ani. Dacă s-a dezvoltat civilizaţia şi a progresat ştiinţa, asta nu înseamnă că trebuie să schimbăm dogmele, învăţătura de credinţă pe care Hristos ne-a lăsat-o prin ucenicii Săi, Sfinţii Apostoli. Adevărata ştiinţă nu a fost niciodată împotriva lui Dumnezeu. Acceleraţia gravitaţională, forţele de atracţie între două sau mai multe corpuri, şi alte legi ale fizicii şi chimiei au fost rânduite tot de Dumnezeu, altfel întregul Univers ar fi un haos. Au încercat unii ca, sub numele ştiinţei, să schimbe legile biologiei, să cloneze legea divină, cei care de-a lungul timpului au introdus inovaţii au căzut în erezii şi hule. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea într-o omilie de-a sa că, dacă ai schimbat un cuvânt sau o literă din învăţătura de credinţă, ai falsificat întreaga credinţă. Ortodoxia a păstrat această credinţă neschimbată şi, ca răspuns, Dumnezeu îi oferă an de an Lumina Sa. De aceea Sfânta Lumină vine doar la Paştile ortodox. Unii au schimbat chiar şi data serbării paştilor.

- Referitor la Mormântul Mântuitorului, un istoric evreu a spus că a descoperit mai multe sicrie printre care era şi sicriul lui Iisus Hristos...

Şi ce dacă spune, asta nu înseamnă că aşa şi este. Biserica a demonstrat că adevăratul Mormânt al Mântuitorului e cel unde vine Sfânta Lumină şi nicidecum fabulaţiile lui Dan Brown sau ale istoricului despre care pomeneaţi. Cert este că după ce Biserica a dovedit şi argumentat care este adevărul, aceşti pseudo istorici au tăcut iar filmele şi cărţile lor au rămas o simplă acţiune comercială inclusă în literatura laică şi profană.

- Ca încheiere, ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină?

Firesc, nu toţi avem posibilitatea să ajungem acolo pentru a o vedea cu ochii trupului, dar nimic nu ne împiedică să o primim în sufletele noastre. Să ne mai rupem de multe dintre preocupările şi frământările inutile, care de multe ori, ne îngreuiază mintea şi sufletul şi să ne gândim la scopul vieţii noastre, căci Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca el să mănânce şi să bea şi să se desfăteze în luxuri şi pofte, ci pentru ca el să trăiască în comuniune cu Creatorul lui. Când eşti lângă Mormântul Mântuitorului, nu mai poţi invidia, nu mai ai puterea să fii ranchiunos şi nu-ţi mai stă gândul la mâncat şi băut. Atunci te cuprinde o dragoste nemărginită faţă de semeni, iar pe Dumnezeu ai vrea să-L poţi cuprinde în braţe, uiţi de duşmani şi de cei ce te-au supărat iar dragostea îţi inundă toate mădularele. E ceva ce nu se poate exprima în cuvinte. La fel e şi cu venirea Sfintei Lumini, aceasta produce schimbarea lăuntrică a celor ce o văd şi o simt în inima lor. Atunci te simţi împlinit sufleteşte. Am întâlnit persoane care au plâns de bucurie. Îţi vine să-l îmbrăţişezi pe cel de lângă tine, chiar dacă nu l-ai mai întâlnit niciodată, te simţi ca în Ceruri. Când am venit acasă, am dus fotografii şi un film cu Sfânta Lumină pe care îl voi da celor ce nu s-au putut deplasa acolo. Sunt minuni pe care Dumnezeu le săvârşeşte în zilele noastre din dragoste faţă de creatura Sa. Noi trebuie doar să vrem să le vedem. Şi noi suntem datori a răspunde dragostei Lui prin dragoste. A iubi pe aproapele e o „minune” pe care şi noi o putem săvârşi. Hristos a Înviat!