Pentru ca intreaga blogosfera crestina a fost animata de subiectul afisului de la Manastirea Petru Voda, fiecare incercand sa talcuiasca sensul celor scrise cu mintea si priceperea sa, fiind astfel rastalmcait adevarul in fel si chip, m-am gandit sa-mi precizez si eu pozitia fata de acestea.
Fac asta si pentru ca, in comentariile mele, postate pe bloguri crestine ale unor frati pe care ii respect si ii citesc zilnic, dar care nu au multe informatii despre mine, am fost acuzata de lucruri care sunt departe de gandirea mea. Ba s-a mai intamplat sa nici nu fie publicat comentariul, din cauze ramase mie necunoscute, tinand cont ca au fost facute respectand bunul-simt si invatatura crestina. Dar, cum sunt bloguri personale, le respect decizia.
Poate ca nu m-am facut prea bine inteleasa, asa ca vin cu anumite precizari.
Personal, eu sunt total impotriva acceptarii documentelor cu cip RFID sau cod de bara, nu numai pentru ca ar fi o cadere din dreapta credinta, asa cum spune par Parvu, dar si pentru ca ele ne pregatesc psihologic sa acceptam ideea de cip, sa ii recunoastem asa-zisele avantaje si sa ne lasam , intr-un final, cipuiti.
Sigur ca cipul este prezent in viata noastra de mult timp, dar ,dupa mintea mea, periculos este cipul biometric, adica cel care inmagazineaza datele noastre personale. De asemenea, nu stiu daca asa e sau nu, pentru ca nu ma pricep, dar am citit pe blogul fratelui Saccsiv o demonstratie ca acest la cip, atunci cand este citit de calculator, apare 666. In codul de bare este demonstrata existenta lui 666. Ma gandesc totusi, ca si in acest cip RFID este , pentru ca implantarea cipului in organismul uman se pare ca a inceput sa se faca chiar pe mana dreapta ( intre metacarpiene)sau la baza scalpului, pentru ca aceste locuri ar fi cele mai bune din punct de vedere al temperaturii corpului uman, asa cum au ajuns la concluzie niste specialisti care studiaza implantul la oameni.
Asadar, cuvintele apocaliptice ca pecetea se va pune pe mana dreapta sau pe frunte se adeveresc.
Iata si un fragment de articol de pe Proortodoxia:
Un fizician de 51 de ani scrie ca in perioada 1992 - 2001 a lucrat la implementarea sistemului de cod de bare in ramura ce tine de industria usoara. Declarandu-se nu un tip religios, mai degraba ,,liber cugetator”, ne spune ca ceva anume i s-a parut cel putin suspect: cele trei bare ,,Headere” de identificare ale oricarui cod ( cele trei linii mai lungi) reprezinta cifra 6 si sunt esentiale pentru ca orice scaner sa poata citi restul codului, reprezentat de pret, CNP etc. Aceasta se datoreaza faptului ca absolut toate procesoarele, Intel, AMD, Sparc PPC, Callor etc. in instructiunile ascunse, accesarea BUS-ului se face cu cifra 666, astfel ca daca codul de bare are spre exemplu un header 888, procesorul nu poate accesa informatia respectiva. “Daca vreti sa vedeti concret, apelati la un pusti ce detine un calculator cu sistem Unix si rugati-l sa acceseze din consola instructiunile arhitecturii RISC. Toate fisierele incep cu 666. [...]“
"Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. (Apocalipsa 14:9-12)"
"Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. (Apocalipsa 14:9-12)"
De folos este si cuvantul pr dr M Valica despre cipuri, aparut in Presa Ortodoxa:
"Datoria noastră este să apărăm moral demnitatea și integritatea teologică trinitară (chipul și asemănarea noastră - imago Dei) civică, comunitară și eclesială a noastră și nicidecum ontologia ființei umane, care rămâne intangibilă și de care dispune doar Dumnezeu și omul prin libera lui alegere, în sensul că cine nu se îndumnezeiește se îndrăcește. Deci poți deveni Dumnezeu prin har sau ne putem îndrăci până la pierderea ipostasului uman, prin respingerea învățăturii lui Dumnezeu (vezi demonizații din Gadara).
În acest context, spune Părintele Arhimandrit Justin Pârvu că cei ce acceptă în cunoștință de cauză documentele biometrice și nesocotesc proorociile mântuitoare și protectoare, ar putea săvârși păcat împotriva Duhului Sfânt, dacă persistă în necredință și împietrirea inimii, deoarece acest păcat grav constă în respingerea, indiferența, viclenia, împotrivirea și lupta contra evidențelor revelației dumnezeiești. Ori aceste revelaţii sunt mijloacele prin care omul este ajutat, în perspectivă eshatologică, să fie părtaş împărăției lui Dumnezeu în antinomie cu împărăția lui Beelzebul: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta”6 .
Trebuie precizat însă că acest lucru nu înseamnă că cei ce au primit deja pașaportul sau permisul auto biometric nu mai au șansă de mântuire, deoarece nu trebuie pus semnul de egalitate între acceptarea cipului biometric, pus pe documentele de identitate, și acceptarea pecetluirii finale a lui Antihrist, care este lepădarea de credinţă, apostazia definitivă.
Neintervenția Biericii, deci a noastră a tuturor în astfel de probleme vitale ale societății și ale vieții comunitare eclesiale, va da impresia că muțenia a devenit starea de fapt a Bisericii și a României de azi, slugarnice față de puterea lumească atee și înrobitoare. A îndrăzni pentru a birui lumea8 nedreptății și a păcatului este semnul de recunoaștere a unei Biserici lucrătoare în iubire și a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci și în acțiune și a unei țări normale și încă vie…
În ciuda tuturor evidențelor actuale și a realismului uman, care nu ia în calcul și intervenția lui Dumnezeu pe măsura implicării noastre, că acțiunea împotriva introducerii datelor biometrice nu ar avea sorți de izbândă prin referendum, ceea ce ar justifica pentru unii resemnarea, să ne amintim că David, dacă era realist ar fi fugit de Goliat…or, Dumnezeu dă forța și victoria. În această luptă, însă, noi nu trebuie să ne bizuim pe armele lui Goliat, ci mai mult pe „sabia duhului”9 și “praștia” lui David, adică harul și cuvântul lui Dumnezeu, care pătrund până în cele mai adânci cute ale inimii și sufletului nostru."
În acest context, spune Părintele Arhimandrit Justin Pârvu că cei ce acceptă în cunoștință de cauză documentele biometrice și nesocotesc proorociile mântuitoare și protectoare, ar putea săvârși păcat împotriva Duhului Sfânt, dacă persistă în necredință și împietrirea inimii, deoarece acest păcat grav constă în respingerea, indiferența, viclenia, împotrivirea și lupta contra evidențelor revelației dumnezeiești. Ori aceste revelaţii sunt mijloacele prin care omul este ajutat, în perspectivă eshatologică, să fie părtaş împărăției lui Dumnezeu în antinomie cu împărăția lui Beelzebul: „Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta”6 .
Trebuie precizat însă că acest lucru nu înseamnă că cei ce au primit deja pașaportul sau permisul auto biometric nu mai au șansă de mântuire, deoarece nu trebuie pus semnul de egalitate între acceptarea cipului biometric, pus pe documentele de identitate, și acceptarea pecetluirii finale a lui Antihrist, care este lepădarea de credinţă, apostazia definitivă.
Neintervenția Biericii, deci a noastră a tuturor în astfel de probleme vitale ale societății și ale vieții comunitare eclesiale, va da impresia că muțenia a devenit starea de fapt a Bisericii și a României de azi, slugarnice față de puterea lumească atee și înrobitoare. A îndrăzni pentru a birui lumea8 nedreptății și a păcatului este semnul de recunoaștere a unei Biserici lucrătoare în iubire și a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci și în acțiune și a unei țări normale și încă vie…
În ciuda tuturor evidențelor actuale și a realismului uman, care nu ia în calcul și intervenția lui Dumnezeu pe măsura implicării noastre, că acțiunea împotriva introducerii datelor biometrice nu ar avea sorți de izbândă prin referendum, ceea ce ar justifica pentru unii resemnarea, să ne amintim că David, dacă era realist ar fi fugit de Goliat…or, Dumnezeu dă forța și victoria. În această luptă, însă, noi nu trebuie să ne bizuim pe armele lui Goliat, ci mai mult pe „sabia duhului”9 și “praștia” lui David, adică harul și cuvântul lui Dumnezeu, care pătrund până în cele mai adânci cute ale inimii și sufletului nostru."
Va recomand sa cititi si Apocalipsa 13- sfarsitul libertatii umane de ing Mircea Vlad
Iata un fragment:
"Se cuvine să lămurim ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666. După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise despre dînsul în document. Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului.
Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Prin simpla menţionare a numelui ne reprezentăm individul în totalitatea lui, trup şi suflet. De altfel, chiar numele are două componente care se referă la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identitătii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sînge dintre generaţii. În schimb, prenumele îmi este dăruit la Botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la Botez, care este o adîncă Taină a Bisericii lui Hristos. De fapt, numele primit la Botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice de duh cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-a lungul vieţii. De aceea este greşit ca la Botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupîndu-se astfel legătura unei tradiţii tainice.
Numele de botez este deci identitatea sufletului meu. Cînd voi fi pomenit la rugăciune, la Sfînta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez, deoarece Biserica este o comuniune a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin Har tocmai această mîntuire a sufletului, asigurînd trecerea lui în veşnicie. În plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin. Ce înseamnă a fi creştin ? Înseamnă, aşa cum spune Molitfelnicul, a te lepăda de Satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi avînd ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta, rînduiala Tainei Botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă de diavol (la prunci, lepădarea are loc prin mijlocirea naşului) şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpîn al vieţii mele, eu devenindu-I supus şi, prin urmare, purtîndu-I pecetea: Crucea, Sfînta Mirungere, un nume creştin şi însăşi rînduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos.
Am văzut, aşadar, că numele, în întregul său, are următoarele calităţi:
-reprezintă identitatea sufletului meu (prenumele);
-îmi certifică apartenenţa la un anumit arbore genealogic (numele de familie);
-mă introduce în Biserică, devenind membru deplin al categoriei creştinilor şi rob, de bună voie, al lui Hristos;
-îmi certifică implicit lepădarea de diavol şi de lucrările
Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Prin simpla menţionare a numelui ne reprezentăm individul în totalitatea lui, trup şi suflet. De altfel, chiar numele are două componente care se referă la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identitătii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sînge dintre generaţii. În schimb, prenumele îmi este dăruit la Botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la Botez, care este o adîncă Taină a Bisericii lui Hristos. De fapt, numele primit la Botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice de duh cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-a lungul vieţii. De aceea este greşit ca la Botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupîndu-se astfel legătura unei tradiţii tainice.
Numele de botez este deci identitatea sufletului meu. Cînd voi fi pomenit la rugăciune, la Sfînta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez, deoarece Biserica este o comuniune a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin Har tocmai această mîntuire a sufletului, asigurînd trecerea lui în veşnicie. În plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin. Ce înseamnă a fi creştin ? Înseamnă, aşa cum spune Molitfelnicul, a te lepăda de Satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi avînd ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta, rînduiala Tainei Botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă de diavol (la prunci, lepădarea are loc prin mijlocirea naşului) şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpîn al vieţii mele, eu devenindu-I supus şi, prin urmare, purtîndu-I pecetea: Crucea, Sfînta Mirungere, un nume creştin şi însăşi rînduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos.
Am văzut, aşadar, că numele, în întregul său, are următoarele calităţi:
-reprezintă identitatea sufletului meu (prenumele);
-îmi certifică apartenenţa la un anumit arbore genealogic (numele de familie);
-mă introduce în Biserică, devenind membru deplin al categoriei creştinilor şi rob, de bună voie, al lui Hristos;
-îmi certifică implicit lepădarea de diavol şi de lucrările
Oare cîţi dintre noi sîntem cu adevărat conştienţi de însemnătatea numelui nostru, avînd în vedere uşurinţa cu care ni-l punem pe tot felul de documente, garantînd astfel cu însuşi sufletul nostru adevărul celor scrise în actele respective ? Să nu uităm că vom avea de dat răspuns pentru orice rea întrebuinţare a darului primit la Botez.
Dar să revenim la buletinul de identitate. Dacă eu semnez acest document, înseamnă că adeveresc cu însuşi sufletul meu identificarea mea (a sufletului) cu cel descris de informaţiile respective.
Să vedem acum ce înseamnă a avea numărul 666 pe buletin.
După cum se ştie, buletinele de identitate nu poartă numele scris în detaliu, ci codificat sub forma unui număr denumit Cod Numeric Personal (CNP). Acest cod îmi este atribuit numai mie şi mă va însoţi toată viaţa. Are deci calitatea unui nume. Aşadar, oriunde în lume, în momentul folosirii cartelei, scannerul va afişa codul meu personal, adică numele meu codificat, identitatea codificată a sufletului meu şi, comparînd cu datele existente în memorie, mă va recunoaşte sub toate aspectele personalităţii mele. Însă acest cod numeric, CNP, pentru a putea fi uşor citit de echipamentele electronice, este codificat în sistem bar-code (cod de bare). Dintre toate tipurile de bar-code, iniţiatorii programului de îndosariere au ales cel mai controversat şi mai răspîndit tip de codificare: EAN-13, cod care cuprinde întotdeauna (fără schimbare) în structura sa, indiferent de identitatea persoanei, numărul 666 [Oare de ce slujitorii lui Antihrist au ales tocmai numărul 666? Desigur, un motiv este faptul că 666 reprezintă codificarea numelui stăpînului lor (vezi Apoc. 13, 18). Un alt motiv este însă profunda însemnătate naţională religioasă a numărului 666 pentru evrei, fiind, încă din timpurile măreţe ale domniei lui Solomon, un simbol al puterii şi al impunerii vasalităţii asupra altor popoare, inclusiv al supunerii lor economice: "Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur." (II Paralip. 9, 13)]. Aşadar, noul meu cod va fi alcătuit din două părţi: una este codificarea identităţii mele, a numelui meu, deci a sufletului meu, iar cealaltă este codificarea 666. Deschizînd însă Cartea Apocalipsei, vedem la capitolul 13 că 666 este “un număr de om”, deci codificarea unui nume de om – numele lui Antihrist!
Totodată, Scriptura numeşte numărul 666 uneori “semnul fiarei”, alteori “numele fiarei”, iar alteori “numărul numelui fiarei”. Citind însă cu atenţie versetul 17, observăm fără dificultate că toate aceste calităţi sînt la fel: “(…) decît numai cel ce are SEMNUL = adică NUMELE fiarei, = sau NUMĂRUL NUMELUI fiarei” (Apoc. 13:17). Deci lucrurile sînt limpezi: 666 are valoare de NUME: numele lui Antihrist! Se referă oare la arborele său genealogic, fiind deci partea “trupească” a numelui ? Nu, deoarece Scriptura spune că va fi din seminţia lui Dan (Fac. 49:16-17). Este oare un nume creştin ? Fiind Antihrist – nu poate fi creştin, ci cu totul satanic. Aşadar, la identitatea sufletului meu (reprezentată de codul meu personal) este adaugată identitatea sufletească a unei fiinţe satanice, luptătoare împotriva Domnului şi Stăpînului meu. Este “pecetluirea” sufletului meu cu o “pecete” străină de care mă lepădasem la Botez, cînd primisem adevărata pecete: pecetea Duhului Sfînt. Acum depinde de mine însumi ce pecete voi alege ca reprezentativă pentru sufletul meu. Că trebuie să aleg, nu există îndoială, căci “ce învoire este între Hristos şi veliar ?” (II Cor. 6:15). Deci, dacă eu încă mă consider creştin şi doresc mîntuirea, va trebui să aleg. Altfel, dacă voi semna buletinul de identitate şi-l voi accepta, înseamnă că voi accepta în sufletul meu, în identitatea mea, numele lui Antihrist, mă voi identifica cu el şi deci voi primi în sufletul meu duhul lui ! Iar acest pas îl putem privi ca o lepădare de Hristos !
Urmarea ? Harul de la Botez mă părăseşte, stingîndu-se în mine roadele Duhului Sfînt, iar numele meu ştergîndu-se prin aceasta din Cartea vietii, fiind trecut în Cartea morţii. În schimb, voi putea “beneficia”, cu ajutorul buletinului, de toate înlesnirile vieţii acesteia trupeşti, devenind rob de bună voie al “stăpînitorului lumii acesteia”. De altfel, lucrurile devin foarte clare dacă ne gîndim că, într-o lume în care controlul identităţii va deveni regula generală, singurul lucru pentru care nu voi putea întrebuinţa buletinul este pomenirea mea de la Sfînta Liturghie. Aşadar, Dumnezeu vrea să mă identific cu numele dăruit de El. În rest, diavolul mă vrea identificat cu el însuşi ori de cîte ori voi întrebuinţa vreun lucru material al lumii acesteia. În acest scop deja şi le-a ştampilat pe toate cu numele său (prin intermediul bar-code), pentru a nu rămîne nimic material care să nu-i aparţină. Acum însă, prin eliberarea acestor buletine, va deveni stăpîn şi pe sufletele noastre, cu liberul nostru consimţămînt, punîndu-şi pecetea pe suflet prin intermediul reprezentării materiale a acestuia: numele, sau “numărul numelui” (codul numeric personal).
Sperăm din tot sufletul că intervenţia aceasta să fie deplin înţeleasă de cititori, evitîndu-se astfel erori grave de genul; “eu voi primi buletinul cu 666, dar nu-mi pasă, ci fac o cruce pe el, merg la biserică şi-mi zic rugăciunea”.
Trebuie înţeles clar că simpla acceptare (de bună voie) a numărului 666 (în orice reprezentare a sa!) pe identitatea proprie înseamnă lepădare de Hristos şi, prin urmare, moartea veşnică ! Totul depinde de libera noastră alegere.
Dar să revenim la buletinul de identitate. Dacă eu semnez acest document, înseamnă că adeveresc cu însuşi sufletul meu identificarea mea (a sufletului) cu cel descris de informaţiile respective.
Să vedem acum ce înseamnă a avea numărul 666 pe buletin.
După cum se ştie, buletinele de identitate nu poartă numele scris în detaliu, ci codificat sub forma unui număr denumit Cod Numeric Personal (CNP). Acest cod îmi este atribuit numai mie şi mă va însoţi toată viaţa. Are deci calitatea unui nume. Aşadar, oriunde în lume, în momentul folosirii cartelei, scannerul va afişa codul meu personal, adică numele meu codificat, identitatea codificată a sufletului meu şi, comparînd cu datele existente în memorie, mă va recunoaşte sub toate aspectele personalităţii mele. Însă acest cod numeric, CNP, pentru a putea fi uşor citit de echipamentele electronice, este codificat în sistem bar-code (cod de bare). Dintre toate tipurile de bar-code, iniţiatorii programului de îndosariere au ales cel mai controversat şi mai răspîndit tip de codificare: EAN-13, cod care cuprinde întotdeauna (fără schimbare) în structura sa, indiferent de identitatea persoanei, numărul 666 [Oare de ce slujitorii lui Antihrist au ales tocmai numărul 666? Desigur, un motiv este faptul că 666 reprezintă codificarea numelui stăpînului lor (vezi Apoc. 13, 18). Un alt motiv este însă profunda însemnătate naţională religioasă a numărului 666 pentru evrei, fiind, încă din timpurile măreţe ale domniei lui Solomon, un simbol al puterii şi al impunerii vasalităţii asupra altor popoare, inclusiv al supunerii lor economice: "Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur." (II Paralip. 9, 13)]. Aşadar, noul meu cod va fi alcătuit din două părţi: una este codificarea identităţii mele, a numelui meu, deci a sufletului meu, iar cealaltă este codificarea 666. Deschizînd însă Cartea Apocalipsei, vedem la capitolul 13 că 666 este “un număr de om”, deci codificarea unui nume de om – numele lui Antihrist!
Totodată, Scriptura numeşte numărul 666 uneori “semnul fiarei”, alteori “numele fiarei”, iar alteori “numărul numelui fiarei”. Citind însă cu atenţie versetul 17, observăm fără dificultate că toate aceste calităţi sînt la fel: “(…) decît numai cel ce are SEMNUL = adică NUMELE fiarei, = sau NUMĂRUL NUMELUI fiarei” (Apoc. 13:17). Deci lucrurile sînt limpezi: 666 are valoare de NUME: numele lui Antihrist! Se referă oare la arborele său genealogic, fiind deci partea “trupească” a numelui ? Nu, deoarece Scriptura spune că va fi din seminţia lui Dan (Fac. 49:16-17). Este oare un nume creştin ? Fiind Antihrist – nu poate fi creştin, ci cu totul satanic. Aşadar, la identitatea sufletului meu (reprezentată de codul meu personal) este adaugată identitatea sufletească a unei fiinţe satanice, luptătoare împotriva Domnului şi Stăpînului meu. Este “pecetluirea” sufletului meu cu o “pecete” străină de care mă lepădasem la Botez, cînd primisem adevărata pecete: pecetea Duhului Sfînt. Acum depinde de mine însumi ce pecete voi alege ca reprezentativă pentru sufletul meu. Că trebuie să aleg, nu există îndoială, căci “ce învoire este între Hristos şi veliar ?” (II Cor. 6:15). Deci, dacă eu încă mă consider creştin şi doresc mîntuirea, va trebui să aleg. Altfel, dacă voi semna buletinul de identitate şi-l voi accepta, înseamnă că voi accepta în sufletul meu, în identitatea mea, numele lui Antihrist, mă voi identifica cu el şi deci voi primi în sufletul meu duhul lui ! Iar acest pas îl putem privi ca o lepădare de Hristos !
Urmarea ? Harul de la Botez mă părăseşte, stingîndu-se în mine roadele Duhului Sfînt, iar numele meu ştergîndu-se prin aceasta din Cartea vietii, fiind trecut în Cartea morţii. În schimb, voi putea “beneficia”, cu ajutorul buletinului, de toate înlesnirile vieţii acesteia trupeşti, devenind rob de bună voie al “stăpînitorului lumii acesteia”. De altfel, lucrurile devin foarte clare dacă ne gîndim că, într-o lume în care controlul identităţii va deveni regula generală, singurul lucru pentru care nu voi putea întrebuinţa buletinul este pomenirea mea de la Sfînta Liturghie. Aşadar, Dumnezeu vrea să mă identific cu numele dăruit de El. În rest, diavolul mă vrea identificat cu el însuşi ori de cîte ori voi întrebuinţa vreun lucru material al lumii acesteia. În acest scop deja şi le-a ştampilat pe toate cu numele său (prin intermediul bar-code), pentru a nu rămîne nimic material care să nu-i aparţină. Acum însă, prin eliberarea acestor buletine, va deveni stăpîn şi pe sufletele noastre, cu liberul nostru consimţămînt, punîndu-şi pecetea pe suflet prin intermediul reprezentării materiale a acestuia: numele, sau “numărul numelui” (codul numeric personal).
Sperăm din tot sufletul că intervenţia aceasta să fie deplin înţeleasă de cititori, evitîndu-se astfel erori grave de genul; “eu voi primi buletinul cu 666, dar nu-mi pasă, ci fac o cruce pe el, merg la biserică şi-mi zic rugăciunea”.
Trebuie înţeles clar că simpla acceptare (de bună voie) a numărului 666 (în orice reprezentare a sa!) pe identitatea proprie înseamnă lepădare de Hristos şi, prin urmare, moartea veşnică ! Totul depinde de libera noastră alegere.
Cititi, va rog , si chemarea catre preoti facuta de fratii de la Apologeticum, cei mult comentati zilele acestea:http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/20/chemare-catre-preotii-din-romania/
De folos este si lecturarea urmatorului fragment din :
"Cine nu este teolog?
Intr-o revista s-a reprodus un text publicat de o alta revista, care, dupa ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom prezenta aici cateva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare ca sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastra. Asadar, acolo scrie:
1. ”Trebuie sa subliniem ca nu sunt teologi toti cei care identifica Antihristul cu 666″. Revista in cauza, republicand articolul, arata ca nu cunoaste si ca dispretuieste intru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunand ”ca nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)” atatia si atatia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lasat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat in legatura cu tema noastra; sa pomenim numai cativa: Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Irineu episcop al Lyonului, Sfantul Andrei, episcopul Noii Cezareii, Sfantul Ipolit papa al Romei, Sfantul Areta, episcopul Noii Cezareii si atatia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusineaza necredinciosii sa spuna ca sfintii nostri ”nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)”? (Noi, considerand aceasta necinstire adusa Sfintilor o necinstire a propriei noastre persoane, le spunem ca numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi pe ei insisi arata in ochii tuturor caderea duhovniceasca pe care au suferit-o, potrivit cu legea duhovniceasca, care spune: ”Oricine se inalta pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri” (Luca 18, 14).
2. Acelasi articol arata ca autorul nu cunoaste absolut deloc pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea a Sfantului Sinod, care ca o Maica, prin circulara sa, a facut apel si printre altele a explicat fiecaruia ca:
”Astfel, cu durere observam ca progresul civilizatiei in domeniul aplicatiilor electronice s-a legat asa cum nu trebuia de numarul 666, care se foloseste ca numar principal de cod in respectiva tehnologie. Se spune in mod limpede in Sfanta Carte a Apocalipsei ca numarul acesta este numarul Antihristului… Si, prin urmare, nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent atunci cand constata introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata sa; si in viata natiunii elene, care este aproape in intregimea ei crestina si ortodoxa” (fragment din circulara nr. 2626/7 aprilie 1997 a Sfantului Sinod).
La sfarsit, ne intrebam: redactorul articolului in cauza si revista care l-a republicat (ca pe un ”raspuns”!), ei insisi ”au fost straini in Ierusalim si nu cunosteau cele din cetate” (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo biserica a lor, spunand numai ceea ce in mod arbitrar judeca ei insisi singuri a fi corect? Altfel, nu se explica atitudinea lor.
Sfanta Comunitate de la Sfantul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 marturiseste foarte clar ca: ”Fara nici o indoiala, se pregateste terenul pentru pecetea nesuferita, urata si antihrista a lui 666″. Asadar, autorul articolului si redactorul revistei, daca sunt constienti de ceea ce fac, numai atat se cuvine sa faca: reconsiderandu-si parerile, sa le ceara iertare cititorilor si sa se adune in jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre, smerindu-si gandirea, care e mai degraba trufasa, si sa cumpaneasca si sa socoteasca bine cele spuse de fericitul Parinte Paisie, cel care a spus si a scris:
”Ma uimesc! Nu-i pun pe ganduri toate aceste fapte si intamplari ? De ce nu pun fie un semn macar de intrebare la interpretarile mintii lor? Daca ajuta Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor tari si alte suflete spre pierzanie? Asta se intelege de la sine, pentru ca este scris: ”(…) ca sa duca in ratacire, daca se poate, pe cei alesi” (Marcu 13, 22). Vor fi dusi in ratacire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor“.
De ce vom fi osanditi pentru semn?
In acelasi articol amintit putem citi: ”Nici un semn nu ne va duce in iad, decat lepadarea de Hristos si lipsa de iubire. Fara voia noastra libera, nici un semn (pecete) nu va actiona asupra noastra nici spre mantuire, dar nici spre osanda”. De asemenea si altii ne-au pus intrebarea: ”De ce, daca vom avea un numar de cod pe mana, vom fi pedepsiti si trimisi in iad ?”
Intr-o revista s-a reprodus un text publicat de o alta revista, care, dupa ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini. Vom prezenta aici cateva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecare ca sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastra. Asadar, acolo scrie:
1. ”Trebuie sa subliniem ca nu sunt teologi toti cei care identifica Antihristul cu 666″. Revista in cauza, republicand articolul, arata ca nu cunoaste si ca dispretuieste intru totul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunand ”ca nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)” atatia si atatia sfinti ai Bisericii noastre care ne-au lasat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, unde s-au pronuntat in legatura cu tema noastra; sa pomenim numai cativa: Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Irineu episcop al Lyonului, Sfantul Andrei, episcopul Noii Cezareii, Sfantul Ipolit papa al Romei, Sfantul Areta, episcopul Noii Cezareii si atatia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusineaza necredinciosii sa spuna ca sfintii nostri ”nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvantatori)”? (Noi, considerand aceasta necinstire adusa Sfintilor o necinstire a propriei noastre persoane, le spunem ca numai prin faptul de a dispretui, de a desconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi pe ei insisi arata in ochii tuturor caderea duhovniceasca pe care au suferit-o, potrivit cu legea duhovniceasca, care spune: ”Oricine se inalta pe sine (mai presus de sfintii nostri) se va smeri” (Luca 18, 14).
2. Acelasi articol arata ca autorul nu cunoaste absolut deloc pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea a Sfantului Sinod, care ca o Maica, prin circulara sa, a facut apel si printre altele a explicat fiecaruia ca:
”Astfel, cu durere observam ca progresul civilizatiei in domeniul aplicatiilor electronice s-a legat asa cum nu trebuia de numarul 666, care se foloseste ca numar principal de cod in respectiva tehnologie. Se spune in mod limpede in Sfanta Carte a Apocalipsei ca numarul acesta este numarul Antihristului… Si, prin urmare, nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent atunci cand constata introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata sa; si in viata natiunii elene, care este aproape in intregimea ei crestina si ortodoxa” (fragment din circulara nr. 2626/7 aprilie 1997 a Sfantului Sinod).
La sfarsit, ne intrebam: redactorul articolului in cauza si revista care l-a republicat (ca pe un ”raspuns”!), ei insisi ”au fost straini in Ierusalim si nu cunosteau cele din cetate” (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo biserica a lor, spunand numai ceea ce in mod arbitrar judeca ei insisi singuri a fi corect? Altfel, nu se explica atitudinea lor.
Sfanta Comunitate de la Sfantul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993 marturiseste foarte clar ca: ”Fara nici o indoiala, se pregateste terenul pentru pecetea nesuferita, urata si antihrista a lui 666″. Asadar, autorul articolului si redactorul revistei, daca sunt constienti de ceea ce fac, numai atat se cuvine sa faca: reconsiderandu-si parerile, sa le ceara iertare cititorilor si sa se adune in jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre, smerindu-si gandirea, care e mai degraba trufasa, si sa cumpaneasca si sa socoteasca bine cele spuse de fericitul Parinte Paisie, cel care a spus si a scris:
”Ma uimesc! Nu-i pun pe ganduri toate aceste fapte si intamplari ? De ce nu pun fie un semn macar de intrebare la interpretarile mintii lor? Daca ajuta Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor tari si alte suflete spre pierzanie? Asta se intelege de la sine, pentru ca este scris: ”(…) ca sa duca in ratacire, daca se poate, pe cei alesi” (Marcu 13, 22). Vor fi dusi in ratacire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor“.
De ce vom fi osanditi pentru semn?
In acelasi articol amintit putem citi: ”Nici un semn nu ne va duce in iad, decat lepadarea de Hristos si lipsa de iubire. Fara voia noastra libera, nici un semn (pecete) nu va actiona asupra noastra nici spre mantuire, dar nici spre osanda”. De asemenea si altii ne-au pus intrebarea: ”De ce, daca vom avea un numar de cod pe mana, vom fi pedepsiti si trimisi in iad ?”
Ii intrebam si noi pe cei care spun ca doar lepadarea de Hristos aduce dupa sine osanda: daca Domnul nostru Hristos n-ar fi spus ca: ”De cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui” (Matei 10, 33), ci ar fi zis: ‘‘Chiar de va veti lepada de Mine in fata oamenilor, nu conteaza, ajunge ca inlauntrul vostru sa nu va lepadati, caci Eu oricum tot va voi duce in rai”, atunci ar mai fi fost lepadarea un act care sa aduca osandirea? Firesc, ne veti raspunde: Nu, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de catre Legiuitor. Acelasi lucru se pare ca-l spune si Apostolul Pavel: ‘‘Caci fara lege, pacatul era mort” (Romani 7, 8 ) si ”unde nu este lege, nu este nici calcare de lege” (Romani 4,15) si, de asemenea: ”prin Lege vine cunostinta pacatului” (Romani 3, 20) (cunoastem pacatul si devenim constienti de el numai dupa ce e data legea impotriva lui). Astfel e alungata nestiinta si pacatosul nu mai are putinta de a se dezvinovati. Astfel, acceptam faptul ca nu lepadarea in sine este actul care aduce pedeapsa, ci incalcarea unei porunci date de Domnul Hristos si care a fost randuita sa aiba urmari vesnice (Matei 25, 41-46). Nerespectarea poruncilor are urmarile cuvenite. Pentru pazirea acestor porunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic despartirea de Dumnezeu, mii si mii de oameni si-au sacrificat viata din iubire fierbinte pentru Hristos. Toti acestia sunt cetele de martiri si de marturisitori ai credintei noastre care, daca Domnul n-ar fi legiuit ca urmare a lepadarii osanda vesnica a iadului si despartirea sufletului de Dumnezeu, poate nu si-ar mai fi jertfit viata. Dar din dragoste pentru El, chiar daca lepadarea n-ar fi adus dupa sine osanda iadului, de El tot nu s-ar fi lepadat.
Sa vedem acum ce-a randuit Domnul in legatura cu tema pecetii, care sunt urmarile pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile si de ce le vom suporta.
Domnul nostru Hristos a spus ca oricine se va lepada de El va merge in iad si va fi pedepsit. Unora poate li se va parea ca e aspru pentru o simpla discutie in care ne lepadam de El sa suportam in consecinta caznele vesnice. De aceea ii indemnau unii pe mucenici ca sa evite martiriul, sa se lepede de Iisus in afara, dar inlauntrul lor sa creada in El. Mucenicii insa le-au raspuns ca sunt mai rai decat prigonitorii lor, pentru ca aceia ii lipseau de viata aceasta trecatoare, pe cand acestia incearca sa-i lipseasca de viata cea vesnica.
Domnul a prezis acum 2000 de ani ca va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca sa participe cineva, va trebui sa aiba un semn pe mana dreapta sau pe frunte.
Domnul a lasat pentru motive pe care le cunoaste prea inteleapta Lui Judecata ca:
”Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei sale, si se va chinui in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).
Ne explica asadar in Scriptura foarte limpede ca, daca ne invoim cu acest sistem si ne lasam insemnati, urmarea acestui consimtamant va fi pedeapsa vesnica a iadului.
Acum sa vedem din ce motiv aceasta pecete este considerata lucrare aducatoare de pedeapsa. Cand noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi in numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfantul Mir, chiar daca suntem unsi in exterior, pe trup, de catre preot, aceasta ungere lucreaza asupra sufletului nostru intr-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste patrunderea harului Preasfantului Duh, ceea ce inseamna ca Dumnezeu Insusi intra in noi; astfel, in mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Nascut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfantul Ioan Damaschinul spune: ”Untdelemnul Botezului este inteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfantul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxa, p. 446).
Vedem asadar ca prin simpla folosire exterioara a Sfantului Mir se implineste marea Taina in lume, se intemeiaza imparatia lui Dumnezeu inlauntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lasat prin aceasta simpla ungere pe dinafara cu untdelemn sa se implineasca marea Taina, sa ne unim tainic cu Sine, tot El insusi a lasat ca prin acest semn exterior sa se stearga propria Lui pecete si sa ne despartim pe veci de El. Vedem, de altfel, ca Sfanta noastra Biserica ne invata sa facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Facandu-ne semnul Sfintei Cruci, ne aparam ca si cu un zid de orice rau, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importanta, ci are influenta duhovniceasca. Si acest mare eveniment l-a lasat Dumnezeu sa se implineasca printr-o folosire exterioara. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise sa intinda mainile in asa-fel incat sa formeze semnul Crucii, si cata vreme trupul lui formeaza semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fuga, dar atunci cand le coboara, israelitii s unt invinsi. Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschinul, ‘’simbolurile care se vad sunt ale unor lucruri vazute doar cu mintea”.
Sa revenim la tema noastra: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptarii unui stapan si domn strain. Pentru ca, in timp ce Botezul si Mirungerea se fac in numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leaga de numele sau de numarul numelui Antihristului. Iar din versetul: ”Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18) vedem ca nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un numar intamplator, ci de acceptarea de bunavoie (pentru cei care-l accepta) a unui stapan strain, a Antihristului, si de instrainarea noastra automata si vesnica de singurul si adevaratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunavoie, acceptam chinul nostru vesnic, punandu-ne pe noi insine in slujba diavolului si supunandu-ne lui.
Acest semn il primeste cineva prin libera voie; in primul stadiu, la un anumit moment, cand si legal este consfintit si intra incet, incet in viata noastra; si in stadiul final, cand prin atitudinea noastra nepasatoare vom lasa sa ni-l impuna si vom ajunge in punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfanta Ungere in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numarul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ”Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca 16, 13) (caci este vorba despre mamona la modul propriu, daca prin acest semn cineva a dera la acest sistem economic mondial).
Esential, asadar, nu este numarul 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau sange, rascumparandu-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste sa aratam supunere aceluia care va incerca sa ne puna pe mana dreapta sau pe frunte semnul stapanirii lui si sa ne intoarca la epoca in care stapanii isi recunosteau sclavii dupa tatuajul de pe trup.
Redam mai jos un text care a aparut in ”Washington Times” din 11 octombrie 1993, sub titlul ”Tatuajul national de inalta tehnologie” si care arata ca sunt adevarate toate cate se spun:
”Este vorba de «SmartCard», adica de cardul inteligent pe care vrea sa-l impuna presedintele Clinton. A fost fabricat de societatea «Hughes Aircraft Company» si oricine il are nu-l va pierde niciodata, a spus Clinton! E vorba de un transponder implantat in corpul omenesc cu seringa. Ce este un transponder? Este un nou termen tehnic format din doua cuvinte: transmiter (emitator) si responder (receptor). Transponder-ul primeste semnale de unde radio de la un anumit emitator, le amplifica si le transmite pe o alta frecventa unui receptor! Acest microcipulet introdus cu o seringa este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil, trecand toate testele cu succes si este prin toate acestea o foarte buna metoda de recunoastere a persoanelor, folosind unde radio. Marimea lui nu depaseste marimea unui bob de orez, si pur si simplu se pune sub piele”.
Care subiect are intaietate?
Ii auzim pe multi, voind sa-si impuna propria lor lupta pentru o cauza, ca declara incontinuu: ”Acest subiect de care ne ocupam este major si trebuie sa-i dam intaietate!” Natural, ascultam multe lucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mica importanta pana la cele de importanta majora, cum este si cel al ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toata certitudinea este urmatorul lucru: toate problemele rasar dintr-o singura radacina care, acoperita de pamant ramane nevazuta, dar care ne face sa ne despartim, ocupandu-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face sa ne certam intre noi si sa uitam astfel complet de radacina. Este trist lucru sa ne tulburam, luptand impotriva tuturor acelora care contribuie cu orice chip la ecumenism - si contribuie rau - si sa nu luptam ca sa smulgem radacina pe care, dimpotriva, o si udam si o si ingrasam. (In cartea cu titlul “Paziti-va de ratacire”, veti avea posibilitatea sa cunoasteti izvorul ecumenismului si cine bea apa din acest izvor ca, astfel, devenind constienti de problema, daca vrem, sa luptam impotriva ei si sa o lovim la radacina si nu in ramuri. Cand cineva vrea sa darame un zgarie-nori nu se duce la etajul 130 si incepe sa darame etaj cu etaj, pentru ca ar muri, iar acel zgarie-nori ar ramane tot la locul sau. Dar daca-i va pune explozibil la temelie, in cinci minute isi va atinge scopul.)
Aceia care ne creeaza toate problemele, vazandu-ne ca luptam in diverse chipuri impotriva lor, au hotarat ca, pentru a-si atinge scopul, nu exista alta solutie decat sa ne aserveasca; si au gasit acest mod electronic, desavarsit pentru puterile omenesti. Acum judecati si singuri, o data ce vom deveni robii unei ”autoritati” necunoscute, vom mai putea lupta oare impotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grija sa le impuna prin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit si urmarit zi si noapte, fara odihna.
Asadar, v-ati intrebat ce ati putea face afland ca ecumenismul este dirijat de UE in scopul convergentei religii lor si al diferentelor de dogma, in perspectiva superstatului unitar, urmand sa fabrice un cetatean european unitar, fara dezbinari nascute din convingeri religioase si fara diferente de dogma? Va informam ca nu veti putea face absolut nimic. Vom fi nevoiti sa urmam ordinele UE si sa ne conformam. Altfel, vom fi acuzati ca suntem nationalisti si ca reanimam patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public si national. Iar acordul Schengen a avut grija sa cuprinda toate aceste cazuri in obiectivele sale.
Atat am vrut sa va spunem aici, iar cel ce voieste sa priceapa, sa priceapa! Cine nu intelege e nevoit sa aiba putina rabdare si va intelege, numai ca atunci va fi prea tarziu. Lasam judecatii dumneavoastra ierarhizarea problemelor si stabilirea prioritatii fiecarui subiect. Oricare va fi parerea dumneavoastra, o vom respecta intru totul, dupa cum vom respecta prioritatea pe care o dati subiectului de care va ocupati. Noi pur si simplu dorim sa intelegeti ca vrem sa fiti liberi, ca sa puteti lupta pentru aceasta cauza”.
Sa vedem acum ce-a randuit Domnul in legatura cu tema pecetii, care sunt urmarile pe care le vom suporta, nesocotindu-I poruncile si de ce le vom suporta.
Domnul nostru Hristos a spus ca oricine se va lepada de El va merge in iad si va fi pedepsit. Unora poate li se va parea ca e aspru pentru o simpla discutie in care ne lepadam de El sa suportam in consecinta caznele vesnice. De aceea ii indemnau unii pe mucenici ca sa evite martiriul, sa se lepede de Iisus in afara, dar inlauntrul lor sa creada in El. Mucenicii insa le-au raspuns ca sunt mai rai decat prigonitorii lor, pentru ca aceia ii lipseau de viata aceasta trecatoare, pe cand acestia incearca sa-i lipseasca de viata cea vesnica.
Domnul a prezis acum 2000 de ani ca va veni cineva care va impune un sistem mondial de negot la care, ca sa participe cineva, va trebui sa aiba un semn pe mana dreapta sau pe frunte.
Domnul a lasat pentru motive pe care le cunoaste prea inteleapta Lui Judecata ca:
”Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei sale, si se va chinui in foc si pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si a Mielului. Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).
Ne explica asadar in Scriptura foarte limpede ca, daca ne invoim cu acest sistem si ne lasam insemnati, urmarea acestui consimtamant va fi pedeapsa vesnica a iadului.
Acum sa vedem din ce motiv aceasta pecete este considerata lucrare aducatoare de pedeapsa. Cand noi, crestinii, suntem botezati si suntem unsi in numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfantul Mir, chiar daca suntem unsi in exterior, pe trup, de catre preot, aceasta ungere lucreaza asupra sufletului nostru intr-un mod tainic si duhovnicesc si mijloceste patrunderea harului Preasfantului Duh, ceea ce inseamna ca Dumnezeu Insusi intra in noi; astfel, in mod oficial suntem socotiti robi ai Celui Unuia-Nascut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfantul Ioan Damaschinul spune: ”Untdelemnul Botezului este inteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noi unsi si ne vesteste prin Sfantul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinta ortodoxa, p. 446).
Vedem asadar ca prin simpla folosire exterioara a Sfantului Mir se implineste marea Taina in lume, se intemeiaza imparatia lui Dumnezeu inlauntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lasat prin aceasta simpla ungere pe dinafara cu untdelemn sa se implineasca marea Taina, sa ne unim tainic cu Sine, tot El insusi a lasat ca prin acest semn exterior sa se stearga propria Lui pecete si sa ne despartim pe veci de El. Vedem, de altfel, ca Sfanta noastra Biserica ne invata sa facem pe trup simbolul si semnul Sfintei Cruci. Facandu-ne semnul Sfintei Cruci, ne aparam ca si cu un zid de orice rau, iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importanta, ci are influenta duhovniceasca. Si acest mare eveniment l-a lasat Dumnezeu sa se implineasca printr-o folosire exterioara. Vedem apoi cum Dumnezeu porunceste profetului Moise sa intinda mainile in asa-fel incat sa formeze semnul Crucii, si cata vreme trupul lui formeaza semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fuga, dar atunci cand le coboara, israelitii s unt invinsi. Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschinul, ‘’simbolurile care se vad sunt ale unor lucruri vazute doar cu mintea”.
Sa revenim la tema noastra: primirea acestui semn dat oamenilor va avea sensul acceptarii unui stapan si domn strain. Pentru ca, in timp ce Botezul si Mirungerea se fac in numele Domnului nostru Iisus Hristos, acest semn se leaga de numele sau de numarul numelui Antihristului. Iar din versetul: ”Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apocalipsa 13, 18) vedem ca nu e vorba de un simplu simbol exterior si de un semn gravat sau de un numar intamplator, ci de acceptarea de bunavoie (pentru cei care-l accepta) a unui stapan strain, a Antihristului, si de instrainarea noastra automata si vesnica de singurul si adevaratul nostru Domn. Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunavoie, acceptam chinul nostru vesnic, punandu-ne pe noi insine in slujba diavolului si supunandu-ne lui.
Acest semn il primeste cineva prin libera voie; in primul stadiu, la un anumit moment, cand si legal este consfintit si intra incet, incet in viata noastra; si in stadiul final, cand prin atitudinea noastra nepasatoare vom lasa sa ni-l impuna si vom ajunge in punctul culminant al unei dileme finale: ori Sfanta Ungere in numele Domnului nostru Iisus Hristos, ori semnul cu numarul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sa potrivit cu: ”Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca 16, 13) (caci este vorba despre mamona la modul propriu, daca prin acest semn cineva a dera la acest sistem economic mondial).
Esential, asadar, nu este numarul 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau sange, rascumparandu-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste sa aratam supunere aceluia care va incerca sa ne puna pe mana dreapta sau pe frunte semnul stapanirii lui si sa ne intoarca la epoca in care stapanii isi recunosteau sclavii dupa tatuajul de pe trup.
Redam mai jos un text care a aparut in ”Washington Times” din 11 octombrie 1993, sub titlul ”Tatuajul national de inalta tehnologie” si care arata ca sunt adevarate toate cate se spun:
”Este vorba de «SmartCard», adica de cardul inteligent pe care vrea sa-l impuna presedintele Clinton. A fost fabricat de societatea «Hughes Aircraft Company» si oricine il are nu-l va pierde niciodata, a spus Clinton! E vorba de un transponder implantat in corpul omenesc cu seringa. Ce este un transponder? Este un nou termen tehnic format din doua cuvinte: transmiter (emitator) si responder (receptor). Transponder-ul primeste semnale de unde radio de la un anumit emitator, le amplifica si le transmite pe o alta frecventa unui receptor! Acest microcipulet introdus cu o seringa este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil, trecand toate testele cu succes si este prin toate acestea o foarte buna metoda de recunoastere a persoanelor, folosind unde radio. Marimea lui nu depaseste marimea unui bob de orez, si pur si simplu se pune sub piele”.
Care subiect are intaietate?
Ii auzim pe multi, voind sa-si impuna propria lor lupta pentru o cauza, ca declara incontinuu: ”Acest subiect de care ne ocupam este major si trebuie sa-i dam intaietate!” Natural, ascultam multe lucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai mica importanta pana la cele de importanta majora, cum este si cel al ecumenismului. Ceea ce putem spune cu toata certitudinea este urmatorul lucru: toate problemele rasar dintr-o singura radacina care, acoperita de pamant ramane nevazuta, dar care ne face sa ne despartim, ocupandu-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea. Si, mai ales, ne face sa ne certam intre noi si sa uitam astfel complet de radacina. Este trist lucru sa ne tulburam, luptand impotriva tuturor acelora care contribuie cu orice chip la ecumenism - si contribuie rau - si sa nu luptam ca sa smulgem radacina pe care, dimpotriva, o si udam si o si ingrasam. (In cartea cu titlul “Paziti-va de ratacire”, veti avea posibilitatea sa cunoasteti izvorul ecumenismului si cine bea apa din acest izvor ca, astfel, devenind constienti de problema, daca vrem, sa luptam impotriva ei si sa o lovim la radacina si nu in ramuri. Cand cineva vrea sa darame un zgarie-nori nu se duce la etajul 130 si incepe sa darame etaj cu etaj, pentru ca ar muri, iar acel zgarie-nori ar ramane tot la locul sau. Dar daca-i va pune explozibil la temelie, in cinci minute isi va atinge scopul.)
Aceia care ne creeaza toate problemele, vazandu-ne ca luptam in diverse chipuri impotriva lor, au hotarat ca, pentru a-si atinge scopul, nu exista alta solutie decat sa ne aserveasca; si au gasit acest mod electronic, desavarsit pentru puterile omenesti. Acum judecati si singuri, o data ce vom deveni robii unei ”autoritati” necunoscute, vom mai putea lupta oare impotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grija sa le impuna prin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit si urmarit zi si noapte, fara odihna.
Asadar, v-ati intrebat ce ati putea face afland ca ecumenismul este dirijat de UE in scopul convergentei religii lor si al diferentelor de dogma, in perspectiva superstatului unitar, urmand sa fabrice un cetatean european unitar, fara dezbinari nascute din convingeri religioase si fara diferente de dogma? Va informam ca nu veti putea face absolut nimic. Vom fi nevoiti sa urmam ordinele UE si sa ne conformam. Altfel, vom fi acuzati ca suntem nationalisti si ca reanimam patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentru interesul public si national. Iar acordul Schengen a avut grija sa cuprinda toate aceste cazuri in obiectivele sale.
Atat am vrut sa va spunem aici, iar cel ce voieste sa priceapa, sa priceapa! Cine nu intelege e nevoit sa aiba putina rabdare si va intelege, numai ca atunci va fi prea tarziu. Lasam judecatii dumneavoastra ierarhizarea problemelor si stabilirea prioritatii fiecarui subiect. Oricare va fi parerea dumneavoastra, o vom respecta intru totul, dupa cum vom respecta prioritatea pe care o dati subiectului de care va ocupati. Noi pur si simplu dorim sa intelegeti ca vrem sa fiti liberi, ca sa puteti lupta pentru aceasta cauza”.
Va recomand , de asemenea si cuvantul par Paisie Aghioritul despre Sfarsitul veacurilor si semnele venirii antihristului.
Un fragment:
"Noile buletine de identitate
- Parinte, a spus cineva: “Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul.”- Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. “Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22,21; Mc. 12,17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta ?
- Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea ?
– Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.- Parinte, lumea intreaba ce sa faca in legatura cu noile buletine de identitate.- Atunci cand va intreaba, voi cel mai bine sa le spuneti oamenilor sa intrebe pe duhovnicii lor si sa faca rabdare sa vada cum va actiona Biserica, pentru ca multi pun intrebari, dar putini inteleg raspunsurile. Deoarece eu am scris clar in brosura “Semnele vremurilor”: fiecare sa actioneze potrivit cu constiinta lui. Desigur, unii spun: “Ei, acestea sunt o parere a unui calugar; nu este pozitia Bisericii”. Eu insa nu mi-am spus parerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru ca propria noastra parere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprima in Evanghelie. Altii, spun cele contrare celor ce le-am spus eu, spunand ca le-a zis Parintele Paisie.
..........
Pecetluirea este una cu lepadarea.Desi Sfantul Ioan Evanghelistul spune clar in Apocalipsa despre pecetluire (Apoc. 13, 16 s.u.; 14, 9 s.u.; 16, 2 si 20, 4.), unii nu inteleg. Ce sa le spui? Din pacate, auzi o gramada de neghiobii ale mintii de la unii “cunoscatori” contemporani. Unul spune: “Eu voi primi buletinul cu 666 si voi pune si o cruce”. Altul: “Eu voi primi pecetea pe frunte si-mi voi face si o cruce pe ea…” si o gramada de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinti in felul acesta, cata vreme acestea sunt inselari. Un episcop mi-a spus: “Eu, langa semnatura voi face si o cruce. nu ma lepad de Hristos, ci, simplu, ma slujesc (folosesc)”. “In regula – ii spun – tu esti episcop si pui o cruce langa numele tau in virtutea calitatii ce o ai; altul este arhimandrit si pune si el, datorita rangului ce-l are, o cruce. Lumea ce va face?” Lucrul murdar nu se sfinteste. Apa curata primeste harul si se face aghiazma. Urina nu se face aghiazma. Piatra se face paine prin minune. necuratia nu primeste sfintenie. Prin urmare, diavolul, Antihristul, atunci cand este in buletinul nostru de identitate, pe mana sau pe fruntea noastra cu simbolul lui, nu se sfinteste desi am pune si o cruce.
Avem puterea Sfintei Cruci, a Lemnului Sfant, a harului dumnezeiesc al lui Hristos, numai atunci cand pastram harul Sfantului Botez, prin care ne lepadam de satana, ne unim cu Hristos si primim Pecetea Sfanta: “Pecetea darului Sfantului Duh“. Vezi, unii ca acestia merg inainte cu o logica… Vor pune alaturi o cruce si totul e in regula. Si desi vedem ca Sfantul Apostol Petru s-a lepadat numai la exterior de Hristos, dar si asta a fost tot lepadare (Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22, 54-62; In. 18, 16-18 si 25-27) acestia se leapada de pecetea cea sfanta a lui Hristos ce li s-a dat la Sfantul Botez, ca sa primeasca pecetea lui Antihrist, si spun ca au inlauntrul lor pe Hristos!
- Parinte, dar daca cineva primeste pecetea din nestiinta?
- Aceasta se va putea intampla numai din nepasare. Ce nestiinta sa fie, atunci cand lucrurile sunt atat de clare? Chiar daca nu ar sti cineva, trebuie sa se intereseze si sa afle. Daca spunem ca n-am stiut si pentru asta am primit pecetea, Hristos ne va spune: “Fatarnicule, fata cerului stiti s-o judecati, iar semnele vremilor nu puteti!” (Mt. 16,3). Chiar de s-ar pecetlui cineva din nestiinta, pierde harul dumnezeiesc si primeste lucrarea diavoleasca. Vezi, copilasul, la Sfantul Botez, atunci cand preotul il afunda in apa primeste pe Sfantul Duh, fara ca acela sa-si dea seama de asta si dupa aceea salasluieste in el harul dumnezeiesc.
........
Din pacate, unii “cunoscatori” infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca. “Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric”. Sau spun: “nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mahneasca oamenii”. In timp ce de le-ar spune: “Sa incercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi” – ii vor pregati oarecum.
Daca cineva cunoaste adevarul, isi face probleme si se trezeste. Il doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada in cursa. Acum insa ce se intampla?
In afara de faptul ca unii isi dau propriile lor talcuiri, se tem si ei ca oamenii lumesti, in timp ce ar fi trebuit sa se nelinisteasca duhovniceste si sa-i ajute pe crestini, aducandu-i la nelinistea cea buna si intarindu-i in credinta ca sa simta mangaierea dumnezeiasca. Ma mir cum de nu-si fac probleme dupa toate aceste evenimente ce se intampla? De ce nu pun cel putin un semn de intrebare la talcuirile mintii lor? Si daca il ajuta pe Antihrist in pecetluire, cum nu se gandesc ca atrag si alte suflete la pierzanie? Atunci cand Sfanta Scriptura spune: “… sa insele, daca e cu putinta si pe cei alesi” (Mc. 15,22), se refera la faptul ca se vor insela aceia care le explica pe toate numai cu mintea lor. Asadar, in spatele “sistemului perfect”, al “cartelei de ajutorare”, al computerului de asigurare, se ascunde dictatura mondiala, sclavia lui Antihrist. “… ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apoc. 15, 16-18)”
(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca“, Editura Evanghelismos,)
Vreau sa amintesc si apelul la trezire al dragului parinte Parvu, cel care a tras semnalul de alarma si ne-a deschis ochii multora :
Apelul Parintelui Iustin Parvu catre poporul ortodox, ierarhi, preoti si cinul monahal: Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm. De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17). Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”. De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe. Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri. Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut. Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului. Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere. Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească. Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic. Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră! Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi. "
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009 Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith Arhimandritul Justin Pârvu
Si un fragment din :
ÎNDOSARIEREA ELECTRONICĂ,PRINCIPALUL INSTRUMENTDE SUPRAVEGHERE SI CONTROLAL DICTATURII MONDIALE
de Monah Teodosie Chiril
Numele si botezul
Fãrã botez nu existã mîntuire (Ioan 3, 5 - 6). Asa cum numele pe care îl mostenim de la strãmosi (prin capul familiei) ne aratã neamul din care facem parte, asa si numele (prenumele) pe care îl primim la botez pecetluieste sufletul cu o identitate crestinã oferind o apartenentã vie si neîncetatã în cadrul Bisericii si mai ales în timpul Sfintelor Taine, certificînd lepãdarea de diavol si pãcatul strãmosesc în care ne-am nãscut.Numele codificat în sistem bar-code adaugã la identitatea sufleteascã umanã o identitate a unei fiinte satanice (prin încadrarea celor trei de "6") luptãtoare împotriva lui Iisus Hristos. Este o "pecetluire" a sufletului cu o "pecete strãinã" peste pecetea Duhului Sfînt primitã la botez, pe care individul o primeste în momentul în care semneazã cã este de acord cu noul nume (codul). Cînd suntem pomeniti la rugãciune la Sfînta Liturghie, Maslu etc, preotul pomeneste numele noastre pe care le avem de la botez si nicidecum porecle sau coduri, cãci Biserica este o comuniune a sufletelor, iar Sfintele Taine lucreazã prin Har pentru mîntuirea sufletului.Consecinta? Harul de la botez se va îndepãrta stingînd roadele Sfîntului Duh si lipsind de mîntuire respectiva persoanã, în schimb aceasta va putea "beneficia" de toate facilitãtile oferite de noile sisteme controlate devenind robi de bunã voie al "stãpînului lumii acesteia".Probabil cã unii vor spune: "Voi lua pecetea ca sã trãiesc mai usor, dar în inima mea îl voi iubi pe Iisus Hristos". Acestora le rãspunde Sfîntul Vasile cel Mare (sec. IV) în viata mucenicului Gordie: "Multi au încercat din nestire a-l ispiti pe mucenic sã se lepede doar cu vorba si sã pãstreze credinta cu sufletul, asezarea lãuntricã, cãci Dumnezeu nu dã atentie limbii, ci asezãrii sufletesti. Dar mucenicul Gordie era de neînduplecat spunînd: "Nu suportã limba cea ziditã de Hristos sã spunã ceva împotriva ziditorului ei. Nu vã înselati! Dumnezeu nu se lasã batjocorit! Dupã gura noastrã ne va judeca, dupã cuvintele noastre ne va îndreptãti si dupã cuvintele noastre ne va osîndi".Raiul sau iadulDomnul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune "Cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor si Eu Mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui (Mt. 10, 33). Prin aceasta se alungã necunoasterea, indiferenta si nestiinta si astfel vinovatul nu are prilej de dezvinovãtire în fata Scaunului de Judecatã. Acestui îndemn i-au urmat toti martirii si mucenicii Bisericii noastre din primele veacuri crestine începînd cu arhidiaconul Stefan (vezi Fapte Ap. 7, 54-60) si pînã în zilele noastre dintre care amintim pe Sfîntul Ilie Lãcãtusu, ieromonahul Arsenie Boca, Valeriu Gafencu, Sfîntul Ioan Iacob de la Neamt si multi altii. Toate aceste cete de martiri si mãrturisitori ai credintei ortodoxe s-au adus ca jertfã din dragoste pentru Hristos si chiar dacã lepãdarea nu ar fi adus dupã sine pedeapsa iadului, tot nu s-ar fi lepãdat de El. Ce s-a ales de puternicii lumii? De împãratii pãgîni închinãtori la idoli, de Napoleon, de Hitler sau de alti cuceritori ai lumii? Au avut parte de focul iadului, iar trupurile lor au putrezit si le-au mîncat viermii, în schimb sufletele celor ce au rãmas alãturi de Hristos, chiar prigonite fiind de lumea pãcatului au avut si au în vecii vecilor parte de Rai, de viatã vesnicã, de fericire si nemurire, iar trupurile multora dintre ei sunt nestricãcioase si frumos mirositoare (sfinte moaste).Mîntuitorul a prevestit prin Sfîntul Ioan Teologul în pestera din Patmos, despre aplicarea semnului fiarei pe mîna dreaptã sau pe frunte (Apoc. 13, 16 - 18; 14, 9) si a lãsat ca "cine se închinã fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mîna lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mîniei Sale, si se va chinui în foc si în pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnã nici ziua nici noaptea cei ce se închinã fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rãbdarea sfintilor care pãzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus" (Apoc. 14, 9 - 12).În spatele duhului lumesc al "libertãtii" de astãzi se ascunde manipularea, robia sufletelor, tulburãrile psihice, nelinistea sufleteascã, grijile si anarhia care duce lumea spre impas, spre distrugerea sufleteascã si trupeascã. Cuviosul Paisie Aghioritul, unul din marii duhovnici ai Bisericii Ortodoxe (veacul XX) spunea: "În spatele sistemului perfect al cartelei de deservire se ascunde dictatura mondialã, robia lui antihrist".Istoria întreagã este o luptã între bine si rãu, este o consecintã a rãzboiului nevãzut (de oameni) între îngeri si demoni, la care, asa cum se pare la prima vedere înving demonii. Nu este asa! A demonstrat-o însusi Iisus Hristos care nu a sfîrsit pe cruce ci a învins moartea trecînd dincolo de ea, la viata vesnicã prin Învierea Sa.Faptul cã Dumnezeu ne dã ploaie cu gheatã, secetã, inundatii si alte semne pe care multi nu vor a le întelege, cã îngãduie ca în tara noastrã sã fim slugi masoneriei si altora care din dorinta lor de stãpînire (Mt. 4, 8 -10) ne duc la pierzare viitorul nostru si al copiilor nostri este mai degrabã o pedeapsã pe care nu putem spune cã nu o meritãm si atunci cînd El va considera cã ne-am îndreptat viata si faptele va lua toate aceste pedepse de pe umerii nostri. Pentru aceasta trebuie sã ne întoarcem la ale Lui si sã lepãdam pe ale lumii.Sansa iesirii din haos este întoarcerea la canoanele Bisericii si la învãtãturile Sfintilor Pãrinti, si nicidecum la educatia oferitã de starurile si vedetele cinematografice împãtimite pe care ni le oferã noua orînduire a lumii iubitoare de fãrãdelegi (lumea pãcatului). Dar dacã Dumnezeu ne va acoperi cu Harul Sãu si ne va feri de toate acestea depinde mai întîi de noi."
Asadar, dupa cum cred eu si sustin marii parinti ai ortodoxiei, nu numai acceptarea pecetii finale este o lepadare, dar si acceptarea actelor personale, in care avem alaturat numele de botez ( pecetea Duhului Sfant) cu pecetea satanei.
Cat despre cealalta problema aparuta, precum ca nu ar fi primiti la slujba clerici sau nu ar fi primiti la spovedanie ori impartasanie detinatorii de documente cu cip , las la latitudinea parintelui Parvu sa hotarasca asta, desi sunt expuse clar lucrurile pe blogul fratilor de la Apologeticum.
Umila mea parere ar fi ca parintele vrea sa ne indeparteze de acest pericol, al acceptarii actelor biomtrice si pentru aceasta a luat masuri asa drastice.
Un lucru vreau sa precizez: cred ca ar trebui sa includa si documentele personale care contin cod de bara, dovedita fiind prezenta lui 666 in acest cod, dar sa fie condamnate doar documentele cu cip RFID.
Un lucru vreau sa precizez: cred ca ar trebui sa includa si documentele personale care contin cod de bara, dovedita fiind prezenta lui 666 in acest cod, dar sa fie condamnate doar documentele cu cip RFID.
Cam atat am avut de spus. Daca am sustinut si sustin ideea organizarii referendumului anticip si sunt pentru a ne face glasul auzit in mass media si in lumea politica, asta este doar pentru ca sunt convinsa ca putem macar, sa mai amanam obligativitatea actelor biometrice, avand in vedere ca UE ne-a dat ca termen 2030. Eu socot ca aceasta graba are justificare financiara a unor grupuri de interese, carora nu le pasa de mantuirea noastra, nici macar de a lor,ci de propriul buzunar .
Nu cred ca inseamna asta solutie lumeasca, sa continui sa spui celorlalti ca isi pun in pericol mantuirea daca accepta actele biometrice. Nu cred ca trebuie sa tacem. Nu indemn la revolta sau revolutie, asa cum s-a inteles gresit, nu spun ca putem anula Apocalipsa ( asta ar fi o mare erezie), spun doar ca trebuie sa ne luptam pentru mantuirea noastra prin toate mijloacele si ca, este clar ca TRAIM VREMURILE DE PE URMA!
Doamne-ajuta!
danutza
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu