ARGUMENTELE PENTRU CARE NU AR TREBUI SA PARTICIPAM LA SLUJBELE OFICIATE IN COMUN, OCAZIONATE DE VIZITA ERETICULUI PAPA IN ROMANIA

M-am straduit sa adun laolalta materiale care dovedesc ratacirea in care se afla papistasii si parerea sfintilor sau a marilor duhovnici despre aceasta problema, ca si despre problema ecumenismului, strans legata de Vatican.Sigur ca oricand aceasta sinteza poate fi completata, pentru ca ar fi foarte multe de spus.
Eu va indemn sa semnati petitia prin care sa ne exprimam dezaprobarea fata de vizita ereticului in Romania si sa NU PARTICIPATI la slujbele oficiate in comun!
Doamne-ajuta!
danutza

1.O SINGURA BISERICA A ZIDIT MANTUITORUL
Sfântul Apostol Pavel spune: „Este un Domn, o credinţă, un botez” (Ef. 4, 5),

Simbolul de Credinţă mărturisim că credem „întru-UNA sfanta,soborniceasca si apostoleasca Biserică”. Din exprimarea aceasta a Simbolului este vorba de faptul că unitatea, ca însuşire fundamentală a Unului, în situaţia respectivă ca însuşire a Bisericii celei UNA, este datul indiscutabil al credinţei noastre. În conştiinţa trupului Bisericii unitatea ei este dat ontologic, în mod absolut şi irevocabil asigurat de capul Bisericii, de Hristos prin prezenţa continuă a Mângâietorului Duh în ea, încă de la Cincizecime.
A fost un timp când Biserica a fost făgăduită de Mântuitor prin cuvintele: „Voi zidi Biserica Mea” (Mt. 16, 18). Această făgăduinţă s-a împlinit în existenţa Bisericii, întemeiată pe credinţa în Hristos - Piatra din capul unghiului (Ef. 2, 20).

„Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua ca sa fie cu voi in veac" [Ioan 14, 16].
"In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt intru Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi" [Ioan 14,20].
Iar cand vom primi Duhul Sfant "Acela va va invata toate cele ce v-am spus Eu" [Ioan 14, 26].
"Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic. Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman in voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua. Iar daca cineva nu ramane in Mine se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ard" [Ioan 15, 5-7].
Asadar, orice purtatorii de Duh Sfant vor cere, se va da lor, iar cel in care nu salasluieste Duhul Sfant, acela nu poate face nimic. Prin urmare, temelia Bisericii este Sfantul Duh.

2. BIBLIA NE VORBESTE DESPRE „STRAMBAREA” CREDINTEI

Matei 7:15 ~ "Luati-va aminte de proorocii mincinosi, care vin catre voi in vesmintele oilor, iar dinlauntru sunt lupi rapitori."
Matei 24:24 ~ "Ca se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si minuni, cit sa insale, de va fi cu putinta, si pre cei alesi."
Faptele Apostolilor 5:29 ~ "Si raspunzind Petru si apostolii, zisera: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decit pre oameni."
Fapte 20:28 ~ "Luati drept aceea aminte, si voua si la toata turma intru care pre voi Duhul Cel Sfant v-au pus socotitori, ca sa pasteti Biserica lui Dumnezeu, pe care o au castigat prin sangele Lui."
Fapte 20: 29-30 ~ "Pentru ca eu stiu aceasta ca vor intra, dupa venirea mea lupi grei intre voi, necrutind turma. Si dintre voi, singuri se vor scula barbati graind
indaratnicie, ca sa traga pre ucenici dupa dinsii."
Romani 16:17-18 ~ "Si rog pre voi fratilor sa socotiti pre aceia ce imperecherile si smintelile fac afara de invatatura care voi ati invatat, si va abateti de la ei. Pentru ca unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pintecelor lor, si prin bunacuvintare si bun grai insala inimile prostilor."
Galateni 1:8 ~ "Ci macar de noi sau inger din cer va binevesti voua afara de ce am vestit voua, anathema sa fie!"
Efeseni 4:14-16 ~ "Ca sa nu fim prunci, invaluindu-ne si purtindu-ne cu tot vintul invataturii, cu ratacirea oamenilor intru viclesug, spre mestesugirea inselaciunii. Ci adeveriti fiindu-I, cu dragoste sa crestem la El toate, Carele este capul Hristos."
II Tesaloniceni 2:15 ~ "Drept aceea fratilor, stati si tineti invataturile carele v-ati invatat, ori prin cuvant, ori prin cartea noastra."
II Tesaloniceni 3:6 ~ "Si poruncim voua fratilor, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti voi de catre tot fratele ce umbla fara de tocmeala, si nu dupa invatatura care au luat de la noi."
I Timotei 4:1 ~ "Iara Duhul aievea zice ca in cele de apoi vremi, se vor departa oarecare de catre credinta, luind aminte la duhuri de inselaciune si dascalii ale dracilor."
I Timotei 4:6-8 ~ "Acestea aratindu-le fratilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale celei bune invataturi, careia ai urmat. Iar cele spurcate si babesti basme le paraseste si te invata pre tine catre buna credinta."
I Timotei 4:16 ~ "Ia aminte tie si invataturii: ramii intru acestea; pentru ca aceasta facind si pre tine vei mintui si pre cei ce te asculta."
I Timotei 6:20-21 ~ "O, Timotei, ce ai pus inainte pazeste, departindu-te de cele spurcate glasuri desarte si prigoane ale stiintei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii laudindu-se, imprejurul credintei nu nimerira."
II Timotei 4:3-4 ~ "Caci va veni o vreme cind nu vor mai suferi invatatura sanatoasa ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme."
Tit 3:9-10 ~ "Iar cele nebune cercari si graiuri de neamuri si pricini si sfadiri de lege, paraseste-le, pentru ca sunt nefolositoare si desarte. Pre omul eretic, dupa intiia si a doua mustrare, paraseste-l, stiind ca s-a indaratnicit unul ca acela si pacatuieste, fiind singur de sine osindit."
Iacov 2:10 ~ "Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile."
I Petru 5:2-3 ~ "Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetind-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru cistig urit, ci din dragoste. Nu ca si cum ati fi stapini peste Biserici ci pilde facindu-va turmei."
II Petru 1:20-21 ~ "Dar mai inainte de toate, trebuie sa stiti ca nici o proorocie a Scripturii nu se tilcuieste dupa socotinta fiecaruia. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfint."
I Ioan 4:1 ~ "Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume."
I Ioan 4:6 ~ "Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce stie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu asculta pre noi (apostolii)."
II Ioan 1:10-11 ~ "De vine oarecine catre voi si aceasta invatatura nu aduce, nu-l primiti pre dinsul in casa si "Multam" lui nu-i ziceti. Pentru ca acela ce-i zice lui "Binete" se amesteca cu lucrurile lui cele rele."
Apocalipsa 12:3-4 ~ "Si iata balaur mare de foc avind capete sapte si coarne zece si preste capetele lui steme sapte. Si coada lui tragea a treia parte din stelele cerului si le puse pre ele la pamint." (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucuresti)
Psalmul 100:9 ~ "Cel ce graieste nedreptati nu va sta inaintea ochilor mei."
Psalmul 118:126 ~ "Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta."

3. DIN RATACIRILE VATICANULUI:

ACTUALUL PAPA BENEDICT CONTESTA BIBLIA

"Mai putem noi crede in Dumnezeul care-i vorbeste lui Moise dintr-un tufis?”

Vaticanul l-a declarat pe Homer Simpson catolic

Vaticanul a admis si reluat studiul vietii extraterestre din Biblie

A „sanctificat" pe cardinalul Aloijio Stepinats, criminalul băutor de sânge şi falsul sfânt al para-sinagogii („adunăturii") romano-catolice, pe autorul moral şi fizic al sângerosului asasinat (genocid) prin schingiuiri neînchipuit de dureroase a opt sute de mii (800.000) de sfinţi, slăviţi, noi mucenici .

4. IATA CATEVA DIN DECLARATIILE ANTIHRISTICE FACUTE DE PAPA IOAN PAUL AL II-LEA:

"Copii nu au nevoie de botez pentru a fi mantuiti". Evangelium Vitae, Encyclica Papei Ioan Paul II, Pauline Books:99, 3/25/1995; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Paul II, Liguori Publications:1261, 10/11/1992

"Musulmanii se inchina si ei Dumnezeului Cel Adevarat". Evangelium Vitae, Encyclica Papei Ioan Paul II, Pauline Booksarat. CH:141, 1994; LOR, 09/16/1980; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Paul II, Liguori Publications:841, 10/11/1992

"Ereticii fac si ei misiune apostolica". L'Osservatore Romano, 06/10/1980; Ut Unum Sint, Enciclica:62, 05/25/1995

"Sfantul Duh se pogoara si asupra sectarilor eretici". Catechesi Tradendae:32, 10/16/1979; L'Osservatore Romano, 12/23/1982

"Trebuie sa ne rugam cu totii impreuna pentru unitate (nn. ecumenism)". Ut Unum Sint, Enciclica:21, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:76, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:24, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:25 05/25/1995; L'Osservatore Romano, 08/11/1985;

"Noua Ordine Mondiala doreste unitatea crestinilor". Papa in America, Publications International, Ltd. Stokie, IL,:39, 1987; Drumul Pacii: o contributie. Liturgical Publications Inc., Brookfield, WI, :809, 09/02/1981

"Masonii sunt fii lui Dumnezeu". L'Osservatore Romano, 05/22/1984"Dogmele si doctrinele cresc si se dezvolta". Ecclesia Dei Afflicta, motu proprio of IP II, 1987; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Papa in America, Publications International, Ltd. Stokie, IL, Catehismul Bisericii Catolice IP II, Liguori Publications:94, 10/11/1992

"Casatoriile mixte sunt bune si trebuiesc incurajate". Familiaris Consortio, Enciclica , 11/22/1981"Toti oamenii se vor mantui". (nn. apocatastaza) L'Osservatore Romano, 05/06/1980

"Modernismul reinoieste si unifica Biserica lui Hristos". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :76, 1994

"In Hinduism, oamenii ajung la Dumnezeu prin iubire si prin incredere". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :80, 1994

"Budismul este o mare religie". Ma iubesti, Petre? Daniel Le Roux, Angelus Press:147, 06/17/1984

"Budistii pot, prin ajutor de sus, sa ajunga la cel mai inalt grad de iluminare". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :80; 84-85, 1994

"Teoria evolutionista este mai mult decat o ipoteza". L'Osservatore Romano, 10/23/1996

"Toti cei ce au raposat stau inaintea lui Dumnezeu, ca sfinti". L'Osservatore Romano, 11/01/1993

5.DESPRE UNIREA CU PAPISTASII

Arhiepiscopul Kurt Koch :”Pentru Biserica Catolica, desigur, unirea fara episcopul Romei *(primatul papal) este de neimaginat. „

Părintele Ioan de la Rarău :
„Dacă n-ai pe Mântuitorul Iisus în tine, tremuri la prima adiere de vânt. Ce-i foloseşte omului viaţa, dacă n-are pe Dumnezeu şi trăieşte ca un păgân? Prin răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre. Prin răbdare, răbdare... Ne supunem la toate, dar până la credinţă. Ne-am născut creştini ortodocşi, trebuie să murim creştini ortodocşi, altfel nu ne mântuim.- Şi dacă biserica noastră va pactiza cu catolicii?- Eu n-am să fiu catolic niciodată. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpă tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a făcut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor când a fost intronizat papa, dar când L-au vazut pe Iisus să vină să-l aşeze pe el vicar? Unde era papa când Mântuitorul S-a răstignit pentru oameni? Unde era papa când Dumnezeu a creat lumea? Dar când au făcut inchiziţia şi când au făcut cruciadele? A auzit toată lumea, ştie toată lumea de fărădelegile lor. Mărturie sunt mucenicii de la Muntele Athos şi din alte părţi. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate înşelăciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinţă, ei n-au harul Duhului Sfânt şi nici nu fac invocarea Duhului Sfânt. Aşa cum a început lumea, aşa şi sfârşeşte.”


6. CANOANELE CARE NE INTERZIC RUGACIUNEA IMPREUNA CU ERETICII

SF. IOAN IACOB HOZEVITUL – despre respectarea canoanelor“Iar cîtiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimã aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Pãrinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: “Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic cã ei de multã grãsime si nefricã de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au nãpîrlit, cãzîndu-le si pãrul si barba si mustata, fãcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcã în picioare, dar predicã sus si tare cã sunt ortodocsi.” (Hranã duhovniceascã, Buc., 2000)

1.Canonul 10 al Sfintilor Apostoli - „Daca cineva s-ar ruga, chiar si în casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.'"
2. Canonul 45 al Sfintilor Apostoli - „Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savârseasca ceva ca si clerici (sa savîrseasca cele sfinte), sa se cateriseasca."
3. Canonul 46 al Sfintilor Apostoli - „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce întelegere poate sa fie între Hristos si Veliai? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?"
4. Canonul 64 al Sfintilor Apostoli - „Daca vreun cleric sau laic intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca."
5. Canonul 6 al Sinodului V local de Ia Laodiceea (343) - „Nu este îngaduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu daca staruie în eres."
6 Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea - „Nu se cuvine a primi binecuvântarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decât binecuvântari."
7. Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861) :„Cei ce propovaduiesc public eresul sau îl învata în Biserici, sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarâma unitatea Bisericii."
8. Din cuvântul Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787):„Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere în Predania pe care am pazit-o cu evlavie pâna acum. Deoarece toti câti s-au pastrat înlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri."
9. Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 :„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor îndeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfântul staul ca niste oi râioase si madulare putrede."
10. Anatema împotriva ecumenismului a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei

„ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos învatând ca Biserica Sa este împartita în asa-zise „ramificatii" ce se deosebesc în doctrina si în felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata în viitor când toate „ramificatiile" - sectele, denominatiunile si chiar religiile - vor fi unite într-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt în comuniune cu acesti eretici înainte mentionati sau celor ce sustin, raspîndesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!"
Data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver - Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu în prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei.

7. SFINTII PARINTI SI MARI DUHOVNICI DESPRE PAPISTASI SI ECUMENISM

11. Avva Pamvo, sec.V:

„Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile când vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor Prooroci, stergând Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hârtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina." Si i-a zis lui fratele: „Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti în biserica sa faca acestea?" Si a zis batrânul: „In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile pagânilor si pornirile noroadelor, neastâmparul împaratilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagând seama de mântuirea lor si a turmei, osârdnici toti si silitori la mese si gâlcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osândi vietile batrânilor si cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocarându-le si zicând: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecând judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra înca si în norod necredinta, curvie, urâciune, vrajba, zavistie, întarâtari, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile si anii aceia?" Si a zis batrânul: „Fiule în acele zile cel ce îsi mântuieste sufletul sau mare se va chema în împaratia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

12. Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)

"Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la, cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfânt, ceea ce îi arata necredinciosi, ori se cred mai întelepti decât Sfantul Duh, si asta înseamna ca sunt smintiti" (Migne 78 A)

13. Sfântul Efrem Sirul (+379)

„Vai acelora care se întineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei câti murdaresc sfânta credinta cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii! Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neîntinata... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se învredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neîntinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici în schimbul dobândirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocârmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei." „Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart în doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred în chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au întrunit la Niceea." „Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci câini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte câinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne întretinem cu ei, nici sa ne rugam împreuna cu ei, nici sa mâncam împreuna, nici sa-i primim în casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene." „Pacatul fara iertare e fapta care se îndreapta împotriva Duhului Sfânt si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat si blasfemiaza pe Duhul Sfânt. Acestora nu li se va ierta pacatul nici în viata aceasta, nici în viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu însusi, de la Care se da izbavirea."

14. Sfântul Vasile cel Mare (+380)

„Vadita necredinta a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfâsie dinauntru oile cele întelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, înselîndu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei. Ce lucru îndraznet nu au facut acesti înnoitori? Din aceasta pricina, i-a despartit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au facut mincinoasa adunare... Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi împreuna cu voi care apara Ortodoxia Sfintilor Parinti, care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei." „Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepazirea Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pâna la sfârsit ... nu pentru bani, nu pentru slava... ci pentru a dobândi de obste comoara credintei sanatoase si sa ramânem luptându-ne.

15. Sfântul Grigorie Teologul (+389)

„Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si mâinile tiranilor - si toate cu daruire - decât sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc în credinta... De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decât pacea, când aceasta este unita cu patimile."

16. Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407)

„Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."
„Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi. Cel care doreste mântuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si îmblânzeasca îndaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna în toate maicii sale - Biserica... Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, când, dintr-o râvna nechibzuita, neluând în seama hotarârile noastre si dând mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept învatatori care merita o încredere mai mare decât Parintii nostri."

17. Sfântul Chirii al Alexandriei (+444)

„Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu." „Atunci se mareste numele pacii, când nu ne vom împotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui împotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77)

"Nu acceptam sub nici un chip sa vedem schimbata credinta, adica Simbolul credintei pe care l-au expus Parintii nostri si nu ingaduim ca noi sau altcineva sa schimbe vreun cuvant din ceea ce se afla aici, nici chiar sa lase sa cada vreo silaba, amintindu-ne de Cel ce a spus: "Nu muta hotarele vesnice pe care le-au asezat parintii tai" (Deut.19,14). Caci nu ei au vorbit, ci Duhul lui Dumnezeu Tatal, Care de la El purcede si Care nu este strain de Fiul dupa fiinta".

18. Sfântul Maxim Marturisitorul (+662)

„A tainui cuvântul adevarului înseamna a te lepada de el. Bine este sa traim în pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci când pacea lucreaza conglasuirea catre rau." (Vietile Sfintilor din greaca, 21 ianuarie)
19. Sfântul loan Damaschin (+749)

„ Sa ne pazim cu toate puterile noastre sa nu primim împartasire de la eretici, nici sa le-o dam acestora..., ca sa nu ne facem partasi relelor lor credinte si pentru a nu fi condamnati împreuna cu ei." „Auziti popoare, semintii, limbi, barbati, femei si copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfântul neam al crestinilor! Daca cineva va învata, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserica Soborniceasca, de la Sfintii Apostoli, de la Parinti si de la Sinoade, sa nu-l ascultati, nici sa primiti sfatul sarpelui, dupa cum l-a primit Eva si a cules moarte. Si chiar daca v-ar învata un înger sau un împarat în afara acestora pe care le-ati primit, astupati-va urechile." (Stupul Ortodox, 1999)

20. Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)

„Sa aducem aici în mijloc cartile distinsilor Sfinti Parinti, ca sa le ascultam. Si din acestea sa extragem si sa adapam fiecare dintre noi turma noastra..., deoarece hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri nu se muta; ci, dupa ce am învatat Predania apostolica, sa pazim Predaniile pe care le-am primit."

21. Sfântul Teodor Studitul (+826)

„Atunci când Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi câstiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramâi tacut si dezinteresat?" „Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei." „Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât am primit si decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit. Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o." „Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartându-ne de orice erezie si urmând oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotarârilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavârsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II, 81)

22. Sfântul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)

„Si chiar daca foarte putini ramân înlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si în mâinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. Si daca acestia ar trebui sa sufere pentru buna credinta, aceasta va fi vesnica lauda pentru ei si li se va darui mântuirea sufletului." (Stupul Ortodox, 2000)
23. Sfântul Fotie cel Mare, Patriarh al Constantinopolului (sec.X)

„Cea mai buna comuniune este comuniunea în credinta si în dragostea cea adevarata... Nu exista nimic mai minunat decât Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gândim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cât de putin, pacatuiesti pacat de moarte... Si acestea care au fost hotarâte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti câti pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este înfioratoare neglijenta." (Epistola I catre papa Nicolae)

24. Sfântul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)

"Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strâmba si de toate discutiile lor, caci si pamântul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste în Credinta Ortodoxa îsi va mântui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decât curata si sfânta noastra Credinta Ortodoxa ... De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie ... Daca cineva îti spune: 'Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu,' atunci, fiule, raspunde-i asa: 'Fatarnicule! Cum pot fi amândoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4, 5) Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te înfrati cu ei, ci fugi de ei si întareste-te în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfânta, du-te cu îndrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc întru Hristos. "(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

25. Sfântul Grigorie Palama (+1340)

„Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar câti nu apartin adevarului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."
26. Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)

„Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam înaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamna sa fugim de cei ce cugeta în mod diferit si sa ne îndepartam de împartasirea cu ei." „Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodata nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc, între lumina si întuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevar si minciuna nu poate nimeni sa gândeasca, oricât s-ar stradui. Mijloc de împacare între adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."
„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"
„Acela care îl pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba în îngeri ai dreptatii, al caror sfârsit va fi dupa faptele lor."
„Ii rugam, si ce nu le spuneam care sa poata sa atraga chiar si inimile de piatra: sa revina la acea buna conglasuire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Parintii nostri, când toti spuneam aceleasi si nu exista în mijlocul nostru schisma... caci altfel parem „a cânta în gol" sau „a coace pietre" sau „a semana pe pamânt pietros" sau „a scrie deasupra apei" sau câte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931 C)

27. Sfântul Marcu

„Nu voi face aceasta niciodata, orice s-ar întâmpla! Nu voi semna niciodata unirea, chiar daca ar trebui sa-mi primejduiesc însasi viata mea!" - a raspuns Sfântul Marcu împaratului Bizantului care cauta sa-l înduplece a semna mincinoasa si tradatoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tâlharesc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.

28. Declaratiile vremii despre misiunea sfântului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal: „La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i îngroapa fara prohod si fara mângâeri duhovnicesti, copiii si-i boteaza prin femei batrâne si se întâmpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta." (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupa care citatul a fost scos...)
29. Text din „Memoriul" din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvaneni: „A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atâta ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cât nu stim cu ce o sa platim portia împaratului."

30. Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)

"Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adâncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfânta, ca sa credem si sa ne botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfârsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati învrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plângeti si sa va tânguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla în întuneric, în mâinile diavolului."
„Evreul îmi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfânta Fecioara a mea e o desfrânata, iar Sfânta Evanghelie îmi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, îmi omoara mama, fratii, copiii, dupa care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omorâti pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plângeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pâna mai avem vreme, ca sa nu se întâmple sa se mânie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mâna Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau."
„Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza."
„Antihristul e unul papa, iar nu altul (adica turcul n.n.) cel care e în capul nostru, întelegeti cine, fara sa-i spun numele."
„Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999)

31. Sfântul Paisie de la Neamt (+1794)

„Oare eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfânta noastra Biserica îi afuriseste pe dânsii. Si pe care Sfânta Biserica îi afuriseste si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc."
„Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapânirea papii, savârsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o împiedicare sau îndoire, ca pe o prea mare nevoie la mântuirea omului," iar despre uniati: „Ca pentru alte rataciri si erezii râmlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele râmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mântuire."
„Unia este o aschie desprinsa de la Sfânta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica râmleneasca. Unia este înselaciunea diavolului, ce-i vâneaza pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita înainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vândut Credinta Pravoslavnica ... Unia este ca si râmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt râmleni, când toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat în picioare si pe cele râmlenesti le-au adoptat, zicând cu nerusinare, precum ca Duhul Sfânt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic ... aceluia i se închina si, în loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii îl au." „Un asemenea juramânt, adica anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pâna la sfârsitul lumii va ramâne tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, voi. II, Chisinau, 1999, p.49)

32. Sfântul Nicodim Aghioritul (+1809)

„Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti."

33. „Zice înca si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) „Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea catre Nichita zice: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste" (Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)

34. Sfântul Ioan de Kronstadt (+1908)

„Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei în FIristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care însa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întâi-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne învoim la învatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mântuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?
Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmând ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adica si ca sa omoare si ca sa vicleneasca în tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de câini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neîndoielnice sunt cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la Biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie împotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strâmtoreaza în tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales în asezarile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vadit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strâmba dogmele credintei celei mântuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastra si împotriva lui Hristos. Intoarce-i, Doamne, la adevarata Ta Biserica si mântuieste-i! „De gresita întelegere de catre catolici a cuvintelor Mântuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal în Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-va câte rataciri sunt îngaduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneasca! O trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!"
„Catolicii recunoscându-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învatatura lor dogmatica - vai, câte erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

35. Sfântul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)

„Vor veni asa vremuri când vor umbla din casa-n casa ca lumea sa semneze pentru acel singur împarat si se va face un recensamânt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, când foarte multe biserici si manastiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri acoperisurile atât ale bisericilor cât si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Când vor termina lucrarile va veni vremea împaratiei lui Antihrist si el va fi pus împarat... Toate bisericile vor fi într-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti în ele. Antihrist va fi încununat ca împarat în marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea în Ierusalim va fi libera pentru orice om, dar atunci sa va straduiti sa nu va duceti, caci totul va fi spre a va lingusi pe voi, ca sa va atraga în ispita... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra în ele ca sa se roage, caci în ele nu se va mai aduce jertfa fara de sânge a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica." (Talantii împaratiei, Arhim. Arsenic Boca, p. 186)

36. Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)

„Despartirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, în nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face... Atât timp cât cauzele principale ale despartirii ramân aceleasi...unirea este imposibila..." (Stupul Ortodox, 1999)

37. Sfântul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)

„Iar câtiva dintre slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfânt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: 'Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.' Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au napârlit, cazându-le si parul si barba si mustata, facându-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca în picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi." (Hrana duhovniceasca, Buc., 2000)

38. Sfântul Justin Popovici (+1979)

„Conform gândirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista, în afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este toate si întru toti. (Col. 3:11). Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de pan-erezie (erezie universala). De ce? Fiindca în cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune.

SF. IUSTIN POPOVICI – Biserica Ortodoxa si Ecumenismul“Ecumenismul este o miscare ce naste o multime de întrebari: si toate întrebarile acestea, în întemeierea lor, izvorasc dintr-o singura dorinta si se varsa într-o singura dorinta – si aceasta dorinta vrea un singur lucru: adevarata Biserica a lui Hristos. Iar adevarata Biserica a lui Hristos poarta – si trebuie sa poarte – raspunsuri la toate întrebarile si sub-întrebarile pe care le pune Ecumenismul; caci, daca Biserica lui Hristos nu dezleaga vesnicele întrebari ale duhului omenesc, atunci ea nu e de nici un folos. Iar vatra duhului omenesc arde pururea în vesnicele întrebari chinuitoare. Si orice om arde în ele, cu stiinta sau fara stiinta, de voie sau fara de voie: îi arde inima, îi arde mintea, îi arde constiinta, îi arde sufletul, îi arde întreaga fiinta. “Si nu este pace întru oasele lor”. Între planete, planeta noastra este cetatea de scaun a tuturor vesnicelor probleme chinuitoare: ale vietii si ale mortii, ale binelui si ale raului, ale faptei bune si ale pacatului, ale lumii si ale omului, ale nemuririi si ale vesniciei, ale raiului si ale iadului, ale lui Dumnezeu si ale diavolului. Între toate fiintele, omul este cea mai complicata si mai enigmatica; si, mai presus de toate, cea mai chinuita. Tocmai pentru aceasta S-a pogorît Dumnezeu pe pamînt, pentru aceasta s-a facut om pentru noi ca Dumnezeu-Om: ca sa raspunda la toate chinuitoarele, vesnicele noastre întrebari. Din aceasta pricina a si ramas întreg pe pamînt, în Biserica Lui, careia El îi este cap, iar ea este trupul Lui. Ea e adevarata Biserica a lui Hristos, Biserica Ortodoxa, si în ea este întreg Dumnezeu-Omul, cu toate bine- vestirile Sale si cu toate desavîrsirile Sale.”“Urmand pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca intelepciune serafimica si ravna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de inteles ravna inflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. In aceasta privinta, de exceptionala insemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica intelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, in El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau impartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo impartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie raman sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut in felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au incetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai intai gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica.”

Sf. Iustin Popovici: Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?
In istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în aceasta îngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului – satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine în firea proprie, de a nu primi în sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este în faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu în launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul în sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine îmbratisate pentru întreaga vesnicie. Asa e în esenta lui omul umanist: el ramine tot în sine însusi, cu sine însusi, pentru sine însusi, totdeauna închis cu îndirjire fata de Dumnezeu. În aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta în rai de diavolul catre stramosii nostri: “Veti fi ca niste dumnezei” (Fac. 3, 5).Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si “dupa mare mila Sa”, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica – Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului putinta de a ajunge “întru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har.Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L înlocui pe Dumnezeul-om cu omul?

39. Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993)
"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicând ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decât un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decât un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."
„Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma întrebau: De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sa mai stau de vorba cu ei care au facut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai casatoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, Ed. Scara, 1999)
„Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat în diferite întreprinderi în care faceau pe turnatorii." (Omagii parintelui Dumitru Staniloae, Ed. MMB, 1994)
„Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta în surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e înlaturata în catolicism într-o noua forma. Sobornicitatea crestina, însasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din îmbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata într-o societate pur laica. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa în Vatican. (...) Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat în juridic, viata în Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orânduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamântesti." (Ortodoxie si românism, p. 100-101)

PR. DUMITRU STANILOAE – Despre despartirea lui Dumnezeu de lume in catolicismIn Occident, despartirea lui Dumnezeu de lume a dus in catolicism la intelegerea Bisericii ca avand mai putin prezent pe Hristos in ea, fiind inlocuit de un vicar (loctiitor), preocupat de extinderea puterii lui si a subordonatilor lui in lume, in mod accentuat de stapanirea peste domeniile vietii omenesti in sens politic.Fragment din „De ce suntem ortodocsi?”

40. Parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria (+1998)

„Mi-au pus întrebari despre unitatea Bisericilor, ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mântuitorul, o turma si un pastor. '-Domnule director,' i-am zis, 'biserica dumneavoastra, protestantismul, este suspendat în aer. N-are temelie!' '-Dar de ce, parinte?' '-Unde vi-i Sfânta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, daramite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distanta de noi, au numai doua Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativa cu pâine si cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai cred ca se preface pâinea si vinul în Trupul si Sângele Domnului. N-am când sa spun discutia de acolo ca-i mult de spus.'"
„-Cum vedeti unirea Bisericilor?" Parintele raspunde: „-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cînd va veni Duhul Sfânt sa ne gaseasca ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfânt. Iar daca va veni Duhul Sfânt când îl cerem cu post si rugaciune, când va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gândire: Hai sa ne unim ca n-au fost la început doua Biserici ci una singura. Deci asta sa cerem de la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi în toate privintele... Iar daca este vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie... Noi, nu.
Ati vazut la primii voievozi crestini ai românilor, de când sunt cele trei tari române, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi... Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Batrân nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au venit acum. Nici o secta nu exista în tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra de popor ortodox (...). Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe prosti si pe nelamuriti în credinta, sa rupa unitatea în sufletul poporului român si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii în tara aceasta. Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni dar acolo e casa satanei." (Ortodoxia si internationalismul religios, Ed. Scara, 1999)

PR. ILIE CLEOPA – despre credinta catolica

Credinta schismatica este si credinta catolica, care inseamna universala, dar nu mai este dreapta, adica ortodoxa, caci au schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceasta cauza ei s-au rupt de credinta si de crezul ortodox si cred in Papa.Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?Fragment din cartea Dreapta credinta



42. Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos

„Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate Bisericile locale sunt organizate la rândul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o forma institutionala prin care, sub numele pacii si al unitatii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred în lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cauta prin toate acestea sa se impuna ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxa este ecumenica adica soborniceasca
Una este însa ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxa este ecumenica, dar nu ecumenista. Ea ramâne ecumenica atâta vreme cât nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinatatii Bisericii si se propune si celorlalti, fara sa se împarta sau sa se ajusteze dupa conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastra Ortodoxa este ecumenica si deoarece întreaga lume are nevoie cu adevarat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sa se mentina ecumenica si sa nu cada în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pastra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevarat lumea.
Un rol important în miscarea ecumenica îl are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologica promovata în cercurile teologice asa-zis moderniste, a carei esenta este ca toate confesiunile crestine existente în momentul actual sunt vazute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin în mod egal harul Sfîntului Duh si Adevarul Divin. La baza acestei învataturi eretice sta interpretarea incorecta a procedurilor canonice privind primirea în Biserica a ereticilor si schismaticilor." (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

43. Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu:

„Întelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, în care se încearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru... Am sperat ca România va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism." („Ziua" de Bucuresti, 5 dec. 1998, pg.8)

44. Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos:

„Poate fi spus ca de este o mare erezie astazi, este asa-numita erezie eclesiologica, care se confrunta mai ales cu pastorii Bisericii. Este o mare confuzie astazi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevaratii ei membri. Se confunda identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gândeste ca Biserica este fragmentata si despartita, dar mai mult se ignora singura cale de mântuire a Bisericii." „Papistasii nu au preotie nici taine... Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toti clericii Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolica... Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se afla în afara Bisericii..., si pentru ca în afara Bisericii nu exista Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si însusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adica au fost taiati de la succesiunea apostolica. Daca se va pierde Credinta Ortodoxa, atunci nu va mai exista nici Biserica, nici Dumnezeiasca Euharistie... Parintii Bisericii din veacul al VIII-lea observasera ca papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxa si astfel nu mai facea parte din Biserica Ortodoxa care pazea în întregime adevarul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice." (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

45. Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec XV) „O grecilor vrednici de mila, de ce înca rataciti si lepadând orice nadejde în Dumnezeu cautati ajutorul francilor (Europei, n. n)? Cum de împreuna cu întreaga Cetate, care curând va cadea, pierdeti Ortodoxia voastra? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc marturie înaintea Ta ca sunt nevinovat de aceasta nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntâmpla în jurul vostru si în vreme ce robia va este tot mai aproape, va lepadati de credinta parintilor vostri si primiti faradelegea! Nu ma voi lepada nicicând de tine, iubita Ortodoxie, si n-am sa te ascund Sfânta Predanie, câta vreme duhul meu mai salasluieste în trupul acesta." (Sinodul de la Ferrara-Florenta, Ed. Scara, 2002, p. 161)
„...înainte de a face orice judecata în cele ale credintei, se cuvine a nu trece cu vederea peste cuvintele celor care mai înainte de noi au stiut sa poarte lupta cea buna si sa biruiasca pâna la capat. Sfintii Prooroci, Evanghelisti, Apostoli, Marturisitori si Cuviosi din toate timpurile si toate locurile sunt într-un cuget când graiesc despre Ortodoxie si despre apararea ei. Este cugetul Bisericii Stramosesti celei peste veacuri vie si nemuritoare, luminoasa si înfloritoare, este hrana din care s-au alaptat toti cei ce-au vietuit într-însa, sunt cuvintele aceluiasi izvor.
Popor ortodox, pastrati credinta strabuna în care ati fost crescuti, pastrati predaniile parintilor si stramosilor nostri, pastrati neatinsa comoara ce ati primit-o de la sfintii cei din veac. Nu va departati de la izvorul de viata al Bisericii, caci ea va va ajuta sa luptati împotriva viclenilor, sa va pastrati si sa înmultiti darurile Duhului Sfânt primite la Botez si sa va mântuiti sufletul si neamul.
Parintilor si fratilor ortodocsi, cele citite sunt doar o picatura din multimea cuvintelor pe care Sfintii Parinti le-au marturisit pâna la noi, împotriva celor ce voiau a strica Credinta Ortodoxa lasata de Mântuitorul si Sfintii Apostoli, întelegeti si vedeti ca doar Biserica Ortodoxa se ocârmuieste dupa cele sapte Soboare, doar Biserica Ortodoxa pastreaza neschimbate scrierile Sfintilor Parinti, doar în Biserica Ortodoxa se tin slujbele primelor veacuri, si pentru aceea doar Biserica Ortodoxa e mereu noua si înnoita de harul Duhului Sfant.
Fiti încredintati ca doar cei ce se lupta pentru Biserica vor ramâne în Ortodoxie, doar cei ce vor marturisi învatatura Bisericii vor aduce dreapta-slavire lui Dumnezeu, doar acei ce vor lucra toate din dragoste de Biserica, însusi Hristos îi va darui Ortodoxiei Sale drept temple vii ale Duhului Sfânt si se vor bucura de vederea luminii line a sfintei slave, pregustând înca de aici împaratia cerurilor."

46. Sfantul Ioan din Kronstad(+1908):

"Ca urmare a abaterilor de la adevarul evanghelic, papii si catolicismul au devenit obiectul unei incinse dispute cu privire la adevar; si catolicii aparandu-si nedreptatea, se manie pe ortodocsi, ii urasc, ii ocarasc cu tot felul de cuvinte nedrepte si hulitoare si defaima insasi credinta noastra, credinta cea adevarata. Dar sa se lepede papii de parerile lor mincinoase, vatamatoare si pierzatoare si sa ajunga la conglasuire cu ortodocsii pentru a se reface dreptatea si pacea? De unde! Se socotesc in drept sa apere minciuna, sa trambiteze sus si tare minciuna, spre pierzarea lor si a catolicilor. Catolici, veniti-va in fire, treziti-va! V-au dus in ratacire! Intorceti-va la adevar![..] Iar papii s-au inchipuit pe sine capi ai Bisericii si temelia ei, si chiar loctiitori ai lui Hristos, lucru care este prostesc si cu totul nepotrivit. Si de aici toata ingamfarea dupa bunul plac a intregii Biserici universale. Ei bine, au si comis papii, in 'biserica' lor papista [...] felurite dogme mincinoase, care duc la falsuri atat in credinta cat si in viata. Aceasta este o biserica pe de-a-ntregul eretica. Iar invatatura dogmatica a catolicilor - vai, cate erezii, inovatii, abateri de la adevar! O pierzator sistem papist.

47.Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea:(+1240):

"... Pentru aceasta, va legiuiesc si voua, tuturor mirenilr care sunteti adevarati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): sa fugiti alergand departe de preotii care s-au pus in slujba catolicilor. Si nici la adunarile Bisericii sa nu va strangeti impreuna cu ei, nici obisnuita binecuvantare sa nu o primiti din mainile lor. Este mai bine sa va rugati luI Dumnezeu singuri in casele voastre, decat sa participatila adunarile comune impreuna cu latino-cugetatorii" [Epistola a II-a catre Ciprioti]

49.Sfantul Paisie de la Neamt(+1794):

"Nu a prapadit oare Dumnezeu Sodoma si Gomora pentru sodomism? Atunci cum pe ramleni ii va cruta pentru erezie? Nu va fi aceasta! Si s-au dezlipit de la Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a rasaritului, intemeiata pe piatra de capatai Hristos si pe marturisirea ortodoxa a Sfintilor Prooroci si Apostoli, si s-au zidit pe staulul cel ramlenesc, intemeiat pe nisipul minselaciunii , a carui prabusire va fi mare, chiar pana in tararul iadului [...] Drept aceea, daca esti inca in stare de a scapa, ia-o la fuga, fugind de blestemata Unie ca si Lot de Sodoma, nu-ti fie mila nici de avere, nici de neamuri, daca vor dori inca sa te asculte, ci izbaveste-te scapandu-ti sufletul de la pierzanie. Caci nimic nu-ti este mai de trebuinta decat sufletul tau, iar pentru el Hristos a murit. Si fugind, nu cauta inapoi cu inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca sa nu fii cuprins de focul papistasilor, mai cumplit decat al gheenei, caci mai bine-i pentrutine caa intr-un cuptor sa arzi decat sa defaimezi Duhul Sfant, precum hulesc ramlenii. [...] Iesi si fugi de Unie cat poti de repede, ca sa nu ti se intample tie moaretea in Unie si vei fi numarat cu ereticii, iar nu cu crestinii". [Cuvinte si scrisori duhovnicesti, Chisinau, 1998]

50.Sfantul Ignatie Briancianinov(+1867):

"In chip hulitor, papismul atribuie unui om insusiri dumnezeiesti si ii da aceastuia o inchinare cuvenita si potrivita numai lui Dumnezeu".

„Catolicii, după ce s-au desăvârşit dogmele creştine prin cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice (Pan-ortodoxe), Sinoadele Locale şi Canoanele Sfinţilor Părinţi, au adăugat că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul. Un lucru foarte grav, mai ales că nu are temei biblic. Toate canoanele ortodoxe au temei biblic, spre deosebire de inovaţiile catolicilor! Astfel şi aceştia, ca şi musulmanii, au căzut într-o erezie condamnată chiar de al II-lea Sinod Ecumenic (Pan-ortodox), adică erezia lui Macedonie. De ce spun asta? Pentru că prin adăugarea la Crez a „şi de le Fiul purcede”, în ceea ce priveşte Persoana Duhului Sfânt, L-au pus pe Acesta într-o relaţie de subordonare cu celelalte două Persoane a Sfintei Treimi. De ce? Pentru că, imediat după, au înlocuit, în mare măsură, Persoana Sfântului Duh prin Persoana Papei. Prin ce? Prin introducerea ca dogmă a infailibilităţii papale (adică papa nu greşeşte niciodată în nici o decizie pe care o ia referitor la dogme) şi implicit a primatului papal. Era şi normal ca adaosul „şi de la Fiul” să aducă cu sine şi celelalte erezii ale papistaşilor: infailibilitatea şi primatul, harul creat şi supraadăugat, imaculata concepţie, înlocuirea formulelor din diferitele slujbe ale Bisericii (de exemplu: „ se botează robul lui Dumnezeu…” cu „te botez…”). Toate acestea îl arată pe pseudo-preot, episcop sau papă ca un izvor al Duhului Sfânt şi, implicit, ca o Persoană ce participă la lucrarea de mântuire a oamenilor, nu ca un „instrument” (cum zicem noi, ortodocşii) prin care Duhul Sfânt, ca Persoană, lucrează pentru mântuirea oamenilor. Duhul Sfânt, în credinţa noastră ortodoxă, este Cel ce toate le sfinţeşte, iar nu preotul sau episcopul. Lipsa Duhului Sfânt, în cultul papistaşilor, a dus şi la eliminare epiclezei (invocarea Duhului Sfânt) din Sfânta Liturghie. Numai Duhul Sfânt poate preschimba pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului! Nu un om păcătos şi stricăcios! Vedeţi în ce mare erezie sunt catolicii?

51.Sfantul Teofan Zavoratul(+1894):

"La prima vedere, noi avem cu romano-catolicii multe asemanari. La o cercetare amanuntita este evident oricui cat de departe sunt de adevar. Propagandisti vicleni, incearca sa ne sminteasca cu imaginea de ansamblu, ascunzandu-ne deosebirile."

52. PR. ARSENIE PAPACIOC – Nu este o intamplare ca suntem ortodocsi

"Biserica este trupul tainic al lui Hristos. Nu poti sa fii crestin universal decat prin modalitatea ortodoxa. In alegerea, trairea si adancimea unei structuri, trebuie neaparat sa tinem cont de niste date reale ale problemei in care ne angajam. Este o greseala sa iesi dintr-o structura spirituala puternica – Ortodoxia, atat de deplina, de autentica, de universala, care ofera realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trairi interioare. Nu este o intamplare ca noi suntem ortodocsi, si nu suntem romano-catolici. Sigur, este vorba de a ne angaja cu toata seriozitatea pe drumul esential istoric, care este marele Adevar – Orto-Doxia.

Pr. Arsenie Papacioc: "Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?"

"-Sfinţia voastră, se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre "despărţirea unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano-Catolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc." şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.
Întrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată?

arhimandrit Arsenie: Este şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie împărţită Biserica, pentru că Hristos a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"[1], adică: nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu poate să fie împărţit acest Adevăr.
Numai în funcţie de acest Adevăr este construită orice gîndire ca să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat în Sinoadele Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă la 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost în apărarea icoanei, dar mai ales la Sinodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II - lea Ecumenic, unde s-a completat Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12.
Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii.
Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o serie întreagă de atacuri filosofice împotriva Adevărului-Hristos, împotriva Creştinismului, pentru că acesta era un obiectiv care strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile care au păreri bune, zic ei, împotriva Adevărului adevărat.
Adevărul este Hristos[2], Biserica Ortodoxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă.

-Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu înseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea ?

arhimandrit Arsenie: Nici vorbă. Unitatea ţine de Adevăr, dar unitatea nu se referă la un număr de credincioşi, ci se referă numaidecît la Adevăr, care nu s-a stricat, rămîne imutabil şi singurul drum mîntuitor; nu spun de la mine şi: "cine va strica una din aceste mici, mic se va chema"[3] - adică nu se va mîntui; s-a dogmatizat tot ce a spus Hristos ca să se poate trăi, să se poată împlini.

-Sunt afirmaţii grave faptul că se susţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi.

arhimandrit Arsenie: Biserica şi-a pierdut unitatea ţinînd cont de numărul de credincioşi, dar nu unitatea în funcţie de Adevăr; Adevărul nu poate să fie împărţit; că s-au rupt de Adevăr este altceva. Dacă se vorbeşte aşa, trebuie să se şi motiveze despre ce unitate este vorba.

-Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile inter-creştine între Ortodoxie şi Catolicism, respectiv Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cît timp ar trebui să ţină aceste discuţii?

arhimandrit Arsenie: Ca timp, nu se pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, decît: vă primim cu drag înapoi [4].
Ecumenismul[5] acesta, lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet faptul că nu sunt cu Adevărul.
Singurul Adevăr este Hristos: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"[6]; în funcţie de Adevărul acesta e tot! - … Ortodoxia…, chiar numele ei este de la Hristos, cum ne-a învăţat El, Hristos şi au continuat Apostolii.
Am stat împreună sute[7] de ani şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecumenice, am fost împreună; la Sinodul 6 Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ideii normale împotriva monotelismului.
Va să zică am fost împreună; acuma s-au despărţit! Şi de la catolici[8] au venit protestanţii[9] cu Luther, şi neoprotestanţii[10] care, îţi dai seama, au interpretare continuă.
N-au, repet, identitate şi îi roade faptul că nu sunt cu Adevărul.
Nu există tîrg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema - "o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu"[11], acesta îşi pierde mîntuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce discuta decît dacă veniţi înapoi!

-Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri?

arhimandrit Arsenie: Dar nu sunt deloc de părere să fie un dialog. Dacă nu-i tîrg, dialogul începe; să discute nu ştiu ce…
Dacă faci caz de istorie, nu-ţi dau voie. Sau, mai bine zis, dacă faci caz de istorie, ce istorie au? De ce au plecat? Sute de ani am fost împreună; acestea nu sînt 15 zile !
Dacă vor să vină, să vină înapoi, sunt primiţi cu toată dragostea. Aşa interpretez şi vizitele care s-au făcut: de curtoazie; acesta-i semn că noi suntem de bună credinţă, că vă primim cu drag dacă veniţi. Fără condiţii!

-Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare în cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul ?

arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Că e vorba de Adevăr! Adică, dom’le, ia-mi un ochi că văd bine numai cu unul, ştii?
Obiectul unui dialog, dacă vor să fie dialog, ar putea să fie acesta: "nu avem nimic de discutat decît: vă primim cu drag înapoi". Asta este poziţia pentru că, altfel, ar însemna ca noi să ciuntim din Ortodoxie. Ce să ciuntim?!

-Dacă v-ar spune cineva că sunteţi habotnic, ce i-aţi răpunde?

arhimandrit Arsenie: Nu, dragă, sunt ortodox!

-V-am întrebat pentru că au fost acuzaţi unii ortodocşi că sunt habotnici.

arhimandrit Arsenie: Ascultă-mă ce spun! N-au cum, trebuie să zică ceva. Dar cu ce interes?
Nu ne-am dus noi la ei :"Hai să veniţi!"; îi chemăm, desigur. Dar văd că pe ei îi roade ceva.
Din punct de vedere spiritual, exclusiv spiritual, au chinul acesta că nu sunt cu Adevărul; şi Adevărul e limpede, dacă vrei să judeci normal, este aici. Noi avem probleme că suntem neatenţi, că suntem slabi, dar în ceea ce priveşte Adevărul, că despre asta este vorba, nu avem nici o grijă. Dar ei sunt îngrijoraţi. Orice ins dacă te vede pe tine pe o poziţie de valoare caută să te niveleze ca să aibă el linişte pe poziţia lui.

-Credeţi că s-au făcut progrese în cadrul mişcării ecumenice, a dialogului cu catolicii şi protestanţii? Adică vedeţi un duh bun?

arhimandrit Arsenie: Nu; prin întrebările pe care le puneţi, repetăm mereu întrebarea întîi. Nu, nici un progres nu se poate face, indiferent ce i se propune şi cine întreţine un dialog; dar înseamnă că cineva e vîndut, ori laş, ori neortodox, ori nu cunoaşte frumuseţea şi văpaia Ortodoxiei.

-Dialogurile acestea durează de foarte mult timp.

arhimandrit Arsenie: Desigur, numai aşa să nu spună că nu am stat de vorbă, cum au făcut acum: le-am întors vizita; foarte bine. Asta s-a făcut să arate că suntem civilizaţi, dar suntem pe poziţia noastră. Dar nu asta e discuţia. Discuţia este o împăcare: trebuie să ne aşezăm pe o poziţie de Adevăr comun; dar deja e Hristos!
Pentru că vor ei, pentru sutele astea de ani de rătăcire ale lor, trebuie să facem noi concesii ? Nu ! Adevărul este imutabil şi veşnic, este Hristos.

-Sfinţia voastră, mişcarea ecumenică porneşte de la ideea refacerii unităţii Bisericii Mîntuitorului Hristos. Credeţi că este o ispita de-a dreapta? Pentru că ei cred că suntem divizaţi.

arhimandrit Arsenie: Este o ispită de-a dreapta pentru că pun în discuţie Adevărul.
Acestea sunt porniri omeneşti, sunt momente, sectoare de timp în care se ivesc o serie întreagă de lucruri; ei caută să motiveze ce spun şi, din punct de vedere psihologic, nu le convine poziţia Bisericii pentru că vor să ne niveleze; aceasta este întotdeauna tendinţa celui mai slab ca să te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poată fi liniştit în căderea lui.
Ecumenismul este o problemă care nu va reuşi niciodată; decît o vorbă stearpă, o vorba continuă, cu acelaşi titlu pentru că nu se lasă ei. Noi tăcem; noi nu am stricat nimic. Ca să ne împăcăm trebuie să vină la Ortodoxie, absolut, de unde au plecat.
Noi nu avem ce ceda. Ce să cedăm? "O cirtă de va strica cineva din ce învăţ Eu, mic se va chema"[12].
Ce s-a stabilit la Sinoadele Ecumenice sunt nişte lucruri cu totul valabile; acelea durau sute de zile, cu mari Sfinţi Părinţi şi: "Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfînt"[13], aşa începea hotărîrea care consemna stabilirea Adevărului Sinodului.

-Foarte mulţi teologi studiază la facultăţi protestante şi catolice; şi tocmai aceştia sunt promotorii mişcării ecumenice.

arhimandrit Arsenie: Acestea nu sunt argumente, nu putem să discutăm asta, de ce exista iad şi de ce exista rai; treaba lor!
I-am spus unui băiat care făcuse Teologia sau o termina, pasionat de lucruri mai "exotice" - acesta mi-a zis: "mă duc la Roma cu gîndul să combat catolicismul" - şi i-am spus: ascultă, numai clădirile cînd le-oi vedea te catolicizezi, cum ai intrat în Roma. Ei s-au organizat acolo, se motivează, dar se motivează fals.
Dar nu ştiu de ce se pune problema împăcării! De ce? Ce te roade? Noi nu am pus problema pentru că suntem liniştiţi, suntem fericiţi.
M-a îngrozit foarte mult cînd am auzit că nu au Proscomidie, şi cînd văd ce mult se poate face la Proscomidie unde pomenim morţii şi viii! O Liturghie fără Proscomidie e un lucru raţionalizat, e un simbol, nu mai e un Adevăr.

-Mai mulţi teologi, printre care şi Mihai Urzică, părintele Iustin Popovici, sîrbul, în unele cărţi ale lor au afirmat că mişcarea ecumenică ar fi o creaţie a masoneriei. Ce spuneţi?

arhimandrit Arsenie: Nu este o creaţie a masoneriei, este o creaţie a dracului.

-Mai rău!

arhimandrit Arsenie: Mai rău! Chiar Iustin Popovici a zis[14] că ar fi cea mai mare greşeală a secolului.

-Panerezia secolului, "panerezia timpului nostru", s-a exprimat părintele Iustin Popovici.

arhimandrit Arsenie: Da. E cea mai mare greşeală. Şi a mai zis încă una, fiind vorba de el: "S-au făcut trei mari greşeli de la Creaţie: căderea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infailibilitatea papală". Va să zică nu putem să dăm citate decît pentru Ortodoxie. Au fost nişte ortodocşi, nişte trăitori - şi Mihai Urzică pe care îl cunosc; am stat împreună şi îl pomenesc zi de zi pe el şi pe Maria, soţia lui; îi am pe pomelnic"

53. Pr. Rafail Noica
Daca vedem ca un Apus care de 1000 de ani n-a mai cunoscut Biserica de cand Roma s-a despartit de Biserica si a cazut in erezia – socotesc, cea mai cumplita din istorie – si am vazut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceasta erezie in mii de feluri, si am vazut-o in literatura apuseana, am vazut-o in politica, am vazut-o in toate lucrurile in care am avut niste sclipiri, totusi acum Apusul in mare masura vine la Ortodoxie, mare … poate nu asa mare, dar in comparatie cu ce a fost in istorie, in orice caz mai mare decat oricand."

54.Părintele Filothei Zervakos :
„Unirea Bisericilor este cu neputinţă de făcut, deoarece papistaşii sunt împotriva Evangheliei lui Hristos şi a Tradiţiei patristice(epistolă de răspuns către catolicul Morello, martie 1964)

55.Mitropolitul Athanasios de Lemesou:

"Papismul este o erezie!”

-Papa ce zice despre ortodocşi?-Papa a spus despre noi, ortodocşii, că suntem o Biserică nedeplină (cu lipsuri, ελλιπής). Dumnezeu unul este.Da, Dumnezeu este unul şi Biserica lui Dumnezeu este una, pentru că aşa spunem în Simbolul de Credinţă: „Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică". Această Una este Biserica Ortodoxă, nu există mai multe Biserici.

56. Prof Dimitrios Tselenghidis.
„Romano-catolicismul nu poate fi considerat Biserică..."„Prăpastia e de netrecut, nu au nici un sens dialogurile teologice, dacă nu se rezolvă diferenţele dogmatice...",.

57. Părinte arhimandrit Haralambie Vasilopoulos referitoare la oportunismul dialogurilor între ecumenişti şi eterodocşi, pe care o citez aici din relevanta lui carte „Ecumenismul fără mască" (ediţia a II - a, 1995).:

„Părinţii nu discutau deloc cu ereticii. Nu se uitau la politeţuri şi amabilităţi. Mărturiseau Adevărul. Biserica Ortodoxă din perioada Sinoadelor Ecumenice nu a deschis niciun dialog cu „bisericile" ereticilor. Nu s-a proclamat pe sine membru organic al unei Societăţi (Consiliu), care să o unească cu eunomienii, cu anomeii, cu arienii, cu apolinarienii şi cu sabelienii. Dimpotrivă, Canonul I al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic nu cheamă la o unire organică cu ereticii, ci anatematizează.Aşadar, nu există dialog cu ereticii, de unde rezultă rămânerea lor în înşelare. Părinţii nu vorbeau cu ereticii ca egali faţă de ei. Nu făceau dialog „în aceeaşi termeni, pe picior de egalitate", după cum vor astăzi unioniştii. Respingeau argumentele lor şi când aceia rămâneau neclintiţi în rătăcire, Părinţii purtători de Dumnezeu îi tăiau, îi despărţeau, îi cateriseau şi îi anatematizau. Îi îndepărtau de Trupul Sfintei Biserici, ca pe o „sinagogă a satanei" (pp. 114-115)".

58. Par acad. Dumitru Staniloaie:

"Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie“.

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: "Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru"

Pr. Adrian Fageteanu: "Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX"

Pr. Ilie Cleopa: "Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!"

Pr. Iustin Parvu: "Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica"

Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."


8. CARE SUNT DIFERENTELE INTRE ORTODOXIE SI CATOLICISM?

Intre diferentele dintre catolici şi ortodocşi, prima şi cea mai flagrantă este faptul că ei şi-au dorit, de la Carol cel Mare (814) pînă azi, două lucruri împotriva cărora Evanghelia stă cu totul împotrivă: o împărăţie a cerurilor pămîntească şi propovăduirea credinţei cu sabia( vezi Cruciadele si Inchizitia)

Ioan 6:15 ("Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, El singur."), 18:36 ("Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici. ") şi Matei 26:52 ("Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.") sunt strigătoare la cer împotriva papei şi a instituţiei papale din ultimii 1000 de ani.

1. filioque: Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan)

2. suprematia papala: Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru!

O serie de articole, 15, 16 si 23, subliniaza clar primatul papei in fata celorlalti episcopi. in acest sens, cele mai clar sunt articolul 12 care spune: "Colegiul sau corpul episcopal, nu are autoritate decat cu pontiful roman, succesorul lui Petru, a carui putere de primat ramane intreaga atat asupra pastorilor, cat si asupra credinciosilor.
3. infaibilitatea papala: Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa
Sfantul Iustin Popovici:
„Uzurpind prin dogma infailibilitatii in favoarea sa, adica in favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a autodeclarat in fapt, Biserica in Biserica papista si a devenit in ea totul in toate. Un "Atottiitor universal" sui generis. De aceea dogma infailibilitatii papei a si devenit pan-dogma papismului iar papa nu se poate lepada de ea in nici un chip cita vreme va fi papa al papismului umanist.
«Vicarius Christi» il inlocuieste in chip desavarsit pe Dumnezeu-Omul", dupa cum marturiseste Sfantul Iustin Popovici.
Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelasi timp si moartea a doua a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, înaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-Om Hristos exista în lumea noastra pamânteasca ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atât de radical si atât de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei - om. Nu exista nici o îndoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta împotriva Dumnezeului-Om Hristos! Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamânt, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului - numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sarmana fiinta pamânteasca ce se numeste om. Acolo unde îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupa cum din aceasta pricina Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasca divino-umana si succesiunea apostolica sacramentala." (Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)


Odata cu declararea infailibilitatii papei este afirmata si cea a Bisericii Catolice. Asadar, fiind infailibila, Biserica Catolica singura detine mijloacele mantuirii, cum a declarat si papa Ratzinger in vara lui 2007. Dar doctrina infailibilitatii, mai implica printre altele si anatemizarea celui ce ar gandi contrar papei. Dupa pronuntarea acestuia intr-o problema sau alta, automat vine si blestemul celui ce nu este intr-un cuget cu vicarul lui Hristos. De asemenea, suveranul pontif poate pronunta o dogma nu numai in cadrul sinoadelor ci si in afara lui, printr-o enciclica, o bula sau o simpla adresa.

Pontiful roman, in virtutea oficiului de vicar al lui Hristos si de Pastor al Bisericii Universale, are asupra Bisericii putere deplina, suprema si universala, pe car o exercita totdeauna in mod liber" si articolul 27, privitor la infailibilitate ca insumare, pazitoare si exponenta a intregii Revelatii: "Pontiful roman se bucura de prerogativa infailibilitatii in virtutea oficiului sau, cand, in calitate de pastor si invatator suprem al tuturor credinciosilor, proclama ca definitiva o doctrina asupra credintei si uzantelor ei.

4. purgatoriul: Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.
5. azimile: Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii
6. imaculata conceptie: Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.
7. substantialitatea: La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati… si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri
8. celibatul preotilor: Preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie
9. indulgente papale: Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune
10. mirungerea: Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana.