INVATATURI CRESTINE

Rabdare-Suferinta

ˇ Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Pregateste-te ca un luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma uracioasa si sangeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie in cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: ”Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti” si cele asemenea. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcand si usca intinzand, prin acestea se fac vesmantul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39

ˇ Inima invartosata este poarta de fier zavorata inaintea cetatii; iar celui ce patimeste raul si este stramtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mahnirii sale afla sprijin impotriva lui. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce crede in rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda bucuros toata nedreptatea. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, ii inspaimanta pe draci; iar cei ce lupta cu cei dintai, e ranit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39

ˇ E mai bine sa fim batjocoriti de oameni decat de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe amandoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39

ˇ Ocara de la oameni aduce intristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. (Marcu Ascetul)39

ˇ Intamplarea dureroasa face pe intelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si intristeaza pe masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39

ˇ Orice suferinta fara voie sa te invete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; in acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39

ˇ Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului. (Marcu Ascetul)39

ˇ Oricata batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi insutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39

ˇ Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dintai urmeaza ii face sanatosi, iar pe ceilalti ii pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39

ˇ Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dintai urmeaza ii face sanatosi, iar pe ceilalti ii pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39

ˇ Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicand descurajarea nu-ti va molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39

ˇ Primeste impletirea celor bune si a celor rele, cu gand egal; si Dumnezeu va netezi neegalitatile dintre lucruri. Neegalitatea gandurilor aduce schimbarile starilor proprii. Caci Dumnezeu a randuit in chip potrivit ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie. (Marcu Ascetul)39

ˇ Roaga-te sa nu-ti vie incercare; iar cand vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina. (Marcu Ascetul)39

ˇ Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii bine placuti si totusi incercati. E drept ca s-a scris: ”Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti”. Dar tot asa s-a scris: ”Cei ce voiesc sa traiasca cucernic in Hristos, prigoniti vor fi”. (Marcu Ascetul)39

ˇ Incercarile care ne vin pe neasteptate ne invata cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu Ascetul)39

ˇ Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39

ˇ Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvantul Domnului. (Marcu Ascetul)39

ˇ Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel neinvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39

ˇ Daca vei intelege ce zice Scriptura, ca ”in tot pamantul stapanesc judecatile lui Dumnezeu”, orice intamplare ti se va face invatator spre cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cand suferi vreo ocara de la oameni, cugeta indata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa neintristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osandei, cand va veni. (Marcu Ascetul)39

ˇ Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel cei ce urasc pacatul iubesc mustrarea. Pentru ca cea dintai se impotriveste vantului, cea de-a doua patimilor. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cand sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ingerii zic despre el: ”Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat”. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit ceea ce i se datoreaza, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua insutit in veacul acesta si va mosteni viata vesnica. (Marcu Ascetul)39

ˇ Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39

ˇ Daca vrei sa-ti amintesti neincetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabda-le ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si invioreaza amintirea prin fiecare intamplare. Iar respingerea lor micsoreaza durerea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39

ˇ Nu te bucura cand faci bine cuiva, ci cand rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor. (Marcu Ascetul)39

ˇ In durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice. (Marcu Ascetul)39

ˇ Intamplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-nainte, fiecare greseala aducand dupa sine ceea ce se leaga de firea ei. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savarsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cand respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti). (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, luand crucea si incingandu-se cu lanturi. Iar cel ce incearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade in ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce voieste sa inlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe cele de acum. Caci astfel impacandu-se intelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce se impotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste intru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)39

ˇ Dupa ce a venit incercarea, nu intreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu multumire, fara intristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)39

ˇ Daca Petru n-ar fi ramas fara izbanda in pescuitul de noapte, nu ar fi izbandit in cel de zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi castigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cand i s-au deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39

ˇ Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul impotriva asteptarii se numeste incercare. (Marcu Ascetul)39

ˇ Tot necazul vadeste aplecare vointei, dandu-i acestuia prilej sa incline fie la dreapta, fie la stanga. De aceea necazul ce se intampla sa vina se numeste incercare, dand celui ce se impartaseste de el cunostinta voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39

ˇ De vrei sa nu fii muncit de ganduri rele, primeste umilirea sufletului si necazul trupului. Iar aceasta nu numai in parte, ci in toata vremea, locul si lucrul. Cel ce se lasa povatuit de buna voie prin necazuri, nu va fi stapanit de gandurile fara de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele dintai, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39

ˇ Daca esti nedreptatit si ti se inaspreste inima, nu te intrista, caci cu bun rost a fost pus in miscare ceea ce ti s-a intamplat. Ci bucurandu-te, alunga gandurile care rasar, stiind ca, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit impreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus in miscare; dar daca gandurile continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39

ˇ Toata incercarea se aseamana cu un targ: cel ce stie sa faca negustorie castiga mult; iar cel ce nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39

ˇ Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de indemnurile Scripturii va fi manat inainte de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va impotrivi si acestora, i se vor strange falcile in zabale si frau. (Marcu Ascetul)39

ˇ Definitia rabdarii: staruinta neincetata de a vedea cu ochii intelegerii pe Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)39

ˇ Cand din pricina unor boli trupesti ce ni se intampla, ne scarbim de noi insine, trebuie sa stim ca sufletul nostru este inca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamanteasca si nu vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie, ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39

ˇ Precum ceara, daca nu e incalzita si inmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea intiparita in ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ”Iti este de ajuns harul Meu. Caci puterea Mea in neputinte se desavarseste”. Dar insusi Apostolul se lauda zicand: ”Cu mare placere, deci, ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa se salasluiasca intru mine puterea lui Hristos”. Dar si in Proverbe s-a scris: ”Pe care-l iubeste Domnul, il cearta, si bate pe tot fiul pe care-l primeste”. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se intamplau necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se inalte, cum insusi zice, de bogatia covarsitoare a descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte gandurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau impotriva pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate in firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avand pace multa din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slabiciuni, iar sufletul cu ganduri rele. Aceasta se intampla mai ales celor in care cunostinta lucreaza intru multa simtire si incredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mandria, si sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfantul care zice: ” insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne”. Deci trebuie sa rabdam cu multumire voia Domnului. Caci in felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gandurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava lumeasca spune si acum neincetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, impreuna cu multe ocari si umiliri, mai ales cand acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru slava Domnului. De aceea trebuie sa ne implinim mucenicia constiintei noastre cu multa hotarare si rabdare, inaintea lui Dumnezeu. Caci ”rabdand, zice, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine”. (Diadoh al Foticeii)39

ˇ Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamantul, iarba si toate mortaciunile pe care raurile le-a varsat intr-insa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framantata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita.

ˇ Cel ce primeste necazurile din timpul de fata in asteptarea bunatatilor de mai tarziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi usor de manie si de intristare. Isi cunoaste mult mai bine complexitatea firii cel ce suporta necazurile decat cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de probleme si care in felul acesta ramane la suprafata fiintei lui nepusa la incercare prin grele necazuri.

ˇ Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul ii incununeaza Dumnezeu, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea intru nevointa caci precum aceia au rabdat impunsaturile pentru domnul, asa si acestia au rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul.

ˇ Cel ce ia de bunavoie stare smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel intr-un fel pregatit dinainte, nu va mai suferi atat de mult la venirea asupra lui a ocarilor si greutatilor inevitabile vietii. Acestea nu-l vor intrista, ba chiar nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele pentru ca le vede in lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator.

ˇ Mai bine este sa fim ispititi de oameni decat de draci, dar cel ce place Domnului ii biruieste si pe unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti impotriva pustnicilor, iar impotriva celor ce petrec in chinovii sau savarsesc virtutea insotiti cu altii, ii inarmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati. Dar razboiul al doilea e de departe mai usor decat cel dintai pentru ca nu exista oameni atat de amarnici cum sunt dracii. Oamenii cat de rai ar fi mai au si o parte infima de mila, mai pot fi induplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care intrerup chinul pornit asupra-ti, pe cand dracii nu. In orice caz, poti lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot atat de tare ca ei, poti afla o portita de scapare in ispitirea lor si deci ii poti infrange mai usor.

ˇ Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se impotriveste cu succes dracilor, dar cel ce se impotriveste celor dintai, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor impotriva noastra nu este despartita de cea impotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii se mai inmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam.

ˇ Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si dreapta, cand se tulbura se loveste pe sine zicand: ”De ce te manii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arati ca esti bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce incetand sa te ocarasti pe tine il invinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: ”Cand era ocarat, nu ocara, cand patimea, nu ameninta” (I Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe calea cea dreapta pe care au umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a rabdarii barbatesti, nu va inainta catusi de putin ci isi va cheltui anii in desert.” Cel ce rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire, inviat, pentru ca s-a lasat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omorand cu totul voia sa egoista, a inviat in dragostea lui Hristos.

ˇ Mustrarea te face atent la tine insuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva rau in tine sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie in vreo privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te vindeci si in acea privinta si deci sa-ti castigi mantuirea. E o cruce care te desavarseste, insasi primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale ii aduce iertarea lor.

ˇ Precum pe ostasul care a primit rani grele in vremea razboiului, imparatul nu porunceste sa-l scoata din oaste, ci mai degrab sa-l inainteze in gard, asa il incununeaza Imparatul ceresc pe calugarul care a suportat de la draci primejdii multe.

ˇ Daca hotarul trandaviei este a nu avea rabdare in nici o odihna, al rabdarii este a se socoti cineva in orice necaz ca fiind in odihna. Lenesul niciodata nu socoteste ca se odihneste cat ii place - este si aici o sete infinita a lancezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o greutate.

ˇ Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea cugetului. Bunul si Preabunul nostru Domn si Stapan, cand vede pe unii mai trandavi in nevointa, smereste trupul lor prin boala ca printr-o nevointa mai nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati sufletul de gandurile rele sau de patimi. Toate cele ce ni se intampla, vazute sau nevazute se pot primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi greutatilor: unul se revolta, altul ramase neintristat iar al treilea a cules din aceasta rod mult primind totul cu multumire.

ˇ Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea in greutatile intampinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mangaieri. Smerenia este ea insasi izvor al rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mangaieri, iar rabdarea stand tare, intareste firea ta incat nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge in tine o forta caci vointa ascunde in ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem in lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le pune in lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune de obicei in mod deplin in lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt nesfarsite cand ea sta in legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare decat prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt in care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o intarim din rezervele ei launtrice care stau in legatura cu rezervele de putere nesfarsita ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt intampinate cu rabdare aduc un chin indoit caci rabdarea omului e pe masura primejdiilor ce-i vin. Atat se incordeaza omul cat e de mare greutatea careia trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cand rabdarea e maica mangaierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor.

ˇ Barbatul rabdator a murit inainte de mormant facandu-si mormant chilia sa. Rabdarea se naste din nadejde si plans, caci cel lipsit de acestea doua e robul trandaviei.