MANASTIREA DERVENT

Pentru ca locuiesc in Constanta, am avut bucuria sa vizitez de mai multe ori aceasta minunatat manastire, in care se savarsesc minuni, vindecari si chiar slujbe de exorcizare ( chiar m-am nimerit in biserica atunci cand era adus un posedat. Nu va doresc sa auziti vreodata urletele pe care le scoate atunci cand este adus in sfanta biserica si cand stie diavolul ca va fi alungat prin puterea sfintei cruci si cuvantul Domnului). Va recomand cu toata caldura sa vizitati acest lacas minunat, unde va puteti incarca cu bucurie si pace interioara!danutza

Manastirea Dervent - care are hramul Izvorul Tamaduirii

Unul dintre cele mai importante lacasuri ortodoxe de rugaciune ale crestinismului romanesc este Manastirea Dervent, din judetul Constanta. Loc binecuvantat de Dumnezeu, acest altar crestin s-a inaltat in dreptul Calarasiului, peste Dunare, la o aruncatura de bat de celebra cetate Vicina, sau cum este cunoscuta in zona, Pacuiul lui Soare.

Pe aceste meleaguri, sfintite de insasi calcatura primului apostol al Domnului, Sfantul Andrei, puterea tamaduitoare si forta pe care o degaja crucile rasarite pe locul martirajului unor ucenici ai apostolului au facut din Dervent una dintre cele mai cautate manastiri de la noi. Darurile cu care a incununat-o Dumnezeu se revarsa cu generozitate asupra celor care ii trec pragul, aducand lumina, dragoste si tamaduire in trupuri si suflete.

Inceputurile istorice ale manastirii isi au obarsia in propovaduirea Adevarului Evangheliei lui Hristos in tinuturile „lupilor de la Istru“ de catre Andrei, pescarul din Betsaida Galileei, „cel dintai chemat“ la ucenicie de Domnul. „Crucile de leac“, cum au intrat in constiinta credinciosilor relicvele facatoare de minuni de la Dervent, „crescute din pamant“, cum cred oamenii locului, pot fi considerate adevarate altare. La fel si izvorul cu apa tamaduitoare, despre care traditia spune ca ar fi tasnit pe locul in care insusi Apostolul ar fi dat cu toiagul.
Alaturi de aceste nepretuite daruri, mai tarziu s-au adaugat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului (donata de o familie din Cadrilater), care candva a vorbit si in preajma careia multi s-au lecuit de boli si duhuri necurate, precum si cele patru hramuri ale manastirii: „Izvorul Tamadurii“, „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe“, „Inaltarea Sfintei Cruci“ si „Sfanta Cuvioasa Parascheva“.

Sfintenia acestui loc este intregita de harul cu care preotii se apleaca asupra sufletelor impovarate ce se destanuie aici, de dragostea si bucuria cu care fiecare pelerin este primit pe aceasta poarta a impacarii cu Dumnezeu si a regasirii de sine. Nu intamplator, pe cerul Derventului s-a aratat semnul crucii, care l-a ajutat pe imparatul Constantin cel Mare al Bizantului sa biruie armatele lui Maxentiu, cum „consemneaza“ memoria colectiva.

Cand orbii incep sa vada
Minunile savarsite la Dervent dateaza de la inceputurile manastirii. „Vin“ din timp, pana la noi, adancindu-ne credinta in puterea lui Dumnezeu. Aici s-au vindecat bolnavii care s-au rugat cu credinta la cruci. Multi dintre ei au plecat acasa „pe picioare“, lasandu-si carjele, drept marturie a tamadurii. Slujbele speciale si molitfele Sfantului Vasile cel Mare, savarsite cu har de catre preotii manastirii, alunga duhurile necurate din trupurile si sufletele posedate. Nimic nu este mai convingator cu privire la forta acestui loc, decat oamenii insanatositi care revin si mereu revin la Dervent. In aceasta manastire nu-si gasesc lecuire numai oamenii, ci si animalele care consuma grauntele sfintite prin atingerea de crucea din afara bisericii. Oameni cu aplecare spre asemenea adevaruri au avut grija sa consemneze faptele, multe din ele ajungand pana la noi. Iar apa din „Izvorul Sfantului Andrei“ a facut multi orbi sa vada.

Minunile savarsite la Dervent au atras furia comunistilor. In 1959, manastirea a fost transformata intr-o ferma a IAS-ului Ostrov. Parintele Elefterie, ctitorul si staretul asezamantului, a fost izgonit, iar locul - venerat pentru forta sa si de musulmani- a fost ingropat in uitare. Abia in 1990, dupa trei decenii de surghiun, batranul ieromonah s-a reintors la Dervent, reinnodand firul trairii spirituale, atat de brutal intrerupt, dupa care, incheindu-si misiunea primita de la Dumnezeu, s-a savarsit din aceasta lume. Trupul sau se afla inmormantat langa una din crucile facatoare de minuni, adaugandu-se taranii sfintite de sangele martirilor din primul secol crestin, sporind prin sfintenia sa marea sfintenie a locului.

O taina, o incercare de suflet si o marturisire
Bolile reumatice, schizofrenia, cancerul, toate celelalte boli care ne macina zilnic in acest tarziu de lume, ca si posedarile diavolului, sunt lecuite la Dervent, pe masura credintei fiecaruia dintre cei ajunsi la acest liman. Ele dovedesc inca o data ca deasupra acestui loc Dumnezeu Si-a intins mantia Sa protectoare.

Incepand din anul 1993, asezamantul monahal, rasarit ca prin farmec din uitarea in care fusese ingropat, s-a imbracat in mod miraculos in straie noi, prin stradania obstii pastorite de fostul staret Gheorghe Avram si a miilor de credinciosi care i-au trecut pragul. Astazi, zestrea manastirii s-a imbogatit semnificativ. Prin ravna parintelui Andrei, actualul staret, Manastirea Dervent a devenit un punct nodal pe harta Dobrogei sfinte. Prin truda, dragoste de Dumnezeu si, de ce nu, prin talent managerial, parintele Andrei a pus intr-o noua lumina tezaurul spiritual crestin de la Dervent, inscriind manastirea in circuitul marilor pelerinaje de la noi. Si nu numai atat. Derventul a devenit un centru pastrator de traditii si promotor al unor manifestari spirituale ce dau greutatea fireasca unui spatiu crestin in care a binevoit unul dintre cei mai importanti apostoli ai Domnului. Nu este deci de mirare ca fiecare dintre cei care ajung aici simt o chemare launtrica, inconfundabila, de a reveni.

Viata monahala se dezvolta cu timpul in jurul Sfintelor Cruci, nu fara dureri si piedici, uneori. Parintele Gherman puncteaza pricipalele momente din istoria manastirii:

“Sfintele Cruci constituiau un loc de mare pelerinaj. Acest fapt il va inspira pe P.S. Ilarie Teodorescu sa infiinteze aici o manastire de maici. Vor fi aduse aici cateva maicute, se va face, dupa Razboiul de Independenta, un paraclis. Paraclisul cu hramul “Inaltarea Sfintei Cruci” va arde in urma unui incendiu in anul 1924. In anul 1931 Manastirea Dervent a fost schimbata in manastire de calugari. Intre anii 1936-1942 se va construi aceasta biserica in stil bizantin cu trei turle si trei altare dintre care doua sunt dotate trebuincios pentru a se sluji Sfanta Liturghie iar in cel de-al treilea unde ne aflam acum se savarseste Taina Sfantului Maslu pentru bolnavi. Aici credinciosii luand obicei de la acea vindecare minunata a surdo-mutului din nastere au obiceiul sa doarma cu capul rezemat de Sfanta Cruce pentru a castiga tamaduirea sufleteasca si trupeasca. Se poate sluji Sfanta Liturghie si in acest paraclis. Biserica manastirii a fost construita de catre marele duhovnic si cuvios Parintele arhimandrit Elefterie Mihai, un mare sfant al zilelor noastre care va veni aici cu mare dragoste sa infiinteze o manastire, lucru care s-a si intamplat, aducand si formand aici o numeroasa obste de calugari, cu o foarte frumoasa viata duhovniceasca de manastire. In anul 1959, in urma Decretului 410, manastirea a fost inchisa. Parintele staret Elefterie, ctitorul manastirii a fost izgonit cu forta din manastire si prigonit de catre comunisti. Aceeasi soarta au avut-o si ceilalti vietuitori care au fost in aceasta Sfanta Manastire. Pana in 1970 biserica manastirii a fost inchisa iar intre 1970 si 1990 a functionat un timp ca biserica de mir. Chiliile au fost transformate in magazii si birouri ale IAS Ostrov iar aici n-a mai ramas decat un paznic care pazea biserica. Credinciosii obisnuiau sa vina in continuare, aduceau haine si le introduceau prin geamurile astupate ca sa le duca celor dragi de acasa pentru a se putea tamadui. In anul 1990 biserica a fost redeschisa, manastirea a fost redeschisa prin sarguinta aceluiasi Parinte arhimandrit Elefterie.”

In absida stanga a bisericii de la Manastirea Dervent se afla o comoara nepretuita, Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul:

“Se spune ca aceasta Icoana a apartinut unei familii de romani din Cadrilater si atunci cand s-au facut acele schimburi de populatie, strangand strictul necesar pe care sa-l ia cu ei, au auzit glasul Maicii Domnului venind dinspre Sfanta Icoana care s-a repetat de trei ori si care a zis:”Dar pe mine nu ma luati?” Auzind glasul Maicii Domnului care venea dinspre Sfanta Icoana si fiind cuprinsi de harul Maicii lui Dumnezeu au luat cu multa bucurie aceasta sfanta icoana fiind dorinta Maicii Domnului. In drumul lor, trecand pe langa Sfanta Manastire si asistand la Sfanta Liturghie, vor lasa icoana Sfintei Manastiri Dervent, fiind primita in manastire cu mult alai de catre Parintele Staret Elefterie alaturi de un numeros sobor de preoti si credinciosi. Vreau sa va marturisesc ca foarte multi bolnavi si credinciosi care au venit la aceasta Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul s-au tamaduit sufleteste si trupeste. Maica Domnului vindeca in chip miraculos pe foarte multi credinciosi, pe foarte multi bolnavi care vin in sfanta manastire cu problemele lor, cu necazurile lor si cu bolile lor, vindeca in chip miraculos pe foarte multi oameni care vin cu credinta aici.”

La 250 de metri de Manastirea Dervent se afla izvorul tamaduitor sau Izvorul Sfantului Apostol Andrei, asa cum este numit in zilele noastre. Se spune ca Sfantul Apostol Andrei plecand de pe aceste meleaguri dobrogene, pe Dunare, a fost condus de ucenicii lui si de multi credinciosi. Unii dintre ei erau epuizati fiind foarte mare seceta. Nu era nici o sursa de apa. Sfantului Apostol Andrei i s-a facut mila de dansii. Se spune ca a ingenuncheat, a infipt toiagul sau cu Sfanta Cruce in pamant si in locul in care Sfantul Apostol Andrei a dat cu toiagul a izvorat apa, un izvor facator de minuni cu apa purtatoare de har dumnezeiesc. Se spune ca foarte multi credinciosi si bolnavi care erau atunci cu Sfantul Apostol Andrei s-au tamaduit sufleteste si trupeste. In primele veacuri crestine acest Izvor al tamaduirii a fost folosit si ca cristelnita. A ramas pana in zilele noastre ca o apa tamaduitoare si facatoare de minuni. Oamenii aflati in suferinta si necazuri care folosesc aceasta apa se tamaduiesc de orice boala ar avea. Biserica manastirii are hramul “Cuvioasa Maica Parascheva” dar hramul cel mai mare al bisericii este “Izvorul Tamaduirii”, zi in care se face un foarte mare pelerinaj si atunci vin foarte multi credinciosi si bolnavi. Harul Maicii lui Dumnezeu si al Sfantului Apostol Andrei se revarsa asupra bolnavilor in aceasta Sfanta Zi, in Saptamana Luminata, vineri dupa Pasti. Foarte multi credinciosi si bolnavi se tamaduiesc in aceasta zi. S-a ridicat la izvor un paraclis inchinat Sfantului Apostol Andrei. Este bine sa luati si dvs. apa tamaduitoare de acolo, sa duceti la cei dragi ai dvs. care nu au putut veni aici din diferite pricini.”

In curtea manastirii Dervent, in dreptul Sfantului Altar al bisericii, ne oprim, insotiti de Parintele Gherman, la cea de-a doua Sfanta Cruce de la Dervent, a Sfintelor Fecioare:

“Frati crestini, ne aflam aici in fata Sfintei Cruci a Sfintelor Fecioare. Pe acest loc au fost martirizate cele trei Sfinte Fecioare. Bratele Crucii au fost distruse de acel turc necredincios care a fost pedepsit de Dumnezeu cu moartea pe loc. Aceste Sfinte Cruci purtatoare de har sunt tamaduitoare si pentru animale. Acum cateva decenii a fost adus aici un cal. Prin atingerea de Sfanta Cruce, prin rugaciunile facute de stapanul sau calul s-a intors acasa sanatos. Obiceiul credinciosilor din zilele noastre este de a atinge de Sfanta Cruce graunte, grau, porumb, si unii dintre credinciosi le duc acasa spre insanatosirea animalelor lor. I se mai spune si crucea animalelor deoarece aici s-au vindecat foarte multe animale.”

Ctitorul manastirii Dervent, Parintele Elefterie Mihail s-a nascut in 11.11.1900 si a trecut la cele vesnice in 12.05.1990, fiind inmormantat, conform dorintei sale, la Dervent. Obstea monahala se inchina la mormantul Parintelui Elefterie cu foarte multa recunostinta, la fel si credinciosii pe care i-a ajutat foarte mult dar si cei care au aflat mult mai tarziu despre viata sfanta pe care a dus-o cuviosul parinte:

“Acest cuvios Parinte Elefterie s-a nascut in Leaskova, in Bulgaria de astazi, a facut cursuri de medicina naturista la Adrianopol, invatand foarte bine acolo mestesugul doctoricesc naturist. A fost un mare medic naturist. Parintele cunostea foarte bine structura scheletului uman si corecta oasele la locurile lor. Prin tratament naturist cu plante medicinale, prin rugaciuni, prin viata sfanta pe care o avea acest mare cuvios parinte, foarte multi credinciosi, oameni care veneau in Sfanta Manastire cu necazuri, cu probleme in familie si cuprinsi de anumite boli se intorceau acasa sanatosi sufleteste si trupeste. A fost un mare duhovnic, un mare postitor, un mare traitor. Se spune ca Parintele avea darul rugaciunii inimii, il cautau credinciosii bolnavi din intreaga tara. In 1959 a fost scos cu forta din manastire. A fost o vreme mare duhovnic la Manastirea Agapia iar din anul 1985 a fost chemat la Manastirea Secu. Parintele, inainte de a muri la varsta de 90 de ani, fiind foarte batran si bolnav, a avut o ultima dorinta, de a se savarsi in aceasta sfanta manastire. Dumnezeu a randuit ca, imediat dupa Revolutie, Parintele sa vina aici. A obtinut aprobarea pentru redeschiderea acestei Sfinte Manastiri. Parintele este cel care a readus lumina in aceasta manastire, in acest sfant lacas. Parintele este cel care a construit biserica si cel care s-a straduit foarte mult pentru redeschiderea acestei Sfinte Manastiri. A mai fost staret 100 de zile. Dupa 100 de zile fiind impacat cu sine pentru ca a putut obtine aprobarea redeschiderii manastirii, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, a fost chemat de Domnul, mutandu-se la cele vesnice, fiind inmormantat in fata Sfantului Altar unde astazi foarte multi credinciosi care l-au cunoscut si cei care nu l-au cunoscut vin si se roaga la mormantul sau, cu lacrimi, sa le ajute in viata si sa-i calauzeasca spre tot lucrul care este placut lui Dumnezeu. Parintele vindeca in chip miraculos pe foarte multi credinciosi si bolnavi care se roaga la mormantul sau cu credinta. Parintele arhimandrit Elefterie, dupa cum i-a fost dorinta, a fost inmormantat fara sicriu, avand la cap o caramida, dupa cum este obiceiul la calugari, un obicei bizantin. Suntem siguri ca Parintele Elefterie are si sfinte moaste datorita vietii sale sfinte. Vreau sa va spun o istorioara cu Parintele ca sa va dati seama cata traire duhovniceasca avea si cat de mult il asculta Dumnezeu. Pe cand era staret in aceasta sfanta manastire parintele dorea foarte mult sa afle numele Sfintilor Mucenici care au fost martirizati in acest loc. Si dorind sa afle, se spune ca a postit 40 de zile si 40 de nopti nemancand nimic. In a 40-a zi i s-a aratat Maica Domnului din Sfanta Icoana facatoare de minuni si i-a spus ca numele Mucenicului care a fost martirizat aici a fost Constantin, grec de neam si preot. Numele Sfintelor Mucenite au ramas neaflate pana in zilele noastre. Parintele avea o traire intensa in Hristos, avea darul rugaciunii inimii, era de o milostenie nemaiintalnita. Daca vedea un sarac, un om cu necazuri, cu probleme, facea tot posibilul ca sa-l ajute sa depaseasca acele momente grele pe care le avea. Era foarte milostiv cu cei saraci. Cand servea masa, dupa ce spovedea oamenii, pe primul sarac pe care-l intalnea in calea lui il lua sa manance cu el la masa. Sa ne rugam si noi lui Dumnezeu si Cuviosului Parinte Elefterie, marele Sfant al acestei manastiri sa ne ajute, sa ne calauzeasca in viata, sa ne arate drumul spre mantuire. Amin.”