SUNT SAU NU SCHISMATICI CALUGARII DE LA MANASTIREA EFIGMENU?

Asediul asupra Mănăstirii Efigmenu !

În 2003 câteva sute de poliţişti au înconjurat mănăstirea Esfigmenu, care de mai mulţi ani se află în stare de asediu.

Conflictul dintre mănăstire, care se află pe teritoriul republicii autonome de pe muntele Athos din nordul Greciei, şi Patriarhul de la Constantinopol, autoritatea căruia este recunoscută de muntele Athos, a început în 1965. Drept motiv pentru conflict a servit întâlnirea dintre Patriarhul Atenogora cu Papa de la Roma Paul, pe care călugării au interpretat-o ca o trădare a ortodoxiei.

Începând cu anii '70 pe zidurile mănăstirii este instalat un steag negru cu deviza "Ortodoxie sau moarte!". Esfigmenu a întrerupt comuniunea euharistică cu Fanarul şi refuză să pomenească Patriarhul sub oblăduirea căruia se află muntele Athos.

În 1971 o reuniune extraordinară a reprezentanţilor celor 20 de mănăstiri (mari) ale Muntelui Athos decide să lase fiecare mănăstire liberă să pomenească sau nu patriarhul ecumenic potrivit propriei conştiinţe. La puţin timp după aceea, stareţii mănăstirilor Sfântul Pavel şi Xenofont, Andrei şi Evdochim, favorabili acestei hotărâri, sunt înlocuiţi la intervenţia Fanarului, şi expulzaţi din Muntele Athos.

Esphgmenou Crucifixion

Obştea călugărilor se opune radical încercărilor autorităţilor bisericeşti de a supune mănăstirea. În 2003 autorităţile greceşti la dispoziţia patriarhiei au trimis un regiment de poliţie care au încercat să evacueze călugării. Asaltul mănăstirii a durat câteva săptămâni deoarece autorităţile nu se hotărau să aplice forţa.

În 2005 cu susţinerea autorităţilor eclesiastice a fost creată o obşte "alternativă" a mănăstirii Esfigmenu, loială Constantinopolului, iar Fanarul a recunoscut dreptul juridic al acesteia asupra mănăstirii.

Mai târziu, procuratura din Salonic a cerut încă odată poliţiei sa "cureţe" mănăstirea de "zeloţi", afirmând că aplicarea forţei va fi inevitabilă în cele din urmă "pentru restabilirea legalităţii".

Călugării de la Esfigmenu afirmă că MAI din Grecia a dat ordinul de evacuare a obştii, peste 600 de ofiţeri de poliţie fiind mobilizaţi în acest scop; spunând că "guvernul va face tot posibilul ca obştea "nesupusă" să fie evacuată fără aplicarea violenţei". Patriarhul de la Constantinopol a numit călugării "schismatici" şi a refuzat orice conciliere paşnică cu aceştia.

Scurtă cronologie a rezistenţei athonite:

1927: Patriarhia Constantinopolului şi Muntele Athos ajung la un compromis: Comunitatea athonită acceptă să pomenească din nou pe patriarh în aşteptarea unui promis sinod ecumenic care să trateze chestiunea calendarului.

1965: Al doilea pas important pe calea ecumenismului după cel al adoptării calendarului nou: Patriarhia Constantinopolului "ridică" anatema aruncată asupra Bisericii papiste la 1054. Una după alta, mănăstirile întrerup comuniunea cu patriarhul Atenagora, încetând pomenirea sa.

1971: O reuniune extraordinară a reprezentanţilor celor 20 de mănăstiri (mari) ale Muntelui Athos decide să lase fiecare mănăstire liberă să pomenească sau nu patriarhul ecumenic potrivit propriei conştiinţe. La puţin timp după aceea, stareţii mănăstirilor Sfântul Pavel şi Xenofont, Andrei şi Evdochim, favorabili acestei hotărâri, sunt înlocuiţi la intervenţia Fanarului şi expulzaţi din Muntele Athos.

1972: Monahii de la Esfigmenu ridică steaguri negre pentru a protesta împotriva rugăciunilor comune ale patriarhului Atenagora şi papă.

1974: Comunitatea Muntelui Athos, la instigarea Patriarhiei de Constantinopol, îl condamnă pe stareţul de la Esfigmenu şi pe trei dintre monahii de la aceeaşi mănăstire la expulzarea din Muntele Athos. În faţa refuzului acestora de a se supune, armata greacă (!) impune o blocadă maritimă şi terestră vreme de patru luni; monahii desfăşoară deasupra mănăstirii lor binecunoscutul steag cu inscripţia „ORTODOXIE SAU MOARTE".

1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzează în forţă cu poliţia înarmată (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confiscă. Monahii vieţuitori ai schitului nu îi pomeneau încă din anii '50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Graniţelor.

1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamnă Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol şi unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Română) recunosc papismul a fi "Biserică soră". Patriarhul Bartolomeu nu doar că nu îngăduie nici o discuţie asupra ereziei ecumenismului, ci reacţionează în forţă depunând câţiva stareţi şi dând pedepse severe celorlalţi. Supuşi la presiuni foarte mari, aceştia dau înapoi, şi într-o scrisoare de apel din mai 1994 imploră iertarea... Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tăcere.

2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoacă pe monahii de la Esfigmenu în faţa unui tribunal pentru a răspunde la 88 "capete de acuzare". Monahii nu se prezintă, însă răspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declară obştea Mănăstirii Esfigmenu ca ilegală şi impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru părăsirea mănăstirii.

2003: Poliţia greacă asediază mănăstirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânăr monah moare la volanul unui tractor al mănăstirii care rămăsese afară şi pe care încerca să-l recupereze la adăpostul întunericului nopţii. În martie, la presiunea mişcărilor de protest în sprijinul Mănăstirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra mănăstirii.

2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinţează o obşte monahală impostoare, căreia îi sunt atribuite toate bunurile Mănăstirii Esfigmenu (conturile din bancă, vaporul ş. a.). În octombrie, blocada revine şi mai în forţă; mănăstirea nu se mai poate aproviziona cu alimente şi medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamnă pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru "ocupaţie ilegală" şi "tulburarea liniştii publice"... Monahii fac apel în justiţie contestând sentinţa.

La 20 decembrie, membrii obştii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi atacă violent în timpul nopţii cu bare de metal şi topoare pe monahii din birourile Mănăstirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când aceştia dormeau. În urma bătăii patru monahi esfigmeniţi au multiple răni, unul dintre ei chiar fractură craniană.

La 25 decembrie, sub o puternică presiune mediatică, guvernul grec anulează operaţiunea expulzării monahilor Esfigmeniţi; cu toate acestea însă, blocada dură impusă mănăstirii nu este ridicată.

La 30 decembrie cele 20 de mănăstiri mari (inclusiv noua obşte înfiinţată de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publică un comunicat în care condamnă ecumenismul şi afirmă că se întorc la hotărârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului (la care a luat parte şi Mănăstirea Esfigmenu). Unele dintre mănăstiri au chemat la urma Mănăstirea Esfigmenu la întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem - ucenicul şi urmaşul lui Gheronda Iosif - fostul stareţ al Mănăstirii Filotheu, a cerut de asemenea, potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, ca mănăstirile athonite să oprească pomenirea patriarhului eretic.

Situaţia astăzi în Muntele Athos arată astfel: toate mânăstirile greceşti sunt cumpărate cu banii Uniunii Europene, afară de Esfigmenu şi Konstamonitu. Totuşi, o linie bună în privinţa problemelor de credinţă o au mânăstirile Grigoriu şi Simonos Petras, iar cele mai fanatic obediente patriarhului de Constantinopol sunt Vatoped şi Dohiariu. În afara celor 20 de mănăstiri mari, în Muntele Athos se găsesc foarte multe chilii şi schituri mici, iar majoritatea vieţuitorilor au orientare zelotistă, refuzând comuniunea cu patriarhul Constantinopolului
 
Despre Manastirea Esfigmenu


 Manastirea Esfigmenu este una dintre cele 20 de mari manastiri ortodoxe aflate pe Sfantul Munte Athos. Fiind inchinata Inaltarii Domnului, manastirea a fost construita foarte aproape de malul marii, in nordul peninsulei athonite, la mica distanta de Manastirea Hilandar, intr-o mica depresiune impadurita, bogata in livezi de maslini, portocali si lamai.

Actuala manastire a fost ctitorita in secolul al X-lea, insa traditia locului da marturie despre existenta anterioara a unei vechi vetre monahale, de prin secolul al V-lea. Incinta manastirii este ingradita de un puternic zid de aparare. Biserica centrala a fost construita intre anii 1806 si 1810, pe locul unei foste biserici, si are opt cupole frumoase, cea din centru fiind cea mai mare.

Sfantul Munte Athos se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri - Varful Athon - ce isi inalta culmea de piatra pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati. Careia - Karyes - este capitala Athosului, iar portul de acces catre aceasta se numeste Dafne - Daphne. Din Careia se pleaca spre toate manastirile din Sfantul Munte.

Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.

Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra, Manastirea Vatoped, Manastirea Iviron, Manastirea Hilandar, Manastirea Dionisiu, Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiariu, Manastirea Caracalu, Manastirea Filoteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul Pavel, Manastirea Stavronikita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12 schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc multime de calugari ortodocsi.

Manastirea Esfigmenu - scurt istoric

Manastirea Esfigmenu, numele acesteia insemnand "stramtoare", este asezata in partea nord-vestica a peninsulei Athos, intre portul Manastirii Hilandar si Manastirea Vatoped, fiind cea mai nordica manastire athonita. Din punct de vedere canonic, manastirea este subordonata Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.

Initial, manastirea a fost construita mai sus de locul unde se afla astazi. Insa, potrivit traditiei, o piatra din munte s-a desprins, distrugand o parte din complexul acesteia. Tot in acea vreme, mai multi parinti de la Esfigmenu au inceput a auzi batai de toaca, pe malul marii, pe actualul loc al manastirii. Facand indelungata rugaciune, calugarilor li s-a descoperit voia lui Dumnezeu, anume de a zidi manastirea pe malul marii.

Primul nume al manastirii, purtat mai bine de 200 de ani, a fost "Simane", adică "a tocat". Denumirea actuala a primit-o ceva mai tarziu, cand un tar al Rusiei a trimis o serie de ajutoare la Manastirea Simane, din Sfantul Munte Athos. Delegatii tarului au inteles gresit ordinele, ei ajungand cu ajutoarele la Manastirea Simonopetra, unde le-au si lasat. Datorita acestei confundari a numelui, calugarii de la Manastirea Simane au hotarat, in unanimitate, sa schimbe numele manastirii in "Esfigmenu", adica "Stramtorata" de muntii din jur.

Prima asezare monahala de pe acest loc este atribuita imparatesei Pulheria, cea evlavioasa, sotia imparatului Marcian (450-457), care a sprijinit financiar munca monahilor de a ridica o manastire. Astfel, ctitorii manastirii sunt cativa calugari isihasti din veacul al XI-lea. Alaturi de imparateasa Pulheria, manastirea a fost sprijinita material si de imparatii Teodosie cel Mic si Marcian.

Manastirea Esfigmenu este incendiata si distrusa de mai multe ori, ea fiind refacuta ceva mai tarziu de imparatul bizantin Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), cat si de despotii Serbiei, Stefan Dusan si Gheorghe Brancovici.

Cel mai mare staret dintotdeauna al manastirii a fost Sfantul Grigorie Palama, ajuns mai apoi Mitropolit al Tesalonicului. Vietuind o vreme intr-o pestera de langa Manastirea Marea Lavra, sfantul a ajuns mai apoi staret la Esfigmenu.

Sfantul Grigorie Palama a purtat grija de manastire si dupa plecarea lui din aceasta. Astfel, parintii povestesc o minune a sfantului savarsita intr-o vreme in care manastirea nu avea suficienta apa pentru trapeza si pentru obste, singura fantana din curte nefacand fata cerintelor.

Astfel, in acea vreme, Sfantul Grigorie i s-a aratat in vis unui negutator din Grecia, doritor de a ajunge la Locurile Sfinte, zicandu-i: "Tu te pregatesti sa mergi la Ierusalim, dar eu iti zic sa te duci mai bine la Sfantul Munte, unde se afla o manastire numita Esfigmenu, la care eu am fost staret. Manastirea are mare lipsa de apa. Mergi si cheltuieste banii acolo, la descoperirea izvorului care se afla putin mai sus de manastire si crede ca insutita plata vei avea de la Hristos Dumnezeu pentru aceasta, chiar mai mare decat daca ai merge la Ierusalim." Lucrul zis a fost si facut, negutatorul afland izvorul cel aratat in vis.

Tot in aceasta manastire a vietuit, o perioada, si Sfantul Antonie de la Lavra Pecerska, care a plecat apoi in Rusia, unde a pus bazele monahismului. Sfantul a ajuns in zona Kievului, unde a vietuit vreme de multi ani intr-o pestera. In jurul lui s-au adunat mai multi ucenici si calugari. Astazi, pe locul cu pricina se inalta mareata Lavra de la Pecerska.

In secolul al XV-lea, manastirea a fost din nou mistuita de un incendiu, ea fiind refacuta in secolul al XVI-lea, de tarul Alexandru Mihailovici La refacerea manastirii au contribuit si cativa domni romani, printre care Petru Rares, Radu Paisie, Gavriil Costachi si altii

Neagoe Basarab da ajutoare anuale in bani, la toate manastirile athonite, precum si Vasile Lupu, ceva mai tarziu. Petru Rares da ajutoare pentru innoirea bisericii, intre anii 1544-1546, precum si domnii fanarioti.

Cel mai mare sprijin il va da insa mitropolitul Veniamin Costachi, care ii acorda manastirii, vreme de 12 ani (1806-1818), tot venitul Schitului Floresti, din judetul Vaslui. Cu acest venit se innoieste biserica si pictura si se reface o mare parte de incinta.

Drept multumire, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, este pictat in pridvorul bisericii, alaturi de patriarhul Antim al Constantinopolului, ca un mare ctitor. La intrare in biserica cea mare a manastirii, in partea stanga, se afla pictat chipul Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Biblioteca manastirii gazduieste 372 de codice crestine, in manuscris, originale si circa 8.000 de carti, unele datand chiar din secolul al IV-lea. Primii ctitori ai manastirii i-au dăruit acesteia o parte din Lemnul Sfintei Cruci. Tot aici se afla si o Sfanta Cruce, toata din aur si impodobita cu pietre de mare pret, daruita manastirii de imparateasa Ecaterina a Rusiei.

Comoara culturala si duhovniceasca a manastirii mai include numeroase obiecte de cult, precum icoane de mozaic din secolul al XIII-lea si Sfinte moaste. In manastire se pastreaza: capul Sfantului Apostol Iacov al lui Alfeu, piciorul cel drept al Sfintei Maria Magdalena, o parte din capul Sfantului Partenie al Lampsakului, o parte din capul Sfantului Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, cat si particele de la Sfantul Mucenic Mercurie, Sfantul Haralambie, Sfantul Mucenic Agatanghel si altii.

In manastire sunt 9 paraclise, dintre care unul este pus pe seama romanilor.

Manastirea Esfigmenu - parinti si sfinti nevoitori

Negutatorul care a daruit manastirii banii cei stransi pentru pelerinaj, in vederea aflarii si zidirii izvorului cel de apa, s-a calugarit la Manastirea Esfigmenu, luand numele de Damian. Acesta a avietuit intr-o chilie, putin mai sus de manastire, in deplina smerenie si nenumarate nevointe. Dupa adormirea lui in Domnul, intreaga zona a mirosit a mireasma minunata, vreme de 40 de zile.

Cuviosul Mucenic Agatanghel din Ianis este un alt mare sfant al manastirii. Fiind copil, tanarul a fost fortat de turci sa treaca la credinta musulmana. Facand acest lucru, el a fost cuprins de pocainta. Astfel, la varsta de numai 19 ani, el a venit la Manastirea Esfigmenu, unde a cerut sa fie calugarit.

Dupa mai multi ani de nevointe neintrecute si nenumarate, tanarului Agatanghel i s-a aprins inima spre a muri pentru Hristos. Astfel, luand binecuvantare de la staret, tanarul a plecat spre Smirna, spre locul in care, mai inainte, se lepadase de Hristos. Acesta era insotit si de duhovnicul sau, spre a fi intarit in credinta.

Dupa ce tanarul a ajuns in Smirna, el a mers direct la adunarea otomanilor unde, aruncand jos vestmintele turcesti cu care venise imbracat, pe drum, le-a calcat in picioare, zicand cu tarie: "Sunt crestin si toti vrajmasii Crucii lui Hristos se vor risipi!" Dupa multe chinuri si petrecere in temnita, sfantului i s-a taiat capul, in anul 1821.

Dupa mai bine de 33 de ani, obstea calugarilor din Manastirea Esfigmenu s-a sfatuit, spre a aduce in manastire Moastele sfantului, aflate la acea vreme in Izmir. Parintele Macarie, ajuns la locul cu pricina, a primit de la crestinii de acolo Capul Sfantului Agatanghel, dimpreuna cu particele din mainile si picioarele sfantului, pe care le-a asezat in biserica.

Cuviosul Mucenic Timotei a patimit pentru Hristos in anul 1823, la doi ani după Sfantul Agatanghel. Timotei s-a lepadat de Hristos la fel ca si Sfantul Agatanghel. El a venit mai apoi in Sfantul Munte, unde s-a pocait si a primit haina monahala. Dupa ceva vreme, sfantul il va marturisi pe Hristos la Adrianopol, cu pretul vietii, exact in locul in care se lepadase. Trupul sfantului a fost aruncat de turci intr-un rau, de unde nu s-a mai aflat.

Astazi (2009), in obstea Manastirii Esfigmenu vietuiesc 80 de calugari.

Manastirea Esfigmenu - "Ortodoxie sau moarte"

Conflictul dintre Manastirea Esfigmenu, care se afla pe teritoriul republicii autonome de pe Muntele Athos din nordul Greciei, si Patriarhul de la Constantinopol, autoritatea caruia este recunoscuta de Muntele Athos, a inceput in anul 1965, motivul fiind intalnirea dintre Patriarhul Atenagoras cu Papa Ioan Paul al VI-lea, pe care calugarii au interpretat-o ca o indepartare de Ortodoxie.

Ca urmare, monahii de la Esfigmenu refuza sa-l pomeneasca la Sfanta Liturghie pe Patriarhul ecumenic si nu-i mai recunosc autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de catre patriarh. Pe zidul manastirii, calugarii au scos un steag, pe care sta scris: "Ortodoxie sau moarte."

In anul 1972, calugarii de la Manastirea Esfigmenu au arborat drapele negre, in semn de protest fata de intalnirea patriarhului Atenagora I al Constantinopolului cu papa Paul al VI-lea, din anul 1965, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciproca pronuntata cu ocazia Marii Schisme din anul 1054.

In decembrie 2002, Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea calugarilor recalcitranti, decizie contestata in fata instantelor elene de calugarii de la Esfigmenu. In noiembrie 2005, o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea calugarilor excomunicati este in curs.

Seful procuror al Tribunalului din Tesalonic a trimis o scrisoare Ministrului de Externe al Greciei, in care informeaza ca, PF Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic este jignit zilnic de calugarii de la Esfigmenu, fiind numit "ecumenist si cazut din dreapta credinta". De asemenea, procurorul avertizeaza ca acest fenomen se poate extinde si in zone mai sensibile ale Sfantului Munte Athos. Procurorul isi continua scrisoarea, spunand ca Statul trebuie sa intervina in forta, rapid si eficient, pentru a rezolva aceasta situatie, expulzandu-i pe cei care tulbura pacea.

Aproximativ 600 de politisti au izolat Manastirea Esfigmenu, cu scopul de a indeparta fratia alcatuita aici din 90 de calugari. Calugarii de la Manastirea Esfigmenu spun ca Statul grec a dat unda verde pentru evacuarea lor fortata. Statul raspunde acestor acuzatii, precizand ca nu doreste decat sa urmeze hotararile Sfintei Chinotite a Sfantului Munte, care spune ca trebuie indepartati calugarii neascultatori, dar nu cu forta.

Staretul Metodie, spune: "Calugarii nostri nu se mai pot ruga in pace daca nu accepta vederile politice si religioase ale patriarhului, care le tulbura constiinta. Patriarhul nu va admite nici un dialog. Alegem sa devenim calugari ca sa ne izolam de caile lumii si de politica zilelor noastre; sa ne dedicam viata rugaciunii pentru mantuirea noastra si a umanitatii. Ce se intampla aici este infiorator. Este o privire necenzurata in mecanismele interioare ale ierarhiei bisericii moderne si in tacticile inconstiente, care violeaza insasi esenta crestinismului."

Joi, 5 iunie, in fata Parlamentului de la Atena s-au strans sustinatori ai calugarilor, pentru a protesta impotriva interventiei politiei la Manastirea Esfigmenu. Protestul a fost organizat de membri ai Asociatiei Religioase "Sfantul Ioan", al carei sediu se afla in suburbiile din Atena, intrucat credinciosii au fost impiedicati in aceasta saptamana sa viziteze manastirea amintita, una dintre cele douazeci de manastiri din Muntele Athos.

Manastirea Esfigmenu se afla intr-o stare tulbure de mai bine de 30 de ani. Astfel, in octombrie 2005, le-au fost taiate liniile telefonice, iar vaporul cu care ieseau in larg, sa pescuiasca, a primit interdictie pe termen nedefinit.