Ce este Izvorul Tămăduirii. Ape vindecătoare în România

Ce este Izvorul Tămăduirii. Ape vindecătoare în România


În fiecare an, vinerea din Săptămâna Luminată, după Învierea Domnului, se prăznuieşte Izvorul Tămăduirii, una dintre marile sărbători dedicate Maicii Domnului.

Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Brâncoveni

Praznicul aminteşte de o minune săvârşită de Maica Domnului la Constantinopol. Cu puţin înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457 – 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului, când întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă. Ostenelile lui Leon sunt zadarnice: nici un fir de apă.

Atunci aude glasul Maicii Domnului: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Leon face cum i se spune şi găseşte un izvor din care îi dă orbului să bea şi îl spală pe faţă. Atunci, orbul îşi recapătă vederea.

În amintirea acestei minuni a Maicii Domnului, când ajunge împărat Leon ridică lângă acel izvor o biserică.

Apa izvorului săvârşeşte de-a lungul timpului multe alte voindecări miraculoase. Însuşi împăratul Iustinian (527 – 565), care suferea de o boală grea, se vindecă bând din apa minunată. Drept mulţumire, el face o biserică şi mai mare, care este însă distrusă de turci la 1453, odată cu căderea Constantinopolului.

Sfinţirea apei: Aiasma alungă iasma

Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc apa, făcând Aghiasmă Mică, căreia poporul îi mai spune şi “aiasmă”.

O foarte interesantă apropiere între “aiasmă” şi “iasmă” face Adrian Cocoşilă:
“Se cere o explicaţie în legătură cu sensul cuvântului iasmă-iazmă, de “arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”, contrar sensului originar de “apă sfinţită”. Explicaţia este următoarea:

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: “Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga “arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău.”

Unde sunt izvoare tămăduitoare în România

Izvorul Tămăduirii se prăznuieşte în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată

La Istanbul, pe locul minunii săvârşite de Maica Domnului, există o biserică din secolul XIX. Dar la subsol, un paraclis rămas din secolul VI, de pe vremea lui Iustinian, adăposteşte Izvorul arătat de Maica Domnului.

În ţara nostră sunt mai multe izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare:

• Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbata de Sus, com. Voila, jud. Braşov – izvor şi fântână tămăduitoare;

• Mănăstirea Bucium, sat Bucium, com. Şinca, jud. Braşov – izvor tămăduitor (sub care se zice că sunt moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul)

• Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cărpineţ, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”

• Mănăstirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (Haţeg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tămăduitor (tot aici se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca)

• Mănăstirea Râmeţ, com. Râmeţ, jud. Alba – izvor tămăduitor în paraclis

• Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba – izvor tămăduitor

• Schitul Călugăra, com. Ciclova Montană (Oraviţa) – izvor tămăduitor în biserică

• Mănăstirea Izvorul Miron, sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş – izvor tămăduitor cu ape termale

• Mănăstirea Săraca, com. Şemlacu Mic, jud. Timiş – izvor tămăduitor

• Schitul Vasiova, oraşul Bocşa, jud. Caraş Severin – izvor tămăduitor în capelă

• Schitul Valiug de pe Muntele Semenic, jud. Caraş Severin – lac sfânt

• Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt – izvor tămăduitor

• Schitul Pătrunsa, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor

• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (Izvorul Frumos)

• Mănăstirea Bistriţa, com. Costeşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor ce picură în peştera Sf. Grigorie (Vânturariţa), Galeria Asceţilor

• Mănăstirea Frăsinei, com. Muereasca, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (al Sf. Calinic)

• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea – izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paşte

• Schitul Horăicioara, com. Crăcaoani, jud. Neamţ – izvor tămăduitor

• Fântâna din satul Smeeni – apă tămăduitoare

• Biserica “Greceasca”, Brăila, jud. Brăila – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanţa – izvor tămăduitor (al Sf. Andrei)

• Mănăstirea “Peştera Sf. Ap. Andrei” , comuna Ioan Corvin, jud. Constanţa – izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei)

• Mănăstirea “Sf. Ioan Casian”, comuna Târguşor, jud. Constanţa – izvor tămăduitor

• Mănăstirea “Sf. Maria – Techirghiol”, Techirghiol, jud. Constanţa – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Cetăţuia, com. Cetăţeni, jud. Argeş – izvor tămăduitor în altar, ce curge de la data “Izvorului Tămăduirii” până la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului”

• Mănăstirea Robaia, com. Muşateşti, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Nămăieşti, lângă Câmpulung Muscel, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Ştefan cel Mare, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”, sat Vâlcele/Crâmpoţani, com. Merişani, jud. Argeş (DN Piteşti – Curtea de Argeş) – 7 izvoare tămăduitoare (pe locuri de putere vechi; regula “tăcerii” pe o rază de 1 km de jur împrejur)

• Fântâna din satul Prodăneşti, com. Ioneşti, jud. Argeş – apă tămăduitoare

• Fântâna din satul Glambocu (lângă Piteşti), jud. Argeş – apă tămăduitoare

• Mănăstirea Ghighiu (lânga Ploieşti) – izvor tămăduitor

• Biserica din satul Parepa-Ruşani, com. Colceag, jud. Prahova – fântână tămăduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)

• Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti – izvor tămăduitor (la intrare)

• Biserica “Sf. Gheorghe – Mărţişor” – izvor tămăduitor (vizavi de fosta Măn. Văcăreşti

sursa: ziua veche