Despre Antihrist

Nu va lepadati de Hristos! Nu va insemnati cu 666! (IV)

CEI ALEŞI NU VOR GREŞI
Odată cu venirea lui Hristos se vor aduna toţi oamenii de pe pământ la marea Cina a împăratului ceresc. Cu toate acestea numai cei aleşi vor fi primiţi, adică cei evlavioşii, cei curaţi si iubitori de Hristos. "Căci mulţi chemaţi dar putini aleşi" (Matei 22, 14).
Dupa venirea lui Antihrist oamenii nepregătiţi vor fi înşelaţi, iar pentru cei aleşi înşelăciunea va fi fără putere; cu toate ca provocarea, violenţa si păcatul vor fi mari totuşi ajutorul lui Dumnezeu va fi si el mare, fiindcă Dreptul Dumnezeu va purta de grijă omului dându-i putere pe măsura ispitei. Aşa încât cei aleşi vor birui pe Antihrist.
Multi vor fi alesi. Aceştia vor fi cei care vor mărturisi pe Hristos cu credinţa şi curaj, refuzând cu bărbăţie si eroism să se însemneze cu semnul 666. Sf. Părinţi, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie s.a., zic ca cei aleşi vor fi aceia care nu se vor însemna şi vor refuza semnul lui Antihrist; unii ca aceştia sunt numiţi sfinţi şi uniţi cu Hristos.
Sf. Ioan Teologul zice: "Fericit este cel ce citeşte şi cel ce asculta cuvintele proorociei si păstrează cele scrise în aceasta!" (Apocalipsa 1, 3).
Asadar, cei alesi vor fi aceia care vor respecta Scripturile şi nu cei care le calcă, aşa cum fac iehoviştii, papistaşii [i ecumeni[tii care schimba Scripturile.
Aşadar, cei aleşi vor fi fiii şi moştenitorii împărăţiei veşnice a lui Hristos, adică ai paradisului, iar cei care s-au însemnat vor fi moştenitori ai iadului: "Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu" (Apoc. 19, 9).
Raiul si iadul
Deci vor exista şi raiul şi iadul. Multi zic că raiul şi iadul sunt aici pe pamânt, dar se amăgesc.
Viaţa de pe pământ nu este nimic altceva decât pregătirea vieţii veşnice; viaţa virtuoasa pregăteşte raiul, iar viaţa plină de păcate pregăteşte iadul. Raiul [i iadul sunt pregătite de Marele Făcător, de la întemeierea lumii.
Când Lucifer, îngerul cel mai apropiat de Dumnezeu, s-a gândit sa-si pună scaunul său mai presus de al lui Dumnezeu a fost aruncat din cer pe pâmânt. Atunci arhanghelul Mihail a stat în faţă şi a strigat celorlalte cete îngereşti, care rămăseseră fidele lui Dumnezeu: "Să stăm bine să stăm cu frica". Au rămas în cer noua cete, iar ceata lui Lucifer a fost aruncată pe pamânt. De atunci se luptă să-i depărteze pe oameni de Dumnezeu.
Iisus a zis: "Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer" (Luca 10, 18). Ceata aceasta căzută va fi înlocuită dupa a doua venire cu monahi şi cu cei care nu s-au întinat cu femei nici n-au păcătuit.
In Sf. Evanghelie adeseori se relatează despre iad. Astfel zice, când s-a apropiat vremea patimilor Hristos s-a dus cu ucenicii în Ghetsimani şi acolo le-a zis: "Priveghiati şi va rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită" (Matei 26, 41).
"Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui" (Matei 25, 41). "Acolo este plângerea şi scrâsnirea dinţilor" (Matei 25, 30).
Viermele neadormit, gheena focului, focul veşnic sunt numiri pe care Iisus le-a dat iadului. ~n Apocalipsa Sfântului Ioan iadul este numit iezerul de foc, foc şi pucioasă: "Şi fumul chinurilor lor se suia în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea" (Apocalipsa 14, 11).
Zice dumnezeiescul Ioan: "Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă" (Apocalipsa 14, 10).
"Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucreazăşi iubesc minciuna!" (Apocalipsa 22, 15).
"Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârsitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii" (Apocalipsa 21, 6).
"Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc" (Matei 7, 19). Şi nu se poate ca Hristos să mintă.
De asemenea Iisus vorbeşte adesea şi despre rai si împărăţia cerurilor.
"Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia cerurilor" (Matei 5, 3). "Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor" (Matei 5, 10).
Tâlharul care era pe cruce răstignit împreuna cu Hristos adresându-se Lui `i zice: "Pomeneste-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta" (Luca 23, 42). Şi Iisus îi răspunde: "Amin zic ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai".
"Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multa" (Matei 24, 30) şi va zice: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii" (Matei 25, 34). Sf. Ap. Pavel, care a fost răpit până în al treilea cer, zice: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (I Corinteni 2, 9). Prin aceste cuvinte el mărturiseşte despre nespusa fericire şi linişte a raiului.

Pedepsirea celor însemnaţi
Deci după ce Antihrist îşi va întări domnia şi va termina de însemnat pe oameni, furia lui Dumnezeu va veni asupra lor. "Cine se închină fiarei şi chipului ei [i primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasa, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinurilor lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus" (Apocalipsa 14, 9-12).
Sf. Ipolit scrie: "Când va deveni Antihrist împărat atunci mânia lui Dumnezeu va cădea de sus peste tot pământul. Cerul se va închide şi nu va ploua, şi pământul nu va mai rodi. Marea se va schimba în groapă de gunoi, peştii vor muri şi râurile vor seca, iar oamenii vor muri de sete şi de foame. Tatăl îşi va îmbrăţişa fiul şi mama fiica şi vor cădea la pământ morţi, dar nu se va afla cine sa-i îngroape si aerul se va umple de pasări răpitoare şi de miros greu de la mulţimea trupurilor celor morţi. In zilele acelea foametea se va aşterne peste tot pâmântul, plângere nemângâiatăşi strigare fara măsura şi gemete necontenite. Atunci oamenii vor ferici pe cei morţi zicând: Ieşiţi voi morţilor si lasaţi-ne pe noi cei vii să intrăm, căci nu mai îndurăm urgia şi mânia Atottiitorului Dumnezeu. Fericiţi şi bucuroşi sunte]i că n-aţi apucat zilele acestea. Fericiţi sunteţi ca nu aţi apucat viaţa aceasta dureroasa, nici foametea aceasta nemângâiată, nici aceasta nenorocire pe care o trăim". Şi zice în continuare: "După ce îi va pecetlui pe ai lui, pe urmă după ce vor flămânzi şi vor înseta, vor merge la el, zicând: Iata noi ne-am închinat ţie si ne-am pecetluit; acum dar da-ne să mâncăm şi să bem precum te-ai făgăduit, că iată pierim de foame; şi întoarce putoarea marii întru buna mireasmă, ca iata de secetă prea mare au pierit toate vieţuitoarele din rnare, au împuţit tot văzduhul şi ne ies sufletele de multa putoare. Porunceşte fântânilor sa izvorască apa! Porunceşte cerului sa plouă şi pâmântul sa dea roada sa! Goneşte de la noi fiarele cele mâncâtoare de trupuri, care au ieşit din culcuşurile lor si din mare la uscat şi neavând ce mânca si ce bea, au năvălit asupra noastră ca sa ne mânânce! Că noi toţi întru tine ne-am pus nădejdea de a ne mântui.
Atunci le va răspunde cu multă mânie, zicând: De unde sa vă dau eu vouă acestea, dacă cerul nu vrea să dea ploaie şi pamântul nu vrea să dea roada sa? De unde să va dau eu hrană? Daţi-mi şi voi mie! Atunci nenorociţii aceia, auzind aceste cuvinte ale lui, vor cunoaşte că el este Antihrist. Şi vor plânge cu amar bătându-şi piepturile cu pumnii si zicând: O, nenorocirea noastră cea mare! O, rea negutătorie! Vai cât de rău am greşit! Cum ne-am înşelat de amăgitorul acesta? Vai nouă! Cum ne-a prins tiranul în lanţul său? Cum am căzut în cursa necuratului! O, cum n-am vrut noi să ascultăm Sf. Scripturi şi cum nu voiam să auzim cele poruncite din cărţile sfintelor biserici? Cât de mult ne-am orbit! Că de multe ori auzind învăţăturile Sf. Evanghelii, nu luam aminte, şi iată acum în[elându-ne desăvârsit am pierit". Insa atunci nu va exista nimeni care să mântuiasca, fiindcă vor fi conduşi împreună cu Antihrist în iad.
Şi cei ce se vor pocăi, bine le va fi, iar care vor râmîne prin cetăţi şi sate, mari necazuri vor suferi. Caci cei de la răsărit vor merge la apus, nădăjduind că vor găsi acolo putină uşurare; iar alţii de la apus vor veni către răsărit, neştiind că în tot locul sunt aceste ticăloşii, necazuri şi chinuri
care nu s-au făcut din veac. De asemenea dureri vor avea toţi oamenii; şi venind noaptea vor aştepta cu nerăbdare să se faca ziuă, iar venind ziua vor aştepta să se faca noapte, zicând: când se va face ziuă, ca sa scăpăm de fiarele ce năpădesc asupra noastră? Aşa nemângâiat vor plânge ziua şi noaptea. Cu oamenii va plânge atunci toată făptura; pamântul greu va suspina, cerul cu amar se va tângui, soarele, luna şi stelele împreună cu jalnică mâhnire vor fi acoperite, numai pe jumătate dând lumina şi aceea înegrita. Fiarele cele sălbatice si toate dobitoacele cele domestice, de asemenea cu jalnică strigare se vor tângui şi neobişnuit vor ţipa. Munţii, pădurile, câmpiile, pietrele şi toată suflarea omenească, toate vor plânge cu amar tânguindu-se pentru înşelăciunea ce au pătimit, închinându-se nelegiuitului Antihrist şi mai ales pentru că au primit pecetea acelui necurat şi viclean, şi s-au lepădat de preacinstita şi de viaţă facatoarea cruce a lui Hristos". Atunci necazurile se vor înmulţi. Oamenii vor arunca în drumuri şi în pieţe aurul şi argintul, iar pietrele scumpe vor ajunge ca cele de pe drumuri călcate. Fiindcă se vor grăbi în zilele acelea, care mai de care să se ascundă de la faţa fermecătorului Antihrist; şi nici un loc nu-i va putea tăinui de el, deoarece pecetluiţi fiind vor fi cunoscuţi de toată lumea.

Nimeni nu va putea ca să şteargă de pe fruntea lor sau de pe mâna pecetea iadului.
Sf. Ioan Teologul în Apocalipsa scrie: "Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi li s-au dat lor şapte trâmbiţe. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tamâie multa, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tamâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreuna cu rugăciunile sfinţilor. Si îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului, şia aruncat pe pamânt; si s-au pornit tunete si glasuri si fulgere si cutremur. Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiteze. Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină si foc amestecat cu sânge, şi au căzut pe pamânt; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars-o de tot.
A trâmbiţat apoi al doilea înger, şi ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbuşit în mare, si a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Şi a pierit a treia parte din făpturile cu viaţă în ele, care sunt în mare, si a treia parte din corăbii s-a sfărâmat.
Şi a trâmbiţat al treilea înger, si a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şia căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor si numele stelei se cheamă Absintos. Si a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul, si mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
Şi a trâmbiţat al patrulea înger; si a fost lovita a treia parte din soare şi a treia parte din luna şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-si piardă din lumină a treia parte şi noaptea tot aşa" (Apocalipsa 8, 1-12).
"Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pamânt, si i s-a dat cheia fântânii adâncului. Şi a deschis fântâna adâncului, si fum s-a ridicat din fântâna, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi vazduhul s-au întunecat de fumul fântânii. si din fum au ieşit lăcuste pe pamânt, şi li s-a dat lor putere, precum au putere scorpiile pamântului. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pamântului şi nici o verdeaţă si nici un copac, fara numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. Şi nu li s-a dat ca sa-i omoare, ci ca sa fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a inţepat pe om. Şi în zilele acelea vor caută oamenii moartea şi nu o vor afla, şi vor dori să moara; moartea însă va fugi de ei. Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi fe]ele lor erau ca nişte fete de oameni. Si aveau pâr ca parul de femei, dinţii lor erau ca dinţii leilor. Si aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care si de cai, care aleargă la luptă. Si aveau cozi si bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni. Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreie[te, este Abaddon, iar în elineste are numele Apollion. Intâiul "vai" a trecut; iată vine înca un "vai" si înca unul, după aceea" (Apoc. 9, 1-12).