UN CUVANT DE INVATATURA, PENTRU CA TOT A FOST PROGRAMATA VIZITA PAPEI IN ROMANIA

Părintele Arsenie Papacioc: "Pentru adevăr trebuie să ştii să mori"

- Există preoţi care sunt ameninţaţi că, dacă apără învăţătura ortodoxă în faţa ereziilor contemporane, vor fi caterisiţi. Ce să facă preotul, dacă e ameninţat cu caterisirea. „Dacă nu taci şi mai vorbeşti de catolici şi ecumenişti, vei fi caterisit." Ce să facă?... Ce atitudine să aibă?

- V-am spus, să ştii să mori, că sigur vei învia în fiecare zi. Că viaţa înseamnă moarte continuă, apărând Adevărul.

Nu apărăm un cozonac frumos de Paşti. Apărăm Adevărul, care reprezintă Biserica, Veşnicia, Creatorul, Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm Adevărul! Adevărul este singurul care odihneşte. Dacă nu eşti în Adevăr, nu eşti în Dumnezeu. Şi e numai Unul Adevărul: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa."

Ce putem ciunti din Adevăr? Dumnezeu vrea pace mai mult decât oricine, dar nu cu dracul. Ce întâlnire are Adevărul cu neadevărul ? Ce trebuie să facem? SĂ MURIM pentru Adevăr, asta să facem.

Nu se pune problema. Apărăm adevărul, orice-ar fi.

- Oamenii se tem că, dacă apără Ortodoxia, au necazuri: sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca nişte ciudaţi. Le e frică că pierd pur şi simplu locul pe care îl au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă?

- Dragă, eu v-am spus, pentru Adevăr trebuie să şi mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul. Dar, dacă nu este vorba de Adevăr, dar de o intervenţie oarecare, un examen oarecare, atunci apără-te pentru locul acela. Dar, dacă nu se poate, în final, să nu accepţi cu nici un chip, pentru că altfel, te aşteaptă, o veşnicie neagră, "o veşnicie îngrozitoare", vorba lui Coşbuc. Pentru că ai avut ocazia să fii în fruntea unei veşnicii albe şi ai renunţat. Nu ne jucăm, viaţa nu e aceasta, decât arvunim pe cealaltă cu viaţa de pe pământ. Şi repet: „şi veţi trece de la moarte la viaţă", viaţa atunci începe. Vă daţi dumneavoastră seama? Nu cunoaşteţi bucuria care vă cuprinde atunci când apăraţi Adevărul. Faţă de alte bucurii: că ţi-a mers bine la serviciu sau ţi s-a mărit leafa... Asta e o bucurie care te renaşte, care repetă starea de Înviere.

- Pe cei care apără învăţătura ortodoxă ceilalţi îi acuză că sunt fundamentalişti: eşti extremist, eşti mândru, şi îi pun într-o situaţie delicată.

- Dragă, asta nu e o mândrie, dar dacă este, la Hristos e binevenită. Apostolii au apărat Adevărul, suntem mândri că apărăm adevărul. Poţi să-i spui cum ai vrea.

Adevărul îl poate apăra oricine. Că acolo unde e Adevărul, acolo e Biserica. Nu unde e gălăgie, mulţime, unde e „hai să ne împăcăm".

Biserica nu a făcut nici o greşeală în manifestarea ei mistică, ca să zică „hai să ne împăcăm, am greşit şi eu, şi tu". Dacă mori, e fericirea ta, că ai trecut de la moarte la viaţă ca un mărturisitor, nu ca un puturos sau ca un laş.

Pentru Adevăr, în esenţă, trebuie să ştii să mori. Să nu aştepţi ca Dumnezeu într-o formă vizibilă să-ţi dea câştig de cauză. E foarte mută Împărăţia Cerurilor. Te lasă pe tine să aperi Adevărul, dar te ajută nevăzut. Puterile ascunse nu se cunosc de oameni, nici noi înşine nu le cunoaştem. Dar repet... iar vă repet: bucuria aceasta e într-atât de însemnată, de odihnitoare, de cerească, de veşnică...

Dragii mei, e puţin lucru... mori pentru Adevăr. Nu e un adevăr susţinut de toţi, susţine Biserica întreagă. Aşa că nu permite chiar la sfârşitul veacurilor, la malul lucrurilor, să ne pierdem Ortodoxia, să ne pierdem credinţa...

Ruşine mare laşitatea aceasta să faci din frică. Dragii mei, ce frumoasă e moartea cuvioşilor Lui...

Domnule, aperi Adevărul! Nu ştii ce va fi, dar Adevărul trebuie apărat cu orice chip, pentru că tu, apărând, toate Cerurile ştiu, toată Împărăţia de Sus ştie că tu ai apărat Adevărul şi nu te lăsa, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi!

Păstrează mai departe poziţia , că nu mai contează viaţa. Nu vedeţi cum se pune problema? „Domnule, ori te omor , ori te dau afară." „Dă-mă afară, domnule, că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu."

Ai apărat Adevărul, nu ai apărat, dragă, un mistreţ, nu ai apărat o căprioară de sub bătaia vânătorilor, ai apărat Cerurile Cerurilor, pe Stăpânul Cerului Cerurilor.

Dragii mei, vreţi să fiţi fericiţi? Muriţi pentru adevăr.