CAND SE VA RECUNOASTE OFICIAL ACEST HOLOCAUST?

Holocaustul evreilor împotriva românilor


Revolutia bolsevică din Rusia au făcut-o evreii.
In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri(77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri(77%), la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri(81%), la Justitie 20 evrei, din 21 membri(95%), la Instructie Publică 6 evrei, din 6 membri(100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri(87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri(91%), la Presă 4 evrei, din 4 membri(100%), în misiunile Crucii Rosii, de fapt misiunea propagandei în tările străine 8 evrei, din 8 membri(100%). In total 129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolsevice.

Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: “Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revolutie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreiesti’Noi am fost si numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internatională si chiar astăzi Cauza bolsevismului stă în mâinile noastre tari’Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolsevism’si în acest semn va fi exterminată burghezimea”.

Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revolutia din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între 1941-1944).

In 1918 poporul român si-a reîntregit tara, constituindu-si statul national unitar român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a trăi într-o singură tară, a început terorismul în România, prin evreul Max Goldstein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morti si răniti.

In 1921 în România s-a înfiintat Partidul Comunist din România, numit si Partidul Comunist Român. Acesta a actionat împotriva integritătii teritoriale a României, dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării bolsevismului pe teritoriul său. Bolsevicii avuseseră un deosebit succes în Germania. In Ungaria, în 1919,preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost răsturnat de armata română, în 1919,care,după ce a intrat în Budapesta, s-a retras, revenind în interiorul granitelor României. Comunistii din România hotărăsc să împartă Ungariei, Bulgariei si Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât România să nu mai poată despărti Uniunea Sovietică de Ungaria si nici de Bulgaria. In felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana si în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a Rusiei bolsevice a fost dejucat de România în toti anii de după Revolutia din 1917,până spre sfârsitul celui de al doilea război mondial.

In 1939 si 1940, Partidul Comunist din România continuă să sustină cu fermitate desfiintarea României ,,imperialiste”, prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei si a Banatului.

In 1940,conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a României (Basarabia, Tinutul Herta, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât si au executat genocidul(holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca vointă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva clasei conducătoare ,cât si a poporului de rând, fiind vorba si de o epurare etnică, de aducere în locul românilor, a unor cetăteni sovietici, din alte părti ale URSS.

Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu existau nici un fel de consecinte dureroase pricinuite românilor sau evreilor de aici, datorită înclestărilor armate. Si cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei române în retragere, evrei înarmati au umilit si au lichidat, prin împuscare, ofiteri si soldati români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări. Este evident că acesti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a URSS, împotriva propriei tări, România, încadrându-se astfel în programul si activitatea comunistilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război mondial, a fost îndepărtat din functie în 1924, pentru că începuse să regrete si să nu mai accepte aceste programe de desfiintare a României.

Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri si omoruri.

Din Basarabia, Tinutul Herta si nordul Bucovinei, trenurile mortii pornesc spre Siberia, începând cu anul 1940 si din 1944,până în anii de după 1950. Morti pe drum, în vagoane de vite, din lipsă de aer si apă. Moartea seceră în lagărele de exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii supravietuitori au avut parte numai de persecutii, până la moarte. Toate acestea în răsăritul României căzut sub ocupatia bolsevică. Dar în România (între granitele României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 – 1964 ? In 1948 comunistii preluaseră întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare din România, a tuturor elitelor si a multor altor români, din poporul de rând. In întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunisti, în mare majoritate alogeni, conducerea apartinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemnitati peste două milioane de români si peste două sute de mii au fost lichidati în puscării si lagăre. Singura fortă politică decizionlă, în România, o formau comunistii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948: Gheorghe Gheorghiu-Dej – Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreică, Vasile Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar Rădăceanu- Secretar, evreu. Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si altii, sefi ai securitătii. In acest context se poate întelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiter de securitate vinovat de genocid împotriva românilor. Apare un fenomen demn de retinut. In viata publică, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Român ,după preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar cu nume românesti- cu o exceptie, sau două. Evreii comunisti din 1940 au numele lor evreiesc.

Fenomenul românizării numelor, după război si în timpul comunismului, se răspândeste si în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparentă, după nume, o parte din evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat si evrei cu nume evreiesti. N-au avut nici un fel de dificultăti pentru afirmare socială, politică, profesională, nici unii, nici altii. Dimpotrivă, evreilor, majoritătii zdrobitoare, li s-a asigurat, în viata României, locuri de sefi. Dăm în continuare o listă de evrei care au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ).

Evrei în Guvernul României:

1.Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe si agenta nr.1 a Moscovei la Bucuresti.

2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.

3.Iosif Chisinevschi, alias Jakob Broitman, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si membru al Comitetului Central.

4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.

5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Nationale, realul conducător al Adunării.

6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.

7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galati, Ministru al Minelor si membru al Comitetului Central.

8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.

9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, sef al Securitătii, originar din Brăila.

10. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil.

11. William Suder, alias Wilman Suder , sef al Contra Spionajului.

12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, sef al Serviciului de Educatie, Cultură si Propagandă al Armatei.

13. Alexander Moghioros, Ministru al Nationalitătilor, evreu din Ungaria.

14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, sef al Comisiei de Control al Străinilor.

15. Maior Lewin, evreu, fost ofiter în Armata Rosie, sef al Cenzurei pentru presă.

16. Colonel Holban, alias Moscovich, sef al Securitătii pe Bucuresti.

17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.

18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, sef al Departamentului pentru pasapoarte în Ministerul de Externe.

19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, presedinte al Sindicatului Muncitoresc

20. Stupineanu, alias Stappnau, sef al Spionajului Economic.

21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elvetia.

22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, sef de legatie în Ambasada din Statele Unite.

23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei din Londra.

24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.

25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.

26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.

27. Liuba Chisinevschi, alias Liuba Broitman, presedintă a Femeilor Române Antifasciste.

28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.

29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.

30. Marcel Breslasu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.

31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor sef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In acelasi timp conducea si înscenata campanie antisemită din România.

32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.

33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.

34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.

35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, sef al industriei cinematografice române.

36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societătii Radiofonice Române.

37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Presedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.

38. Profesorul Weigel, tiranul Universitătii din Bucuresti. Conducea operatia de epurare a studentilor anti comunisti.

39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universitătii din Bucuresti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.

40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahută, de continutul care nu se armoniza cu comunismul.

41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.

42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin si Sam Asriel (Serban).

Extremistii de stânga si atrocitătile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanitătii.

Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor internationale evreiesti, din partea evreilor de pretutindeni si din partea statului Israel, pentru Holocaustul săvârsit de evreii comunisti împotriva românilor, suma de 2oo (două sute) miliarde euro.

Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucuresti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie “presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941′”

Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români ( presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus..) .

În 1944, desi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajati în bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de militari români, de pe linia frontului. Acestia nu mai trăseseră nici un foc de armă împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte multi îsi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă cuprinde întreaga Românie. Evreii comunisti preiau, progresiv, puterea sub protectia Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluti ai României. Nimeni nu îndrăznea să aibă o altă părere despre holocaustul (genocidul) împotriva românilor, din 1940 si din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile românesti anexate de URSS si din anii de după război, din România cu granitele de azi, fără riscul de a fi condamnat la puscărie pe viată, sau lichidat. Apar documente contrafăcute, mărturii si declaratii sub santaj, amenintări si tortură.

Istoricul american Nicholas M. Nagy-Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, în editia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 si în editia în limba română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria si România (Subtitlul din engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: “Rusii au cerut cedarea Basarabiei si a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar si lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populatia evreiască si cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autoritătilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a tării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”

Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp si cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul său, să nege atrocitătile săvârsite de evrei în 1940.

Deci “s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populatia evreiască si ucrainiană’i-a tratat pe românii aflati în retragere într-un mod care avea să-i coste scump un an mai târziu.”

Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârsite de evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaste că s-a actionat atât asupra armatei române, cât si asupra românilor civili. Din text mai reiese că de vină este populatia evreiască, nu numai evreii comunisti. Numai că si Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale lucrării. Si neprecizând ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple”, cititorul trece si peste aceste doar câteva cuvinte, ca si cum evreii n-ar fi de vină de crime la adresa umanitătii. Că este asa si nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din titlul capitolului în care chiar si cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva rânduri: The Legion against Carolist Romania – Legiunea împotriva României carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României – o adevărată ,,carte neagră” a genocidului evreiesc împotriva românilor.

Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinta poporului român, totusi ne vedem siliti să retinem câteva. Toate se găsesc în arhiva Ministerului Apărării Nationale si în unele cărti de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, maresalul si evreii, RAO International Publishing Company, 1998:

,,La Chisinău, 400-500 evrei comunisti constituiti în bandă, înarmati unii cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionet, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuscat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflati internati, omorându-i si aruncându-i afară pe geamuri.”

“Populatia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă si de sfidare, batjocorind pe functionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul institutiilor statului, etc.”

“În judetul Cetatea Albă bande comuniste evreiesti au schingiuit preoti, le-au ars bărbile cu tigări, au devastat bisericile.”

“Populatia si în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unitătile noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fractiuni izolate, la adăpostul trupelor rusesti .”

“Populatia evreiască a ajutat la dezarmare.”

“Exodul populatiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei organizează pretutindeni-până si în Galati- o adevărată rebeliune cu jafuri si omoruri.”

“Ciocniri între trupele române si populatia evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc si la Ungheni, soldate cu morti si răniti.”

“La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 – a si a 3-a române au dezertat cu armamentul si munitia din dotare. Ulterior acestia au fost organizati în bande înarmate si au actionat împotriva fostelor unităti.”

La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul, să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucisi, răniti, dati dispăruti – 356 cadre si 42.876 soldati si gradati.

“La Bolgrad, comunistii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colturi si o panglică rosie.”

“Evreii din Chisinău au arborat drapele rosii, manifestând pe stradă si barând străzile spre gară pentru a nu permite retragerea functionarilor români; au ocupat de asemenea localurile institutiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei în stradă.”

“În toate satele s-au arborat steaguri rosii si în special evreii…”

Documentatia e bogată, dar într-un articol de presă, putine documente pot fi reproduse. Unele, care evidentiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:

“Se adună si cresc văzând cu ochii documentele si materialele, acte oficiale si declaratiile luate sub jurământ. Înalti magistrati si bravi ofiteri, care si-au riscat viata ca să apere cu puterile lor retragerea si exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslăntuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).

De ce atâta ură?

Asa ni se răsplăteste bunăvointa si toleranta noastră?

Am acceptat acapararea si stăpânirea iudaică multe decenii si evreimea se răsbună în ceasurile grele pe care le trăim. Si de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă si publică de isprăvile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orase si sate (s.n.). Fratii nostri îsi părăsesc copii bolnavi, părinti bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald si un cuvânt întelegător, fie si numai sentimental, ar fi primit cu recunostintă. Li s-au servit gloante, au fost sfârtecati cu topoare, destui dintre ei si-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele si li s-au furat ce aveau cu dânsii, ca apoi să fie supusi tratamentului hain si vandalic(s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate prostească fată de musafiri si jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde si frătesti fată de neamul nostru în nenorocire.” (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940).

Până si avocati evrei, chemati prin profesie să apere pe cei nedreptătiti, au participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au întocmit liste pentru asasinate:

“În Soroca bande de comunisti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au ocupat clădirea primăriei si a politiei au asasinat în fata statuii generalului Poetas pe comisarul Murafa si ajutorul său Eustatiu Gabriel.”

“În Chisinău listele de executii au fost întocmite de intelectuali comunisti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar si dr. Derevich.”

“Astăzi a fost ultima zi a evacuării si a fost hotărâtă zi de doliu national. Evreii si comunistii s-au purtat oribil. Asasinatele si molestările…..”

Cititorul însusi poate completa lista cu ororile săvârsite de evrei. Asa, din Paul Goma, Săptămâna Rosie, 28 iunie – 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:

,,Nu putini erau înarmati si agitau liste negre, amenintând pedepsirea celor figurând acolo.”

La Cernăuti ,, Evreii l-au împuscat pe preotul bisericii catolice, pe câtiva gardieni. Evreii tineri (15 – 16 ani) au dezarmat soldati, i – au pus să se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete.”

,,Imediat după plecarea soldatilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis portile închisorilor, înarmând pe detinuti, au început cu furie să masacreze pe românii aflati pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele.” Iată nume de evrei din Cernăuti, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antiromânesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Sasa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner – îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat tortionar, loctiitor al sefului serviciului anchete la Directia Regională a Securitătii). Si în Cernăuti, evreii preiau puterea lucală: Salo Brül – comisar, Glaubah – primar, Hitzig – ajutor de primar, Meer (Beer) – prefect. Deci se cunosc sefii progromului antiromânesc, prin asasinate la fata locului si prin încărcarea trenurilor de vite, cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat si în alte localităti. La Chisinău, avocatul Steinberg – conducătorul sovietului comunal. La Chilia Nouă, dr. Robinovici, medic primar al orasului, seful comitetului local. La Soroca, Leizer Ghinsberg – conducătorul actiunii teroriste. Lista poate continua cu alti evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună responsabili de genocidul împotriva românilor.

,,Însisi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, asteptau în gări trenurile refugiatilor, pentru a-i înjura si a le arunca cu pietre si orice obiecte care cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă.”

,,Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuscat de teroristii evrei.”

Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela si la Gheorghe Buzatu, Asa a început holocaustul împotriva Românilor, Bucuresti, Editura Majadahonda, 1995:

,,Incidentele, mai ales cu populatia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuscat functionari, s-au atacat chiar unităti militare.”

Cititorul, dacă doreste, are la dispozitie o carte alcătuită doar din documente (128 la număr), reproduse după originalele din arhive – Locotenent – colonel Alesandru Dutu, dr. Constantin Botoran, Situatia evreilor din România,1939-1941,Editura Tara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucuresti, 2003 (Carte interzisă si trimisă la topit): ,, În toate orasele basarabene si nord bucovinene…s-au format grupuri de evrei înarmati, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început actiunea teroristă. Au fost împuscati cu predilectie functionarii judecătoresti, cei politienesti, slujitorii altarului, precum si functionarii financiari, acestia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului… Au fost cazuri când executiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor teroristi evrei.”

După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta, de către Armata română si unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare, umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proportie de masă. În România, din 1948, umplu puscăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidati.

Se impune cu necesitate înfiintarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor împotriva românilor si publicarea lucrărilor rezultate din aceste cercetări.

Societatea Culturală Bucuresti – Chisinău

Gheorghe Gavrilă Copil

sursa: piatza.net