VA VETI MAI CITI HOROSCOPUL DE ACUM INAINTE?

Astrologia si magia in lumina invataturii ortodoxe

Cand dispare credinta, locul ei ii ocupa superstitia.

Sufletul omenesc nu suporta golul in aceasta privinta. Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu (cf. Fac. 1. 27). este de la originea sa indreptat spre Creator. Cand el pierde pe Dumnezeu din inima sa, vacuumul care se formeaza cere sa fie umplut, si omul isi insuseste acele surogate pe care i le ofera lumea inconjuratoare.
Iata de ce in epoca noastra ateista, eclectica, si-au gasit o larga raspandire curentele aparent de mult uitate ale stiintelor oculte.
Astrologia, chiromantia, magia, fenomenul OZN (vizitatorii extraterestri), senzitivii (bioenergeticienii), cultul religiilor orientale - toate acestea pasioneaza mintile a milioane de oameni. Lipsa unei credinte crestine ferme, necunoasterea si neintelegerea esentei ocultismului si religiilor orientale, ca si propagarea lor activa si pe scara larga de catre anumite forte asigura succesul ocultismului in societatea contemporana.

Astazi un interes deosebit de mare le este starnit oamenilor de o varietate de stiinte oculte, intre care se afla si astrologia. Invaluita de aureola misterului, a fantasticului, ea il tenteaza pe om prin posibilitatea de a-si afla destinul, de a se cunoaste pe sine insusi, de a arunca o plivire in viitor. Putini sunt cei care mediteaza asupra originii si esentei ei, acestea fiind impinse in umbra de marea intelepciune antica, aparent susceptibila ca anticipa viitorul. Dupa cum se stie, insa, pentru a identifica un fruct trebuie sa cunoastem pomul care il rodeste, caci o poama atragatoare dupa aspectul exterior este adesea otravitoare. Sa ne adresam si noi istoriei originii astrologiei.

Ce afirma stiinta oficiala despre astrologie?
In dictionarul lui Brockgauz si Efron citim: “Astrologia - stiinta fictiva care incearca sa prezica viitorul unor persoane aparte si a omenirii pe baza observarilor facute asupra pozitiei astrelor pe cer. Sunt evidentiate astrologia naturala si cea judiciara. Astrologia naturala se ocupa de influenta astrelor asupra lumii animale si vegetale… cea judiciara incearca sa prezica, dupa asezarea reciproca a corpurilor ceresti, destinele atat ale popoarelor, cat si ale indivizilor… Diversele culte existente in vechime, de venerare a corpurilor ceresti, care erau privite ca puternice fiinte personale, credinta in determinarea irevocabila a destinului, a fatumului, in fatalitate, care dominau in curentele religioase ale epocii respective, trebuiau sa sustina astrologia judiciara.”
Dupa cum citim in continuare in dictionar, “in antichitate astrologia, alchimia si magia erau strans legate reciproc”. In lumea antica magul, sacerdotul, ghicitorul in stele cumula de obicei in persoana sa indeletnicirile de astrolog, vrajitor, talmacitor de vise. Astfel, potrivit lui Herodot, magul Ostan, care il insotea pe Xerxes in expeditiile sale in Elada, a facut publice intre elini unele cunostinte de astrologie. Preotul lui Baal, Berozos, se bucura de o popularitate atat de mare in Atena, incat i s-a inaltat un monument care il infatisa cu limba de aur ca fiind un inestimabil profet. La Daniel (cf. Dan. 2. 27), dar si in multe alte surse, gasim de asemenea confirmarea unitatii magiei si astrologiei. Prin urmare, putem trage o concluzie prealabila ca astrologia, magia si alte genuri de ocultism au avut intre ele o legatura stransa, si, probabil, una si aceeasi sursa de provenienta. In cele ce urmeaza vom incerca sa confirmam prin fapte aceasta concluzie.

Vechimea magiei si astrologiei
Omul pacatos incearca sa patrunda tainele universului, independent de vointa Creatorului, sa devina un dumnezeu fara de Dumnezeu. Adica se repeta ispitirea Evei din Eden, cand satana, aratandu-se Evei sub chip de sarpe, a ademenit-o sa guste din rodul oprit, fagaduindu-i ca dupa aceasta, ea si Adam vor fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul (cf Fac. 3-5).Insa, in loc sa fie “ca Dumnezeu”, ei au cunoscut ca erau goi si au fost supusi la mari suferinte pentru tradarea lui Dumnezeu si legatura cu satana. Asa si in cazul acesta: capatand cunostinta interzisa, adusa de diavol din sferele superioare, ei s-au pomenii sub o si mai mare influenta a lui si s-au indepartat si mai mult de Dumnezeu.
Caci tainele dumnezeiesti se dezvaluie oamenilor pe masura desavarsirii lor duhovnicesti sau, altfel spus, pe masura dobandirii Sfantului Duh. Cu cat omul se deschide si se increde lui Dumnezeu, cu atat mai mult incepe a trai viata lui Hristos, a gandi, a simti si a lucra asemenea lui Hristos. Dupa cum se spune in Evanghelia dupa Ioan, Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el, si vom face locas la el… ca top sa fie una, cum Tu, Parinte, intru Mine, si Eu intru Tine, asa si acestia in noi sa fie una (Ioan 14-23; 17-21). Omul, unindu-se cu Sfantul Duh, prin acest Duh cunoaste si tainele lui Dumnezeu, dobandeste putere si har, pe care le foloseste numai pentru fapte bune, potrivit cu vointa lui Dumnezeu.
Or, demonii, pentru ca au apartinut in trecut diferitelor ordine ale ierarhiei ingeresti sunt initiati iutr-o masura sau alta in tainele existentei. Aceste cunostinte ei le-au pastrat si dupa izgonirea lor din cer. Asa stand lucurile, demonii incearca sa-si supuna omul, atragandu-i atentia si interesul pentru ei prin dezvaluirea unor “taine” ale cunoasterii si inzestrandu-si discipolii cu capacitati supranaturale. Omul, posedand aceste cunostinte magice tainice, ajunge in stare sa influenteze oamenii si stihiile naturii, devenind insa, astfel, un rob absolut al duhurilor necurate care l-au inzestrat cu aceasta putere. Fortele demonice, in virtutea indepartarii lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, putand doar distruge. Tocmai de aceea discipolii lor aduc pe pamant elementul destructiv, pricinuind rau oamenilor care ii inconjoara, ducand la pierzanie lumea materiala. Iata cum ne marturiseste acest lucru Cartea Facerii: Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, I-a parut rau si S-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. Si a zis Domnul: Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut (Fac. 6, 5-7).
Asta s-a intamplat pentru ca omul, comunicand cu duhurile necurate si folosind “darurile” lor, precum magia, vrajitoria, astrologia, sa., s-a pervertit definitiv, adica s-a indepartat de Dumnezeu si a ajuns a nu fi in stare sa implineasca acea misiune pentru care a fost creat, n-a putut sa se realizeze in bine, in iubire si adevar, urcand scara dezvoltarii spirituale spre asemuirea cu Dumnezeu. Existenta lui in continuare devenise fara rost.

De aceea, Domnul mai intai scade zilele vietii omului pana la 120 de ani (cf. Fac. 6. 3). iar mai apoi, vazand ca silnicia continua sa se inmulteasca, distruge intreaga omenire “stricata”, lasand numai pe cei mai buni reprezentanti ai ei in persoana neprihanitului Noe si a fiilor sai, impreuna cu nevestele lor (cf. Fac. 6, 9-10).
Dupa cum se vede din cele expuse mai sus, magia, astrologia si alte “daruri” ale demonilor nu numai ca n-au facut sa prospere omenirea, si sa instaureze fericirea pe pamant, ci dimpotriva, au inmultit rautatea, necinstea, desfraul, ducand la pierderea practic a intregii lumi vechi.
Dupa marele potop insa, cunostintele tainice de magie si astrologie nu dispar. Potrivit numeroaselor marturisiri ale anticilor, aceste cunostinte au fost bine ascunse, iar dupa potop din nou propuse omenirii.
Daca vom urmari istoria umanitatii de dupa Noe, vom vedea ca acele civilizatii vechi, in care magia, astrologia si alte “cunostinte” isi gasesc o raspandire covarsitoare si intra in structura societatii, pier si dispar de pe fata pamantului de indata ce inflorirea ocultismului isi atinge apogeul. Drept exemplu in acest sens servesc regatele babilonian, asirian si persan.

Sa ne referim mai pe larg la istoria vechiului Babilon. In scrierile cuneiforme ce ne-au parvenit de pe timpurile de atunci, scrieri numarate in muzeele lumii la vreo jumatate de milion, sunt continute informatii cum ca preotii Babilonului ar fi mostenit stiintele (mai cu seama in domeniul astrologiei si structurii Universului) de la niste uriasi care ar fi scapat de cataclism. Istoricul marturiseste, de asemenea, ca stiintele magice s-au pastrat dupa potop. In fine, memoria popoarelor evoca date despre creatorii primari ai traditiei babiloniene - neamul caldeilor - detinatori ai unei culturi de provenienta nepamanteasca, care au devenit cei dintai matematicieni, astrologi, alchimisti, teologi ai lumii pamantesti, si care slujeau ca vrajitori, ghicitori, si talmacitori de vise pe langa curtile suveranilor antici. Or, vechea traditie caldeica afirma cu perseverenta ca cei dintai zece regi ai lor au venit din cer.
E cunoscut de asemenea ca regii Ninivei nu intreprindeau nici un fel de actiuni importante fara a consulta astrele. Ei tineau in preajma lor astrologi care cercetau cerul si explicau miscarea planetelor, dupa cum evoca adesea inscriptiile. Dintr-un manuscris aflam ca Senaherib a renuntat la o expeditie numai pentru ca pozitia stelelor a fost neprielnica. Cercetarea astrologiei in Babilon era arat de populara, incat insasi denumirea “caldeu” avea, pentru multi scriitori ai antichitatii, sensul de astrolog. Toata lumea cunoaste soarta regatului babilonian, care a suferit o tragica prabusire, pierind. Aceeasi soarta au aviit-o regatul asirian si cel persan.
Biserica si astrologia
Acum sa incercam sa vedem care a fost pozitia Bisericii Vechiului Testament si cea a Noului Testament fata de astrologie. In maretele legiuiri ale lui Moise gasim oprita sub amenintarea mortii practicarea oricaror feluri de vrajitorie. "Sa nu alergati la cei ce cheama mortii, pe la vrajitori, sa nu umblati si sa nu va intinati la ei. Eu voi intoarce fata Mea impotriva sufletului aceluia si-l voi pierde din poporul lui "(Levit. 19-31, 20-6).
In Deuteronom citim, de asemenea, ca Domnul ne previne aspru sa nu ne dedam nici unui fel de vrajitorie si sa nu apelam la cei care practica acest lucru, caci tocmai pentru aceasta indeletnicire cu vrajitoria (care este de fapt alianta cu demonii) Dumnezeu alunga popoarele de pe pamantul lor, le sorteste pieirii, iar pamantul il da Israelului, care ii este credincios.

"Cand vei intra tu in pamantul ce ti-l da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te deprinzi a face uraciunile pe care le fac popoarele acestea. Sa nu se gaseasca la tine (…) nici prezicator sau ghicitor, vrajitor sau fermecator, nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici din cei ce graiesc cu mortii. Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceasta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata Sa. Iar tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau. Caci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, asculta de ghicitori si de povestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta Domnul Dumnezeu tau. Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeu tau: pe acela sa-l ascultati "(Deut. 18,9-15).

Proorocul Isaia, prevestind pieirea Babilonului pentru pacatele si pagubitoarea lui indeletnicire cu magia si astrologia zice, in numele Domnului, cu ironie: "Pastreaza pentru tine fermecatoriile tale si vrajitoriile cu care te-ai trudit din tinerete, poate iti vor sluji, poate vei insufla temere! Tu te-ai obosit intreband pe atatia sfatuitori! "

" Sa iasa la iveala si sa te izbaveasca acei care masoara cerul si iscodesc stelele; care in fiecare luna noua spun ceea ce se va intampla. lara-i ca pleava pe care o mistuie focul, ata vor ajunge ei, si de puterea flacarilor viata lor nu vor putea s-o scape (Isaia 47.12-14).
Avem, aici, o marturie directa a neputintei tuturor felurilor de vrajitorie in fata vointei si puterii dumnezeiesti si a pedepsirii inevitabile a celor care practica magia si astrologia sau recurg la ajutorul ocultistilor. Atunci cand se ciocnesc magii si vrajitorii cu proorocii si alti purtatori de duh, fiii intunericului numaidecat sufera pierdere.
Bunaoara, in Cartea Iesirii (7-9) citim cum numerosi magi si astrologi, impotrivindu-se lui Moise, faceau minuni in fata faraonului cu ajutorul farmecelor vrajitoresti, dar n-au putut rezista in fata puterii dumnezeiesti si, in cele din urma, s-au vazut nevoiti sa se recunoasca invinsi de Moise.
In Cartea Facerii (41) se istoriseste despre triumful neprihanitului Iosif asupra magilor si inteleptilor egipteni care, cu toata arta lor magica, n-au stiut sa talmaceasca visul faraonului. Nedreptul prooroc Valaam, chemat cu daruri de pagani pentru a “blestema” si izgoni poporul lui Israel, sub actiunea puterii lui Dumnezeu a fost nevoit sa slujeasca poporul iudeu (cf. Numeri 22, 24). Proorocul Daniel, de asemenea, ii face de rusine, n repetate randuri, pe inteleptii si astrologii caldeilor (cf. Dan. 2. 5).

Toate acestea se explica prin faptul ca fiii luminii intotdeauna savarsesc minunile si proorocirile prin puterea lui Dumnezeu, prin Sfantul Duh, pe cand vrajitorii, magii, astrologii, folosind arta vrajitoriei, actioneaza prin puterea demonica si, fireste, sufera infrangere, in incercarea lor de a I Se opune lui Dumnezeu.

In Noul Testament noi vedem aceeasi atitudine de neimpacat fata de toate felurile de vrajitorie, ca si in cel Vechi, si acelasi triumf permanent al fortelor dumnezeiesti asupra vrajitorilor. Astfel, Apostolul Pavel alunga duhul pitonicesc dintr-o slujnica care vestea viitorul (cf. Fapte 16. 18), desi, s-ar fi putut parea ca ea prezicea adevarul, umbland din urma apostolilor si zicand ca acesti oameni sunt “robi ai Dumnezeului Celui Preainalt, si care va vestesc calea mantuirii“. Apostolul insa nu dorea ca adevarul sa fie spus cu gura necurata a demonului, aratand in felul acesta un exemplu de tratare a demonilor, chiar si daca acestia prevesteau uneori corect. Caci toate acestea ascundeau numai o singura dorinta - sa atraga pe cineva in discutie pentru a intra in comunicare, ca dupa aceea sa-l duca la pierzanie.
Acelasi Apostol Pavel a pedepsit, facandu-l orb pe Elima, un vrajitor care era impotriva predicii evanghelice, cautand sa abata oamenii de la credinta cea adevarata (cf. Fapte 13, 8-11). Si, in cele din urma, din Faptele Apostolilor aflam ca, influentati de predicile Apostolilor, multi dintre cei care facusera vrajitorie, aducand cartile, le ardeau in fata tuturor (Fapte 19. 19). In felul acesta, ei au renuntat la legatura cu demonii si au demonstrat incompatibilitatea credintei in Hristos si vrajitorie.
In Nomocanon (culegere de legi si hotarari canonice) e spus destul de clar: “Cei care umbla la vrajitori sau vrajesc sau ghicesc in stele (adica practica astrologia - u.a.), sase ani sa nu se impartaseasca dupa canonul 1 al Sinodului Trulan si dupa canonul 80 al Sfantului Vasile cel Mare. Iar preotul care face asta sa se transforme in scrum”.

Aici vedem ca cunostinta bisericeasca atribuie o provenienta demonica tuturor felurilor de vrajitorie, inclusiv astrologiei, neingaduind nici o comunicare a crestinilor credinciosi cu vrajitorii si pedepsind aspru pe cei care, sub oarecare motive, se hotarasc sa fie in legatura cu ei.
Sfintii Parinti ai Bisericii, de-a lungul intregii istorii a ei, au acordat de asemenea o mare atentie luptei cu vrajitoria si astrologia. Din lipsa de spatiu mi-as permite sa ma refer doar la unele lucrari ale Sfintilor Parinti si invatatori ai Bisericii. Astfel, Tertulian, in lucrarea sa “Despre idoli”, scrie: “In diferitele indeletniciri ale oamenilor nu se poate sa nu observam unele arte sau profesii care inlesnesc inchinarea la idoli. De astrologi nici nu face sa mai vorbim, intrucat insa unul din ei a cutezat sa se justifice de faptul ca continua sa practice aceasta profesie, am de gand sa spun cateva cuvinte in legatura cu aceasta. Nu voi spune ca a aseza nume de dumnezei falsi in cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de la inaltarea rugaciunilor catre Dumnezeu, insuflandu-le credinta ca destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune ca toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm insa ca, astrologia, in acest caz, se asemuieste ingerilor decazuti, care s-au indepartat de la Dumnezeu pentru a insela neamul omenesc…
Daca magia este pasibila de pedeapsa, iar astrologia reprezinta o varietate a ei, atunci impreuna cu genul este condamnabila si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti, astrologi, vrajitori, magi, ghicitori trebuie sa fie obligatoriu pedepsiti”.

Tatian, in “Discurs impotriva plinilor”, scrie: “Demonii i-au facut pe oameni victime ale decaderii lor. Ei, aratand oamenilor ordinea plasarii astrelor, ca niste jucatori de zaruri, au inventat soarta care este straina de adevar. Drept temei pentru aceasta le-a servit asezarea animalelor pe cer. Caci ei au conferit onoruri ceresti animalelor cu care au locuit dupa alungarea din cer, taratoarelor, inotatoarelor in ape, patrupedelor, vietuitoarelor muntilor, pentru a-si inchipui ca si ei se afla in ceruri si pentru ca, prin asezarea astrelor, sa convinga oamenii ca viata pe pamant, cea straina de ratiune, armonizeaza cu ratiunea; in felul acesta, daca cineva este plin de manie sau rabdator, cumpatat sau necumpatat, daca cineva este bogat sau sarac, asa au randuit cei ce stapanesc nasterea; caci distribuirea Zodiacului este treaba zeilor. Daca lumina unuia dintre ei este, cum se zice, mai puternica, el rapeste slava celorlalti, si cel care astazi este invins, poate redeveni invingator. Demonii se indeletnicesc cu manevrarea celor sapte planete, ca niste aruncatori de zaruri. Noi insa suntem mai presus de soarta, si, in locul demonilor ce ratacesc, il cunoastem pe Unul Domnul Dumnezeu Cel neschimbator si, nesupunandu-ne soartei, respingem si pe intemeietorul legilor ei”.

Sfantul Ioan Damaschin in cunoscuta sa lucrare “Expunerea credintei crestine”, citandu-l pe Sfantul Vasile cel Mare, caracterizeaza in felul urmator astrologia: “Elinii spun ca toate actiunile noastre sunt conditionate de rasaritul, apusul si apropierea stelelor si ca astrologia se ocupa tocmai de asta. Noi, dimpotriva, sustinem ca aceste fenomene prevestesc ploaie, cer acoperit si cer senin, asijderea vanturi si ape; nicidecum insa nu sunt semne prevestitoare ale actiunilor noastre. Cu adevarat, noi, fapturi libere ale Creatorului, suntem stapani pe ceea ce facem. Iar daca le facem pe toate in virtutea miscarii stelelor, atunci le facem din necesitate. Or, ceea ce se produce din necesitate, nu este nici virtute, nici viciu. Si daca nu avem nici virtute, nici viciu, nu suntem vrednici nici de lauda, nici de pedeapsa, asa cum nici Dumnezeu n-ar fi cu dreptate daca ar da unora bune, altora rele. Mai mult ca atat: daca toate isi urmeaza cursul fiind conditionate de necesitate, Dumnezeu nu mai are pentru ce sa conduca lumea, nici sa se ingrijeasca de creaturile sale. Mai mult chiar, noi n-am avea nevoie de ratiune, de vreme ce nu avem putere asupra lucrurilor pe care le facem, si n-am avea nevoie nici sa gandim la ceea ce facem. Or, ratiunea ne este data fara indoiala pentru a ne gandi actiunile, drept care orice faptura rationala este totodata o faptura libera.De aceea noi sustinem ca stelele nu conditioneaza nimic din cele ce se intampla pe lume , nici aparitia a ceea ce apare, nici moartea a ceea ce moare, mai curand insa servesc drept semne prevestitoare ale ploilor si ale schimbarilor atmosferice. Cineva, poate, vrea sa spuna ca stelele, chiar daca nu constituie cauzele, reprezinta totusi semnul prevestitor de razboi, si ca diferentierea calitatii aerului, care depinde de soare, luna si stele, produce respectiv temperamente, obisnuinte, si stari de spirit diferentiale: dar obisnuinte fata de ceea ce se afla in vointa noastra, caci ele se supun ratiunii si se schimba sub conducerea ei”.

Minucius Felix, in “Octavia” sa, vorbind despre practica ghicitului si prezicerii la Roma, scrie ca rarele cazuri in care aceste preziceri se impuneau pot fi explicate prin faptul, ca “din multimea de presupuneri false una din ele ar fi putut nimeri intamplator adevarul” si ca vrajitorii si astrologii care se indeletnicesc cu proorociri “nu doar ii cunosc pe demoni, dar tocmai cu ajutorul lor produc naluciri, asemanatoare cu miracolul: prin sugestia sau influenta acestora ei fac vraji, facandu-te sa vezi ceea ce de fapt nu este, sau dimpotriva, sa nu vezi ceea ce este.” Primul dintre acesti magi, prin cuvantul si ispravile sale, a fost Sosten (Ostan)…. adica tocmai acel care, dupa cum am mai aratat, a fost unul dintre cei dintai promotori ai astrologiei in Elada.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in omilia sa “Despre cei care se vindeca de boli prin vrajitorie”, ne previne cu asprime ca nu trebuie sa apelam la vrajmasii Domnului - magi si vrajitori, caci e mai bine sa mori decat sa mergi la vrajmasii lui Dumnezeu. Iar cei care se folosesc de serviciile lor, mor inainte de vreme si se duc la chinuri vesnice. Caci, cel care apeleaza la astrologie, “el singur s-a lepadat de ajutorul lui Dumnezeu, (de aceea) diavolul ii conduce viata si dispune de actiunile lor cum ii place lui”.

Sfantul Maxim Grecul, care a consacrat o seama de lucrari demascarii astrologiei, in una din ele scrie in special: “Invatatura falsa, nelegiuita a cititorilor in stele si prezicatorilor de soarta dupa zilele de nastere, n-a fost descoperita caldeilor, elinilor si egiptenilor de sus din harul Sfantului Mangaietor, ci de insisi demonii necurati si vrajmasi ai omului, spre pierzania celor care li se incred”.
In continuare, vorbind depre cauzele coincidentei unor proorociri ale astrologilor cu realitatea, Sfantul Maxim Grecul citeaza cuvintele lui Augustul din Hippona: “aceasta se intampla nu atat din pricina semnelor ceresti, cat din pricina ca asta le-o insufla in ascuns satana, actionand pe neobservate asupra mintilor oamenilor, si astfel aceste preziceri se fac in comun cu diavolul, cu acordul acestuia”.
Dupa parerea Sfantului Maxim Grecul, astfel acest cuvios parinte a aratat clar de unde provine aceasta invatatura demonica, si ca diavolul le dezvaluie discipolilor astrologiei ceea ce li se va intampla candva sa ghiceasca cu adevarat, ajutati de demoni. Dar ce crestin, care crede cu adevarat si nu fatarnic, va fi vreodata de acord sa fie initiat in invatatura unei asemenea inselaciuni satanice si sa se faca complice cu dracii? Doar numai cel ce prefera vietii vesnice cardasia cu demonii.Demonii prevestesc, prevazand uneori cu mult inainte ce are sa se intample, si alteori ghicesc; de cele mai multe ori insa mint, de aceea nu trebuie crezuti, desi deseori li se si implinesc prezicerile”. Acelasi sfant spune, referindu-se la motivele care ii determina pe demoni sa intre in contact cu oamenii prin mijlocirea astrologiei: stie necuratul ca, cu ajutorul minciunii prezicerilor, el ne poate usor abate de la Dumnezeu catre dansul, facandu-ne sa credem ca stelele stapanesc actiunile si cugetele noastre, si ca de vreme ce vom crede astfel nu ne vom mai ingriji deloc sau foarte putin de pacatele noastre, dezvinovatandu-ue prin inevitabilitatea influentei astrelor. Iar cand asupra noastra vin sa se abata imprejurari nefaste, invinuim de acestea pe Dumnezeu, ca fiind creator al raului. Procedand in felul acesta, noi in mod necesar va trebui sa pierdem protectia lui Dumnezeu si atunci vrajmasului ii va veni la indemana sa ne rapeasca si sa ne duca la fundul iadului.

Asadar, vedem ca Sfintii Parinti ai Bisericii se pronunta unanim impotriva astrologiei, demascand-o ca fiind o varietate a magiei, un mijloc de comunicare cu demonii, iar pe astrologi ii compara cu ingerii izgoniti din cer, “care ademenesc de partea lor neamul omenesc”, si ne interzic categoric contactul cu acesti “vrajmasi ai lui Dumnezeu”. De o atentie deosebita este vrednica invatatura lui Tatian, care a aratat absurditatea astrologilor - cei ce au dat constelatiilor nume de animale, planetelor - nume de dumnezei falsi, iar dupa aceea, pornind de la caracterul acestora din urma, au inceput a deduce destinul omului sau al statului in functie de pozitia acestor “creaturi ceresti”. Par foarte convingatoare dovezile lui Minucius Felix, care a demonstrat ca unele preziceri se implinesc din doua motive: 1) din coincidenta intamplatoare; 2) datorita vrajilor ghicitorilor, care in numeroase cazuri pot afla despre evenimentele ca vor urma de la demoni, care fie ca au vazut sau stiau de aceste evenimente, fie ca ei insisi au participat direct la pregatirea lor.
Sfantul Ioan Damaschin arata foarte clar ca pozitia corpurilor ceresti nu conditioneaza decat fenomenele meteorologice, pentru om, insa, care este dotat cu vointa si libera ratiune, stelele si planetele nu pot juca un rol de factor predestina tor.
Si, in cele din urma, lucrarile Sfantului Maxim Grecul, in care este generalizata experienta luptei Sfintilor Parinti cu astrologia, fac un bilant convingator al tuturor celor expuse mai sus, demonstrand totodata cum vicleanul demon incearca, cu ajutorul astrologiei, sa ne abata “de la Dumnezeu catre dansul” pentru a-i veni mai usor sa ne cucereasca si “sa ne duca la fundul iadului”.
Parintele Rodion
/crestinortodox.ro/