De ce Dumnezeu nu primeşte rugăciunea cu ereticii?

De ce Dumnezeu nu primeşte rugăciunea cu ereticii?

Mulţi spun, fraţii mei, că avem acelaşi Dumnezeu. Aşa şi este! Însă dacă nu toţi îl cinstim pe Dumnezeu cum se cuvine, ne lepădăm de El. Cum se cinsteşte Dumnezeu?

În primul rând să-L acceptăm aşa cum ni S-a revelat. Dumnezeu este o Singură Fiinţă şi este Întreit în Persoane: Tatăl nenăscut şi nepurces, Fiul născut din veşnicie din Tatăl şi întrupat de la Duhul Sfânt şi Fecioara Maria spre mântuirea noastră şi Duhul Sfânt ce de la Tatăl purcede (Ioan 15,26). La acestea nu trebuie să scoatem şi să adăugăm nimic.

În primul rând musulmanii L-au coborât în cinstire pe Fiul lui Dumnezeu socotindu-L un proroc, chiar mai mic decât Mohamed. Aceştia au ridicat-o, în cinste, în schimb pe Maica Domnului, făcând-o Persoană a Sfintei Treimi. Surat Al-‘An’Am versetul 100 spune: „Făcătorul cerurilor şi al pământului cum să aibă un fiu, neavând soţie? El a făcut toate şi El toate le cunoaşte”. O altă variantă a Coranului spune că Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului Allah este Badi’ – Făcător desăvârşit, dar nu poate avea un fiu fără soţie. Însă Sfântul Apostol Pavel (Evrei 1, 5) spune clar: „Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?.“

Mai departe catolicii, după ce s-au desăvârşit dogmele creştine prin cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice (Pan-ortodoxe), Sinoadele Locale şi Canoanele Sfinţilor Părinţi, au adăugat că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul. Un lucru foarte grav, mai ales că nu are temei biblic. Toate canoanele ortodoxe au temei biblic, spre deosebire de inovaţiile catolicilor! Astfel şi aceştia, ca şi musulmanii, au căzut într-o erezie condamnată chiar de al II-lea Sinod Ecumenic (Pan-ortodox), adică erezia lui Macedonie. De ce spun asta? Pentru că prin adăugarea la Crez a „şi de le Fiul purcede”, în ceea ce priveşte Persoana Duhului Sfânt, L-au pus pe Acesta într-o relaţie de subordonare cu celelalte două Persoane a Sfintei Treimi. De ce? Pentru că, imediat după, au înlocuit, în mare măsură, Persoana Sfântului Duh prin Persoana Papei. Prin ce? Prin introducerea ca dogmă a infailibilităţii papale (adică papa nu greşeşte niciodată în nici o decizie pe care o ia referitor la dogme) şi implicit a primatului papal. Era şi normal ca adaosul „şi de la Fiul” să aducă cu sine şi celelalte erezii ale papistaşilor: infailibilitatea şi primatul, harul creat şi supraadăugat, imaculata concepţie, înlocuirea formulelor din diferitele slujbe ale Bisericii (de exemplu: „ se botează robul lui Dumnezeu…” cu „te botez…”). Toate acestea îl arată pe pseudo-preot, episcop sau papă ca un izvor al Duhului Sfânt şi, implicit, ca o Persoană ce participă la lucrarea de mântuire a oamenilor, nu ca un „instrument” (cum zicem noi, ortodocşii) prin care Duhul Sfânt, ca Persoană, lucrează pentru mântuirea oamenilor. Duhul Sfânt, în credinţa noastră ortodoxă, este Cel ce toate le sfinţeşte, iar nu preotul sau episcopul. Lipsa Duhului Sfânt, în cultul papistaşilor, a dus şi la eliminare epiclezei (invocarea Duhului Sfânt) din Sfânta Liturghie. Numai Duhul Sfânt poate preschimba pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului! Nu un om păcătos şi stricăcios! Vedeţi în ce mare erezie sunt catolicii?

Urmează acum protestanţii. După ce au părăsit catolicismul, în loc să caute adevărul, şi-au făurit propriul adevăr. Crezul lor este cel condamnat de primul Sinod Ecumenic, mai ales de cel ce l-am prăznuit luni, Sfântul Atanasie cel Mare. Mă refer la erezia ariană. De ce zic că sunt arieni? Pentru că mulţi dintre cei ce s-au desprins din ei, Îl văd pe Hristos un simplu profet. Într-un mod mai subtil, toţi protestanţii, fără nici o excepţie, Îl cred pe Hristos Dumnezeu, un simplu om. De ce? Pentru că nu cred în pururea fecioria Maicii Domnului. Dacă ei credeau că Domnul nostru Iisus Hristos este şi Dumnezeu şi om, atunci credeau şi că Maica Domnului este pururea fecioară. Odată ce L-a născut pe Dumnezeu, nu putea să se întoarcă la viaţa cea după fire. Vă daţi seama ce minune să-L ai în pântece pe, chiar, Fiul lui Dumnezeu? Cum să-ţi întemeiezi o familie, să dai naştere, în chip firesc, la alţi copii, din moment ce L-ai născut pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu? Aici li se mai adaugă şi erezia lui Nestor, condamnată la Sinodul al III-lea Ecumenic (Pan-ortodox), care o considera pe Maica Domnului cel mult născătoare de Hristos, iar nu de Dumnezeu. Această erezie nu admitea că în Mântuitorul nostru Iisus Hristos pot exista două firi, fără ca vreuna să o contopească pe cealaltă. Lucrarea mântuitoare nu putea fi săvârşită dacă Hristos Dumnezeu nu avea cele două firi. Dacă era doar Dumnezeu atunci cum putea muri? Iar dacă era doar om, cum putea învia ca să biruie moartea El Însuşi? Dacă nu biruia moartea ca un Dumnezeu atunci noi nu ne mai mântuiam. Dacă nu murea ca un om, atunci nu putea să Se aducă ca jertfă, tocmai pentru că moartea lui era una nedreaptă deoarece El nu avea păcat.

O altă erezie ce o însumează „credincioşii” protestanţi este cea iconoclastă, condamnată de Sinodul al VII-lea Ecumenic (Pan-ortodox). Ceea ce ei nu ştiu, în ceea ce priveşte cinstirea Sfintelor Icoane, este că rugăciunea noastră se ridică la chipul reprezentat în Icoană. Ne rugăm Maicii Domnului, Domnului nostru Iisus Hristos şi întregii Sfinte Treimi, Sfinţilor şi tuturor puterilor cereşti, care există. Nu sunt închipuiri ale minţilor noastre precum erau idolii din vechime. Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului şi toţi sfinţii, cu adevărat au trăit pe pământ. Sfinţii au dobândit har de la Duhul Sfânt şi printr-o viaţă plăcută lui Dumnezeu, printr-o conlucrare cu El, s-au mântuit şi s-au sfinţit. Oare, Bunul Dumnezeu, e doar un Arhitect şi nu mai lucrează nimic în lume? De ce necinstiţi pe cei ce Dumnezeu i-a cinstit, lăsându-le lor trupurile neputrezite, izvorâtoare de mir şi făcătoare de minuni? Oare nu ştiţi că tot pentru mântuirea noastră a făcut Bunul Dumnezeu aceasta? Nu ştiţi că cinstindu-i pe sfinţi Îl cinstim pe Cel ce i-a sfinţit, adică pe Bunul Dumnezeu?

Despre ceilalţi oameni, care încă se închină la zei: yoghinii, buddhiştii, hinduşii şi alţii, ce să vă mai spun? Faptul că nu-L cinstesc pe Adevăratul Dumnezeu, ci se închină diavolului, ca şi „creştinii” catolici protestanţi şi musulmanii, cred eu că spune tot!

Atunci, iubiţii mei fraţi, cum să ne rugăm împreună cu aceştia ce-L hulesc pe Adevăratul Dumnezeu şi se închină tatălui lor, diavolul? Spune Sfântul Apostol Pavel ( II Corinteni 6, 14-15) : „…ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?”. Şi iarăşi: „au ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: “Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” ( II Corinteni 6, 16) . De aceea ne şi sfătuieşte: „ “Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul” ( II Corinteni 6, 17-18).

Iată, iubiţii mei fraţi, de ce Dumnezeu nu numai că nu primeşte rugăciunea în comun cu unii ca aceştia, ci Îşi întoarce faţa Sa de la ei şi îi dezbracă de har. Să ne ferească Dumnezeu de aceasta!