A MURIT IPS BARTOLOMEU ANANIA, MITROPOLITUL CLUJULUI

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania, pe care Domnul l-a chemat la ceruri, sa se roage pentru poporul pe care l-a pastorit.

În această seară, la ora 19.25, Mitropolitul Clujului, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania, a murit la Cluj-Napoca. El a fost adus în ţară în urmă cu o săptămână, de la clinica AKH din Viena, unde a fost internat pentru afecţiuni cardiace.

"Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunță că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor. Decesul a survenit la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca", se arată într-un comunicat de presă al Mitropoliei.


În ultimele zile de viaţă, mitropolitul Bartolomeu Anania a fost în comă, stare în care intrat pe 23 ianuarie 2010, când încă se mai afla internat la Spitalul AKH din Viena.

Preotul Bogdan Ivanov, secretarul personal al mitropolitului Bartolomeu, care l-a însoţit pe acesta în Austria, a declarat că mitropolitul Clujului şi-a dorit foarte tare să revină la Cluj şi unde să treacă la cele veşnice. "Starea lui a fost critică şi nu s-au putut face prea multe", a spus părintele Ivanov.

După ce a revenit la Cluj, medicii au avut o încercare de a-l scoate din coma indusă pe mitropolitul Bartolomeu Anania, dar nimeni din anturajul acestuia, episcopi sau preoţi cu diferite funcţii, nu a dorit să semneze pentru un eventual risc care ar fi putut surveni. Surse din cadrul Mitropoliei Clujului au declarat că joia trecută episcopii Vasile Flueraş şi Irineu Bistrişeanu au avut o discuţie cu medicii Clinicii de Chirurgie 1 care au dorit să îl detubeze pe Bartolomeu pentru a vedea dacă acesta va putea să respire singur. "Nu au vrut să îşi asume niciun risc pentru că starea de sănătate a IPS Bartolomeu era foarte gravă", a spus un preot.

Diagnosticul pus de medicii clujeni a fost de insuficienţă acută cardio respiratorie şi stenoză de venă aortă.

Va fi înmormântat în cripta de sub catedrala mitropolitană

Mâine, trupul neînsufleţit al mitropolitului Clujului va fi depus în Catedrala Mitropolitană din centrului Clujului. În comunicatul Mitropoliei Clujului se arată că trupului lui IPS Bartolomeu Anania va fi depus în catedrala mitropolitană unde toţi cei care l-au iubit şi respectat pe înltul ierarh îşi vor putea lua adio de la acesta.

De asemenea, trupul lui IPS Bartolomeu Anania va fi coborât în cripta ierarhilor de sub catedrala mitropolitană care a fost renovată în urmă cu trei luni.

Ritualul înmormântării unui mitropolit presupune delegarea din partea Patriarhului Daniel a unui alt mitropolit care să conducă destinele MItropoliei Clujului până la numirea de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a unui nou mitropolit.

"Ritualul presupune că cel care va fi numit interimar este mitropolitul imediat superior lui Bartolomeu, adică IPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului. Aceste lucru nu este obligtoriu, locotenenţa mitropolitană putănd fi asigurată chiar şi de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel", a spus un preot clujean.

Medicii din Viena nu mai putut să-l mai salveze

Săptămâna trecută, la câteva ore după ce Bartolomeu Anania a fost readus la Cluj, episcopul vicar Vasile Someşan declara că "Înalt Prea Sfinţia Sa şi-a exprimat dorinţa să fie adus acasă să îşi aştepte sfârşitul. Am putea spune că starea a fost înrăutăţită de vârsta pe care o are şi de experienţele prin care a trecut de-a lungul timpului şi prin slăbirea fizică pe care a avut-o în ultimele trei luni. Pneumonia este motivul pentru care nu s-a putut interveni chirurgical. Va fi ţinut sub control până când va putea eventual ajunge acasă".

În aceeaşi seară, profesorul Mihai Lucan, şeful Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, declara că "boala de care suferă IPS Bartolomeu Anania este legată de o afecţiune pulmonară şi cardiacă foarte gravă şi în modul în care a evoluat boala nu mai poate fi vorba despre un gest medical miraculos. Afecţiunea este tratată în spitale de trei ani şi jumătate. Intenţia pentru care l-am trimis la Viena a fost să se confirme diagnosticul şi eventual să se găsească o soluţie. Din păcate nu s-a putut".

Bartolomeu Anania a fost numit mitropolit al Clujului pe 21 ianuarie 1993.

PUTEREA RUGACIUNII

Pravda: Un cercetator rus a masurat puterea rugaciunii vindecatoare

Expertii rusi in femomene paranormale au facut un experiment alaturi de cercetatori stiintifici si au ajuns la concluzia - cunoscuta, de altfel, de credinciosi - ca oamenii pot să se vindece, într-adevăr, în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin.
“O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. “Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”, declara el pentru Pravda.
Profesorul Slezin a făcut ceva incredibil si anume a măsurat puterea rugăciunii, folosind o tehnica speciala, recomandata de alti cercetatori in domeniu, cu care a colaborat, dar si energoterapeuti. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit, pe care l-a denumit “stingerea, sau inchiderea completă a cortexului cerebral". Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută.
Pe măsură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută “trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică. "Practic nu mai exista nicio forma de stres", dupa cum observa cercetatorul rus. "iar stresul este responsabil de majoritatea bolilor. Boala apare mai intai la nivelul capului si apoi coboara in organ pe fondul slabirii campului energetic."

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizează tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobâl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele virusurilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate net inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. cercetatorii japonezi au demonstrat ca apa isi modifica stuctura cristalina in prezenta anumitor sentimente umane precum dragoste, ura, invidie, suferinta, rugaciune, meditatie etc. Apa sfintita de rugaciune este cea mai pura apa ca si forma de cristal, este practic nealterata si este "apa vie".
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca… Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. “Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative

Cat de sigura este parola ta de Internet?

Cat de sigura este parola ta de Internet?



Cand scriem o parola pentru e-mail, pentru un site social sau pur si simplu cand salvam un document important cu o parola, de cele mai multe ori, nu tinem cont de usurinta cu care se poate descifra.ZoneAlarm a realizat un studiu din care reiese ca 79% dintre parolele folosite de internauti sunt nesigure. Cea mai mare greseala, in cazul a 26% dintre utilizatori, este folosirea a mai putin de sase caractere pentru o parola, acestea fiind foarte usor de descifrat. In plus, 20% dintre utilizatori folosesc numele lor la crearea de parole.Va prezentam in continuare cele mai nesigure 20 de parole folosite, dar si cateva sfaturi pentru a crea o parola mai sigura.

Top 20 parole nesigure:
123456, 12345, 123456789, Password, Iloveyou, Princess, Rockyou, 1234567, 12345678, abc123, Nicole, Daniel, babygirl, Monkey, Jessica, Lovely, michael, Ashley, 654321, Qwerty.

Sfaturi pentru o parola mai sigura:
- Nu folositi parole cu mai putin de 8 caractere. Folositi, daca se poate, peste 14 caractere.
- Nu repetati caracterele. Variati-le, pe cat posibil.
- Folositi atat litere cat si cifre.
- Nu va folositi numele si prenumele intr-o parola.
- Nu folositi numele iubitei sau al localitatii de domiciliu.

SE INGROASA GLUMA! REVOLTA SE EXTINDE! PANA UNDE?

Lumea araba, in flacari - Revolta si in Sudan

Sudanul a devenit ultima tara araba in care au izbucnit proteste pentru rasturnarea dictatorului aflat la putere, revolta studenteasca fiind inspirata de cele din Tunisia si Egipt.Un student a murit in confruntarile cu politia, iar peste alti 100 au fost arestati, conform The Wall Street Journal. Demostratia, care a strans peste 500 de oameni in piata centrala din capitala Khartoum, a fost in cele din urma imprastiata de politie, care i-a atacat pe studenti cu bate, gaze lacrimogene si chiar cutite. Proteste asemanatoare au mai izbucnit si in alte orase, ziua aleasa fiind tocmai cea in care s-a anuntat ca Sudanul de Sud a votat pentru independenta fata de restul tarii, intr-un referendum.Participantii s-au organizat pe Facebook si au demonstrat fata de preturile mari, coruptie, nepotism, saracie si autoritarismul presedintelui Omar al-Bashir. In decembrie, o demonstratie mai importanta a avut loc in tara, din cauza cresterii pretului alimentelor. Studentii sudanezi au strigat sloganuri anti-guvernamentale si au cerut repetarea scenariului din Tunisia si in tara lor. Lumea araba a fost cuprinsa de tulburari dupa ce revolta populara din Tunisia de acum trei saptamani a dus la fuga presedintelui Zine el-Abidine Ben Ali. Imediat dupa, au izbucnit mari revolte in Egipt, care au intrat deja intr-a saptea zi, dar si unele de mai mica amploare in Yemen, Algeria sau Iordania. Lumea araba are in comun faptul ca e in general condusa de dictatori, iar populatia se confrunta din aceasta cauza cu saracie, coruptie, somaj si o proasta guvernare.

STIU EI CEVA!!!????

Jandarmeria vrea să achiziţioneze echipamente de reprimare a revoltelor. Lista achiziţiilor cuprinde, printre altele, căşti, puşti şi pistoale. Anunţul a fost postat pe SEAP.

Jandarmeria vrea să achiziţioneze echipamente de reprimare a revoltelor

Jandarmeria vrea să-şi cumpere echipament de reprimare a revoltelor, în valoare de 42 de milioane de lei. Militarii au nevoie de căşti de protecţie, grenade fumigene, lacrimogene, pistoale mitralieră, puşti, dar şi pulverizatoare.
Jandarmeria a publicat un anunţ de intenţie, pe site-ul electronic de licitaţii. Conform acestuia, militarii trebuie să se doteze cu peste 10.000 de căşti de protecţie, peste 700 de arme, câteva zeci de mii de lansatoare, dar şi grenade fumigene, lacrimogene şi peste 4,5 milioane de cartuşe.
Valoarea estimată a contractului, fără TVA, este de peste 42 de milioane de lei. Data prevăzută este 1 martie, iar plata se va face prin virament de la bugetul de stat, fără ca vreo parte din sumă să fie acoperită de fonduri comunitare.

Sa ne amintim:

Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
– O să fie mare măcel în oraşe. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic Nazarie. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.Fratele I. a insistat să afle mai mult:
– Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
– O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.

Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.

GEOCENTRISMUL IN VIZIUNEA SFINTILOR PARINTI

CONSENSUL SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI
ASUPRA GEOCENTRISMULUI1

Pământul: locul şi starea sa

Sfântul Clement Romanul: „Ziditorul, îndelung răbdătorul, mult milostivul, ţiitorul,
binefăcătorul, de oameni iubitorul, învăţătorul curăţiei, cel fără de moarte şi care dăruieşte viaţa
veşnică, neasemănatul, care se sălăşluieşte în sufletele celor buni, care nu poate fi cuprins şi
totuşi este cuprins, care a ţintuit marea lume2 ca un centru în spaţiu, care a împrăştiat cerurile
şi a întărit Pământul.”3

Sfântul Atanasie cel Mare: „Dar Pământul nu stă pe el însuşi, ci este întemeiat pe ape,
şi iarăşi, este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului.”4 „...munţii se înalţă, marea
se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat...”5

Eusebiu de Cezareea: „Pământului i-a păstrat locul de la mijloc, dându-i rostul unui
centru şi înconjurându-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuseţea prin albastrul
straielor, iar mai apoi, făcându-l să fie vatra, maica şi manca6 tuturor vieţuitoarelor de pe
cuprinsul lui, udându-l cu roura ploilor şi a susurelor de apă şi rost dându-i să rodească prin
pădurile lui şi prin minunatele lui flori, întru sporirea bucuriei vieţii...”7

Sfântul Vasile cel Mare: „Unii filosofi ai naturii spun, cu cuvinte elegante, că pământul
stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul universului şi
din pricina distanţei, totdeauna egală cu marginile universului; de aceea nu poate să se încline
în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din
toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din
centrul universului, pe care pământul îl ocupă, nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin
sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar… Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea
înspre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pământul nu
cade în nici o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci
neapărat ca pământul să rămână la locul său…
Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul,
care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” 8

„Dar nici, pentru că cei care au scris despre pământ au vorbit multe despre formele
pământului, spunând că pământul este asemănător unei sfere… rotunjit egal din toate părţile…
-, da, nici pentru aceasta nu voi ajunge să spun că facerea lumii, aşa cum ne-o relatează
Scriptura, este de mai puţin preţ, pe motiv că Moise, slujitorul lui Dumnezeu, n-a spus nimic
despre forma pe care o are pământul, n-a spus că perimetrul pământului are 180.000 de stadii (ostadie = 147-192 metri), n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul...” 9

„În mijlocul Sfintei, unde le era îngăduit preoţilor să intre, se găsea altarul tămâierii,
simbolul Pământului aflat în mijlocul acestui cosmos; şi de acolo veneau aburii tămâii.”10
Sfântul Ambrozie cel Mare: „...La ce foloseşte să chibzuim dacă (pământul) atârnă în
văzduh sau pe apă, ca de aici să se işte gâlceavă, cum de poate firea cea uşoară şi străvezie a
văzduhului să ţină povara pământului sau, dacă atîrnă peste ape, cum de nu se afundă în apă
greaua prăvălire a pământului? Sau cum de nu se pleacă înaintea lui unda mării şi nu se revarsă
de-o parte şi de alta, urnită din locul său? Încă mulţi au spus că pământul este la mijlocul
văzduhului şi că rămâne nemişcat cu greutatea sa... Despre aceasta socotim îndeajuns ceea ce
Domnul a grăit către Iov, sluga Sa, când i-a grăit prin nor: «Unde erai tu, când am întemeiat
pământul? Arată-Mi, dacă ai pricepere! Cine a pus măsura lui, dacă ştii? Sau Cine este Cela
Ce a întins asupră-i măsura? Sau peste ce s-au aşezat cercurile sale?» (Iov 38, 1; 4-6) Au nu a
arătat prealimpede Dumnezeu că toate cu puterea Sa stau, şi nu prin mulţimea, greutatea sau
mărimea lor? Căci legea n-a dat-o zidirea, ci ea a primit-o şi primind-o, slujeşte ei. Deci
pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia
voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să
rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: «întemeiat-a pământul pe
tăria lui şi nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu
este propovăduit aici numai ca Meşter11, ci ca Cel Atotputernic, Care... întru tăria legii Lui...
nu-i îngăduie (pământului) a se clătina... Şi nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm
74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care
ţine şi reazemă firea pământului. Şi în ce chip stă aşezarea pământului în puterea lui
Dumnezeu, cunoaşte şi dintr-aceasta, căci scris este: «Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el
de se cutremură» (Psalm 103, 32) şi într-alt loc: «Încă o dată Eu clatin pământul» (Agheu II,
7). Deci nu rămâne nemişcat în strânsorile lui, ci este zguduit adesea la semnul şi porunca lui
Dumnezeu (Iov 9, 6), precum şi Iov zice că «Domnul îl zguduie din temelii, iar stâlpii lui se
clatină». (Iov 26, 6-8)... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pământul şi «stă în
veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă
şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat
pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui
sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte
toate mărturiile...
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale
cumpănite din toate părţile...”12

Sfântul Grigorie de Nyssa: „"Aceasta e cartea facerii cerului şi a pământului", zice
Scriptura13.
După ce au fost create toate câte se văd şi fiecare lucru a fost pus la locul lui deosebit, în
aşa fel încât corpurile cereşti îmbrăţişează de jur-împrejur întregul univers, iar cele mai grele
dintre ele şi care au tendinţa să cadă în jos, cum sunt pământul şi apa s-au statornicit laolaltă,
în mijloc, atunci şi-au luat locul în firea lucrurilor sub forma unei legături şi întăriri a tuturor
făpturilor înţelepciunea şi puterea dumnezeiască, singurele în stare să cârmuiască totul printr-o
îndoită lucrare: aceea a stării şi a mişcării... căci nici uscatul nu-şi părăseşte starea sa fixă şi
nici cerul nu-şi răreşte vreodată viteza mişcării sale circulare.”14
Şi ce îl face pe Pământul cel de jos să fie temelia întregului, şi ce îl ţine statornic în
locul său? Ce anume îi supraveghează tendinţa de cădere? Dacă cineva ne-ar întreba despre
acestea şi cele asemenea lor, va fi cineva atât de îndrăzneţ ca să făgăduiască vreo explicaţie de
acest fel? Nu! Ci singurul răspuns ce poate fi dat de către oameni de bun simţ este acesta: că
numai Cel care a făcut toate cele cu înţelepciune poate să dea răspuns despre creaţia Sa. Iar noi
„cu credinţă socotim să se fi întemeiat veacurile, cu graiul lui Dumnezeu,”15 cum a spus
Apostolul.”16

Fericitul Augustin: „Atunci, fie ca filosofii să nu cuteze a ne tulbura credinţa cu
argumente legate de greutatea corpurilor; căci nu mă ostenesc să cercetez de ce ei nu pot crede
că un trup pământesc poate să fie în ceruri, în vreme ce întregul Pământ nu atârnă de nimic.
Căci pesemne că lumea17 îşi păstrează locul din centru prin aceeaşi lege catre atrage la centrul
ei toate corpurile grele.”18

1 Alcătuit de Pr. Dan Bădulescu şi Robert Sungenis
2 Pământul
3 Omilia II, XLV.
4 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
6 Hrănitoarea, doica.
7 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
8 Hexaemeron, 10.
9 Omilii, IX.
10 Înţelesul mistic al Tabernacolului, cartea V, VI; Sfântul Clement Romanul, Stromata, V.
11 artifex-meşter, artist, creator, autor (n. trad.)
12 Hexaimeron
13 Facere II, 1.
14 Despre facerea omului, 30, 1, 1.
15 Evrei XI, 3
16 Răspuns la Cartea a doua a lui Eunomiu.
17 Adică Pământul.
18 Cetatea lui Dumnezeu, XIII, 18.

sursa:http://www.hexaimeron.ro

"Fara Mine nu puteti face nimic"

"Fara Mine nu puteti face nimic"

de Cuv. Paisie Aghioratul

Omul daca vrea sa nu se chinuiasca, trebuie sa creada in acel "Fara Mine nu puteti face nimic" pe care l-a spus Hristos. Adica sa se deznadajduiasca de sine in intelesul cel bun si sa creada in puterea lui Dumnezeu. Atunci cand cineva se deznadajduieste de sine insusi in intelesul cel bun, atunci il afla pe Dumnezeu. "Toata nadejdea mea spre Tine o pun". Chiar si oamenii cei mai duhovnicesti nu isi au asigurata in aceasta lume pe deplin viata lor, de aceea se si tin pe ei insisi mereu in asigurarea lui Dumnezeu, nadajduiesc in Dumnezeu si se deznadajduiesc numai de "eul" lor, deoarece "eul" ii aduce omului toata nefericirea duhovniceasca.
Increderea in sine este dusmanul nostru cel mai mare si mai rau, pentru ca ne arunca in aer fara mila si ne lasa nefericiti pe drumuri. Cand omul are increderea in sine, se leaga si nu poate face nimic, sau se lupta singur. Atunci este firesc sa fie biruit de vrajmas sau sa nu reuseasca si astfel sa i se zdrobeasca "eul" sau. Bunul Dumnezeu de multe ori iconomiseste foarte intelept ca sa vedem si interventia Sa dumnezeiasca si nereusita ce am suferit-o prin increderea noastra in sine. Atunci cand cineva urmareste si cerceteaza fiecare eveniment ce se petrece in viata sa dobandeste experienta, ia aminte si astfel sporeste.
Hristos cerea mai intai credinta in puterea lui Dumnezeu si apoi facea minunea: "Daca crezi in puterea lui Dumnezeu, te vei face sanatos" - spunea. Nu precum spun astazi unii, in mod gresit: "Omul are puteri si daca crede in puterile lui, le poate face pe toate. Nu spune si Evanghelia: "Sa crezi"? Prin urmare suntem de acord". Da, Hristos spunea: "Crezi?", dar intelegea: "Crezi in Dumnezeu? Crezi ca Dumnezeu poate?" Cerea asigurarea omului ca are credinta in Dumnezeu si atunci ajuta. Nicaieri nu spune Evanghelia sa cred in egoismul meu, ci sa cred in Dumnezeu, caci Dumnezeu ma poate ajuta, ma poate vindeca. Acestia insa le iau anapoda si spun: "Omul are puteri si trebuie sa creada in el insusi". A crede cineva in el insusi are sau egoism, sau demonism.
- Parinte, acesti oameni atunci cand se face o minune spun ca aceasta s-a intamplat deoarece omul a crezut ca se va face.
- In spatele acestui aranjament egoist se ascunde lucrarea diavolului. Unii ca acestia incurca pe "crezi?" ce l-a spus Hristos, cu "crezul" lor. De aici porneste toata aceasta demonizare ce exista in lume. Dupa aceea iti spun: "Sa nu respecti nici pe cel mare, nici pe cel mic ca sa dobandesti personalitate". De aceea auzi niste lozinci: "Calca-i zdrobeste-i ca sa reusesti". Respectul este considerat ceva retrograd si diavolul triumfa. Chiar si un copil de ar vorbi putin cu obraznicie parintilor, sau celor mari si pe el il paraseste harul lui Dumnezeu si primeste inrauriri diavolesti, cu atat mai mult daca isi face omul din acest fel de comportament "tipicul" sau.
- Parinte, dar cum este atunci cand cineva spune ca el crede in Dumnezeu, dar nu crede ca Dumnozeu ne pazeste?
- Atunci se face pe sine dumnezeu. Cum crede el oare in Dumnezeu?
- Isi face in fiecare dimineata semnul Crucii etc.
- Insa astfel unul ca acesta spune: "Cred in Dumnezeu, dar Dumnezeu ne-a dat minte ca sa putem face orice vrem". Sau: "Sunt dumnezeu. Nu spune Scriptura: "Dumnezei sunteti si fii ai Celui Prea Inalt toti"? nu se gandeste ca pentru a fi cineva dumnezeu dupa har, trebuie sa aiba harul lui Dumnezeu. Insa el numai cu mintea lui se socoate pe sine dumnezeu. Altceva este ca cineva sa aiba harul lui Dumnezeu si sa se faca dumnezeu dupa har, si altceva e sa se autoproclame pe sine dumnezeu. Aici este incurcatura: facandu-se astfel pe sine dumnezeu, in cele din urma ajunge sa fie ateu (fara dumnezeu).

NU E BINE DELOC!!!!

Egiptenii se pregătesc de grevă generală.Ţara este în pragul înfometării

Un milion de oameni sunt aşteptaţi marţi în centrul oraşul Cairo pentru a participa la proteste. În acest timp revoltele paralizează viaţa de zi cu zi în Egipt, multe magazine fiind închise, iar livrările de alimente fiind reduse. Mulţi oameni au rămas fără alimente de bază, iar noile restricţii de circulaţie, între 15.00 şi 8.00 vor înrăutăţi situaţia.

Marţi va fi zi de grevă generală în Egipt, după ce localnicii au ameninţat că ies în stradă, transmite corespondentul Realitatea TV la Cairo, Cristi Zărescu. În Piaţa Libertăţii din Cairo sunt aştepatate peste un milion de persoane pentru a cere plecarea lui Hosni Mubarak.
Centrul oraşului Cairo va fi blocat, iar autorităţile încep să ia măsuri. În jurul televiziunii s-a făcut un gard din beton. Mai multe tancuri şi trasportoare auto blindate, armate cu miniţie reală, sunt pregătite.
Oamenii nu vor să renunţe la proteste până când Hosni Mubarak nu va demisiona, iar opoziţia are acum un lider, în persoana lui Mohamed ElBaradei.
În timp ce nemulţumirea, resentimentele şi naţionalismul alimentează în continuare manifestaţiile din Egipt, un bun vital începe să se epuizeze - mâncarea, relatează CNN, citat de NewsIn.
Multe familii din Egipt au rămas fără alimente de bază, precum pâine, fasole şi orez, iar în multe cazuri nu pot sau nu vor să iasă la cumpărături. Revoltele paralizează viaţa de zi cu zi în Egipt, multe magazine fiind închise, iar livrările de alimente fiind reduse.
Preşedintele egiptean Hosni Mubarak a ordonat luni prelungirea restricţiilor de circulaţie între orele 15.00 şi 8.00, ceea ce afectează şi mai mult viaţa normală. Postul de televiziune de stat Nile TV a deschis o linie telefonică la care cetăţenii pot suna şi anunţa dacă nu găsesc pâine.
Guvernul egiptean nu pare să ia nicio măsură pentru a schimba această situaţie.

INVATATURI DIN PATERIC:Despre erezie si despre alte religii

Odată, părintele B. s-a dus într-un sat cu treburi ale mănăstirii. De îndată ce a ajuns, sătenii au venit la el şi l-au rugat insistent să-i ajute să apere credinţa adevărată în faţa unui predicator evanghelic. Acesta, cu citate din Sfânta Scriptură, îi tulbura pe ei, defăimându-i pe sfinţi şi pe Maica Domnului. Călugărul era simplu şi aproape analfabet şi s-a simţit stânjenit, dar după ce s-a gândit puţin, amintindu-şi ceea ce a citit despre sfinţi şi vieţile lor, l-a invitat pe predicatorul protestant să se întâlnească cu el şi a propus aceasta:– Lăsaţi-ne să aprindem un foc în mijlocul pieţii din sat. Fiecare va trece prin el şi Dumnezeu va dovedi astfel care dintre noi poartă cu el Adevărul.În ziua următoare, dimineaţa devreme, sătenii au adunat lemne şi au clădit un rug în mijlocul pieţii. Părintele B. a sosit, dar predicatorul nu. El a fugit cu primul vapor din ziua aceea. Întregul sat s-a bucurat pentru victoria glorioasă asupra predicatorului înşelător. Când părintele B. s-a întors la mănăstire, ceilalţi călugări l-au întrebat:– Erai pregătit să treci prin foc?– Eram neliniştit, dar nu m-am îndoit de credinţa noastră şi am gândit: Pe pământ eu nu merit nimic, decât să merg în iad. Ar fi mai bine să ard aici, pe pământ, decât să ard veşnic.Astfel, acest smerit şi simplu călugăr a apărat credinţa aşa cum au apărat-o primii martiri şi părinţii duhovniceşti înaintea lui.

***

Deseori, părinţii de la Muntele Athos spun:
– Dacă ar trebui să rămânem tăcuţi, când credinţa noastră trebuie apărată împotriva ereziilor, care ar fi rostul şederii noastre pe aceste stânci atât de mulţi ani?
– Dogmele nu pot intra în Piaţa Comună, aşa cum intră bunurile materiale.

Când a fost întrebat dacă minunile apar sau nu şi în alte religii, un bătrân a răspuns:
– Este o diferenţă; până şi hogea este un lucrător de minuni. Folosind magia, el încearcă să facă lumină. Însă noi ignorăm orice lumină care vine de la diavol. Unii îşi ţin nasul, se trag de urechi, îşi freacă ochii şi provoacă iluzii. Noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru minuni şi nu diavolului. Ne luptăm cu diavolul zi şi noapte.Un aghiorit evlavios şi harismatic, care a trăit mulţi ani în America de Nord, a spus:
– Biserica Ortodoxă este la fel de smerită ca Însuşi Iisus Hristos. Mulţi au văzut frumuseţea şi adevărul acestei credinţe şi s-au transformat din eretici în ortodocşi.

***

Un părinte a spus despre dragostea pentru adevărata credinţă:– Mânia este necesară doar pentru apărarea credinţei noastre. Nu este folositoare pentru a ne apăra pe noi înşine. Dacă cineva vorbeşte de rău împotriva noastră, ar trebui să acceptăm. Însă când credinţa noastră este atacată, atunci mânia devine potrivită pentru a apăra Ortodoxia.

***

De multe ori inima noastră tânără a fost împrospătată din fântâna răcoritoare a învăţăturilor care curgeau de la cuviosul ieromonah Atanasie din Iviru. El obişnuia să spună:
– Nordul protestant, prin profesorii de la cele două universităţi greceşti, a redus calda noastră afecţiune către Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Astfel, pentru un timp, ea a fost îndepărtată din rugăciunile noastre, ca directă mijlocitoare şi rugătoare între noi şi Fiul ei. Chiar unii clerici, discutând despre rugăciune, au ignorat numele de «Theotokos», referindu-se la ea ca fiind «imediat după Unul»7 (Voia să spună că după Hristos, prima mijlocitoare, ajutătoare şi mântuitoare este Maica Domnului şi, după aceea, toţi ceilalţi sfinţi.), ceea ce înseamnă că ea este mijlocitoarea cea mai apropiată de Dumnezeu, cu toate că în cântările Bisericii ea este numită, mereu şi mereu, cu binecuvântatul său nume «Theotokos». Este inacceptabil ca Biserica Greacă Ortodoxă să fie influenţată de un aşa spirit raţionalist, germanic, protestant…
– Am fost întrebat cum este corect să spui: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi», sau «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fii mijlocitoare pentru noi». Această întrebare apare la ortodocşii moderni influenţaţi de protestantism, pe care-i considerăm inamicii lipsiţi de respect ai Maicii Domnului. Lor le-am răspuns: «Cel mai bine este să spui mereu: mântuieşte-ne pe noi!».
– Un pastor luteran din Oslo a venit odată la mine. El era prieten al Ortodoxiei şi o cerceta. Am discutat despre multe lucruri şi m-a întrebat despre Născătoarea de Dumnezeu. I-am răspuns: «Îl adorăm pe Dumnezeu, îi cinstim pe sfinţi şi venerăm pe singura Maică a lui Dumnezeu cu sentimente filiale, pentru că ea este cea mai dragă Mamă a noastră, după har.Oh, cât de sărăciţi sunteţi voi, pentru că nu o veneraţi pe ea, care este a doua după Dumnezeu ce împarte darurile Lui către omenire!».
După Augustin, aceste trei lucruri nu puteau fi create mai bine de Atotputernicul Dumnezeu: Întruparea Fiului, Fecioara şi binecuvântata viaţă de Apoi ce va urma pentru cei drepţi.

ALUMINIUL- UN METAL FOARTE PREZENT IN ALIMENTATIA NOASTRA

Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim

Aluminiul poate fi gasit in aer, in apa, in sol, insa, in anumite cantitati, el nu este daunator organismului. Aluminiul a fost descoperit in anul 1827, de catre chimistul Friedrich Wohler, fiind numit mai apoi chiar cel mai raspandit metal din natura.
Aluminiul pe care-l mancam fara sa stim
Apa de la robinet contine si ea urme de aluminiu, deoarece cea mai mare parte a instalatiilor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu - E 520 - pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule ce pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare.
De asemenea, cand cumparam apa imbuteliata, este bine sa citim nivelul de aluminiu continut de aceasta si sa alegem o varianta cu cat mai putin aluminiu. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu.
In industria farmaceutica, acesta poate fi intalnit in medicamente precum antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Ajungand insa si in alimente, prin aditivii alimentari care il contin, acesta se aduna in organismul uman intr-o concentratie periculoasa.
Aluminiul este o componenta alimentara mult raspandita, mai ales in dulciurile colorate ale copiilor. Producatorii utilizeaza aluminiul cel mai frecvent in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile, biscuitii, pastele, dar poate fi identificat si in legume (ciuperci, spanac, ridichi) si ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.
Aditivii alimentari care contin aluminiu !
E 173 - aluminiu pur (colorant gri-argintiu)E 520 - sulfat de aluminiu (agent de limpezire)E 521 - sulfat de aluminiu si sodiu (reglarea aciditatii)E 522 - sulfat de aluminiu si potasiu (reglarea aciditatii)E 523 - sulfat de aluminiu si amoniu (stabilizator)E 559 - silicat de aluminiu (agent antiaglomerant)E 573 - stearat de aluminiu (agent antiaglomerant)
Aditivii alimentari ce contin aluminiu se folosesc pentru fructele si legumele confiate, cat si ca mijloc de separare pentru sosurile sub forma de supe la plic. Delciurile contin aluminiu atat natural, cat si ca adaos, mai ales bomboanele de ciocolata colorate, deoarece acesta determina o culoare mai accentuata. Sucul de mere poate si el sa contina cantitati mari de aluminiu, daca a fost cumva depozitat in recipienti de aluminiu. Acesti aditivi pe baza de aluminiu impiedica feliile de branza anbalate de a se lipi intre ele.

Aluminiul continut in spray-uri, antiperspirante si deodorante - 20% clorura de aluminiu - patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu.
Cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman insa ambalajele: cutii, caserole, folii care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Comform unui studiu al Comisiei UE, aportul de aluminiu este de 6,2 mai mare decat doza saptamanala acceptata. Oamenii de stiinta de la Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA) au stabilit ca doza saptamanala permisa pentru aluminiu sa fie de 1 mg pe kilogram din greutatea fiecarei persoane.
Aluminiul afecteaza in foarte multe moduri organismul uman, unele dintre urmarile sale nefiind inca nici astazi bine cunoscute. Acest metal usor - aluminiul - poate provoca boli cerebrale precum: boala Parkinson, boala Alzheimer, cat si hiperactivitate si tulburari in procesul de invatare (sindromul ADHD). Studii mai recente arata ca aluminiul poate ationa ca un hormon sexual feminin, putand afecta functia sexuala. Se crede ca acesta poate accelera si procesul de formare a osteoporozei. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa.
Teodor Danalache

DREPTUL JUDECATOR

A întrebat un bătrân dacă se folosesc cei ce cer rugăciunile părinţilor, iar ei se lenevesc. Şi i-a răspuns: „Mult poate rugăciunea dreptului, precum este scris; însă care se face, adică aceea care se ajutorează de cel ce cere rugăciunea, păzindu-se cu toată osârdia şi cu durere în inimă de gânduri şi fapte rele. Că de va petrece cu nebăgare de seamă, de nici un folos nu-i va fi, chiar dacă sfinţii se vor ruga pentru el. Că unul zidind şi altul surpând, ce au folosit, fără numai osteneli?”
A adaos încă şi acest fel de povestire, zicând: „Era un sfânt părinte al unei chinovii împodobit cu toată fapta bună, dar mai vârtos cu smerita cugetare, cu blândeţea, cu milostivirea către săraci şi cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicând: «Doamne, mă ştii pe mine cât sunt de păcătos, dar nădăjduiesc în îndurările Tale să mă mântuiesc prin mila Ta. Deci, mă rog bunătăţii Tale, Stăpâne, să nu mă desparţi de obştea mea, ci împreună cu mine şi pe aceia îi învredniceşte Împărăţiei Tale, pentru nespusa Ta bunătate»”.Deci, această rugăciune neîncetat făcând-o, l-a încredinţat iubitorul de oameni Dumnezeu în acest chip: trebuia să se săvârşească pomenire de sfinţi la o altă mănăstire, care nu era departe de dânşii, şi îl chemau părinţii acelei mănăstiri pe el împreună cu ucenicii lui. Iar el se lepăda. Dar a auzit în vis, zicându-i-se să meargă şi să trimită întâi pe ucenicii săi, apoi să meargă singur. Deci, ducându-se ucenicii lui, zăcea un înger în chip de sărac bolnav în mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela şi văzându-l văitându-se, l-au întrebat care e pricina. Iar el a zis: „Sunt bolnav şi eram călare pe dobitoc, care, trântindu-mă, a fugit şi iată, nu are cine să-mi ajute”. Iar ei au zis: „Ce putem să-ţi facem, avvo? Noi suntem pe jos”. Şi lăsându-l, s-au dus. Apoi, după puţin timp a venit şi părintele lor şi l-a aflat zăcând şi suspinând, şi înştiinţându-se de pricină i-a zis: „Nu au venit nişte monahi şi nu te-au aflat aşa?”. Iar el a zis: „Ba da, au venit, dar neînştiinţându-se de pricină au trecut zicând: «Noi suntem pe jos, ce putem să-ţi facem?»”. Zis-a lui avva: „Poţi să umbli puţin şi să mergem?”. Iar el a zis: „Nu pot!”. Atunci avva i-a zis: „Vino să te iau în spate şi Dumnezeu ne va ajuta şi vom merge”. Iar el a zis:
„Cum poţi atâta depărtare să mă duci în spate? Mergi şi te roagă pentru mine!”. Iar avva a zis: „Nu te voi lăsa, ci iată piatra aceea, te voi pune pe dânsa şi mă voi apleca şi te voi lua în spate”. Şi aşa a făcut.
La început îl simţea că este greu, ca un om mare, apoi se făcea mai uşor, tot mai uşor, încât se minuna cel ce îl purta pe spate. Şi deodată s-a făcut nevăzut şi a venit glas către el: „Pururea te rugai pentru ucenicii tăi să se învrednicească împreună cu tine de Împărăţia cerurilor, şi iată că altele sunt măsurile tale şi altele ale lor. Deci fă-i pe ei să vină la lucrarea ta şi vei dobândi cererea, căci eu sunt Dreptul Judecător, răsplătind fiecăruia după faptele lui”. (1-321)

CONFERINTA LA CONSTANTA: PASII SPRE VINDECARE

Conferinta

Pasii spre vindecare

- Dr Floarea Damaschin

Sambata ,05.02.2011, orele 16.00

La Curtea Brancoveneasca

str. Vasile lupu, nr. 43-45

ASA O FI????

FMI este artizanul revolutiilor din Lumea Araba
Este evident pentru toata lumea ca revolutiile din lumea araba se deruleaza pe fondul austeritatii impuse de regimurile dictatoriale. Analistii remarca insa amestecul FMI in aceasta ecuatie din Lumea Araba. Daca in Tunisia functiona deja programul de austeritate al Fondului, in Egipt FMI abia se pregatea de implementarea unui program de imprumut.

Se mai remarca aici ca si in zona europeana acelasi FMI face legea, in Grecia, de pilda, unde masurile de austeritate impuse au degenerat in revolte, nu atat de sangeroase, dar notabile. la fel ca si in Spania. FMI actioneaza cu precautie in Romania, dar pare sa fi pierdut controlul in Ungaria, unde este posibila o alta revolta populara, patronata de partidele extremiste. Polonia, insa, nu a dorit sa intre in scenariul FMI si iata ca este singura tara europeana din fostul bloc comunist - bloc in care au avut loc revolte sangeroase impotriva dictatorilor - care acum si-a dublat cresterea economica. Planul mastermind-ilor planetari pare insa evident, acela ca economiile sa se structureze dupa un program impus de FMI, in cei patru poli de forte stabiliti la Forumul de la Davos.


"O circumstanta mai putin mentionata de observatorii internationali ai revolutiei din Tunisia, prezenta Fondului Monetar International timp de peste doua decenii in tara iasomiei, ar fi putut juca un rol pivotal in recentele incidente sangeroase", comenteaza Michel Chossudovsky, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa si director al Centrului pentru Cercetarea Globalizarii (CRG), contributor la Encyclopedia Britannica. El dezvolta, pentru Global Research, ipoteza potrivit careia "reteta de austeritate" aplicata fara discriminare de FMI in toate tarile care i-au cerut ajutorul, ar fi putut sta si la baza revolutiei din Tunisia. Dupa ce a mai remarcat ca la fel s-a intamplat si in America Latina. Revolte populare violente au fost inregistrate in Argentina, dar si in alte state din America de Sud. La fel si in Grecia, cu ceva timp in urma. La rnd a aparut Egiptul, care era in planul de acaparare al FMI, dupa ce a fost trasat planul pentru Afganistan si Irak, urmand un stand-by pentru Iran.Intreaga zona musulmana este pe harta FMI pentru "implementare".

Generalul Zine el Abidine Ben Ali, presedintele Tunisiei pana la revolutia de saptamana trecuta, a fost considerat, de catre comentatori, drept un dictator, al carui regim nedemocratic si autoritar ar fi dus la miscarea de protest care l-a inlaturat din fruntea statului dupa 23 de ani. Se pierde insa din vedere, spune Michel Chossudovsky, ca Ben Ali nu era un dictator, ci o marioneta politica a Vestului, care avea grija sa fie implementate masurile impuse de Wall Street si FMI. De altfel, argumenteaza autorul articolului, rolul guvernului lui Ben Ali era tocmai acela de a se asigura ca este aplicata "doctoria economica mortala" a FMI, care in doua decenii a destabilizat economia nationala si a saracit populatia tunisiana.

Ben Ali a stat la carma tarii atata timp tocmai pentru ca s-a conformat si a impus diktatele FMI, servind interesele atat ale SUA cat si ale Uniunii Europene, un model urmat de mai multe tari, nu doar de Tunisia. "Realitatile economice si sociale dure care caracterizeaza interventia FMI sunt cresterea pretului alimentelor, foamete la nivel local, concedieri masive in randul angajatilor urbani si a functionarilor publici, distrugerea programelor sociale. Puterea interna de cumparare s-a prabusit, clinicile si scolile s-au inchis, iar sute de milioane de copii au ramas fara dreptul la educatie primara", scrie Michel Chossudovsky in lucrarea sa "Global Famine" (Foametea globala, n.r.), subliniind impactul reformelor impuse de FMI in tarile care ii solicita ajutorul.

In plus, se remarca situatia din Egipt, unde presedintele Mubarak nu dorea sa implementeze un acord de imprumut cu FMI, cu toate ca Fondul il curta demult. Egiptul are o economie falimentara din motive de dictatura si de proasta gestionare a resurselor, in special uriasele venituri ce provin din turism si care nu se reflecta in nivelul de trai al populatiei, banii fiind coordonati de o nomenclatura locala. FMI dorea sa intervinasi sa acorde imprumuturi pe termen scurt care sa fie rambursate din turism. In acest fel, Egiptul si-ar fi pierdut turismul care ar fi intrat in proprietatea FMI. deoarece acest fapt nu s-a realizat a fost indusa o revolta populara ampla, iar FMI va interveni ulterior, dupa rasturnarea lui Mubarak, cuun asa zis plan de reconstructie al tarii.

DIN NEFERICIRE, A FOST FACUT PUBLIC...

Ghidul Pentagonului pentru includerea homosexualilor in armata
Pentagonul a dat publicitatii regulile prin care persoanele de orientare homosexuala pot face parte in mod deschis din armata SUA.

Printre acestea se numara interzicerea bailor separate in functie de preferinta sexuala si ne-extinderea tuturor beneficiilor la partenerii de acelasi sex.

Pentagonul a emis noile reglementari vineri, acesta fiind primul pas in eliminarea politicii "Don't Ask, Don't Tell" (nu intreba, nu spune, n.r.), care forta persoanele homosexuale sa isi tina secreta orientarea sexuala pentru a se putea inscrie in armata, noteaza Reuters.

Congresul a eliminat aceasta politica luna trecuta, insa a lasat la altitudinea armatei in cat timp va lua masurile necesare. Presedintele Barack Obama a spus insa, in discursul despre Starea Natiunii, ca schimbarea va avea loc anul acesta.

Noile reguli le cer inaltilor oficiali din armata ca implementarea noii politici sa dureze o saptamana.

Astfel, desi unele beneficii, precum alegerea beneficiarului politiei de asigurare, raman la latitudinea militarilor, legile federale precum Defense of Marriage Act inseamna ca unele beneficii care se acorda cuplurilor casatorite nu se vor extinde si la parteneriatele de acelasi sex.

In acelasi document se arata ca noua politica va fi implementata cu respect si pe principiul eliminarii oricarei discriminari care poate fi bazata pe orientarea sexuala.

Peste 13.500 de persoane au fost indepartate din armata pe baza politicii "Don't Ask, Don't Tell", din 1993 incoace.

LA EI SE POATE. LA NOI.... NU. DE CE?

Protest anticod în Grecia. Peste 3 mii de oameni au protestat împotriva introducerii "Cartelei Cetăţeanului".

Clericii şi mirenii s-au adunat lângă parlament, ca apoi să se ducă cu toţii la Arhiepiscopia din Atena. Ei ţineau în mâini drapele bizantine şi greceşti, precum şi pancarte cu diverse inscripţii: «Masonii - afară din Grecia!», «Ieronim, trezeşte-te, nu dormi!», sloganul de bază fiind: «Mâinile jos de pe Grecia». Creştinii adunaţi au cântat vreme îndelungată imnul către Maica Domnului «Apărătoarei Doamne» şi alte cântări.

În faţa Arhiepiscopiei din Atena protestatarii au cerut ca Biserica Greacă să ia o poziţie vizavi de «Cartela Cetăţeanului». «Ieşi şi îţi exprimă atitudinea» scandau cetăţenii, clericii şi călugării adunaţi, insistând ca Arhiepiscopul Ieronim să ia o poziţie de luptă.

„A venit timpul să-i izgonim pe toţi cei ce voiesc decreştinarea Patriei noastre", a spus Elena, care a sosit din Pireu, ţinând în mâini drapelul grecesc şi o cruce din lemn. „Nu - însemnării lui antihrist, nu - evidenţei electronice a ortodocşilor", au scandat creştinii.

CRED CA E BINE SA PARTICIPAM!

Acesta este raspunsul pe care l-am primit in urma dezacordului meu legat de cardul de sanatate cu cip, pe care l-am trimis ministerului sanatatii!

O noua dezbatere publica despre CARDUL de sanatate pe 31 ianuarie

In baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, Ministerul Sanatatii organizeaza, luni, 31 ianuarie 2011, orele 11.00 la sediul Institutului National de Sanatate Publica, sala Amfiteatru, str.dr. Leonte, nr.1-3, sector 5, Bucureşti, o dezbatere publica avand ca tema proiectul de Hotarare a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european şi cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile şi completarile ulterioare.


Persoana de contact: dr. Mihaela Oancea – telefon: 021.3072.639.


Mentionam ca proiectul de act normativ poate fi vizualizat la adresa de web: www.ms.ro, rubrica Legislatie – Transparenta decizionala.

CUI FOLOSESTE DUHOVNICESTE ACEASTA MASCARADA DE SAPTAMANA DE RUGACIUNE IN COMUN CU ERETICII??

Oprirea comuniunii ereticilor cu ortodocşii

“Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.” – aşa sună Canonul Apostolic cu numărul 10. “Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva cu ereticii (să săvârşească cele sfinte) să se caterisească.” – aşa sună Canonul Apostolic cu numărul 45. Ambele canoane de mai sus fac parte, deci, din Canoanele Sfinţilor Apostoli, sau din Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe. Ambele canoane de mai sus sânt, din păcate, puternic contestate de mişcarea ecumenică.

Cu toate acestea, o parte dintre ortodocşii vremurilor noastre se roagă, cel puţin o săptămână în fiecare an, împreună cu eterodocşii. În România, acum, când scriu aceste rânduri, tocmai se petrece această lucrare satanică, iar ea, culmea, se manifestă în mod plenar tocmai la acel nivel al Bisericii Ortodoxe Române la care ar fi trebuit să fie, sau de unde ar fi trebuit să-nceapă anatemizarea ei – este vorba despre Patriarhie. Trecând de eparhii şi coborând spre parohii, ca să nu mai vorbim de “prea habotnicele” mânăstiri, dracul n-a reuşit să-şi vâre coada, încă, aşa cum, probabil, urmează s-o facă, dar acolo, la vârf, se pare că a cucerit prea mulţi dintre păstorii bisericii noastre fostă, cândva, tradiţionalistă şi drept-credincioasă. Şi dacă acolo lucrurile stau aşa, prin “cădere”, mai devreme sau mai târziu, clerul nostru ortodox are toate neşansele de a-i imita pe cei care acum dau tonul şi de a cădea, masiv, în plasa celei mai mari erezii existente vreodată pe pământ – ecumenismul.
Această imensă înşelăciune diavolească va cuprinde în mrejele ei clerici, mireni, omenire pestriţă, tocmai datorită faptului că este o înşelăciune. Cei care o propovăduiesc nu sânt altceva decât nişte lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, iar ei cunosc foarte bine învăţătura proverbului care spune ca “drumul către iad este pavat cu intenţii bune”.
Păi, dezideratul ecumenismului inter-confesional este acela de apropiere a bisericilor creştine până la unificarea acestora într-una singură. Aşa susţin ei, ecumeniştii. Când îi auzi, parcă-ţi vine să strigi “extraordinar, ce idee Dumnezeiască, ce scop nobil şi mântuitor !” Dar dacă tot sânt în lume zeci, sau poate sute de bisericuţe, fiecare cu dogmele şi cu canoanele ei, atunci, sub care dintre acestea se va efectua împăcarea şi reunificarea Bisericii Creştine?
Ei bine, sub nici o formă sub autoritatea Adevărului ortodox, tocmai datorită faptului că acesta trebuie să dispară, odată pentru totdeauna, făcând loc protestantismului iniţiator al ecumenismului, sau, de nu se va putea, chiar catolicismului care, după mai bine de o mie de ani de erezism s-ar putea să nu mai deţină nici un gram de Har Dumnezeiesc posibil oponent al satanismului internaţionalist şi globalist. Asta doresc ecumeniştii, să distrugă opera Mântuitorului, anume ortodoxia, singura credinţă adevărată, cea care n-a schimbat o cirtă din dogmele scripturistice, patristice şi sinodale dar, conştienţi fiind că o ofensivă făţişă împotriva acesteia ar pune gaz pe foc şi ar putea întoarce pe mulţi credincioşi împotriva lor, atunci au regizat un vicleşug ce le poartă numele; ce şi-ar dori lumea aceasta, din punct de vedere al credinţei, lucru care odată pus în practică ar putea să distrugă, pe de o parte, ortodoxia cea “habotnică” şi “închistată în canoane”, iar pe de altă parte să fie plăcut omenirii? Simplu: unificarea credinţei, că prea este divizată în zeci şi sute de bisericuţe. Zis şi făcut. Se trece la acţiune, se negociază, se mizează pe presiunea internaţională imensă, de toate felurile, inclusiv, sau poate în primul rând, pecuniară, ce se va pune asupra ortodocşilor care, mai devreme sau mai târziu, vor începe să subscrie la planurile ecumenice de “împăcare” şi, în câţiva zeci de ani, mai de voie, mai de nevoie, tot făcând azi un compromis, mâine un altul, se va ajunge la un numitor comun din punct de vedere dogmatic şi administrativ, bineînţeles după ce s-a “despuiat” bine de tot ortodoxia, şi unirea poate fi pecetluită în aplauzele unei lumi întregi. Unei lumi întregi da, dar o lume eretică.

Exact aşa după cum ne atenţiona marele Părinte Arsenie Boca asupra faptului că ecumenismul reprezintă, de fapt, erezia tuturor ereziilor. De apărut, ca idee, aceasta se pare că s-a lansat pe la mijlocul secolului XIX, prin Anglia şi America, iar ca termen actual ecumenismul s-a fixat în timpul unui congres ţinut în 1910 la Edinburgh (Scoţia), congres condus de un lider mason numit John Mott!!! (ce înfrăţire între masonerie şi ecumenism !!!).
Întrebare: de ce acest mason nu a ales ca şi terminologie proprie mişcării pe care tocmai o înfiinţa, cuvântul “universalism”, de la latinescul universum, că tot ţinea el de o ramură latina a creştinismului (sic!), ci a folosit analogul grecesc al acestuia “oecumenicos”, de unde şi ecumenism, care ţine strict de Biserica Ortodoxă?
Răspuns: pentru a crea confuzie, sau diversiune, cum zic militarii. Pentru a nu se sesiza prea mulţi şi nici prea puternic, ortodocşii. Este o mişcare ecumenică? E bine, chiar dacă vine din Apus. Iată înşelăciunea.
În continuare, la 1948, în Amsterdam, are loc o adunare ecumenică în timpul căreia s-a înfiinţat acel nefast sincretism religios, aşa numitul “Consiliu Mondial al Bisericilor” (C.M.B.), ce va avea sediul la Geneva.
Odată constituită această formă administrativă ecumeniştii au putut trece la elaborarea propriei teologii care, cum altfel, se bazează pe modernismul secolului XX al tezelor protestante, acceptând în loc de şapte Sfinte Taine, în general, doar două, ici şi colo mai apărând şi-a treia (Botezul, Euharistia şi Hirotonia) din care, de fapt, doar Botezul este cel încărcat de Har, celelate două fiind destul de puternic controversate chiar în interiorul organizaţiei, se acceptă ţinerea rugăciunilor şi a slujbelor în comun cu excepţia Euharistiei, se acceptă la rugăciunile ecumenice, pe lângă eterodocşi, participarea chiar şi a necreştinilor şi a celor care aparţin de cultele păgâne asiatice, se vrea instaurarea unei aşa zise “Legi a curcubeului”, se minimalizează rolul şi numărul dogmelor tocmai pentru a se depăşi mai uşor diferenţele dogmatice dintre confesiuni, se supraconturează rolul unificării în detrimentul dogmaticii care urmează să se discute ulterior împăcării, etc, etc. Trebuie menţionat faptul că acest C.M.B. nu ar fi avut niciodată un caracter ecumenic dacă nu ar fi participat la el, din păcate, şi unele Biserici Ortodoxe locale. Dar, hai să admitem că acestea erau doar nişte biserici locale, însă ce ne facem cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol care, în 1895, printr-o enciclică de-a sa, plasase catolicismul în afara Bisericii, datorită faptului că acesta venea cu “învăţături şi inovaţii eretice”, iar în 1920, aceeaşi Patriarhie gafează în momentul în care printr-o hotărâre a ei s-au pus bazele “Legii Constituţionale” a participării ortodocşilor la mişcarea ecumenistă?! Păcat. Mare păcat, mai ales pentru faptul că această hotărâre a reprezentat primul act oficial al Bisericii Ortodoxe prin care toate comunităţile religioase din Apus erau numite “Biserici”! Dar nu numai Patriarhia de la Constantinopol a gafat în relaţia cu ecumenismul, ci aproape toate bisericile naţionale ortodoxe au solicitat şi au devenit membre ale C.M.B., urmând ca ulterior, fie datorită unor divine inspiraţii, fie datorită presiunilor venite din partea propriilor credincioşi, să se retragă din acest organism.
Problema extrem de deranjantă pentru un ortodox tradiţionalist şi antiecumenist este următoarea: cum ar putea ortodoxia să se lase inclusă, ca membră, în “ceva”, atâta timp cât ea însăşi este totul pe acest pământ?! Ea este Trupul lui Christos, cel care îi cheamă pe toţi pământenii spre a deveni membrii ei. Ea este totul şi în ea poate fi inclus oricine. Ea insa, credinta desavarsita, nu poate fi inclusa in altceva!

Cu toate acestea, cu toată participarea, în anumite perioade, a ortodocşilor la congresele C.M.B., hotărârile ce se luau acolo erau foarte puternic influenţate de superioritatea numerică a voturilor protestanţilor, prezenţa ortodocşilor fiind doar una formală. Păcatul insa, fusese făcut. Acei ierarhi ortodocşi care au participat, culmea, la şedinţele organizate de către cei care doresc fix desfiinţarea ortodoxiei, conform canoanelor apostolice, trebuie a fi afurisiţi.
Bisericii Ortodoxe Române, spre fericirea ei, Dumnezeu i-a dat, ciclic, mari duhovnici şi învăţători, probabil spre a o feri cât mai bine de astfel de rătăciri pierzătoare de suflete. Redau mai jos părerile necenzurate ale câtorva stâlpi ai ortodoxiei noastre tradiţionale:

Dumitru Stăniloae (1903 – 1993):

„Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei. Iară relativizează adevărul, credinţa adevărată. De ce să mai stau cu ei, care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America şi cu Anglia …”
Gheorghe Calciu Dumitreasa (1925 – 2006): „Mişcarea ecumenică este o acţiune pe care au iniţiat-o, ca să spun aşa, curentele care încearcă nivelarea religiilor, nivelarea popoarelor, o acţiune pe care masoneria o încearcă de multă vreme. Eu sunt împotriva masoneriei, împotriva ecumenismului, îl socot cea mai mare erezie a secolului nostru! Şi, nu ştiu dacă sunteţi la curent, Biserica Sârbă a cerut ieşirea din ecumenism, şi până în prezent din ecumenism au ieşit Biserica Sârbă, Biserica Georgiană şi Biserica Ierusalimului. Cred că cel mai bine este să fim foarte prudenţi cu ecumenismul, care încearcă nivelarea credinţelor, nivelarea spirituală la nivelul cel mai de jos şi distrugerea specificului ortodoxiei!”
Arsenie Papacioc (născut în 1914) : „Păi, sunt împotriva ecumenismului! Asta discutăm. Pe viaţă şi pe moarte împotrivă! Ce ecumenism? Ce părere aveţi despre secte şi biserica catolică? Sunt anatematizaţi, asta este! Nu le garantăm mântuirea, nu putem! Şi Sfinţii Părinţi, Sinoade întregi, consideră că acestea sunt erezii! Şi o erezie anatematizată nu putem să considerăm că este o mântuire!”
Ilie Cleopa (1912 – 1998): „Noi, ortodocşii, suntem puţini, dar suntem biserica întreagă! Nouă nu ne lipseşte nimic! Noi n-avem ce împrumuta de la protestanţi dar nici de la catolici. Nimic, absolut nimic! Biserica noastră o credem şi o înţelegem întreagă. Are toate dogmele drepte, toată tradiţia veche apostolică şi sobornicească a Sfinţilor Părinţi. Şi are toate canoanele, are toată tradiţia liturgică, canonică, dogmatică şi istorică. Tot ce ne trebuie avem în Biserica noastră! Este biserica care a mers pas cu pas după tradiţia evanghelică şi apostolică şi sobornicească până în ziua de azi. Şi ei ştiu asta! De aceea vor să se apropie de noi…”
Iustin Pârvu (născut în 1918): ”Ecumenismul nu e născut din părerile bisericilor, ci din gândirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund creştin şi religios în ei ci doar o viaţă politică.”
Arsenie Boca (1910 – 1989):

„Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi la Canoanele Sfinţilor Părinţi, ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!” Iată, carevasăzica, punctul de vedere al drept-credincioşilor români faţă de această nouă “credinţă”, pentru că aici se vrea a se ajunge, la instaurarea ecumenismului ca drept religie internaţional valabilă şi care să nege vehement principiile de bază ale ortodoxiei prin instaurarea aşa zisei “teorii a ramurilor”, în baza căreia fiecare biserică participantă deţine o parte de Adevăr şi de aceea trebuie să se unească toate, tocmai pentru a unifica şi Adevărul (sic!). Cu astfel de vorbe mieroase vin aceşti lupi îmbrăcaţi în piei de oaie şi, din păcate, în ultimul timp au tot mai mult succes. Iată cum prezenta, în ianuarie 2001, răposatul papă Ioan Paul al II-lea, necesitatea comuniunii şi împăcării bisericilor: “Trebuie să trăim concret comuniunea care, deşi nu e deplină, există deja între noi. Lăsând în urmă neînţelegerile, trebuie să ne întâlnim, să ne cunoaştem mai bine, să învăţăm să ne iubim unii pe alţii, să colaborăm în mod fratern pe cât ne e posibil”. Iată şi răspunsul ortodoxiei româneşti venit, poate, din cea mai autorizată voce în acest sens, a celui care a elaborat superba lucrare “Singur Ortodoxia”, anume din partea Avvei Arsenie Papacioc: “Ca timp, nu se pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, decât: Ecumenismul acesta, lupta aceasta, de venit, vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet faptul că nu sânt cu Adevărul. Singurul Adevăr este Christos: În funcţie de Adevărul acesta e tot – ortodoxia, chiar numele ei este de la Christos, cum ne-a învăţat El, Christos, şi au continuat Apostolii.

Am stat împreună sute de ani şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecumenice, am fost împreună… Va să zică am fost împreună; acuma s-au despărţit. Şi de la catolici au venit protestanţii cu Luther, şi neoprotestanţii care, îţi dai seama, au interpretare continuă. N-au, repet, identitate, şi îi roade faptul că nu sânt cu Adevărul. Nu există târg în materie de Adevăr!
Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema – acesta îţi pierde mântuirea; este neapărat problema care se pune.

Nu avem ce discuta decât dacă veniţi înapoi!” – am încheiat citatul. Iată deci, posibililor viitori fraţi catolici, protestanti, neo-protestanti, etc, căci acum, în condiţiile actuale, nu ne putem numi fraţi întru Christos, care este singura variantă spre a ne putea reunifica. Lepădaţi-vă de toate influenţele eretice, lepădaţi-vă de imensele sume de bani şi de super-poziţiile sociale pe care le-aţi dobândit slujind Satanei, căiţi-vă la cel mai sincer mod posibil şi veniţi înapoi de unde aţi plecat, spre a vă câştiga mântuirea. Veţi fi primiţi precum a fost primit fiul risipitor.
Toate acestea însă, sub unica autoritate a Uneia, Apostolească, Sobornicească, şi Ecumenică Biserică Ortodoxă, singura reprezentantă a Adevărului numit Iisus Christos pe planeta Pământ. Dumnezeu să vă ajute în acest sens, iar nouă să ne ajute în a putea păstra înălţată singură Crucea cea ortodoxă prin vâltoarea vremurilor tot mai grele ce va să vină.

Sorin ANDREI
sursa:http://www.napocanews.ro/2011/01/oprirea-comuniunii-ereticilor-cu-ortodocsii.html

SEMNE APOCALIPTICE? EU CRED CA DA

Pământul ar putea avea încă un soare, începând cu 2012.

Cel puţin asta spun astronomii de la Universitatea Queensland, care susţin că o stea supergigantică este gata să se transforme într-o supernova. Alţi experţi susţin însă că acest lucru nu se va întâmpla atât de curând.

Atunci când se va întampla acest lucru, planeta noastra va avea pe cer, pentru câteva săptămâni, doi Sori. Nu trebuie să fim îngrijoraţi cu privire la temperatura din această perioadă pentru că nu va fi influenţată în niciun fel de apariţia celui de-al doilea "soare".

Potrivit fizicienilor, explozia corpului celest poate da naştere unei stele gigant sau unei găuri negre, situată la o distanţă de 1.300 de ani lumină de Pământ. Dacă aceasta va deveni o stea căzătoare, Pământul va fi presărat cu miliarde de particule din corpul celest, care însă nu vor fi dăunătoare.

Toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord că steaua Betelgeuse este pe moarte. Ea este o adevărată celebritate printre stele, şi, prin urmare, tot timpul răsar zvonuri şi ştiri despre ea.

Astronomul Phil Plait, care a lucrat zece ani la telescopul Hubble, spune că nu există nicio dovadă că Betelgeuse o să explodeze la anul. Nici măcar cele mai avansate telescopuri şi cele mai sofisticate modele computerizate nu pot prezice exact când o să explodeze o stea. Supernova s-ar putea nici să nu aibă loc în următorul milion de ani, scrie Discovery News.


Numarul victimelor ploilor torentiale de saptamana trecuta, din apropiere de Rio de Janeiro, ar putea depasi 1.000 de persoane, potrivit ultimelor bilanturi oficiale care confirma vineri 759 de morti si 400 de disparuti, relateaza AFP.

Numarul mortilor confirmati este de 759, au anuntat Apararea Civila si Ministerul Sanatatii.

Orasele cele mai afectate sunt Nova Friburgo, cu 365 de victime, si Teresopolis cu 308, transmite MEDIAFAX.

Ministerul public din Rio de Janeiro a inregistrat 401 persoane disparute. Aceasta cifra se schimba pe masura ce persoanele date disparute de rude sunt gasite sau echipele de salvare degajeaza corpurile neinsufletite din marea de noroi, care a acoperit aceasta regiune muntoasa, situata la aproximativ 100 de kilometri nord de Rio de Janeiro.

Pe de alta parte, aproximativ 14.000 de persoane au ramas fara adapost si sunt gazduite in centre de primire provizorii sau de rude.

Majoritatea victimelor au fost surprinse in somn, in primele ore ale zilei de 12 ianuarie.

Ploile sezoniere, de obicei puternice, au fost de o violenta extrema de aceasta data, in cateva ore inregistrandu-se cantitatile echivalente unei luni intregi de precipitatii. Acestea au antrenat avalanse de noroi, copaci smulsi din radacini si pietre care au maturat totul in calea lor.


Rechinii au ajuns pe strazile inundate din Australia

Doi rechini-taur au fost vazuti pe strazile orasului australian Goodna, lovit puternic de inundatiile catastrofale care dureaza de cateva saptamani.

Totusi, nu este prima aparitie a rechinilor in orasele inundate, localnicii raportand si saptamana trecuta un caz similar, potrivit AFP.

Totodata, locuitorii regiunii Queensland au avut de infruntat un nou pericol, dupa ce inundatiile le-au adus crocodili si serpi veninosi chiar in casele lor.

Pericolul e cu atat mai mare cu cat Australia are cele mai multe specii de serpi veninosi din lume, iar in regiune se gasesc atat crocodili de apa dulce, cat si crocodili de apa sarata, cei mai mari si mai periculosi din lume.

Serpi si crocodili, adusi de inundatii in orasele din Australia

Zona afectata de inundatii din Australia e una uriasa, fiind mai mare decat teritoriile Frantei si Germaniei luate la un loc.

Autoritatile din orasul australian Brisbane, al treilea oras ca marime al tarii, au inceput, la sfarsitul saptamanii trecute, sa curete noroiul si mormanele de gunoaie ramase dupa unele din cele mai grave inundatii din istoria tarii.

Expertii estimeaza ca pagubele produse de inundatiile care continua din decembrie 2010 ajung la 10 miliarde de dolari. De asemenea, cel putin 15 persoane au murit, iar alte 80 sunt date disparute.

După peşti, păsări şi crabi, a venit rândul vacilor. 200 de animale descoperite moarte în SUA - 200 de vaci moarte au fost găsite moarte la o fermă din Portage County, Wisconsin, informează Huffington Post.

Pentru îndepărtarea acestora a fost nevoie de camioane. Ferma nu a fost pusă în carantină, deoarece autorităţile spun că nu întâmplarea nu prezintă vreun pericol pentru oameni sau alte animale.

Veterinarul cu care lucra proprietarul vacilor a spus iniţial că există două tipuri de virus care ar fi putut cauza moartea animalelor. Ulterior, s-a vehiculat posibilitatea ca vacile să fi murit de pneumonie, deşi astfel de cazuri sunt rare. Urmează să se stabilească cauza morţii, după finalizarea unor noi teste.

Deşi probabil nu au legătură cu acest incident, au existat numeroase alte cazuri de animale moarte în ultima perioadă, atât în SUA, cât şi în restul lumii. Mii de păsări au căzut din cer în statul Arkansas, iar mii de peşti morţi au fost descoperiţi în aceeaşi perioadă în acelaşi stat. Au urmat alte cazuri de mii de păsări moarte în statele Louisiana, Kentucky, California şi Alabama.

În Europa, cazuri de păsări moarte au existat în Italia şi Suedia.

De asemenea, peşti morţi au mai fost descoperiţi în Brazilia şi Noua Zeelandă. În Anglia, 40.000 de crabi morţi au fost aduşi la mal de valuri.

Astfel de cazuri au fost raportate şi în România: aproximativ 30 de grauri au fost găsiţi morţi la Constanţa, iar acelaşi lucru s-a întâmplat şi al Roman, dar cu câteva sute de ciori. În cazul graurilor de la Constanţa, s-a aflat cauza morţii: păsările au făcut o intoxicaţie etilică după ce au mâncat borhot de struguri. (NR: aiurea!!!!)

Au fost oferite multe explicaţii pentru moarte animalelor. Artificiile din perioada sărbătorilor de iarnă, excesul alimentar sau frigul sunt câteva dintre ele. NR: vrajeala!!!)

DACA VA INDOIATI CUMVA CA ESTE CUVANTUL DOMNULUI...

Credibilitatea Sfintei Scripturi http://www.oodegr.com/romanian/agia_grafi/credibility_bible_books.htm

Sunt mulţi cei care, fără să fi citit măcar Sfânta Scriptură, repetă papagaliceşte diferite acuzaţii împotriva ei, neavând înşişi nici cea mai mică cunoaştere a ceea ce spun; suficient e să pară „progresişti”, un cuvânt accentuat de cei care promovează teoriile perimate materialiste ale Revoluţiei Franceze.
Aceste persoane, asadar, repetă argumentele din secolele trecute, ignorând faptul că ştiinţa a dat explicaţii finale şi incontestabile în favoarea Sfintei Scripturi. Pentru aceşti „progresişti”, ai culturii secolului al 18-lea şi al 19-lea, începem cu acest capitol o serie de probleme cu răspunsuri la argumentele lor vechi.
*****

Date juridico-istorice
Există diferite metode de evaluare ştiinţifică a datelor. De exemplu, într-un experiment de chimie, noi folosim metoda „ştiinţelor naturale”. Însă nu putem utiliza aceeaşi metodă într-un alt domeniu, cum ar fi cel al istoriei!
Aici este nevoie de o metodologie ştiinţifică diferită. Este METODA JURIDICO-ISTORICĂ.
Se numeşte „istorică”, pentru că se ocupă cu fapte din istorie. Au avut loc în trecut. Şi „juridică”, deoarece, ca o instanţă, emite decizii pe baza unor dovezi testate şi constatate a fi fiabile şi corecte.
Deci, în conformitate cu această metodă, un punct de vedere este corect dacă:
1. Se sprijină pe baza unor dovezi autentice.
2. Nu provoacă contradicţii în documentele justificative istorice.
Dovezile pentru un fapt istoric documentat sunt de trei feluri:
A. Mărturii orale
B. Mărturii scrise
C. Dovezi reale
Din moment ce Iisus Hristos a trăit ca un om pe pământ acum 2000 de ani, nu este posibil să utilizăm dovezi fizice despre El, ci doar metoda istorico-dogmatică.
Pentru viaţa umană a lui Iisus Hristos, avem următoarele mărturii:
A. Din surse non-creştine (Plinius, Tacitus, Suetonius, Iosif). Mărturii puţine. Şi arată doar că Hristos a fost o persoană reală istorică. Nimic mai mult.
B. Din surse ebraice. Este Talmudul şi Toledoth Yeshu, cărţi ulterioare de la al treilea până la al 12-lea secol şi scrise cu patimă împotriva lui Hristos. Indică faptul că a existat, că a făcut multe miracole, că a fost răstignit, că a înviat... şi încearcă să dea la toate acestea nişte explicaţii ale lor.
C. Din surse creştine, care sunt scrise în primul rând în Sfânta Scriptură şi în special în Evanghelii. Acestea sunt scrise de martori oculari, care au VĂZUT şi AUZIT. Dau despre Iisus informaţii excepţional de bogate, după care, dacă sunt corecte, ar trebui să ne orânduim viaţa noastră.
Dar, pentru că anume aceste mărturii vorbesc despre Iisus Hristos, ele sunt puse la îndoială de mulţi ca fiind părtinitoare, căci se presupune că sunt false şi sunt idealizări special concepute pentru a induce în eroare în favoarea lui Hristos.
Fiindcă folosim pentru Sfânta Scriptură metoda juridico-istorică, vom folosi metodele de verificare a credibilităţii acesteia.
Credibilitatea textului Sfintei Scripturi
Care este numărul de codice în baza căruia sunt păstrate cărţile Sfintei Scripturi
2.500 codice conţin întreaga Sfântă Scriptură, Vechiul şi Noul Testament.
25.000 codice conţin părţi mari din Sfânta Scriptură. (De obicei doar Noul Testament).
Codicele de mai sus provin din întreaga lume creştină.
În comparaţie cu alţi scriitori antici, avem:
50 doar exemplarele lui Eschil
100 ale lui Sofocle
8 ale lui Tucidide
200 ale lui Plinius
500 ale lui Horaţius
Prin urmare, după numărul de codice păstrate, Sfânta Scriptură este textul cel mai de încredere pe care îl avem.
În ceea ce priveşte vechimea acestor codice:
Istoria lui Tucidide, relatează evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a păstrat originalul. Cele 8 manuscrise care au supravieţuit sunt toate scrise după anul 900 d.Hr., adică 1300 ani mai târziu!

Poetica lui Aristotel a fost scrisă în 343 î.Hr. Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adică cu 1400 ani mai târziu!
Războiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se păstrează în câteva codice, toate scrise după anul 1000 d.Hr.
Contestă cineva aceste cărti? Nimeni!
În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în funcţie de fiecare carte). Este păstrat în 25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250 d.Hr., adică mai puţin de 200 ani după original.
Cu alte cuvinte: În ceea ce priveşte vechimea codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din lume.
După Sfânta Scriptură, a doua ca veridicitate, în ceea ce priveşte controlul bibliografic al cărţii antice, este Iliada lui Homer. Sunt păstrate 643 de codice. Toate scrise după anul 1200 d.Hr. Adică distanţa dintre scrierea Iliadei şi copia codicelor păstrate, depăşeşte 1800 ani!
Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele originale.
După toate aceste date, cineva trebuie să fie sau complet subiectiv ca să conteste Sfânta Scriptură sau să nu aibă încredere în nimic în lume.
Mărturii externe despre Sfânta Scriptură
Există şi mărturii externe despre Sfânta Scriptură. Acestea sunt:
A. Mărturiile altor scriitori
B. Descoperirile arheologice
C. Coincidenţe întâmplătoare sau analogia cu alte cărţi.
Vom începe cu mărturiile altor scriitori antici:
A. Mărturiile altor scriitori
Papia, episcop în Hierapolis din Frigia, un discipol al lui Ioan, descrie în jurul anul 130 d.Hr., modul în care a fost înregistrată Evanghelia lui Marcu. Subliniez că atunci încă nu exista „canonul” Sfintei Scripturi pe care îl avem din sec. al 4-lea şi nu exista nici motiv să aibă loc încercarea oricărei tăinuiri. Un fragment din Papia este păstrat în cartea lui Eusebiu „Historia Ecclesiastica” III, 39.
Irineu, episcop de Lugdunum (177-204 î.Hr.) confirmă datele pe care le avem cu privire la Evangheliile după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan. (Irineu, episcop de Lugdunum, III, 7)
Cu greu va găsi cineva în registru mondial atâtea mărturii externe reale despre un oarecare tratat. Şi subliniez faptul că încă nu exista canonul Sfintei Scripturi, ca cineva să poată presupune că toate acestea „sunt fabricate”.
B. Descoperirile arheologice
Joseph Free, un remarcabil arheolog american spune: „Arheologia a confirmat nenumărate pasaje biblice care fuseseră respinse de către critici pe motiv că ar fi fost inexacte din punct de vedere istoric sau s-ar fi aflat în contradicţie cu fapte cunoscute”. (Archaeology and Bible History, Wheaton III. 1969, pag. 1).
F.Bruce, un alt remarcabil arheolog american, scrie: „Avem tot dreptul de a spune că descoperirile arheologice confirmă Noul Testament. Astăzi toate pasajele din Luca, care în trecut erau considerate neadevărate de către istorici, datorită mărturiilor externe ale cercetărilor arheologice, au fost pe deplin recunoscute ca fiind adevărate şi demne de încredere”. (Bruce, F.F., Archaeological Confirmation of the New Testamentεν Carl Henry, Revelation and Bible, Grand Rapids 1969, pag. 331).
A.N. Sherwin White, un cercetător al istoriei antice, scrie: „Astăzi avem atâtea elemente care ne arată că mărturiile Noului Testament sunt adevărate, încât confirmarea istoricităţii lui este copleşitoare. Nu avem nevoie de mai mult! Orice încercare de a respinge istoricitatea acestei cărţi, chiar şi în chestiuni de detaliu, trebuie să fie privită acum ca absurdă”. (Roman Society and Roman Law in the New Testament, Oxford 1963, σελ. 189).
Burrows Millar, de la Universitatea Yale (SUA), scrie: „O comparaţie a Evangheliilor cu limba papirusurilor din primul secol d.Hr., a fixat convingerea mea în acurateţea transmiterii textului Noului Testament. Asemenea descoperiri (papirusurile din sec.1), au sporit încrederea cercetătorilor în validitatea textului biblic”. (Burrows Millar, What mean these stones, New York 1956, σελ. 52).
W. Albright, cel mai de seamă arheolog biblic al lumii, scrie că putem să afirmăm deja cu certitudine că nu există absolut niciun motiv de a crede că măcar o carte din Noul Testament ar fi fost scrisă după secolul 1, d.Hr. (Albright, W.F. Recent Discoveries in Bible Landw, NewYork 1955 pag. 136)
Sir William Ramsey este indiscutabil cel mai mare arheolog din întreaga lume din epoca sa. Despre Faptele Apostolilor spunea cândva că s-ar fi scris dupa anul 150 d.Hr. şi nu considera că erau importante şi demne de atenţie. Dar a fost nevoit să-şi schimbe părerea. Săpăturile din Asia Mică l-au forţat să declare că până atunci a fost greşit, că Faptele Apostolilor este o valoroasă carte cu informaţii istorice, că scriitorul lor, Luca, trebuie să fie plasat printre cei mai mari scriitori ai lumii, că toate informaţiile furnizate sunt absolut exacte. (Ramsay, William, The Bearing of Recent Discovery on the New Testament, London 1915, pag. 222).

Datele au fost preluate din cartea Mitropolitului Nicopolei Meletie: „Ce este Hristos?”
Selectarea datelor: N.M.
Traducere: M.Dinu

sursa: http://www.impantokratoros.gr/credibilitatea_sfintei_scripturi.ro.aspx

CEȘCUȚA DE CEAI

CEȘCUȚA DE CEAI

"O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat, şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap și a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Era gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. ”Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!” El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”
Morala este aceasta:
Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. "Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."

Pr. Arsenie Boca

Mărturii zguduitoare privind dârele morţii [chemtrails] care apar pe cer în urma unor avioane (spre a răspândi pe ascuns boli, suferinţă şi moarte)

sursa: mail

Mărturii zguduitoare privind dârele morţii [chemtrails] care apar pe cer în urma unor avioane (spre a răspândi pe ascuns boli, suferinţă şi moarte)

de George Preda

Vă oferim un prim articol dintr-o serie de articole prin care dorim să vă punem la curent cu un fapt extrem de îngrijorător şi, totodată, incontestabil. Tot mai multe avioane care zboară chiar şi la mică altitudine lasă în urma lor dâre ale morţii [chemtrails, dâre alcătuite din substanţe chimice, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor]. În acest mod, sunt răspândite pe ascuns anumite substanţe care provoacă bolile, epidemiile, suferinţa şi moartea. Acest articol cuprinde o mărturie cutremurătoare a unui mecanic care a văzut echipamentul tehnic folosit pentru dispersarea unor substanţe toxice şi mărturia unui funcţionar superior al unei companii aeriene, care a avut acces la documentele unui proiect guvernamental secret prin care se realizează această dispersare a unor substanţe în atmosferă.În ultimii ani clinicile medicale şi sălile de urgenţă ale spitalelor sunt mereu înţesate, de multe ori umplute la dublul capacităţii lor, de oameni suferind de boli al căror nume până acum câţiva ani nici nu exista. De ani de zile există bănuiala că starea proastă a sănătăţii oamenilor, simptomele noi, maladiile nou apărute, greu de explicat de lumea medicală, ar avea drept cauză dârele anormale pe care din ce în ce mai multe avioane în zbor le lasă în urma lor. Autorităţile, însă, nu par să se îngrijească de un astfel de detaliu … care pare banal!La început, doar extrem de puţine avioane lăsau în urma lor astfel de dâre. Astăzi, au devenit extrem de numeroase, brăzdând cerul în cruciş, în paralel şi chiar în formă de „S“ sau de cercuri. Privim pe furiş cerul şi atunci când zărim aceste dâre, ni se pare normal ca un avion care trece să lase în spatele lui urme care se întind de la un capăt la altul al orizontului. Ele se lărgesc continuu, amestecându-se cu alte dâre, ajungând să formeze un adevărat nor, care acoperă cerul ore în şir.Nu este oare legitim în acest caz să ne întrebăm dacă aceste dâre nu sunt cumva una dintre cauzele problemelor de sănătate care ne lovesc de câţiva ani încoace? Dăm ca exemplu valul de bronhiolite care afectează din ce în ce mai mulţi nou-născuţi în fiecare an. În urmă cu două decenii, acest cuvânt nici măcar nu exista în dicţionar! Alte probleme care au apărut sunt: recrudescenţa astmului, leziuni ale căilor respiratorii, leziuni pulmonare, dureri în gât ciudate, angine care dispar la fel de pe neaşteptate cum apar, gripe care nu sunt cu adevărat gripe, maladii ale ochilor, ale pielii şi organelor interne... Lista este lungă, şi fiecare dintre aceste afecţiuni poate degenera şi duce la moarte.Analizele efectelor chemtrail-urilor, adevărate dâre ale morţii, sunt dintre cele mai neliniştitoare. Soluţia oficială care ni se oferă: vaccinuri noi şi antibiotice super-tehnologizate, în condiţiile în care s-a demonstrat că supraconsumul de vaccinuri şi de antibiotice de tot felul nu a făcut decât să reducă iremediabil capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la atacuri subite.

Explicaţia cu care, iniţial, responsabilii civili şi militari ai forţelor aeriene i-au liniştit pe observatori, a fost aceea că ar fi vorba doar de dâre de condensare. La întrebare de ce aceste urme nu existau cu mai mulţi ani în urmă răspunsul a fost că atunci avioanele nu zburau atât de sus încât să permită formarea acestor dâre. În anumite cazuri, aceste dâre, au spus ei, pot rezulta ca urmare a aruncării restului de carburant, în vederea unei posibile aterizări forţate. Cu toate acestea, înmulţirea acestor dâre (nu toate avioanele care zboară riscă să se prăbuşească, din câte se ştie...) şi aspectul lor face să fie ridicol şi inadmisibil acest gen de justificare... În urma amplitudinii pe care fenomenul a luat-o şi în lipsa unor explicaţii plauzibile soluţia pe care autorităţile au găsit-o a fost să îl transforme în „legendă urbană”, împiedicând orice studiu ştiinţific serios. Folosindu-se de tragicele atentate din 11 septembrie 2001 au îngropat definitiv chestiunea. Ca urmare a aşa-zisei ameninţări internaţionale a terorismului, a fost impusă, sau cel puţin se urmăreşte să fie impusă, obligativitatea sprijinului şi încrederii absolute faţă de guverne. Chestiunea dârelor morţii [chemtrails] a ajuns deci să facă parte rapid dintre subiectele pe care mass-media le evită cu orice preţ... Dezbaterea a continuat însă pe internet. Autorităţile militare şi guvernamentale iau în derâdere aceste afirmaţii ca fiind conspiraţioniste sau le denunţă drept zvonuri lipsite de fundament. S-a mers chiar până la a vorbi de propagandă teroristă antiguvernamentală, pentru a închide o dată pentru totdeauna gura celor băgăreţi.Ar trebui, cu toate acestea, să se realizeze o anchetă serioasă şi independentă şi să se dispună realizarea unor analize la laboratoare controlate de servicii neguvernamentale, dacă mai există aşa ceva... Deşi sunt destul de mulţi cei care au observat acest fenomen alarmant, numărul celor care au întreprins o campanie activă pentru informarea populaţiei este foarte mic. Agenţiile guvernamentale contează pe apatia oamenilor şi, de fapt, ele au ajutat din plin la crearea acestei stări de conştiinţă, începând din anii 1950, prin fluorizare, aspartam şi drogurile vândute pe stradă. Este binecunoscut faptul că guvernele anumitor ţări experimentează tehnologii noi asupra populaţiei lor de zeci de ani. Există rapoarte care au fost făcute publice care o dovedesc. Pentru a opri acest genocid tăcut trebuie trezit spiritul oamenilor şi mass-media cu privire la acest flagel invizibil care ne copleşeşte de câţiva ani! Dacă un procentaj atât de mic de oameni este preocupat de acest fenomen, conducătorii acestor agenţii au motiv să creadă, analizând situaţia, că se găsesc deasupra oricărei bănuieli şi că nu există nimic de care să se teamă.

Dâre de condensare sau dâre ale morţii?

Dârele de condensare [contrails]De la apariţia avioanelor cu reacţie, ne-am obişnuit să vedem pe cer dâre albe în urma lor, atunci când trec pe deasupra noastră, la mare altitudine. Aceste dâre albe – în engleză contrails, [dâre de condensare] – depind în special de doi factori: umiditatea ambiantă şi temperatura, foarte scăzută la acea altitudine. Ele pot să fie alcătuite din fine picături de apă condensate sau din cristale de gheaţă şi de zăpadă. Aceste dâre pot să apară la altitudine joasă, aproape de nivelul solului, doar în zone cu un climat extrem de rece (Antarctica, Arctica) şi constituie un serios handicap pentru circulaţia aeriană. La altitudine, aceste condiţii se manifestă regulat începând de la 9000 de metri. Dârele pot rămâne vizibile mai multe minute înainte de a fi dispersate de vânt, gradat, până când dispar complet. Aceste dâre de condensare, nefiind formate decât din molecule de apă, sunt aproape inofensive, mai ales prin comparaţie cu poluarea pe care o singură turbină de avion o generează, datorită arderii carburanţilor şi ai altor agenţi chimici. Dârele de condensare [contrails], fiind compuse din vapori de apă, se disipă după o scurtă perioadă de timp. Conform meteorologului Thomas Schlattes de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a Statelor Unite, ele nu se pot forma decât la temperaturi de - 60°C şi mai mult, la niveluri de umiditate relativă de 70% şi la altitudini foarte mari.Ca incident separat şi distinct în ansamblul acestor evenimente, norii se pot forma dacă temperatura, umiditatea relativă şi condiţiile de vaporizare sunt favorabile dezvoltării lor. Dacă vedem pe cer dâre de condensare [contrails] – considerate aşa după aspectul lor – care se transformă în „nori“ , putem concluziona că nu sunt alcătuite din vapori de apă şi deci este vorba de altceva! Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare [contrails] este relativ scurt, două minute sau mai puţin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puţin conform definiţiei sale clasice (condensation trail sau dâră de condensare). Nivelul de disipare a dârelor de condensare [contrails] depinde mult de mărimea particulelor cristalelor de gheaţă şi de cantitatea de raze solare. Dependenţa de umiditatea relativă nu este evidentă. Un nor care se formează în urma trecerii unui avion, atunci când se produce aceasta, depinde în principal de temperatura, de umiditatea relativă, de tipul şi de mărimea particulelor (nucleelor) de aerosol care sunt introduse. Formarea şi disiparea dârelor normale de condensare [contrails] şi formarea de nori trebuie să fie recunoscute ca fiind două procese fizice separate care rezultă ca urmare a unor condiţii diferite şi variabile în cele două cazuri. Dâre ale morţii [chemtrails] De la mijlocul anilor 1990 încoace, în SUA a început să fie observată înmulţirea unor dâre de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasă decât cea a dârelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot să fie albe sau colorate şi se estompează foarte lent, lăsând să treneze o ceaţă în care pot fi detectate diverse particule sau filamente.

Uneori, ele formează nori longitudinali care se taie brusc, lăsând un gol în respectiva dâră. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la câţiva kilometri mai departe. Sau, dimpotrivă, dâra taie cerul de la un capăt la altul al orizontului. Aceşti nori nu sunt întotdeauna situaţi la mare altitudine, după cum pretind autorităţile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, îi putem sesiza la înălţimi cuprinse între 1000 şi 5000 metri, dar şi mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale. În unii dintre aceşti nori putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Alţii sunt pătaţi de mase mai închise în interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dâre se expansionează destul de rapid (în funcţie de viteza vântului) şi produc pene fine sau plase în evantai. Spre deosebire de dârele de condensare [contrails], dârele morţii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o întrerupere în traseu, ca şi cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate. Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt cârcotaşi profesionişti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degrabă pasionaţi de aviaţie, medici, oameni de ştiinţă, poliţişti, jurnalişti integri... şi oameni cărora aceste împrăştieri le provoacă iritaţii oculare sau bronhice, alergii şi oboseală. Ei aparţin tuturor claselor societăţii. Plecând de la criterii de sănătate publică, s-a creat o reţea de observatori ai dârelor morţii [chemtrails] care este extrem de activă pe internet. Scrisoarea unui mecanic de aviaţieVă oferim în continuare o scrisoare extrem de interesantă care a fost publicată pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afişată pe site-ul lui Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de crimele realizate prin intermediul „dârelor morţii” [chemtrails]), scrisoare de un mecanic de aviaţie. Chiar dacă unii pot obiecta că provenienţa acestei misive este incertă, ea coincide cu multe alte mărturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca răspuns la declaraţiile mecanicului anonim. Chemtrail-uri. Un mecanic de aviaţie s-a împiedicat de adevăr? „Din motive pe care le veţi înţelege pe măsură ce veţi citi ceea ce urmează, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviaţie şi lucrez pentru o linie aeriană importantă. Muncesc într-o bază de întreţinere situată într-un mare aeroport şi hazardul a vrut să descopăr ceea ce nu-mi era vizibil destinat. Mai întâi, trebuie să vă explic în două cuvinte cum funcţionează ierarhia în lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru înţelegerea relatării mele şi pentru cauza căreia îi consacraţi o mare parte din energia voastră. Mecanicii de aviaţie îşi doresc să lucreze în trei domenii: avionica, motoarele şi comenzile de zbor. Se consideră că mecanicii care lucrează pe aceste sisteme au atins cele mai înalte grade ale scării ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucrează la sistemele hidraulice şi aparatele de climatizare. Următorii sunt cei ataşaţi sistemelor subalterne. În sfârşit, pe treapta cea mai de jos a acestei scări, se găsesc mecanicii care lucrează la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea să lucreze la pompe, rezervoare şi sistemul de conducte care servesc la înmagazinarea deşeurilor toaletelor din avioane. Totuşi, în fiecare aeroport unde am lucrat eu, există întotdeauna doi sau trei mecanici care se oferă voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalţi mecanici sunt foarte fericiţi să-i lase să facă aceasta. Nimeni nu acordă cu adevărat atenţie acestor oameni şi nici un mecanic serios nu are o legătură veritabilă cu aceşti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodată cu adevărat asupra acestui aspect, până foarte de curând. Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizează acelaşi aeroport. Aceasta înseamnă că dacă o companie are o problemă tehnică, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii noştri. În schimb, dacă unul dintre avioanele noastre este în dificultate acolo unde îşi are baza de întreţinere o altă companie aeriană, avionul nostru va fi reparat de ei. Într-o zi, acum aproximativ o lună, am fost chemat la bază pentru a lucra la avionul unei alte companii. În momentul în care m-a chemat, controlorul nu ştia care era problema şi nu putea să-mi dea nici un detaliu. Atunci când am sosit la faţa locului, am descoperit că pana se situa la nivelul înmagazinării deşeurilor. Nu existau alte soluţii: trebuia să mă strecor în interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Pătrunzând în compartiment, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe şi tuburi decât erau menţionate în caietul de sarcini. La început, am presupus că sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de zece ani. Urmărind să găsesc problema, am realizat rapid că tubajul şi rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare... Tocmai descoperisem acest lucru când un alt mecanic de la compania mea a apărut subit. Era tocmai unul dintre mecanicii care lucrau în mod obişnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare plăcere. Plecând, l-am întrebat despre acea echipare suplimentară. El mi-a răspuns: Vezi-ţi de treaba ta şi lasă-mă să mă îngrijesc de a mea! A doua zi, lucram la calculatorul firmei ca să văd un plan de cablaj. Pentru că tot eram acolo, am decis să fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care îl găsisem în avion. Spre marea mea surpriză, manualele nu făceau nicio referire la echipamentul pe care îl văzusem în ajun. Am căutat în dosarele producătorului şi nu am găsit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsă în punctul sensibil: eram cu adevărat hotărât să descopăr natura acestui echipament. Săptămâna următoare am primit trei dintre avioanele noastre, în hangarul principal, pentru inspecţia periodică. În timpul acestor inspecţii, în jurul avionului forfotesc peste tot o mulţime de mecanici. Tocmai îmi terminasem treaba, şi am decis să mă duc să văd sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toţi mecanicii din jur, eram sigur că nu avea să mă observe nimeni. Spre marea mea surpriză, avionul pe care am ales să-l inspectez avea şi el acel tip de echipare suplimentară! Am început să urmez sistemul conductelor, pompelor şi rezervoarelor. Am descoperit ceea ce părea a fi unitatea de comandă a respectivului sistem. Era o cutie de comandă standard folosită în aviaţie, dar fără cea mai mică inscripţionare. Puteam urma firele de la cutia de comandă la pompe şi la valve, dar niciun alt circuit de comandă nu era conectat la această unitate. Singurele fire care erau racordate la această unitate erau legate la sistemul operaţional al comenzilor avionului. Sistemul avea un rezervor mare şi două mai mici. Era dificil de văzut datorită îngustimii compartimentului, dar mi s-a părut că rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapă de golire şi de umplere care trecea prin fuzelaj chiar în spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Căutând unde ducea acest racord sub avion, am văzut că era ascuns în spatele unui fals panou, sub un alt panou care, la rândul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am început să urmăresc tubajul pompelor. Aceste tuburi conduceau la o reţea de conducte mai mici care se terminau în marginile din spate ale aripilor şi ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului. Dacă priviţi cu atenţie aripile unui avion mare veţi vedea un mănunchi de fire, aproximativ de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descărcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statică care se acumulează pe un avion în zbor. Am descoperit că acele conducte duceau la una din trei dintre aceste tije de descărcare electrostatică. Iar aceste false tije de descărcare electrostatică fuseseră găurite ca pentru a lăsa să scape un produs oarecare prin ele. Trecuse o vreme de când eram cocoţat pe aripă. Dintr-o dată, unul dintre supraveghetori mi-a ordonat să părăsesc hangarul. El mi-a spus după aceea că treaba mea era terminată şi că nu eram autorizat să fac ore suplimentare. Cele două zile care au urmat au fost foarte încărcate şi nu am găsit niciun minut liber pentru a-mi continua mica anchetă. Două zile după descoperirea mea, am fost chemat să înlocuiesc un detector de temperatură pentru un motor de avion care se pregătea să decoleze. Am terminat lucrul şi m-am întors la hârţogărie. Aproximativ 30 minute mai târziu, am fost convocat de directorul general. Atunci când am intrat în biroul său, mă aşteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru şi alte două persoane, pe care nu le cunoşteam. Directorul mi-a spus că a fost descoperită o problemă serioasă. Eram suspendat pentru o greşeală gravă. Mi-a spus că scrisesem intrări false în raportul meu de lucru în legătură cu detectorul de temperatură pe care tocmai îl instalasem cu câteva ore înainte. Eram consternat şi am început să protestez. Am spus că era ridicol şi că făcusem cât se poate de conştiincios acea treabă. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat să aruncăm un ochi la avion, pentru a lămuri situaţia. Atunci eu am întrebat cine erau ceilalţi doi oameni. Directorul general mi-a indicat că erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar că nu erau obligaţi să-mi dea numele lor. Ne-am înapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja să decoleze, dar care era încă garat la rampa noastră de întreţinere. Am deschis capota motorului şi reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatură. A verificat numărul de serie şi a constatat că era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese şi reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajeră, el a luat o cutie sigilată. A deschis-o şi a scos un detector de temperatură având acelaşi număr de serie cu cel pe care îl instalasem. Imediat, el mi-a spus că sunt suspendat pentru o săptămână fără salariu. M-am odihnit acasă în prima zi a suspendării mele întrebându-mă ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: „Acum ştii ce păţesc mecanicii care îşi bagă nasul acolo unde nu au nimic de făcut. Data viitoare când o să te amesteci să lucrezi la sisteme care nu te privesc, o să-ţi pierzi slujba! Cum mă simt generos astăzi, cred că o să te poţi întoarce la treabă curând.“ CLIC. Am făcut imediat apropierea între ceea ce tocmai se produsese şi faptul că descoperisem acel tubaj misterios. În dimineaţa următoare am fost chemat de directorul general. El mi-a spus că datorită excelenţei dosarului meu suspendarea fusese redusă la o zi. Trebuia deci să mă reapuc imediat de treabă. Singurul lucru la care mă puteam gândi era: Ce încercau „ei” să ascundă şi cine sunt aceşti EI? Revenirea la treabă a fost ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalţi mecanici nu a amintit de suspendarea care îmi fusese dată. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel că era inutil să vorbesc despre aceasta. Dar în noaptea aceea am căutat pe internet pentru a urmări să găsesc răspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am găsit site-ul vostru. Atunci situaţia a devenit din ce în ce mai clară. A doua zi dimineaţă la serviciu, în interiorul dulapului meu, care era încuiat, am găsit o notă tipărită. Ea spunea: „Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc.” Mi-am spus: „Ia te uită! EI mă observă.”Nu ştiu ce produse pulverizează ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot să vă certific că o fac. Îmi imaginez că utilizează camioanele cisternă pentru a încărca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deşeurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. În mod obişnuit, aeroporturile încredinţează unor sub-contractori acest gen de lucru şi nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea să urmărească un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, aceşti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare. Cunoscând planurile de zbor ale avioanelor, ei programează probabil unitatea de comandă cu scopul ca ea să înceapă să pulverizeze o anumită cantitate din respectivul produs după un anumit timp, îndată ce avionul a atins o anumită altitudine, sau atunci când el se găseşte deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar) falselor tije electrostatice este atât de mic încât nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi, un cetăţean căruia îi pasă.“Răspunsul unui funcţionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom „Domnule Carnicom,Citind scrisoarea pe care aţi primit-o de la mecanicul anonim, m-am simţit obligat să-i răspund. Şi eu muncesc pentru o linie aeriană, cu toate că la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriană, nici oraşul în care mă aflu, nici postul pe care îl ocup, din motive evidente de securitate. Aş vrea să pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul să vă dezvălui. Dar este practic imposibil să o fac, întrucât aceasta ar putea în cele din urmă să antreneze consecinţe fatale pentru mine. Elementele conţinute în scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. În SUA există companii aeriene care au participat la un proiect numit Project Cloverleaf [Proiectul Frunza de treflă] timp de câţiva ani. Unii îşi amintesc că au primit consemne în această direcţie în 1998. Personal, am fost avizat în 1999. Cei câţiva funcţionari ai liniilor aeriene care au primit instrucţiunile în ceea ce priveşte proiectul Cloverleaf au fost supuşi cu toţii unor controale de securitate severe cu privire la antecedentele lor personale şi, chiar înainte să putem primi aceste instrucţiuni, am fost puternic presaţi să semnăm un acord de ne-divulgare care declară în esenţă că, dacă spunem ceea ce ştim, indiferent cui, riscăm închisoarea. În biroul nostru, aproximativ douăzeci de funcţionari am primit aceste instrucţiuni care ne-au fost date de doi funcţionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental. Nu au revelat care. Au spus că guvernul avea să remunereze linia noastră aeriană, şi de asemenea şi altele, cu scopul de a pulveriza anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale. Atunci când au fost întrebaţi care erau aceste produse chimice, unde şi de ce urma să le pulverizăm, ei ne-au indicat că informaţia ne-ar fi oferită dacă ar fi nevoie... Au precizat că noi nu aveam de ce să aflăm mai mult în această direcţie. Şi au continuat atunci să afirme că acele produse chimice erau inofensive. În cele din urmă, au concluzionat că programul era de o asemenea importanţă, încât el trebuia să fie finalizat cu orice preţ. Atunci când noi i-am întrebat de ce nu desemnau numai avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, ei au declarat că nu există suficiente avioane militare disponibile pentru a elibera aceste produse chimice pe o scară atât de mare. Acesta este motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite unor linii aeriene comerciale să ajute la răspândirea acestor produse chimice în atmosferă. Apoi, cineva a întrebat de ce tot acest secret... Reprezentanţii guvernului au declarat atunci că dacă marele public ar şti că avioanele care zboară deasupra capetelor lor împrăştie produse chimice în aer, grupurile de ecologişti ar cere încetarea pulverizării. Cineva a pus unuia dintre oamenii guvernului întrebarea următoare: Dacă produsele chimice sunt inofensive, de ce să nu se facă publică natura lor şi motivul pentru care le pulverizăm? El a părut derutat de această întrebare şi a răspuns pe un ton autoritar că publicul nu are nevoie să ştie ce se petrece, dar că acest program a fost conceput numai pentru binele său. El a declarat de asemenea că noi trebuie să păstrăm tăcerea şi să nu mai punem întrebări în această direcţie. După care, şedinţa de informare a fost încheiată. În biroul nostru, toate documentele în ceea ce priveşte proiectul Cloverleaf sunt păstrate în seifuri. Nimeni nu are dreptul să scoată aceste documente. Foarte puţini funcţionari au acces la ele şi ei nu vorbesc niciodată despre conţinutul lor. Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Ştiu că se petrece ceva şi sunt sincer înspăimântat. Mă simt foarte vinovat că ştiu de existenţa acestei operaţiuni, dar sunt obligat să tac. Sunt tulburat ştiind că firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale să-i otrăvească pe americani. Sper că această scrisoare va deschide ochii anumitor persoane asupra a ceea ce se produce, în acest moment, pe cerul nostru. Vă repet că aş vrea să pot să vă ofer o informaţie documentată, dar înţelegeţi de ce trebuie să păstrez anonimatul absolut. Mulţumesc.“Vă recomandăm să vizitaţi site-urile http://www.rense.com/politics6/chemdatapage.html şi http://www.carnicom.com/ pentru informaţii de ultimă oră despre acest subiect extrem de interesant, despre care vom continua să vă oferim diverse articole.