Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 ianuarie 2011

GEOCENTRISMUL IN VIZIUNEA SFINTILOR PARINTI

CONSENSUL SFINŢILOR PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI
ASUPRA GEOCENTRISMULUI1

Pământul: locul şi starea sa

Sfântul Clement Romanul: „Ziditorul, îndelung răbdătorul, mult milostivul, ţiitorul,
binefăcătorul, de oameni iubitorul, învăţătorul curăţiei, cel fără de moarte şi care dăruieşte viaţa
veşnică, neasemănatul, care se sălăşluieşte în sufletele celor buni, care nu poate fi cuprins şi
totuşi este cuprins, care a ţintuit marea lume2 ca un centru în spaţiu, care a împrăştiat cerurile
şi a întărit Pământul.”3

Sfântul Atanasie cel Mare: „Dar Pământul nu stă pe el însuşi, ci este întemeiat pe ape,
şi iarăşi, este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului.”4 „...munţii se înalţă, marea
se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat...”5

Eusebiu de Cezareea: „Pământului i-a păstrat locul de la mijloc, dându-i rostul unui
centru şi înconjurându-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuseţea prin albastrul
straielor, iar mai apoi, făcându-l să fie vatra, maica şi manca6 tuturor vieţuitoarelor de pe
cuprinsul lui, udându-l cu roura ploilor şi a susurelor de apă şi rost dându-i să rodească prin
pădurile lui şi prin minunatele lui flori, întru sporirea bucuriei vieţii...”7

Sfântul Vasile cel Mare: „Unii filosofi ai naturii spun, cu cuvinte elegante, că pământul
stă nemişcat din anumite pricini: din pricina locului pe care îl ocupă în centrul universului şi
din pricina distanţei, totdeauna egală cu marginile universului; de aceea nu poate să se încline
în vreo parte; aşa că rămâne neapărat nemişcat, pentru că distanţa egală, pe care o are din
toate părţile de jur împrejurul lui, îi face cu neputinţă înclinarea în vreo parte. Locul acesta din
centrul universului, pe care pământul îl ocupă, nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin
sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar… Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea
înspre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pământul nu
cade în nici o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci
neapărat ca pământul să rămână la locul său…
Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul,
care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” 8

„Dar nici, pentru că cei care au scris despre pământ au vorbit multe despre formele
pământului, spunând că pământul este asemănător unei sfere… rotunjit egal din toate părţile…
-, da, nici pentru aceasta nu voi ajunge să spun că facerea lumii, aşa cum ne-o relatează
Scriptura, este de mai puţin preţ, pe motiv că Moise, slujitorul lui Dumnezeu, n-a spus nimic
despre forma pe care o are pământul, n-a spus că perimetrul pământului are 180.000 de stadii (ostadie = 147-192 metri), n-a măsurat cât de mult se întinde umbra pe care o lasă pământul...” 9

„În mijlocul Sfintei, unde le era îngăduit preoţilor să intre, se găsea altarul tămâierii,
simbolul Pământului aflat în mijlocul acestui cosmos; şi de acolo veneau aburii tămâii.”10
Sfântul Ambrozie cel Mare: „...La ce foloseşte să chibzuim dacă (pământul) atârnă în
văzduh sau pe apă, ca de aici să se işte gâlceavă, cum de poate firea cea uşoară şi străvezie a
văzduhului să ţină povara pământului sau, dacă atîrnă peste ape, cum de nu se afundă în apă
greaua prăvălire a pământului? Sau cum de nu se pleacă înaintea lui unda mării şi nu se revarsă
de-o parte şi de alta, urnită din locul său? Încă mulţi au spus că pământul este la mijlocul
văzduhului şi că rămâne nemişcat cu greutatea sa... Despre aceasta socotim îndeajuns ceea ce
Domnul a grăit către Iov, sluga Sa, când i-a grăit prin nor: «Unde erai tu, când am întemeiat
pământul? Arată-Mi, dacă ai pricepere! Cine a pus măsura lui, dacă ştii? Sau Cine este Cela
Ce a întins asupră-i măsura? Sau peste ce s-au aşezat cercurile sale?» (Iov 38, 1; 4-6) Au nu a
arătat prealimpede Dumnezeu că toate cu puterea Sa stau, şi nu prin mulţimea, greutatea sau
mărimea lor? Căci legea n-a dat-o zidirea, ci ea a primit-o şi primind-o, slujeşte ei. Deci
pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia
voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să
rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: «întemeiat-a pământul pe
tăria lui şi nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu
este propovăduit aici numai ca Meşter11, ci ca Cel Atotputernic, Care... întru tăria legii Lui...
nu-i îngăduie (pământului) a se clătina... Şi nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm
74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care
ţine şi reazemă firea pământului. Şi în ce chip stă aşezarea pământului în puterea lui
Dumnezeu, cunoaşte şi dintr-aceasta, căci scris este: «Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el
de se cutremură» (Psalm 103, 32) şi într-alt loc: «Încă o dată Eu clatin pământul» (Agheu II,
7). Deci nu rămâne nemişcat în strânsorile lui, ci este zguduit adesea la semnul şi porunca lui
Dumnezeu (Iov 9, 6), precum şi Iov zice că «Domnul îl zguduie din temelii, iar stâlpii lui se
clatină». (Iov 26, 6-8)... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pământul şi «stă în
veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă
şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat
pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui
sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte
toate mărturiile...
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale
cumpănite din toate părţile...”12

Sfântul Grigorie de Nyssa: „"Aceasta e cartea facerii cerului şi a pământului", zice
Scriptura13.
După ce au fost create toate câte se văd şi fiecare lucru a fost pus la locul lui deosebit, în
aşa fel încât corpurile cereşti îmbrăţişează de jur-împrejur întregul univers, iar cele mai grele
dintre ele şi care au tendinţa să cadă în jos, cum sunt pământul şi apa s-au statornicit laolaltă,
în mijloc, atunci şi-au luat locul în firea lucrurilor sub forma unei legături şi întăriri a tuturor
făpturilor înţelepciunea şi puterea dumnezeiască, singurele în stare să cârmuiască totul printr-o
îndoită lucrare: aceea a stării şi a mişcării... căci nici uscatul nu-şi părăseşte starea sa fixă şi
nici cerul nu-şi răreşte vreodată viteza mişcării sale circulare.”14
Şi ce îl face pe Pământul cel de jos să fie temelia întregului, şi ce îl ţine statornic în
locul său? Ce anume îi supraveghează tendinţa de cădere? Dacă cineva ne-ar întreba despre
acestea şi cele asemenea lor, va fi cineva atât de îndrăzneţ ca să făgăduiască vreo explicaţie de
acest fel? Nu! Ci singurul răspuns ce poate fi dat de către oameni de bun simţ este acesta: că
numai Cel care a făcut toate cele cu înţelepciune poate să dea răspuns despre creaţia Sa. Iar noi
„cu credinţă socotim să se fi întemeiat veacurile, cu graiul lui Dumnezeu,”15 cum a spus
Apostolul.”16

Fericitul Augustin: „Atunci, fie ca filosofii să nu cuteze a ne tulbura credinţa cu
argumente legate de greutatea corpurilor; căci nu mă ostenesc să cercetez de ce ei nu pot crede
că un trup pământesc poate să fie în ceruri, în vreme ce întregul Pământ nu atârnă de nimic.
Căci pesemne că lumea17 îşi păstrează locul din centru prin aceeaşi lege catre atrage la centrul
ei toate corpurile grele.”18

1 Alcătuit de Pr. Dan Bădulescu şi Robert Sungenis
2 Pământul
3 Omilia II, XLV.
4 Împotriva păgânilor, partea 1, 27.
5 Împotriva păgânilor, cartea 1, III, 44.
6 Hrănitoarea, doica.
7 Viaţa Sfântului Constantin cel Mare
8 Hexaemeron, 10.
9 Omilii, IX.
10 Înţelesul mistic al Tabernacolului, cartea V, VI; Sfântul Clement Romanul, Stromata, V.
11 artifex-meşter, artist, creator, autor (n. trad.)
12 Hexaimeron
13 Facere II, 1.
14 Despre facerea omului, 30, 1, 1.
15 Evrei XI, 3
16 Răspuns la Cartea a doua a lui Eunomiu.
17 Adică Pământul.
18 Cetatea lui Dumnezeu, XIII, 18.

sursa:http://www.hexaimeron.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu