SUVERANITATE NATIONALA? CARE SUVERANITATE? ORDINELE VIN DE LA BRUXELLES

Doua recente initiative adoptate de Consiliul Europei [vezi pentru lamuriri nota de final 1] asupra orientarii sexuale si identitatii de gen sunt vazute de cercuri conservatoare si pro-familia ca primi pasi inspre inserarea principiilor unui document radical, “Principiile Yogyakarta”, in cadrul de lucru al institutiilor internationale.

“Principiile Yogyakarta” (PY) [http://www.yogyakartaprinciples.org/principles_en.htm] sunt un document adoptat in 2007 de un grup de “experti” ai lobby-ului homosexual, grup care include si cativa raportori speciali si membri ai organismelor de monitorizare ale ONU. PY re-interpreteaza drepturi ale omului care exista deja in legislatia internationala in asa fel incat sa includa si pretinse “drepturi homosexuale”.

Cel mai elocvent exemplu este re-definirea familiei si casatoriei ca incluzand “dreptul la casatorie intre persoane de acelasi sex” si “dreptul la adoptie de catre cupluri de acelasi sex”. PY mai cauta si sa statueze ca exercitarea libertatii de expresie si a celei religioase nu poate sa violeze “drepturile si libertatile persoanelor de diverse orientari sexuale si identitati de gen”. Pentru cei neobisnuiti cu limbajul de lemn al activistilor homosexuali, sa spunem ca prin “identitate de gen” acestia inteleg posibilitatea separatiei intre genul (sexul) fizic si cel asumat, dupa bunul plac, de membrii asa-ziselor “minoritati sexuale”.

Problema PY este ca ele nu au nici o valoare in afara cercului care le-a adoptat si a comunitatii la care se refera, asadar nu pot fi folosite pentru a impune, deocamdata, nimic, iar creatorii lor sunt nemultumiti ca ele sunt respinse de legislativele nationale care le vad, pe buna dreptate, drept o incercare de invalidare a celor mai profunde temelii ale societatii.

Deocamdata, in ce priveste statele UE [pentru lamurirea distinctiei intre Uniunea Europeana si Consiliul Europei vezi de asemenea nota de final 1], conform principiului subsidiaritatii, reglementarea casatoriei si a familiei (la fel ca si avortul/dreptul la viata al copilului nenascut) este de competenta exclusiva a legislativelor nationale. [2]

Motiv pentru propaganda homosexuala sa incerce, incetul cu incetul, pe cat posibil introducerea unor prevederi radicale precum Principiile Yogyakarta in decizii ale unor institutii internationale cu cat mai mare greutate, precum Consiliul Europei, agentiile ONU sau chiar Parlamentul European si ale caror acte pot crea obligatii statelor membre. [3]

Documentele incriminate
Recomandarea Consiliului de Ministri al CE nr. CM/Rec(2010)5, datata martie 2010, privind masurile de combatere a discriminarii pe criteriu de orientare sexuala sau identitate de gen [https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1606669&Site=CM&BackColorInternet=C3C3C3&BackColorIntranet=EDB021&BackColorLogged=F5D383] afirma ca “nici valorile culturale, traditionale, religioase, nici regulile culturii dominante nu pot fi invocate pentru a justifica discursul urii sau orice alta forma de discriminare, inclusiv pe criterii de orientare sexuala sau orientare de gen”. Fiecare paragraf din apendicele documentului se refera direct la aspecte din PY, inclusiv dreptul la securitate si protectia in fata violentei, la viata intima, la respectul pentru asa-zisa “casatorie intre persoane de acelasi sex” si la adoptia de copii de catre cupluri de acelasi sex.

Rezolutia 1728 [http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1728.htm] a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), adoptata in aprilie 2010 in baza raportului realizat de socialistul elvetian Andreas Gross, repeta cuvant cu cuvant definitia identitatii de gen din documentul Yogyakarta, adica “refers to each person’s deeply felt internal and individual experience of gender.” Cu alte cuvinte, identitatea de gen separa sexul/genul fizic, dat prin insasi constitutia umana, de experienta si dorinta personala ale individului. Evident, aceasta poate varia, deci cineva care este azi barbat, maine poate “fi” femeie, pentru ca poimaine sa “se simta” cine stie ce va inventa pana atunci propaganda homosexuala.

Urmarile pentru relatiile sociale ale oficializarii unei astfel de idei? Incalculabile! Sa ne gandim doar la confuzia ce va domni in mintea copiilor cu privire la rolul parintilor in viata lor si a familiei.

In ce priveste ultima Rezolutie citata, grupul de delegati ai Partidului Popular European, condus de noul lider, italianul Luca Volonte (recent oaspete al unei conferinte gazduite de Alianta Familiilor din Romania la Timisoara) a reusit sa introduca in text cateva amendamente care au ajutat la netralizarea celor mai radicale formulari propuse de raportorul Gross. Astfel au fost protejate suplimentar “institutiile si organizatiile religioase” in timp ce s-au eliminat referiri la “casatoria” intre persoane de acelasi sex sau la adoptia de copii de catre cupluri de homosexuali.

Cu toate acestea, textul final al Rezolutiei 1728 contine multe dintre prevederile documentului Yogyakarta, inclusiv o referire la “incitarea la ura” (hate speech), definita ca “discurs care poate legitima sau alimenta discriminarea sau ura bazata pe intoleranta”. Conform lui Gregor Puppinck, Director al Centrului European pentru Lege si Justitie, citat de publicatia Friday Fax, definitia este “prea larga si vaga” si ridica serioase riscuri spre exemplu predicatorilor sau clericilor care citeaza pasaje biblice despre pacatul comportamentului homosexual (vezi cazul de acum cativa ani al pastorului Ake Green din “paradisul social” al Suediei, condamnat la inchisoare pentru citare din Vechiul Testament).

De altfel, printre cei invitati sa vorbeasca in timpul recentelor dezbateri din APCE pe marginea raportului Gross a fost si Michael O’Flaherty, membru al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU, profesor la Universitatea Nottingham si unul dintre “parintii” Principiilor Yogyakarta. [4]

Delegatia Romaniei la Consiliul Europei: sublima, dar cu desavarsire absenta
Acum, poate ati dori sa stiti cum au votat reprezentantii tarii noastre la Strasbourg aceste rapoarte problematice!

Desi Romania are una din cele mai mari delegatii din Adunarea Parlamentara Consiliului Europei, alcatuita din 20 de membri [5], cel putin din luna ianuarie 2010, de cand am inceput monitorizarea, la nici unul din voturile importante nu a fost prezent nici macar un singur membru din Romania. Asta in ciuda apelurilor repetate, facute in toate modurile posibile, de reprezentantii unor organizatii pro-familie sau de colegi parlamentari.

In urma cu doua saptamani, Alianta Familiilor din Romania si Asociatia Pro-vita Bucuresti au solicitat Camerei Deputatilor sa comunice pentru care motiv delegatii tarii noastre chiulesc repetat si ce anume se va intreprinde pentru corectarea situatiei. In mediile parlamentare romanesti este cunoscut faptul ca dintre toate “comitetele si comitiile” in care deputatii si senatorii se pot inscrie, Delegatia Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei este una din cele mai “vanate”, pentru ca… da bine la CV.

Si cu fraierii de romani care asteapta o participare activa a alesilor lor, cum ramane?

Deocamdata petitia nu a primit nici un raspuns, dar vom reveni atunci cand acesta va exista.

(material realizat de Bogdan Stanciu pentru Asociatia Pro-vita Bucuresti – www.provitabucuresti.ro si Asociatia Alianta Familiilor din Romania www.alianta-familiilor.ro )

———-

Note:

[1]. Cateva lamuriri pentru cititorii mai putin initiati: Consiliul Europei (CE), fondat in 1949, este prima institutie europeana dedicata apararii drepturilor omului. Din CE fac parte 47 de tari, ai caror delegati participa in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Desi documentele emise de APCE nu au putere de obligativitate, ci doar caracter de recomandare, totusi ele au o importanta influenta in modul in care se iau hotararile la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) care este organismul judiciar al CE si ale carei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Romania este membra APCE din 1993.

A nu se confunda Consiliul Europei si APCE cu institutiile unionale (ale Uniunii Europene). La fel cum trebuie distinse Consiliul de Ministri al CE de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene, ultimele doua institutii apartinand UE… Lucru nu prea usor, avand in vedere apetenta giganticului aparat birocratic “european” pentru denumiri si scheme de lucru cat mai confuzante posibil pentru cetateanul de rand si, evident, cat mai bugetofage.

[2]. Trebuie sa reamintim ca, spre cinstea lor, membrii Comisiei parlamentare care a lucrat, anul trecut, la noul Cod Civil le-au aratat usa activistilor Accept si ai Fundatiei Soros care, uzand de aceste documente, venisera sa solicite introducerea “dreptului la casatorie” pentru homosexuali intr-un act normativ de importanta covarsitoare, care reglementeaza practic relatiile sociale in Romania.

[3]. A se intelege ca agenda lobby-ului homosexual este una pe termen lung si ca cei care o indeplinesc au rabdare suficienta. Strategia este diabolica: schimbarile sunt marunte, ca sa se evite protestele masive, si distantate temporal suficient ca sa dea timp “bizonilor” din popor sa se obisnuiasca cu ideea.

[4]. Referinte: Sase probleme cu principiile Yogyakarta http://www.c-fam.org/docLib/20080610_Yogyakarta_Principles.pdf

[5]. Delegatia Romaniei la APCE se compune din membri ai Parlamentului Romaniei, deputati si senatori. Lista lor se afla aici: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008