LISTA CU SFINTII SI MARII DUHOVNICI IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Daca toti acesti mari sfinti si duhovnici nevoitori intru Hristos s-au pronuntat categoric impotriva catolicismului, de ce BOR si patriarhul Bartolomeu se incapataneaza sa ne uneasca cu ei? Oare sunt acestia mai presus de atatia invatati si oameni traitori in Duh? Chiar sa nu conteze deloc in fata lor parerea acestor sfinti si duhovnici despre eresul catolic?
danutza

Mărturii impotriva eresului catolic

Toţi sfinţii şi toţi marii duhovnici contemporani care s-au remarcat printr-o viaţă sporită şi bineplăcută lui Dumnezeu, mărturisesc că Biserica Ortodoxă este singura Biserica şi că nu există biserici “surori”. Ei numesc catolicismul erezie şi ne-au lăsat nenumărate mărturii din care putem învăţa cum să ne raportam şi noi la mişcarea ecumenistă.

Iată doar câţiva dintre sfinţii şi părinţii mărturisitori ai ortodoxiei care numesc catolicismul erezie şi îndeamna la păstrarea credinţei ortodoxe:

•Sf. Ierarh Fotie cel Mare (+895)
•Sf. Teodosie de la Pecerska (+1073)
•Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului (+1240)
•Sf. Grigorie Palama (+1340)
•Sf. Ier. Simeon al Tesalonicului (+1429)
•Sf. Marcu Mitropolitul Efesului (+1444)
•Sf. Maxim Grecul (+1555)
•Sf. Sfintit Mucenic Cosma Etolianul (+1779):

◦“Pe Papa sa-l blestemati, fiindca el este cauza… Noi avem o poruca ce spune sa anatemizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre [Profetii despre urgiile ce vor veni]“

•Sf. Paisie de la Neamt (+1794)
◦afurisirea catolicilorSF.
•Sf. Nicodim Aghioratul (+1809)
•Sf. Ignatie Brianceaninov (+1867)
•Sf. Ambrozie de la Optina (+1891)
•Sf. Teofan Zavoratul (+1894)
•Sf. Ioan de Kronstadt (+1908):
◦Despre unirea cu catolicii
•Sf. Ier. Nicolae Velimirovic (+1956)
•Sf. Ioan Iacob Hozevitul (+1960)
◦despre respectarea canoanelor
•Sf. Averchie Tausev (+1976)
•Sf. Iustin Popovici (+1979)
◦Biserica Ortodoxa si ecumenismul
◦despre dogma infailibilitatii papale
•Cuv. Filotei Zervakos (+1980)
•Cuv. Seraphim Rose (+1982)
•Cuv. Paisie Aghioratul (+1994)
•Pr. Ilie Cleopa:
◦despre credinta catolica
•Pr. Dumitru Staniloae:
◦despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicism
◦despre ecumenism
◦despre diferentele dintre ortodoxie si catolicism
•Pr. Arsenie Papacioc:
◦“Nu este o intamplare ca suntem ortodocsi”
•Pr. Gheorghe Calciu:
◦despre ecumenism
•Pr. Rafail Noica
◦despre erezia catolica
•Pr. Lavrentie Sovre

SF. PAISIE DE LA NEAMT ii afuriseste pe catolici
Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. [...]

Unia (uniatismul) este o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica ramleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica . Unia este ca si ramlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt ramleni, cand toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele ramlenesti le-au adoptat, zicand cu nerusinare, precum ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic, aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au. [...]

Un asemenea juramant, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pana la sfarsitul lumii va ramane tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.”

(Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)

SF. IOAN DE KRONSTADT – despre unirea cu catolicii
Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. [...] Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul? (SF. IOAN DE KRONSTADT)

SF. IOAN IACOB HOZEVITUL – despre respectarea canoanelor
“Iar cîtiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimã aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Pãrinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: “Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic cã ei de multã grãsime si nefricã de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au nãpîrlit, cãzîndu-le si pãrul si barba si mustata, fãcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcã în picioare, dar predicã sus si tare cã sunt ortodocsi.” (Hranã duhovniceascã, Buc., 2000)

SF. IUSTIN POPOVICI – Biserica Ortodoxa si Ecumenismul

“Ecumenismul este o miscare ce naste o multime de întrebari: si toate întrebarile acestea, în întemeierea lor, izvorasc dintr-o singura dorinta si se varsa într-o singura dorinta – si aceasta dorinta vrea un singur lucru: adevarata Biserica a lui Hristos. Iar adevarata Biserica a lui Hristos poarta – si trebuie sa poarte – raspunsuri la toate întrebarile si sub-întrebarile pe care le pune Ecumenismul; caci, daca Biserica lui Hristos nu dezleaga vesnicele întrebari ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea în vesnicele întrebari chinuitoare. Si orice om arde în ele, cu stiinta sau fara stiinta, de voie sau fara de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde constiinta, îi arde sufletul, îi arde întreaga fiinta. “Si nu este pace întru oasele lor”. Între planete, planeta noastra este cetatea de scaun a tuturor vesnicelor probleme chinuitoare: ale vietii si ale mortii, ale binelui si ale raului, ale faptei bune si ale pacatului, ale lumii si ale omului, ale nemuririi si ale vesniciei, ale raiului si ale iadului, ale lui Dumnezeu si ale diavolului. Între toate fiintele, omul este cea mai complicata si mai enigmatica; si, mai presus de toate, cea mai chinuita. Tocmai pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe pamînt, pentru aceasta s-a facut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca sa raspunda la toate chinuitoarele, vesnicele noastre întrebari. Din aceasta pricina a si ramas întreg pe pamînt, în Biserica Lui, careia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adevarata Biserica a lui Hristos, Biserica Ortodoxa, si în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate bine- vestirile Sale si cu toate desavîrsirile Sale.”

“Urmand pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca intelepciune serafimica si ravna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de inteles ravna inflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. In aceasta privinta, de exceptionala insemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica intelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, in El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau impartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo impartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie raman sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut in felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au incetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai intai gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica.”

Sf. Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

Sf. Iustin Popovici

În istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).

Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.

Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

PR. ILIE CLEOPA – despre credinta catolica

Credinta schismatica este si credinta catolica, care inseamna universala, dar nu mai este dreapta, adica ortodoxa, caci au schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceasta cauza ei s-au rupt de credinta si de crezul ortodox si cred in Papa.

Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?

Fragment din cartea Dreapta credinta

PR. DUMITRU STANILOAE – Despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicism
In Occident, despartirea lui Dumnezeu de lume a dus in catolicism la intelegerea Bisericii ca avand mai putin prezent pe Hristos in ea, fiind inlocuit de un vicar (loctiitor), preocupat de extinderea puterii lui si a subordonatilor lui in lume, in mod accentuat de stapanirea peste domeniile vietii omenesti in sens politic.

Fragment din De ce suntem ortodocsi?

Pr. Prof. Dr. Acad. Dumitru Stăniloae
“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sîrb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinta adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoti, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia si alte tări au legiferat homosexualitatea”.

(fragment dintr-un dialog purtat de părintele Stăniloae cu un grup de tineri de la Liga Tineretului Ortodox din Braşov în primăvara anului 1993)

PR. ARSENIE PAPACIOC – Nu este o intamplare ca suntem ortodocsi
Biserica este trupul tainic al lui Hristos. Nu poti sa fii crestin universal decat prin modalitatea ortodoxa. In alegerea, trairea si adancimea unei structuri, trebuie neaparat sa tinem cont de niste date reale ale problemei in care ne angajam. Este o greseala sa iesi dintr-o structura spirituala puternica – Ortodoxia, atat de deplina, de autentica, de universala, care ofera realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trairi interioare. Nu este o intamplare ca noi suntem ortodocsi, si nu suntem romano-catolici. Sigur, este vorba de a ne angaja cu toata seriozitatea pe drumul esential istoric, care este marele Adevar – Orto-Doxia.

Despre erezia catolica – Pr. Rafail Noica
Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand.