DEOARECE MASS MEDIA NE BOMBARDEAZA CU PROSTI DESPRE EXTRATERESTRII...

Cititi si
 http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2011/01/lumea-trebuie-sa-se-pregateasca-pentru.html

http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/10/din-ciclul-iar-batem-campii-azi-din-nou.html

http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/09/marea-apostazie-despre-sfantul-ierarh.html

"Semnele Antihristului Se vor manifesta cu precădere în văzduh" (Sfântul Efrem Sirul).


"În văzduhuri acţionează puterea stăpânitorului, puterea satanei" (Efes 2-2; 6-12).



Ieromonah SERAFIM ROSE


ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI
 
VI. "SEMNE DIN CER" PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXă ASUPRA OBIECTELOR ZBURăTOARE NEIDENTIFICATE (OZN-urilor)


Deceniile care au urmat celui de al II-lea Război Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales în Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi în aparentă neavând nici o legătură cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atentă un semn tot atât de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiintă religioasă" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate", care virtual au fost văzute în toate părtile lumii, începând cu prima "farfurie zburătoare" reperată în 1947.

Credulitatea si superstitia omenească, care sunt la fel de mult răspândite astăzi ca oricând în istoria omenirii, au făcut ca acest fenomen să fie întrucâtva asociat cu "manifestările bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Într-o măsură nu mai mică însă, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiintă si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat în publicarea unor studii si cărti.

Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive în identificarea fizică a acestor obiecte zburătoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetătorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decât vechile teorii de până acum.

În acelasi timp însă, aceste ipoteze de ultimă oră ne aduc în prezenta unei "granite a realului" (chiar asa se si intitulează una din lucrările stiintifice mentionate), adică la limita unei realităti psihice si spirituale pe care, oamenii de stiintă respectivi nu sunt pregătiti să o investigheze. În schimb, bogătia de informatii referitoare tocmai la această realitate, asa cum o aflăm din textele patristice si din Sfânta Scriptură, îl plasează pe observatorul crestin ortodox în pozitia privilegiată din care el are toate datele care să-i permită să evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" în general.

Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atât de fenomenele ca atare, cât de mentalitatea asociată cu ele: cum interpretează oamenii în general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor în acest mod se numără si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, în foarte seriosul său studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburătoare: un mit modern al obiectelor văzute pe cer).

În această carte Jung abordează fenomenul în primul rând din perspectiva semnificatiei lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinând "realitătii obiective", el a identificat cu toate acestea în mod just zona cunoasterii umane, căreia îi apartine. Oamenii de stiintă contemporani, chiar dacă pornesc de la latura "obiectivă" iar nu cea psihologică a problemei, sunt si ei nevoiti să apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea explica aceste fenomene.

În abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai înainte de toate important pentru noi să întelegem cadrul general în limitele căruia s-au interpretat în general fenomenele OZN (de către cei care au crezut în existenta lor, desigur), încă de pe vremea primelor lor manifestări la sfârsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregătiti să vadă pe cer? Răspunsul la această întrebare se poate afla aruncând o privire rapidă asupra literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatură sunt îndeobste plasate la începuturile secolului XIX. Unii preferă să-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combină un stil de un realism foarte persuasiv cu o substantă narativă atinsă întotdeauna de "misterios" si de "ocult". Altii o consideră precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, în cartea sa "Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradusă recent si în româneste, n. tr.) combină stiintă fantezistă si ocultism într-un mod ce caracterizează multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci încoace.

Povestirea stiintifico-fantastică tipică avea să apară însă la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, odată cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecând prin faza manifestărilor literare de mâna a doua, asa cum apăreau ele în periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o formă literară de prestigiu international în deceniile din urmă. Mai mult, un număr de filme de maximă audientă atestă cât de mult atmosfera SF captivează imaginatia maselor.

Filmele SF ieftine si mai curând de senzatie ale anilor '50 au făcut loc în ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care îsi spun "de idei", cum ar fi Odiseea spatială 2001, Războiul stelelor, sau Întâlnirea de gradul III, fără a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).

Filozofia sau mai curând ideologia care stă la baza spiritului SF si care îl generează, este împărtăsită, chiar dacă numai implicit, de toti creatorii de SF. Această filozofie ar putea fi rezumată astfel:

1. Religia în sens traditional este fie cu totul absentă, fie prezentă în mod accidental sau artificial. Chiar ca formă literară, SF-ul este în mod vizibil produsul unei perioade deja "post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu totul secularist, desi în el se amestecă adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu", atunci când este mentionat, este prezentat ca o putere vagă si lipsită de contur, iar nu ca o fiintă personală (de ex. "Forta" din Războiul Stelelor, o energie cosmică care are atât un aspect pozitiv cât si unul negativ). Fascinatia crescândă a omului contemporan fată de temele SF este o reflectare directă a pierderii valorilor religioase traditionale.

2. În centrul universului SF nu se mai situează Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum îl cunoastem noi astăzi, ci asa cum va "deveni" el în viitor, conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt în general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies în prim plan, ci întâlnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce reprezintă rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin "din alte galaxii".

Ideea că există forme de viată inteligentă "mult evoluată" pe alte planete a devenit atât de înrădăcinată în mentalitatea contemporană, încât până si în cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotită ca ceva de la sine înteles.

Astfel, într-o foarte populară serie de cărti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods - Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" în preistorie, cărora li s-ar datora aparitia subită a inteligentei la om, inteligentă care este anevoie de explicat prin teoria evolutionistă obisnuită.

Cercetători de prestigiu din Rusia speculează că distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, că în urmă cu secole pământul a fost vizitat de fiinte "extraterestre", că Iisus Hristos se poate să fi fost un astfel de "cosmonaut" si că astăzi "este posibil să ne aflăm în pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. *

* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain - Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele în lb. rusă ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space", in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik Jan. 1968

Cercetători la fel de reputati din lumea occidentală cred destul de serios în existenta "inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani încoace ei încearcă, prin intermediul telescoapelor radio, să intre în legătură cu ele. Există în întreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care încearcă să receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.

De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit să urmeze orice idee nouă pe care o lansează "stiinta", fac la rândul lor speculatii în cadrul noului domeniu al "exoteologiei" (adică "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netăgăduit că mitul SF îi fascinează cu putere până si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiintă ai zilelor noastre.

Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au "depăsit" limitele umanitătii obisnuite, mai ales cele ale "personalitătii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o impersonalitate bizară. În cartea Childhood's End (Sfârsitul copilăriei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasă de oameni are fizionomia caracteristică vârstei copilăriei, însă chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformări "evolutive" încă si mai înalte, până la absorbirea într-o "Supraminte" impersonală.

În general literatura SF - ale cărei idei se află în opozitie diametrală fată de învătătura crestină, dar în concordantă perfectă cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul evolutionist" si "spiritualitatea" în termenii unei depersonalizări crescânde.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt văzute, în termenii SF, ca "proiectii" ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt câtusi de putin lipsite de substantă, pentru că ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiană a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfăsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iată câteva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului: comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apărea si a dispărea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin "gândirea pură", miscarea la viteze ce depăsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovăduirea unei filozofii "spirituale" care se plasează "dincolo de orice religie" si care promite sosirea unui timp în care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.

Într-adevăr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrăjitoresti tipice. Într-o istorie a literaturii SF se notează că, "un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normală prin intermediul unor personaje si evenimente care depăsesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*

* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura SF: Istorie, Stiintă, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175.

Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamănă foarte bine prin unele locuri (mai ales în amănuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele descrieri din "Vietile Sfintilor Părinti", pe vremea cărora activitătile vrăjitoresti erau ceva obisnuit la popoarele păgâne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti să-si ducă viata.

Literatura stiintifico-fantastică nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologică" nu este. Ea se prezintă mai degrabă ca o întoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne - stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiată de ocultism.

In aceeasi istorie a literaturii SF se notează că "rădăcinile literaturii SF, ca si rădăcinile stiintei, se situează în zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetările si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indică si ele o viitoare jonctiune între "stiintă" si ocultism, dezvoltare care se află în deplină armonie cu literatura SF.

Literatura SF din Uniunea Sovietică (care se bucură acolo de aceeasi popularitate ca si în Vest, desi cunoaste dezvoltări usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentală. În general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influentă occidentală sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduistă, asa cum se remarcă în cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatură SF rămâne, potrivit unui critic, "cu o capacitate vagă de a distinge demarcatiile critice dintre stiintă si magie, dintre omul de stiintă si vrăjitor, dintre viitor si fantezie".

Literatura SF, atât din Vest cât si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, "confirmă în întregime - spune acelasi autor -, faptul că faza superioară a umanitătii o constituie ocultismul".*

4. Prin însăsi natura sa "viitorologică", literatura SF tinde să devină utopică. Câteva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfectă a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupă de "evolutia" societătii moderne la o stare mai avansată, sau cu întâlnirea cu civilizatii superioare de pe altă planetă, cu speranta (care uneori este prezentată ca realitate) că problemele cotidiene ca si limitările conditiei umane pot fi depăsite. În creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "începe să dobândească calităti nemateriale", iar "civilizatia post-industrială va fi ca aceea de tip hinduist" **.

* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110
** Grebens, pp.109-110

"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calităti "mântuitoare", iar aterizările navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care să conducă oamenii în "progresul lor evolutiv".
Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însăsi un semn grăitor al pierderii valorilor si mentalitătii crestine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fată sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a "fiintelor extraterestre", care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră "cosmică" a istoriei sale.
Pretinzând că este "stiintifică si nereligioasă", literatura SF în realitate este un mijloc propagandistic de vârf (de formă secularistă) în mediatizarea "noii constiinte religioase" ce invadează omenirea, pe măsură ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns.

Toată această prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptările pseudoreligioase spre care este stimulat omul "civilizatiei postcrestine"!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifică

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregătit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor "obiectivă" pe baza literaturii sau asteptărilor si fanteziilor omenesti.

Înainte de a încerca să aflăm ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi să cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au făcut asupra lor. Există cu adevărat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologică si pseudo-religioasă pe de altă parte?

Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de către Dr. Jaques Vallee, un cercetător francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizică si în stiinta computerelor, si care a făcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifică a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mărturia lui este cu atât mai pretioasă, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului.
Dr. Vallee afirmă* că, desi obiecte zburătoare ciudate au mai fost observate în secolele trecute, "istoria lor modernă" începe odată cu transformarea lor într-un fenomen de masă, adică odată cu anii celui de-al doilea Război Mondial si de atunci înainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oară în 1947, dar el se repetase de mai multe ori până atunci în tări ale Europei.

* UFO's in Space : Anatomy of a Phenomenon - OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen -, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)

In timpul celui de-al II-lea Război Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce păreau că se află sub un control inteligent, iar în 1946, mai ales în luna iulie, a fost un adevărat val de astfel de aparitii, în Suedia si în alte tări nord-europene. Initial s-a presupus că obiectele percepute în acest val scandinav sunt "meteori", apoi că ar fi "rachete" (sau "rachete fantomă") sau chiar "bombe", si uneori că sunt "un nou tip de navă spatială", capabilă de miscări cu totul neobisnuite în spatiu si care nu lasă nici o urmă pe sol, nici măcar atunci când par că aterizează.

Presa europeană era plină de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toată lumea în Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar în nici măcar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr. Vallee conchide că "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rămase neidentificate si că el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZN-urile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".

Conform cercetărilor sale, din acest "val de farfurii zburătoare" si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere între interesul crescând al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte după cum nici cu ani înainte, când Orson Wells panicase întreaga opinie publică americană în 1938, cu a sa adaptare radiofonică după Războiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii zburătoare".

El concluziona că "nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constientă sau inconstientă a martorilor oculari sau a reactiilor lor fată de el".

Prima reperare, care s-a înregistrat în Statele Unite si care a fost preluată si difuzată în masă de mass-media americană, a avut loc în iunie 1947, când Kenneth Arnold, un comis voiajor care îsi pilota la acea oră propriul avion, a văzut nouă obiecte în formă de disc, asemenea unor "farfurii" ce zburau în apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a început era "farfuriilor zburătoare".

Ceea ce este totusi interesant, este că aceasta nu a fost prima aparitie OZN americană; s-au făcut alte observări nepopularizate, în lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, în aceeasi lună, avusese loc un val OZN în Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.
Deci, se vede clar că aparitiile OZN din 1947 nu se datorează nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii în cadrul valului american din 1947, mai cu seamă în lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare făceau speculatii despre "vizitatorii interplanetari", aparitiile erau totusi luate în serios de oamenii de stiintă, care presupuneau că se află în fata unei tehnologii foarte avansate, după toate probabilitătile americane, sau poate chiar rusesti.

Un al doilea val s-a manifestat în iulie 1948, cu aparitii în America si în Franta. În Statele Unite niste piloti aflati în zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au văzut o navă de zbor în formă de torpilă cu două rânduri de "hublouri", înconjurată de un soi de aură albăstruie si emitând o coadă de flăcări portocalii. În august al aceluiasi an s-au înregistrat numeroase aparitii la Saigon si în alte părti ale Asiei de sud-est, ale unui "obiect prelung în formă de peste".

1949 a fost anul în care s-au semnalat discuri si sfere ciudate în Suedia si noi OZN-uri în America, două dintre ele observate de specialisti si experti în astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat în 1950 si 1951, în Statele Unite mai ales, dar si în Europa.

În 1952 a apărut primul val OZN cu adevărat international, care s-a manifestat în aparitii repetate în S.U.A., Franta si Africa de Nord. Apogeul acestui val l-au constituit două aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adică deasupra unor clădiri care se află sub permanentă supraveghere radar. În septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. În acelasi interval s-a comunicat în Franta prima "aterizare" OZN, care include si prezenta unor "omuleti".

În 1953 nu s-au mai înregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, când, într-o noapte, patru obiecte au plutit si au făcut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se întinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare număr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.

Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de până atunci. Franta a fost practic coplesită de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultătile cu care se confruntă o investigatie stiintifică solidă a fenomenului OZN: "Fenomenul a fost atât de intens, impactul asupra opiniei publice atât de profund, reactia ziarelor atât de emotională, încât reflexia stiintifică ajunsese la saturatie cu mult înainte de a fi posibilă o investigare serioasă. Drept urmare, nici un cercetător nu-si putea risca reputatia stiintifică studiind pe fată un fenomen prezentat cu atâta patimă si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiintă francezi au păstrat tăcerea până când valul a trecut si s-a mai estompat în constiinta oamenilor".

În timpul valului francez au apărut caracteristicile tipice ale întâlnirilor extraterestre de mai târziu: "aterizări" OZN (în împrejurări bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN înspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) în vecinătatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate îmbrăcate în "costume de scafandri", tulburări fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 încoace s-au semnalat în fiecare an astfel de aparitii în diferite tări, cu valuri internationale majore în anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii sunt îndeosebi numeroase si cu efecte foarte adânci în tările Americii de Sud.

Cea mai cunoscută investigatie guvernamentală a fenomenului OZN este cea întreprinsă de Flota Americană a SUA, la scurt timp după primele aparitii OZN americane din 1947. Această investigatie, cunoscută din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea Albastră") a durat până în anul 1969, când a fost abandonat la recomandarea "Raportului Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusă de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.
Cei care s-au ocupat îndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat însă imediat că în nici unul dintre ele nu se ia în serios existenta fenomenelor OZN si că preocuparea lor este mai curând aceea de a calma opinia publică prin explicarea "oficială" a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.

Unele grupuri de persoane interesate de întelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburătoare", au mers chiar până la a afirma că Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan în spatele căruia tin ascunsă cunoasterea "adevăratei naturi" a fenomenului OZN.

După toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetări decât că au fost făcute cu neglijentă, pentru simplul motiv că obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavând nici o legătură cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor întâmplări cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiintă începu să nu le mai placă această temă de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe să nu-i mai placă strugurii.
Primul director al "Cărtii Albastre", căpitanul Edward Ruppelt, a mers până la a mărturisi că "dacă scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multă confuzie în jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treabă mai bună... Se poate vorbi despre o confuzie organizată în abordarea acestei probleme... Totul în acest raport se bazează pe premisa că de fapt nu există OZN-uri"*.

Raportul Condon contine câteva explicatii "clasice" ale Fenomenului OZN; în una din ele, de exemplu, se afirmă că "această aparitie neobisnuită trebuie considerată asadar ca făcând parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurantă naturale, dar care sunt atât de rare, încât nu au putut fi descrise sau evaluate până la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment înainte".

Consultantul stiintific principal al "Cărtii Albastre" pentru mai bine de jumătate din cei 22 de ani, cât au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fată toată această activitate drept un "proiect pseudo-stiintific"**.

* Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83
** Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifică, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219

În cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, "Cartea Albastră" a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rămas "neidentificate" în pofida chiar a "explicatiilor" adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colectează încă de către organizatii particulare din S.U.A. si din alte tări, în conditiile în care aproape toate organele guvernamentale se feresc să facă comentarii asupra lor.

În Uniunea Sovietică subiectul a apărut mentionat public pentru prima oară în 1967 (ceea ce înseamnă implicit aprobarea oficială), când Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, într-un articol din revista sovietică Smena, că "radarul sovietic receptionează obiecte zburătoare neidentificate încă de acum douăzeci de ani".***

In aceeasi perioadă a avut loc o conferintă stiintifică (sovietică) pe tema "Civilizatii Spatiale", condusă de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de "civilizatii" a căror existentă el o considera de la sine înteleasă.**** În anul următor însă, tema OZN-urilor a fost din nou interzisă în Uniunea Sovietică, iar de atunci cercetătorii sovietici îsi comunică rezultatele colegilor lor din vest doar pe căi neoficiale.
*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburătoare Neidentificate" - în Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103
**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96

În Statele Unite subiectul se situează "în afara ariei" de cercetare, atât pentru cercurile de resort militare, cât si pentru oamenii de stiintă propriu-zisi, dar este demn de notat faptul că în anii din urmă un număr din ce în ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte în serios fenomenul OZN si se întrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare; Cercetătorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor oameni de stiintă foarte activi în cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuză să-si vadă mentionat numele (în massmedia) în contextul cercetărilor fenomenului OZN.

Există desigur si altii care neagă existenta OZN-urilor, punându-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, după ei OZN-urile nefiind altceva decât obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti autori este Philip Klass; el "demască" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, în urma câtorva investigatii, că OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins că "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinând altor civilizatii este un basm confectional pe măsura mentalitătii adulte". *

* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360

Asemenea cercetători de neclintit se bazează mai ales pe faptul că practic nu există dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti să recunoască putinătatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.

Dar, ceea ce a convins un număr de savanti, în anii din urmă, să ia în serios fenomenul, nu este dovada fizică a existentei lor, ci faptul că o multitudine de persoane, a căror probitate si seriozitate nu poate fi pusă la îndoială, au văzut lucruri ce se situează dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.

Iată cum descrie Dr. Hynek aceste mărturii: "Aveam invariabil sentimentul că mă aflu în fata unor oameni care îmi descriu desfăsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoană într-o experientă capitală, pe care si-o aminteau în cele mai mici detalii si care nu avea nici o legătură cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoană nu era câtusi de putin pregătită - si a cărui întelegere o depăsea cu desăvârsire" (The UFO Experience).

Această experientă a intensei realităti a fenomenului OZN, conjugată cu lipsa totală a dovezilor fizice care să ateste existenta lor, plasează fenomenul mai curând în sfera studiilor de psihologie, decât în cea a investigărilor unor fenomene fizice; mai precis, în sfera cercetărilor prin care se studiază mai curând rapoartele decât întâlnirile extraterestre în sine, si gradul de credibilitate si consistentă a acestor rapoarte.

Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care în mod firesc abordările care urmăresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din această perspectivă poate că nici părerea d-lui Klass cum că aceste "nave spatiale miraculoase" nu sunt decât niste "basme pentru oameni mari" - nu este cu totul neîndreptătită. Pentru că a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai văzut (sau ceea ce altcineva a văzut) este cu totul altceva: experienta în sine poate să fie reală, în timp ce relatarea sau interpretarea ei poate să tină de domeniul "basmului" sau a miturilor contemporane.

Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la înlăturarea prejudecătilor despre întâlnirile sau observările obiectelor extraterestre. El a arătat clar că de cele mai multe ori persoanele care declară asemenea întâlniri sau observări nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezintă credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistată.

Dimpotrivă, relatările cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifică), pe care respectiva experientă i-a surprins sau chiar socat si căreia ei nu îi găsesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cât experienta este mai puternică iar OZN-ul văzut mai de aproape, cu atât mai putin dispusă este respectiva persoană să o relateze.

Dosarele OZN sunt o colectie de "evenimente incredibile povestite de către persoane perfect credibile", după cum declară un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul că există ceva în spatele atâtor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la îndoială.